Act Internațional

Convenția de la Tampere privind asigurarea resurselor de telecomunicații pentru atenuarea efectelor dezastrelor și acțiuni umanitare din 18.06.1998*)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 12 octombrie 2005

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 2

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Traducere.

Statele părți la prezenta convenție,

recunoscând că amploarea, complexitatea, frecvența și impactul dezastrelor cresc într-un ritm dramatic, cu consecințe foarte grave în special în țările aflate în curs de dezvoltare,

reamintind că agențiile care oferă ajutor și asistență umanitară solicită resurse de telecomunicații fiabile, flexibile, pentru a-și putea desfășura activitățile specifice de o importanță vitală, că resursele de telecomunicații joacă un rol esențial în facilitarea asigurării securității personalului de asistență umanitară și că transmiterea de informații exacte privitoare la dezastre pe calea undelor este vitală pentru populația aflată în zonele de risc,

convinse că dislocarea resurselor de telecomunicații în mod eficient și la timp în zonele de criză și că asigurarea unor fluxuri rapide, eficiente și exacte de informații sunt elemente esențiale în încercarea de a reduce pierderea de vieți omenești, suferința, pagubele materiale și efectele negative asupra mediului înconjurător provocate de dezastre,

fiind preocupate de impactul pe care îl au dezastrele asupra mijloacelor de comunicație și a fluxurilor de informații,

cunoscând nevoile speciale ale țărilor mai puțin dezvoltate, situate în zone geografice cu risc sporit, de asistență tehnică în scopul dezvoltării resurselor de telecomunicații, necesare pentru operațiuni de atenuare a efectelor dezastrelor și acțiuni umanitare,

reafirmând acordarea de prioritate absolută sistemelor de comunicații destinate situațiilor de urgență și salvării de vieți omenești, stipulată în mai mult de 50 de regulamente internaționale, precum și în Constituția Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor,

ținând seama de istoricul cooperării și coordonării pe plan internațional în direcția atenuării efectelor dezastrelor, precum și de rolul evident pe care dislocarea și utilizarea cu promptitudine a resurselor de telecomunicații îl joacă în salvarea de vieți omenești, de lucrările Conferinței internaționale a mijloacelor de comunicare utilizate în cazul dezastrelor (Geneva, 1990), care au abordat problema rolului hotărâtor pe care îl joacă sistemele de comunicații în cadrul acțiunilor de înlăturare a efectelor calamităților naturale, de apelul urgent făcut în Declarația de la Tampere privind sistemele de comunicație utilizate în cazul dezastrelor (Tampere, 1991), pentru realizarea unor sisteme de telecomunicații fiabile destinate operațiunilor de atenuare a efectelor dezastrelor și acțiunilor umanitare specifice și pentru realizarea unei convenții internaționale cu privire la sistemele de comunicații destinate acestor tipuri de operațiuni care să faciliteze realizarea acestor sisteme, de Rezoluția nr. 44/236 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, care a declarat perioada 1990-2000 Deceniul internațional al luptei împotriva dezastrelor, și de Rezoluția nr. 46/182 care face apel la o mai bună coordonare internațională privind asistența umanitară de urgență, de importanța atribuită resurselor de comunicații în Strategia și Planul de acțiune de la Yokohama pentru o lume mai sigură, adoptate la Conferința mondială pe tema prevenirii dezastrelor (Yokohama, 1994), de Rezoluția nr. 7 a Conferinței mondiale de dezvoltare a telecomunicațiilor (Buenos Aires, 1994), sancționată de Rezoluția nr. 36 a Conferinței plenipotențiare a Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor (Kyoto, 1994), care solicită guvernelor să ia toate măsurile practice care se impun pentru dislocarea rapidă și utilizarea eficientă a echipamentelor de telecomunicații necesare pentru atenuarea efectelor dezastrelor și operațiuni umanitare, prin reducerea și, acolo unde este posibil, înlăturarea barierelor legale existente și îmbunătățirea cooperării între state, de Rezoluția nr. 644 a Conferinței Mondiale a Radiocomunicațiilor (Geneva, 1997), care solicită guvernelor să susțină necondiționat adoptarea acestei convenții și implementarea ei pe plan intern, de Rezoluția nr. 19 a Conferinței Mondiale a Dezvoltării Telecomunicațiilor (Valetta, 1998), care solicită guvernelor să continue examinarea acestei convenții pentru luarea unei hotărâri ferme în privința susținerii adoptării ei, și de Rezoluția nr. 51/194 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, care susține inițierea unei proceduri transparente și oportune de implementare a unor acorduri eficiente cu privire la cooperarea în domeniul atenuării efectelor dezastrelor și realizarea unui sistem global, denumit ReliefWeb, de difuzare în timp real a unor informații fiabile în caz de urgență și calamități naturale,

făcând referire la concluziile Grupului de lucru în domeniul sistemelor de telecomunicații utilizate în caz de urgență, cu privire la rolul crucial al telecomunicațiilor în atenuarea efectelor dezastrelor și desfășurarea acțiunilor umanitare, susținute de activitatea mai multor state, a unor organisme ale Națiunilor Unite, a unor organizații guvernamentale, interguvernamentale și neguvernamentale, a unor agenții umanitare, a unor furnizori de echipamente și servicii de telecomunicații, a unor organizații mass-media, universități și organizații care își desfășoară activitatea în domeniul comunicațiilor și dezastrelor, pe linia îmbunătățirii și facilitării sistemelor de comunicații destinate utilizării în cazul unor calamități,

dorind să asigure accesul rapid și eficient la resursele de telecomunicații destinate atenuării efectelor dezastrelor și acțiunilor umanitare și să faciliteze cooperarea internațională în scopul atenuării impactului dezastrelor,

au convenit următoarele:

ARTICOLUL 1 Definiții

În cazul în care contextul în care sunt folosiți nu indică alte sensuri, termenii de mai jos vor avea următoarele sensuri pentru scopurile prezentei convenții:

1. stat parte - acel stat care a acceptat aderarea la prezenta convenție;

2. stat parte asistent - un stat parte la prezenta convenție care furnizează asistență în telecomunicații în conformitate cu prevederile acestui document;

3. stat parte solicitant - acel stat parte la prezenta convenție care solicită asistență în domeniul telecomunicațiilor în conformitate cu prevederile acestui document;

4. prezenta convenție - Convenția de la Tampere privind asigurarea resurselor de telecomunicații pentru atenuarea efectelor dezastrelor și acțiuni umanitare;

5. depozitar - depozitarul prezentei convenții, așa cum prevede art. 16;

6. dezastru - o perturbare gravă a funcționării societății, care reprezintă o amenințare serioasă, pe scară largă, la adresa vieții, sănătății omenești, proprietății sau mediului înconjurător, fie ea cauzată accidental, prin acțiune umană sau a naturii, evoluând brusc sau fiind rezultatul unor procese lungi și complexe;

7. atenuarea efectelor dezastrelor - măsurile destinate prevenirii, anticipării impactului dezastrelor, pregătirii pentru acestea, reacției la acestea, monitorizarea și/sau atenuarea acestora;

8. risc pentru sănătate - izbucnirea bruscă a unei boli infecțioase, cum ar fi o epidemie sau pandemie, ori alte evenimente care reprezintă o amenințare majoră la adresa vieții sau sănătății omenești și care ar putea să provoace un dezastru;

9. risc natural - un eveniment sau proces, ca de exemplu un cutremur, un incendiu, o inundație, un vânt puternic, o alunecare de teren, o avalanșă, un ciclon, o tornadă, un tsunami, o invazie de insecte, o secetă sau o erupție vulcanică, care ar putea să provoace un dezastru;

10. organizație nonguvernamentală - orice organizație, de persoane fizice sau juridice, alta decât un stat sau o organizație guvernamentală ori interguvernamentală, care își desfășoară activitatea în domeniul atenuării efectelor dezastrelor și acțiunilor umanitare și/sau în cel al furnizării de resurse de telecomunicații destinate operațiunilor de atenuare a efectelor dezastrelor și celor umanitare;

11. entitate nonstatală - orice entitate, alta decât un stat, inclusiv cele nonguvernamentale, și Mișcarea de Cruce și de Semilună Roșie, care își desfășoară activitatea în domeniul atenuării efectelor dezastrelor și în cel al acțiunilor umanitare și/sau în cel al furnizării de resurse de telecomunicații destinate operațiunilor de atenuare a efectelor dezastrelor și acțiunilor umanitare;

12. operațiuni umanitare - acele activități menite a reduce pierderile de vieți omenești, a alina suferința oamenilor, a reduce pagubele materiale și/sau ecologice cauzate de un dezastru;

13. asistență în domeniul telecomunicațiilor - furnizarea de resurse de telecomunicații sau de alte resurse și suport menit a facilita utilizarea resurselor de telecomunicații;

14. resurse de telecomunicații - personal, echipament, materiale, informații, pregătire, spectru de frecvențe radio, rețele sau capacitate de transmisie sau orice alte resurse necesare în domeniul telecomunicațiilor;

15. telecomunicații - orice transmisie, emisie sau recepție de semne, semnale, text scris, imagini, sunete sau mesaje de orice natură, prin telegraf, radio, fibră optică sau alt sistem electromagnetic.

ARTICOLUL 2 Coordonare

1. Coordonatorul Națiunilor Unite pentru Acțiuni Umanitare de Urgență va fi coordonatorul operațional pentru această convenție și va îndeplini responsabilitățile prevăzute în art. 3, 4, 6, 7, 8 și 9.

2. Coordonatorul operațional va solicita cooperarea altor agenții ale Națiunilor Unite, în special a Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor, pentru a obține ajutorul acestora în îndeplinirea obiectivelor prezentei convenții și în special a acelor responsabilități menționate în art. 8 și 9 și pentru a obține de la acestea suportul tehnic pe care îl pot oferi în funcție de specificul lor.

3. Responsabilitățile coordonatorului operațional, așa cum sunt prevăzute în prezenta convenție, se vor limita la activități de coordonare la nivel internațional.

ARTICOLUL 3 Prevederi generale

1. Statele părți vor coopera între ele, cu alte entități și cu organizații interguvernamentale, în conformitate cu prevederile prezentei convenții, pentru a facilita utilizarea resurselor de telecomunicații destinate acțiunilor de atenuare a efectelor dezastrelor și celor umanitare.

2. Utilizarea resurselor de telecomunicații se referă, dar nu se limitează, la:

a) amplasarea echipamentului de telecomunicații terestru și a sateliților pentru a anticipa, monitoriza și furniza informații despre riscul producerii unor calamități naturale, despre posibilele riscuri la adresa sănătății oamenilor și despre dezastre;

b) schimbul de informații despre riscuri de producere a unor calamități naturale la adresa sănătății oamenilor și a unor dezastre, între statele părți și cu alte state, alte entități și organizații interguvernamentale, și transmiterea acestor informații către public, în special comunităților situate în zonele de risc;

c) furnizarea cu promptitudine de asistență în domeniul telecomunicațiilor pentru atenuarea impactului dezastrului; și

d) instalarea și exploatarea unor resurse fiabile și flexibile de telecomunicații ce urmează a fi utilizate de organizațiile care se ocupă de ajutorul și de asistența umanitară.

3. Pentru a facilita utilizarea acestor resurse, statele părți pot finaliza și alte acorduri și aranjamente bilaterale sau multilaterale.

4. Statele părți solicită coordonatorului operațional ca în urma consultării cu Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor, cu depozitarul și cu alte entități aparținând de Națiunile Unite, precum și cu organizațiile interguvernamentale și nonguvernamentale să depună un efort susținut, în conformitate cu prevederile prezentei convenții, pentru:

a) a alcătui cu acordul statelor părți modele de acorduri care ar putea fi folosite pentru a pune bazele unor acorduri bilaterale sau multilaterale menite să faciliteze furnizarea de resurse de telecomunicații pentru atenuarea efectelor dezastrelor și acțiuni umanitare;

b) a pune la dispoziție statelor părți, altor entități și instituții interguvernamentale modele de acorduri, bune practici în domeniu și alte informații relevante referitoare la furnizarea de resurse de telecomunicații pentru atenuarea efectelor dezastrelor și acțiuni umanitare prin mijloace electronice și alte mecanisme adecvate;

c) a realiza, manipula, și întreține procedurile de colectare și difuzare a informațiilor și sistemele necesare pentru implementarea prezentei convenții; și

d) a informa statele părți în legătură cu prevederile prezentei convenții și a facilita și sprijini cooperarea între statele părți în termenii prezentului document.

5. Statele părți vor coopera între ele în scopul îmbunătățirii capacității organizațiilor guvernamentale, a altor entități nonstatale părți și a organizațiilor interguvernamentale de a iniția diverse mecanisme pentru pregătirea de specialitate în domeniul manipulării și exploatării echipamentelor și cursuri de instruire în domeniul dezvoltării, design-ului și construcției de sisteme de telecomunicații pentru situații de urgență, în scopul prevenirii, monitorizării dezastrelor și atenuării efectelor acestora.

ARTICOLUL 4 Prevederi referitoare la asistența în domeniul telecomunicațiilor

1. Un stat parte care solicită asistență în domeniul telecomunicațiilor pentru atenuarea efectelor dezastrelor și operațiuni umanitare poate solicita acest tip de asistență de la orice alt stat parte, fie în mod direct, fie prin intermediul coordonatorului operațional. Dacă solicitarea se face prin intermediul coordonatorului operațional, acesta va transmite această informație imediat tuturor celorlalte state părți corespunzătoare. Dacă solicitarea se face direct unui alt stat parte, statul care face solicitarea îl va informa în legătură cu aceasta pe coordonatorul operațional în cel mai scurt timp posibil.

2. Un stat parte care solicită asistență în domeniul telecomunicațiilor va comunica amploarea și tipul asistenței solicitate, precum și acele măsuri luate în conformitate cu prevederile art. 5 și 9 ale prezentei convenții și, dacă este cazul, orice alte informații necesare pentru determinarea măsurii în care statul parte solicitat este capabil să îndeplinească cerința.

3. Fiecare stat parte care primește o astfel de solicitare de asistență, fie în mod direct, fie prin intermediul coordonatorului operațional, va lua o hotărâre și va anunța cu promptitudine statul parte solicitant în legătură cu modul în care va acorda asistența solicitată, direct sau în alt mod, și cu amploarea, termenii, condițiile, restricțiile și costurile, dacă e cazul, pe care le implică tipul respectiv de asistență.

4. Fiecare stat parte care decide să furnizeze asistență în domeniul telecomunicațiilor îl va informa în cel mai scurt timp posibil pe coordonatorul operațional.

5. Nu se va acorda asistență în telecomunicații în conformitate cu prevederile prezentei convenții fără acordul statului parte solicitant. Statul parte solicitant își va rezerva dreptul de a refuza întreaga asistență în telecomunicații oferită în conformitate cu prevederile prezentei convenții sau o parte din aceasta, în funcție de legile în vigoare și de politica internă a statului parte solicitant.

6. Statele părți recunosc dreptul statelor părți solicitante de a solicita asistență în telecomunicații direct de la alte entități sau organizații interguvernamentale și dreptul acestor entități sau organizații interguvernamentale de a furniza asistență în telecomunicații, în conformitate cu legile după care se conduc statele părți solicitante și cu prevederile prezentului articol.

7. O entitate oarecare sau o organizație interguvernamentală nu poate fi stat parte solicitant și nu poate solicita asistență în telecomunicații în baza prezentei convenții.

8. Nici o prevedere a prezentei convenții nu poate priva un stat parte de dreptul, în conformitate cu legile sale interne, de a conduce, controla, coordona și supraveghea asistența în telecomunicații furnizată în baza prezentei convenții între granițele de stat proprii.

ARTICOLUL 5 Privilegii, imunități și facilități

1. Statul parte solicitant va oferi, în măsura în care legile sale interne permit acest lucru, persoanelor, altele decât conaționalii săi, organizațiilor, altele decât cele având sediul central sau fiind rezidente pe teritoriul său, care acționează, în conformitate cu prevederile prezentei convenții, să furnizeze asistența în telecomunicații solicitată și despre prezența cărora statul parte a fost înștiințat și acesta o aprobă, privilegiile, imunitățile și facilitățile care sunt necesare pentru desfășurarea activității lor și care includ, dar nu se limitează la:

a) imunitate față de arestare, detenție și procese legale, inclusiv față de jurisdicția penală, civilă și administrativă a statului parte solicitant, în ceea ce privește faptele sau omisiunile legate în mod specific și direct de activitatea de furnizare a asistenței în telecomunicații;

b) scutire de la plata taxelor, impozitelor sau a altor obligații, în afară de cele care sunt incluse în prețurile bunurilor și serviciilor, în cazul desfășurării activităților specifice de asistență sau în cazul echipamentelor, materialelor și a altor bunuri proprii introduse sau cumpărate pe teritoriul statului parte solicitant în scopul furnizării de asistență în telecomunicații în baza prezentei convenții, și

c) imunitate față de punerea sub sechestru, confiscarea sau rechiziționarea echipamentelor, materialelor sau bunurilor respective.

2. Statul parte solicitant va asigura, în funcție de posibilitățile sale, toate facilitățile și serviciile locale necesare pentru administrarea adecvată și eficientă a asistenței în telecomunicații, precum și autorizarea în cel mai scurt timp sau scutirea de la obținerea autorizațiilor, în conformitate cu legile și reglementările interne, a echipamentelor de telecomunicații aduse pe teritoriul său în baza prezentei convenții.

3. Statul parte solicitant va asigura protecția personalului, echipamentelor și materialelor aduse pe teritoriul său în baza prezentei convenții.

4. Dreptul de proprietate asupra echipamentelor și materialelor furnizate în baza prezentei convenții nu va fi lezat prin utilizarea acestora conform prevederilor prezentei convenții. Statul parte solicitant va asigura returnarea cu promptitudine a respectivelor echipamente, materiale și bunuri către statul parte care acordă asistență.

5. Statul parte solicitant nu va direcționa dislocarea sau utilizarea resurselor de telecomunicații furnizate în baza prezentei convenții spre alte scopuri care nu sunt direct legate de anticiparea, pregătirea, reacția la, monitorizarea, atenuarea impactului sau de acțiuni umanitare în timpul și după dezastre.

6. Acest articol nu prevede ca statul parte solicitant să acorde cetățenilor săi ori rezidenților permanenți sau organizațiilor având sediul ori fiind rezidente pe teritoriul său privilegii sau imunități.

7. Fără nici un prejudiciu la adresa privilegiilor și imunității în conformitate cu acest articol, toate persoanele care intră pe teritoriul unui stat parte în scopul furnizării de asistență în telecomunicații sau facilitării utilizării resurselor de telecomunicații în baza prezentei convenții și toate organizațiile care furnizează asistență în telecomunicații sau facilitează utilizarea resurselor de telecomunicații în baza prezentei convenții au datoria de a respecta legile și regulamentele statului parte respectiv. Astfel de persoane și organizații au de asemenea datoria de a nu se amesteca în problemele interne ale statului parte pe teritoriul căruia au intrat.

8. Nici o prevedere din acest articol nu aduce prejudicii drepturilor și obligațiilor în ceea ce privește privilegiile și imunitățile acordate persoanelor și organizațiilor care participă în mod direct sau indirect la operațiunile de acordare de asistență, în baza altor acorduri internaționale (inclusiv Convenția asupra privilegiilor și imunității Națiunilor Unite, adoptată de Adunarea Generală la 13 februarie 1946, și Convenția asupra privilegiilor și imunității agențiilor specializate, adoptată de Adunarea Generală la 21 noiembrie 1947) sau a legislației internaționale.

ARTICOLUL 6 Încetarea asistenței

1. Statul parte solicitant sau statul parte asistent poate înceta în orice moment asistența în telecomunicații primită sau furnizată în baza art. 4 printr-o notificare scrisă. În urma unei astfel de notificări statele părți implicate se vor consulta între ele pentru a decide asupra celei mai potrivite și rapide modalități de încetare a asistenței, ținând cont de impactul pe care acest proces l-ar putea avea asupra riscului de pierderi de vieți omenești și asupra operațiunilor de atenuare a efectelor dezastrului.

2. Statele părți implicate în furnizarea sau primirea de asistență în telecomunicații în baza prezentei convenții rămân sub incidența prevederilor prezentei convenții după încetarea asistenței respective.

3. Orice stat parte care solicită încetarea asistenței în telecomunicații îl va notifica pe coordonatorul operațional în legătură cu o astfel de solicitare. Coordonatorul operațional va furniza toată asistența solicitată și care este necesară facilitării încetării asistenței în telecomunicații.

ARTICOLUL 7 Achitarea sau rambursarea costurilor sau onorariilor

1. Statele părți pot condiționa furnizarea de asistență în telecomunicații pentru acțiuni de atenuare a efectelor dezastrelor și acțiuni umanitare de semnarea unui acord referitor la achitarea sau rambursarea costurilor sau onorariilor, luând însă în considerare prevederile paragrafului 8 al prezentului articol.

2. În cazul în care există astfel de termeni, statele părți vor comunica în scris, înainte de furnizarea asistenței în telecomunicații:

a) solicitarea de achitare sau ramburs;

b) suma care va trebui achitată ori rambursată sau termenii care stau la baza calculării acesteia; și

c) orice alți termeni, condiții sau restricții aplicabile achitării sau rambursării, incluzând, dar fără a se limita la, tipul de valută în care se va face plata sau rambursarea.

3. Prevederile paragrafelor 2b) și 2c) ale prezentului articol pot fi îndeplinite prin consultarea tarifelor, taxelor și prețurilor publicate.

4. Pentru ca negocierile referitoare la acordurile de plată și rambursare să nu întârzie în mod nejustificat furnizarea de asistență în telecomunicații, coordonatorul operațional va alcătui, în urma consultărilor cu statele părți, un model de acord de plată și rambursare care ar putea reprezenta astfel baza pentru negocierea obligațiilor de plată și rambursare în baza prezentului articol.

5. Nici unul dintre statele părți nu poate fi obligat să efectueze plăți sau rambursări ale costurilor sau onorariilor în baza prezentei convenții, fără a-și fi exprimat în prealabil acordul față de condițiile impuse de un stat parte asistent, în conformitate cu paragraful 2 al prezentului articol.

6. În momentul în care este stabilit acordul cu privire la plata sau rambursarea costurilor sau onorariilor pentru furnizarea de asistență în telecomunicații în baza prezentului articol, plata sau rambursarea respectivă va fi efectuată cu promptitudine imediat ce statul parte care a furnizat asistența a prezentat solicitarea de plată sau ramburs.

7. Fondurile plătite sau rambursate de către un stat solicitant în legătură cu furnizarea de asistență în telecomunicații vor putea fi transferate în afara jurisdicției statului parte solicitant și nu vor fi întârziate sau blocate.

8. În luarea unei decizii cu privire la condiționarea furnizării de asistență în telecomunicații de semnarea unui acord de plată sau rambursare a costurilor sau onorariilor respective, la suma la care se ridică aceste costuri sau onorarii și la termenii, condițiile și restricțiile asociate plătirii sau rambursării lor, statele părți vor ține cont, printre alți factori relevanți, de:

a) principiile Națiunilor Unite referitoare la asistența umanitară;

b) natura dezastrului, riscului de calamitate naturală sau de riscul pentru sănătatea oamenilor;

c) impactul sau potențialul impact al dezastrului;

d) locul de origine al dezastrului;

e) zona afectată sau potențial afectată de dezastru;

f) dezastrele anterioare și de probabilitatea altor dezastre localizate în zona afectată;

g) capacitatea fiecărui stat afectat de dezastru, riscul de calamitate naturală sau riscul pentru sănătatea oamenilor de a se pregăti pentru sau de a reacționa la un astfel de eveniment; și

h) nevoile țărilor aflate în curs de dezvoltare.

9. Prevederile prezentului articol se vor aplica și în cazul acelor situații în care asistența în telecomunicații este furnizată de o entitate nonstatală sau de o organizație interguvernamentală, cu condiția ca:

a) statul parte solicitant să fi consimțit la și să nu fi solicitat încetarea furnizării de asistență în telecomunicații pentru atenuarea efectelor dezastrelor și acțiuni umanitare;

b) entitatea nonstatală sau organizația inter-guvernamentală care furnizează asistență în telecomunicații să fi notificat statul parte solicitant în legătură cu aderarea ei la prevederile prezentului articol și la cele ale art. 4 și 5; și

c) aplicarea prevederilor prezentului articol să nu vină în conflict cu orice alt acord referitor la relațiile dintre statul parte solicitant și entitatea nonstatală sau organizația interguvernamentală care furnizează asistență în telecomunicații.

ARTICOLUL 8 Inventarul de informații referitoare la asistența în telecomunicații

1. Fiecare stat parte îl va notifica pe coordonatorul operațional în legătură cu prerogativa (prerogativele) sale:


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...