Act Internațional

Convenția pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial din 17.10.2003 *)

Modificări (...), Referințe (3)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 09 ianuarie 2006

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Traducere.

Conferința generală a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, denumită în continuare UNESCO, întrunită în cea de a 32-a sesiune a sa, la Paris, în perioada 29 septembrie - 17 octombrie 2003,

cu referire la instrumentele internaționale în materia drepturilor omului, în special Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948, Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale din 1966 și Pactul internațional privind drepturile civile și politice din 1966,

luând în considerare importanța patrimoniului cultural imaterial ca fiind creuzet al diversității culturale și garant al dezvoltării durabile, așa cum a fost subliniat prin Recomandarea UNESCO asupra salvgardării culturii tradiționale și populare din 1989, prin Declarația Universală a UNESCO asupra Diversității Culturale din 2001 și prin Declarația de la Istanbul din 2002, adoptată la a Treia masă rotundă a miniștrilor culturii,

luând în considerare interdependența profundă care există între patrimoniul cultural imaterial și patrimoniul material cultural și natural,

recunoscând că procesele de mondializare și de transformare socială, pe lângă condițiile pe care le creează pentru reînnoirea unui dialog între comunități, pot antrena totodată, ca și în cazul fenomenelor de intoleranță, grave amenințări privind deteriorarea, dispariția și distrugerea patrimoniului cultural imaterial, în principal datorită lipsei resurselor pentru salvgardarea acestuia,

conștientă de voința universală și de preocuparea comună privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial al umanității,

recunoscând că comunitățile, îndeosebi comunitățile autohtone, grupurile și, în unele cazuri, indivizii joacă un rol important în crearea, salvarea, protejarea și păstrarea patrimoniului cultural imaterial, contribuind astfel la îmbogățirea diversității culturale și a creativității umane,

observând anvergura activității depuse de UNESCO în ceea ce privește elaborarea instrumentelor normative pentru protecția patrimoniului cultural, îndeosebi Convenția pentru protecția patrimoniului mondial, cultural și natural din 1972,

observând în plus că în prezent nu există nici un instrument multilateral cu caracter obligatoriu vizând salvgardarea patrimoniului cultural imaterial,

considerând că acordurile, recomandările și rezoluțiile internaționale existente privind patrimoniul cultural și natural trebuie îmbogățite și completate în mod eficace prin mijlocirea unor noi dispoziții referitoare la patrimoniul cultural imaterial,

având în vedere necesitatea de a stimula conștientizarea, în special în rândul tinerelor generații, a importanței patrimoniului cultural imaterial și a salvgardării sale,

considerând că se impune ca și comunitatea internațională să contribuie, împreună cu statele părți la prezenta convenție, la salvgardarea acestui patrimoniu, în spiritul cooperării și ajutorului mutual,

amintind programele UNESCO referitoare la patrimoniul cultural imaterial, mai ales Proclamația capodoperelor patrimoniului oral și imaterial al umanității,

considerând rolul inestimabil al patrimoniului cultural imaterial ca factor de apropiere, de schimb și de înțelegere între ființele umane,

adoptă la 17 octombrie 2003 prezenta convenție.

CAPITOLUL I Dispoziții generale

ARTICOLUL 1 Scopurile convenției

Prezenta convenție are următoarele scopuri:

a) salvgardarea patrimoniului cultural imaterial;

b) respectarea patrimoniului cultural imaterial al comunităților, grupurilor și indivizilor care aparțin acestora;

c) sensibilizarea, la nivel local, național și internațional, asupra importanței patrimoniului cultural imaterial și recunoașterii sale reciproce;

d) cooperarea și asistența internațională.

ARTICOLUL 2 Definiții

În sensul prezentei convenții:

1. prin patrimoniu cultural imaterial se înțelege: practicile, reprezentările, expresiile, cunoștințele, abilitățile - împreună cu instrumentele, obiectele, artefactele și spațiile culturale asociate acestora -, pe care comunitățile, grupurile și, în unele cazuri, indivizii le recunosc ca parte integrantă a patrimoniului lor cultural. Acest patrimoniu cultural imaterial, transmis din generație în generație, este recreat în permanență de comunități și grupuri, în funcție de mediul lor, de interacțiunea cu natura și istoria lor, conferindu-le un sentiment de identitate și continuitate și contribuind astfel la promovarea respectului față de diversitatea culturală și creativitatea umană. În sensul prezentei convenții, va fi luat în considerare numai patrimoniul cultural imaterial compatibil cu instrumentele internaționale privind drepturile omului existente și cu exigențele respectului mutual între comunități, grupuri și persoane și de dezvoltare durabilă;

2. patrimoniul cultural imaterial, așa cum este definit la paragraful 1 supra, se manifestă îndeosebi în următoarele domenii:

a) tradiții și expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial;

b) artele spectacolului;

c) practici sociale, ritualuri și evenimente festive;

d) cunoștințe și practici referitoare la natură și la univers;

e) tehnici legate de meșteșuguri tradiționale;

3. prin salvgardare se înțelege măsurile vizând asigurarea viabilității patrimoniului cultural imaterial, cuprinzând identificarea, documentarea, cercetarea, prezervarea, protecția, promovarea, punerea în valoare, transmiterea, în special prin intermediul educației formale și nonformale, precum și revitalizarea diferitelor aspecte ale acestui patrimoniu;

4. prin state părți se înțelege statele care sunt legate prin prezenta convenție și între care aceasta este în vigoare;

5. prezenta convenție se aplică mutatis mutandis la teritoriile vizate de art. 33, care devin părți la aceasta, în condițiile precizate în acest articol. Astfel, prin expresia state părți se înțelege în mod egal și aceste teritorii.

ARTICOLUL 3 Relație cu alte instrumente internaționale

Nici o dispoziție din prezenta convenție nu poate fi interpretată ca:

a) modificând statutul sau reducând nivelul de protecție al bunurilor declarate ca aparținând patrimoniului mondial prin Convenția pentru protecția patrimoniului mondial, cultural și natural din 1972, la care un element din patrimoniul cultural imaterial îi este direct asociat; sau

b) afectând drepturile și obligațiile statelor părți decurgând în virtutea unui alt instrument internațional privind drepturile de proprietate intelectuală sau utilizarea de resurse biologice și ecologice, la care acestea sunt parte.

CAPITOLUL II Organele convenției

ARTICOLUL 4 Adunarea generală a statelor părți

1. Se înființează o adunare generală a statelor părți, denumită în continuare Adunarea generală. Adunarea generală este organul suveran al prezentei convenții.

2. Adunarea generală se întrunește în sesiune ordinară din 2 în 2 ani. Adunarea generală se poate întruni în sesiune extraordinară dacă așa hotărăște sau la solicitarea Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial ori a cel puțin unei treimi a statelor părți.

3. Adunarea generală adoptă propriul regulament interior.

ARTICOLUL 5 Comitetul Interguvernamental pentru Salvgardarea
Patrimoniului Cultural Imaterial

1. Se înființează pe lângă UNESCO Comitetul Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, denumit în continuare Comitetul. El este compus din reprezentanți ai 18 state părți, aleși de statele părți reunite în cadrul Adunării generale la data intrării în vigoare a prezentei convenții, conform dispozițiilor art. 34.

2. Numărul statelor membre în Comitet poate fi majorat la 24, din momentul în care numărul statelor părți la convenție ajunge la 50.

ARTICOLUL 6 Alegerea și mandatul statelor membre în Comitet

1. Alegerea statelor membre în Comitet trebuie să răspundă principiilor repartiției geografice și rotației echitabile.

2. Statele părți la prezenta convenție, întrunite în Adunarea generală, aleg statele membre în Comitet pentru un mandat de 4 ani.

3. Totuși, mandatul a jumătate din statele membre în Comitet alese în prima sesiune de alegeri este de numai 2 ani. Aceste state sunt desemnate prin tragere la sorți la primele alegeri.

4. Din 2 în 2 ani, Adunarea generală procedează la reînnoirea a jumătate din statele membre în Comitet.

5. Adunarea generală va alege, de asemenea, atâtea state membre în Comitet cât va fi necesar pentru a completa locurile vacante.

6. Un stat membru în Comitet nu poate fi ales pentru două mandate consecutive.

7. Statele membre în Comitet vor desemna, în calitate de reprezentanți, persoane calificate în diferitele domenii ale patrimoniului cultural imaterial.

ARTICOLUL 7 Funcțiile Comitetului

Fără a prejudicia alte atribuții care îi sunt conferite prin prezenta convenție, funcțiile Comitetului sunt următoarele:

a) promovarea obiectivelor prezentei convenții, încurajarea și urmărirea îndeplinirii acestora;

b) acordarea de consultanță de înaltă specialitate și formularea de recomandări cu privire la măsurile privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial;

c) pregătirea și supunerea spre aprobare Adunării generale a unui proiect privind utilizarea resurselor Fondului pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial în conformitate cu art. 25;

d) căutarea de modalități de suplimentare a resurselor proprii și adoptarea în acest sens a măsurilor necesare, în conformitate cu art. 25;

e) întocmirea și supunerea spre aprobare Adunării generale a directivelor operaționale pentru punerea în practică a prezentei convenții;

f) examinarea, în conformitate cu art. 29, a rapoartelor statelor părți și elaborarea unui rezumat destinat Adunării generale;

g) examinarea cererilor înaintate de statele părți și, în baza criteriilor de selecție obiective stabilite de Comitet și aprobate de plenul Adunării generale, luarea deciziei privind:

(i) înscrierea pe liste și propunerile prevăzute la art. 16, 17 și 18;

(ii) acordarea de asistență internațională în conformitate cu art. 22.

ARTICOLUL 8 Metode de lucru ale Comitetului

1. Comitetul răspunde în fața Adunării generale, căreia îi va da seamă cu privire la toate activitățile și deciziile sale.

2. Comitetul adoptă propriul regulament interior cu majoritatea a două treimi din totalul membrilor săi.

3. Comitetul poate înființa, cu caracter temporar, organe consultative ad hoc, pe care le consideră necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale.

4. Comitetul poate invita la întrunirile sale orice organism de drept public ori privat sau orice persoană fizică, cu competență recunoscută în diferitele domenii ale patrimoniului cultural imaterial, pentru a le consulta în probleme specifice.

ARTICOLUL 9 Acreditarea organizațiilor consultative

1. Comitetul propune Adunării generale acreditarea organizațiilor neguvernamentale cu competență recunoscută în domeniul patrimoniului cultural imaterial. Aceste organizații vor exercita funcții consultative pe lângă Comitet.

2. Comitetul propune, de asemenea, Adunării generale criteriile și modalitățile acestei acreditări.

ARTICOLUL 10 Secretariatul

1. Comitetul este asistat de Secretariatul UNESCO.

2. Secretariatul pregătește întreaga documentație pentru Adunarea generală și Comitet, precum și proiectul ordinii de zi a întrunirilor și urmărește punerea în executare a deciziilor lor.

CAPITOLUL III Salvgardarea patrimoniului cultural imaterial la nivel național

ARTICOLUL 11 Rolul statelor părți

Fiecare stat parte trebuie să:

a) ia măsurile necesare pentru asigurarea salvgardării patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul său;

b) în cadrul măsurilor de salvgardare prevăzute în paragraful 3 al art. 2, să identifice și să definească diferitele elemente ale patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul său, cu participarea comunităților, grupurilor și organizațiilor neguvernamentale cunoscute.

ARTICOLUL 12 Inventarierea

1. Pentru a asigura identificarea în scopul salvgardării, fiecare stat parte va întocmi, în funcție de propria situație, unul sau mai multe inventare ale patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul său. Aceste inventare vor fi actualizate în mod regulat.

2. La prezentarea rapoartelor periodice în fața Comitetului, în conformitate cu art. 29, fiecare stat parte va furniza informații relevante cu privire la aceste inventare.

ARTICOLUL 13 Alte măsuri de salvgardare

În vederea salvgardării, dezvoltării și punerii în valoare a patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul său, fiecare stat parte va face tot posibilul pentru:

a) adoptarea unei politici generale pentru punerea în valoare a funcției patrimoniului cultural imaterial în societate și pentru a integra salvgardarea acestui patrimoniu în programele planificate;

b) desemnarea sau înființarea unuia sau mai multor organisme competente pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial prezent pe teritoriul său;

c) sprijinirea studiilor științifice, tehnice și artistice, precum și a metodologiilor de cercetare în scopul salvgardării efective a patrimoniului cultural imaterial, în special a patrimoniului cultural imaterial aflat în pericol;

d) adoptarea măsurilor adecvate de ordin juridic, tehnic, administrativ și financiar, pentru:

(i) sprijinirea înființării sau dezvoltării unor instituții care să asigure instruirea în gestionarea patrimoniului cultural imaterial, precum și transmiterea acestui patrimoniu prin intermediul unor forumuri și spații destinate reprezentării și exprimării sale;

(ii) asigurarea accesului la patrimoniul cultural imaterial, cu respectarea practicilor cutumiare care guvernează accesul la aspectele specifice ale acestui patrimoniu;

(iii) crearea unor instituții de documentare în domeniul patrimoniului cultural imaterial și facilitarea accesului la acestea.

ARTICOLUL 14 Educație, sensibilizare și consolidarea capacităților

Fiecare stat parte se va strădui ca, prin toate mijloacele adecvate:

a) să asigure recunoașterea, respectul și punerea în valoare a patrimoniului cultural imaterial în societate, în special prin:

(i) programe educative, de sensibilizare și de difuzare a informațiilor în rândul publicului, mai ales al tinerilor;

(ii) programe educative și de formare specifice în interiorul comunităților și grupurilor interesate;

(iii) activități de consolidare a capacităților în domeniul salvgardării patrimoniului cultural imaterial și în special în ceea ce privește gestiunea și cercetarea științifică; și

(iv) mijloace neformale de transmitere a cunoștințelor;

b) să informeze publicul cu privire la pericolele ce amenință acest patrimoniu, precum și cu privire la activitățile realizate în aplicarea prezentei convenții;

c) să promoveze educația privind protejarea spațiilor naturale și a locurilor importante pentru memoria colectivă, ca elemente indispensabile exprimării patrimoniului cultural imaterial.

ARTICOLUL 15 Participarea comunităților, grupurilor și indivizilor

În cadrul acțiunilor de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial, fiecare stat parte se va strădui să asigure o cât mai largă participare posibilă a comunităților, grupurilor și, acolo unde este cazul, a indivizilor care creează, întrețin și transmit acest patrimoniu și să îi implice activ în gestionarea acestor activități.

CAPITOLUL IV Salvgardarea patrimoniului cultural imaterial la nivel internațional

ARTICOLUL 16 Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității

1. Pentru asigurarea unei mai bune vizibilități a patrimoniului cultural imaterial, pentru conștientizarea importanței acestuia și pentru încurajarea unui dialog bazat pe respectarea diversității culturale, Comitetul, la propunerea statelor părți interesate, va întocmi, va actualiza și va publica Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității.

2. Comitetul va elabora și va supune spre aprobare Adunării generale criteriile de întocmire, actualizare și publicare a listei reprezentative.

ARTICOLUL 17 Lista patrimoniului cultural imaterial care necesită
salvgardare în regim de urgență

1. Pentru a adopta cele mai adecvate măsuri de salvgardare, Comitetul va întocmi, va actualiza și va publica Lista patrimoniului cultural imaterial care necesită salvgardare în regim de urgență și va înscrie acest patrimoniu pe lista de solicitări a statului parte interesat.

2. Comitetul va elabora și va supune spre aprobare Adunării generale criteriile de întocmire, actualizare și publicare a acestei liste.

3. În cazuri de extremă urgență - ale căror criterii obiective sunt aprobate de Adunarea generală, la propunerea Comitetului -, acesta din urmă, cu consultarea statului parte interesat, poate înscrie un element din patrimoniul aflat pe lista menționată la paragraful 1.

ARTICOLUL 18 Programe, proiecte și activități pentru salvgardarea
patrimoniului cultural imaterial

1. Pe baza propunerilor înaintate de statele părți și în conformitate cu criteriile stabilite de Comitet și aprobate de Adunarea generală, Comitetul va selecta periodic și va promova proiecte, programe și activități cu caracter național, subregional și regional, în vederea salvgardării patrimoniului considerat a reflecta cel mai bine principiile și obiectivele prezentei convenții, luând în considerare nevoile speciale ale țărilor în curs de dezvoltare.

2. În acest scop se vor primi, se vor analiza și se vor aproba cererile de asistență internațională formulate de statele părți, în vederea elaborării propunerilor menționate.

3. Comitetul va însoți aplicarea unor astfel de programe, proiecte și activități prin utilizarea celor mai bune practici, în funcție de modalitățile pe care le va determina.

CAPITOLUL V Cooperarea și asistența internațională

ARTICOLUL 19 Cooperarea

1. În sensul prezentei convenții, cooperarea internațională cuprinde în mod special schimbul de informații și de experiență, inițiative comune, precum și crearea unui mecanism de asistență pentru statele părți în eforturile lor pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial.

2. Fără a încălca prevederile legislației naționale, dreptul și practicile cutumiare, statele părți recunosc că salvgardarea patrimoniului cultural imaterial este în interesul general al umanității și se angajează în acest scop să coopereze la nivel bilateral, subregional, regional și internațional.

ARTICOLUL 20 Obiectivele asistenței internaționale

Asistența internațională poate fi acordată pentru următoarele obiective:

a) salvgardarea patrimoniului cultural imaterial înscris în Lista patrimoniului cultural imaterial care necesită salvgardare în regim de urgență;

b) pregătirea inventarelor conform art. 11 și 12;

c) sprijinirea programelor, proiectelor și activităților derulate la nivel național, subregional și regional de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial;

d) orice alte obiective pe care Comitetul le va considera necesare.

ARTICOLUL 21 Forme de asistență internațională

Asistența acordată de Comitet unui stat parte este reglementată de directivele operaționale prevăzute la art. 7 și prin acordul avut în vedere la art. 24, putând lua următoarele forme:

a) studii referitoare la diferite aspecte ale salvgardării;

b) servicii oferite de experți și de alte persoane cu experiență practică;

c) formarea întregului personal necesar;

d) elaborarea de măsuri normative sau altele asemenea;

e) crearea și utilizarea infrastructurilor;

f) furnizarea de echipament și de cunoștințe de specialitate;

g) alte forme de asistență financiară și tehnică, incluzând, acolo unde este cazul, acordarea de credite cu dobândă mică și de donații.

ARTICOLUL 22 Condițiile în care se acordă asistență internațională

1. Comitetul va stabili procedura de examinare a cererilor pentru acordarea asistenței internaționale și va determina elementele pe care trebuie să le conțină, cum ar fi măsurile avute în vedere, intervențiile necesare și evaluarea costurilor.

2. În caz de urgență, cererea de asistență va fi examinată cu prioritate de către Comitet.

3. Pentru luarea unei decizii, Comitetul va efectua studiile și consultările pe care le va considera necesare.

ARTICOLUL 23 Cererile de asistență internațională

1. Fiecare stat parte poate prezenta Comitetului o cerere de asistență internațională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul său.

2. O astfel de cerere poate fi prezentată în comun de două sau mai multe state părți.

3. Cererea trebuie să cuprindă elementele de informare prevăzute la art. 22 paragraful 1, împreună cu documentația necesară.

ARTICOLUL 24 Rolul statelor părți beneficiare

1. În conformitate cu prevederile prezentei convenții, asistența internațională acordată se realizează în baza unui acord între statul parte beneficiar și Comitet.

2. Ca regulă generală, statul parte beneficiar trebuie să participe, în limita resurselor proprii, la costurile măsurilor de salvgardare pe care le furnizează asistența internațională.

3. Statul parte beneficiar va remite Comitetului un raport cu privire la utilizarea asistenței acordate pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial.

CAPITOLUL VI Fondul pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial

ARTICOLUL 25 Natura și resursele Fondului pentru salvgardarea
patrimoniului cultural imaterial

1. Se creează Fondul pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, denumit în continuare Fondul.

2. Fondul este constituit ca fond de depozit, conform dispozițiilor Regulamentului financiar al UNESCO.

3. Resursele Fondului sunt formate din:

a) contribuțiile statelor părți;

b) fonduri alocate cu această destinație de Conferința generală a UNESCO;

c) vărsăminte, donații sau legate care vor putea fi făcute de către:

(i) alte state;

(ii) organizații și programe din sistemul Națiunilor Unite, în special Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, și alte organizații internaționale;

(iii) organisme publice sau private ori persoane fizice;

d) orice dobânzi produse de resursele Fondului;

e) produsul colectelor și încasărilor de la manifestările organizate în beneficiul Fondului;

f) toate celelalte resurse autorizate de regulamentul Fondului pe care îl va elabora Comitetul.

4. Folosirea resurselor de către Comitet va fi decisă pe baza liniilor directoare formulate de Adunarea generală.

5. Comitetul poate să accepte contribuții și alte forme de asistență care să fie folosite în scopuri generale sau specifice, pentru proiecte speciale, cu condiția ca aceste proiecte să fi fost aprobate de Comitet.

6. Contribuțiile aduse la Fond nu pot fi însoțite de nici o condiție politică, economică sau de altă natură care să fie incompatibilă cu obiectivele prezentei convenții.

ARTICOLUL 26 Contribuțiile statelor părți la Fond

1. Fără a renunța la orice altă contribuție voluntară complementară, statele părți la prezenta convenție se angajează să verse la Fond, cel puțin la fiecare 2 ani, contribuții al căror cuantum, calculat după un procentaj uniform aplicabil la toate statele părți, va fi hotărât de Adunarea generală. Această hotărâre a Adunării generale va fi luată cu majoritatea statelor părți prezente și votante, care nu au făcut declarația menționată la paragraful 2. Contribuția obligatorie a statelor părți nu va putea depăși în nici un caz 1% din contribuția lor la bugetul ordinar al UNESCO.

2. Totuși, orice stat parte la care se referă art. 32 sau 33 poate, în momentul depunerii instrumentelor sale de ratificare, de acceptare sau de aderare, să declare că nu se consideră legat de prevederile paragrafului 1.

3. Un stat parte la prezenta convenție, care a făcut declarația menționată la paragraful 2, poate oricând să-și retragă respectiva declarație, notificând aceasta directorului general al UNESCO. Totuși, retragerea declarației nu va avea efect asupra contribuției obligatorii datorate de acest stat decât începând de la data deschiderii sesiunii următoare a Adunării generale.

4. Pentru ca acest Comitet să fie în măsură să-și prevadă operațiunile într-un mod eficace, contribuțiile statelor părți la prezenta convenție, care au făcut declarația menționată la paragraful 2, trebuie vărsate în mod regulat, cel puțin la fiecare 2 ani, și nu vor trebui să fie inferioare contribuțiilor pe care ar fi trebuit să le depună dacă ar fi fost legate de prevederile paragrafului 1.

5. Orice stat parte la prezenta convenție, care a întârziat cu plata contribuției sale obligatorii sau voluntare pentru anul în curs și pentru anul civil care l-a precedat, nu este eligibil în Comitet, această prevedere neaplicându-se la prima alegere. Mandatul unui astfel de stat care este deja membru în Comitet va expira în momentul oricărei alegeri prevăzute la art. 6.

ARTICOLUL 27 Contribuții voluntare suplimentare la Fond

Statele părți care doresc să verse contribuții voluntare pe lângă cele aflate sub incidența art. 26 vor informa în cel mai scurt timp posibil Comitetul, astfel încât să-i permită să-și planifice activitățile în consecință.

ARTICOLUL 28 Campaniile internaționale de colectare de fonduri

În măsura în care este posibil, statele părți își vor da concursul la campaniile internaționale de colecte organizate în beneficiul Fondului, sub auspiciile UNESCO.

CAPITOLUL VII Raportările

ARTICOLUL 29 Rapoartele statelor părți

Statele părți vor prezenta Comitetului, în forma și la termenele stabilite de acesta din urmă, rapoarte asupra dispozițiilor legislative, reglementărilor sau altor măsuri luate pentru punerea în practică a prezentei convenții.

ARTICOLUL 30 Rapoartele Comitetului

1. Pe baza activității sale și a rapoartelor statelor părți menționate la art. 29, Comitetul va prezenta un raport la fiecare sesiune a Adunării generale.

2. Raportul va fi adus la cunoștință Conferinței generale a UNESCO.

CAPITOLUL VIII Clauze tranzitorii

ARTICOLUL 31 Relația cu Proclamația capodoperelor patrimoniului
oral și imaterial al umanității

1. Comitetul va include în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității elementele proclamate "Capodopere ale patrimoniului oral și imaterial al umanității" înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenții.

2. Includerea acestor elemente în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității nu va modifica în nici un fel criteriile pentru viitoarele înscrieri, în conformitate cu art. 16 paragraful 2.

3. Nici o altă proclamație nu va fi făcută după intrarea în vigoare a prezentei convenții.

CAPITOLUL IX Dispoziții finale

ARTICOLUL 32 Ratificarea, acceptarea sau aprobarea

1. Prezenta convenție va fi înaintată spre ratificare, acceptare sau aprobare statelor membre ale UNESCO, conform procedurilor lor constituționale respective.

2. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la directorul general al UNESCO.

ARTICOLUL 33 Aderarea

1. Prezenta convenție este deschisă aderării oricărui stat care nu este membru al UNESCO, invitat să adere la ea de către Conferința generală a UNESCO.

2. Prezenta convenție este deschisă în mod egal și aderării teritoriilor care se bucură de autoguvernare completă, recunoscute ca atare de Organizația Națiunilor Unite, dar care nu au accedat la independența deplină conform Rezoluției 1.514 (XV) a Adunării generale și care au competență în problemele la care se referă prezenta convenție.

3. Instrumentele de aderare se depun la directorul general al UNESCO.

ARTICOLUL 34 Intrarea în vigoare

Prezenta convenție va intra în vigoare după 3 luni de la data depunerii celui de-al 30-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, dar numai pentru statele care vor fi depus instrumentele respective de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la această dată ori la o dată anterioară. Prezenta convenție va intra în vigoare pentru orice alt stat după 3 luni de la depunerea instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

ARTICOLUL 35 Regimuri constituționale federative sau neunitare

Prevederile care urmează se aplică statelor părți la prezenta convenție, care au un sistem constituțional federativ sau neunitar:

a) în ceea ce privește prevederile prezentei convenții, a căror aplicare necesită o acțiune legislativă a puterii legislative federale sau centrale, obligațiile guvernului federal sau central vor fi aceleași ca cele ale statelor părți care nu sunt state federative;

b) în ceea ce privește prevederile prezentei convenții a căror aplicare necesită o acțiune legislativă a fiecăruia dintre statele, țările, provinciile sau cantoanele constitutive, care nu sunt, în virtutea sistemului constituțional al federației, obligate să ia măsuri legislative, guvernul federal va aduce, cu avizul său favorabil, respectivele prevederi la cunoștință autorităților competente ale statelor, țărilor, provinciilor sau cantoanelor, pentru adoptare.

ARTICOLUL 36 Denunțarea

1. Fiecare dintre statele părți poate denunța prezenta convenție.

2. Denunțarea va fi notificată printr-un instrument scris, depus la directorul general al UNESCO.

3. Denunțarea va intra în vigoare la 12 luni de la primirea instrumentului de denunțare. Ea nu va modifica cu nimic obligațiile financiare asumate de statul parte care face denunțarea, până la data la care retragerea intră în vigoare.

ARTICOLUL 37 Funcțiile depozitarului

Directorul general al UNESCO, în calitate de depozitar al prezentei convenții, va informa statele membre ale Organizației, statele nemembre menționate la art. 33, precum și Organizația Națiunilor Unite asupra depunerii tuturor instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, menționate la art. 32 și 33, și asupra denunțurilor prevăzute la art. 36.

ARTICOLUL 38 Amendamente

1. Orice stat parte poate propune amendamente la prezenta convenție, prin comunicare în scris, adresată directorului general. Directorul general va transmite această comunicare tututor statelor părți. Dacă, în următoarele 6 luni de la data transmiterii comunicării, cel puțin jumătate din numărul statelor părți răspunde favorabil acestei cereri, directorul general va prezenta propunerea la următoarea sesiune a Adunării generale pentru discuții și eventuală adoptare.

2. Amendamentele se adoptă cu majoritatea a două treimi din numărul statelor părți prezente și participante la vot.

3. Odată adoptate, amendamentele la prezenta convenție sunt înaintate statelor părți pentru ratificare, acceptare, aprobare sau adeziune.

4. Pentru statele părți care au ratificat, acceptat, aprobat sau aderat la acestea, amendamentele la prezenta convenție intră în vigoare la 3 luni după depunerea instrumentelor la care se face referire în paragraful 3 de către două treimi din numărul statelor părți. În continuare, pentru fiecare stat parte care ratifică, acceptă, aprobă un amendament sau aderă la acesta, amendamentul intră în vigoare la 3 luni după data depunerii de către statul parte a instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare.

5. Procedura stabilită în paragrafele 3 și 4 nu se aplică la amendamentele aduse art. 5, relativ la numărul statelor membre în Comitet. Aceste amendamente vor intra în vigoare la data la care au fost adoptate.

6. Un stat care devine parte la prezenta convenție după intrarea în vigoare a amendamentelor în conformitate cu paragraful 4 și care nu manifestă o intenție diferită este considerat:

a) parte la prezenta convenție, așa cum a fost amendată; și

b) parte la prezenta convenție, neamendată în legătură cu orice alt stat parte care nu este obligat prin aceste amendamente.

ARTICOLUL 39 Textele valabile

Prezenta convenție a fost redactată în limbile engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză și rusă, toate cele șase texte fiind în mod egal autentice.

ARTICOLUL 40 Înregistrarea

În conformitate cu art. 120 din Carta Națiunilor Unite, prezenta convenție va fi înregistrată la Secretariatul Organizației Națiunilor Unite, la cererea directorului general al UNESCO.

;
se încarcă...