Act Internațional

Convenția de aplicare a Acordului de la Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea graduală a controalelor la frontierele comune, Schengen, 19 iunie 1990

Modificări (...), Referințe (2), Reviste (1), Jurisprudență

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 19 iunie 1990

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Republica Franceză, Marele Ducat al Luxemburgului și Regatul Olandei, denumite în continuare Părți Contractante,

BAZÎNDU-SE pe Acordul de la Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea graduală a controalelor la frontierele comune,

HOTĂRÎND să realizeze intenția exprimată în acest acord de a ajunge la eliminarea controalelor privind circulația persoanelor la frontierele comune și de a facilita transportul și circulația mărfurilor;

LUÎND ÎN CONSIDERARE faptul că Tratatul instituind Comunitățile Europene, completat prin Actul Unic European, prevede că piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere interne;

LUÎND ÎN CONSIDERARE faptul că scopul urmărit de Părțile Contractante coincide cu acest obiectiv, fără a aduce atingere măsurilor care vor fi luate pentru aplicarea dispozițiilor tratatului;

LUÎND ÎN CONSIDERARE faptul că punerea în practică a acestei intenții necesită o serie de măsuri adecvate și o strînsă cooperare între Părțile Contractante,

AU CONVENIT ASUPRA CELOR CE URMEAZĂ:

Titlul I Definiții

Art. 1. -

În sensul prezentei Convenții, se înțelege prin:

- frontiere interne: frontierele comune terestre ale Părților Contractante, precum și aeroporturile pentru zborurile interne și porturile maritime pentru liniile regulate de pasageri care au ca punct de plecare sau ca destinație exclusivă alte porturi de pe teritoriile Părților Contractante, fără escale în porturi din afara acestor teritorii;

- frontiere externe: frontiera terestră și maritimă, precum și aeroporturile și porturile maritime ale Părților Contractante, dacă nu sînt frontiere interne; zbor intern: orice zbor care are ca punct de plecare sau ca destinație exclusivă teritoriile Părților Contractante, fără aterizare pe teritoriul unui stat terț;

- stat terț: orice alt stat decît Părțile Contractante;

- străin: orice altă persoană decît cetățenii statelor membre ale Comunităților Europene;

- străin semnalat ca inadmisibil: orice străin semnalat ca inadmisibil în

Sistemul de Informare Schengen, potrivit dispozițiilor articolului 96;

- punct de trecere a frontierei: orice punct de trecere autorizat de autoritățile competente pentru trecerea frontierelor externe;

- control la frontieră: controlul la frontiere care se întemeiază doar pe intenția de a trece frontiera, indiferent de orice alt motiv;

- transportator: orice persoană fizică sau juridică care asigură, cu titlu profesional, transportul de persoane pe cale aeriană, maritimă sau terestră;

- permis de ședere: o autorizație de orice natură eliberată de o Parte Contractantă, care conferă dreptul de ședere pe teritoriul acesteia. Această definiție nu include autorizația temporară de ședere pe teritoriul unei Părți Contractante în vederea examinării unei cereri de azil sau unei cereri pentru permis de ședere;

- cerere de azil: orice cerere prezentată în scris, oral sau în alt mod, de un străin, la frontiera externă sau pe teritoriul unei Părți Contractante, pentru a obține recunoașterea calității sale de refugiat, în conformitate cu Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților, modificată prin protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967 și pentru a beneficia, în această calitate, de dreptul de ședere;

- solicitant de azil: orice străin care a prezentat o cerere de azil în sensul prezentei Convenții, cerere asupra căreia nu s-a luat o decizie definitivă;

- examinarea unei cereri de azil: ansamblul procedurilor de examinare, de decizie, și a măsurilor luate pentru aplicarea deciziilor definitive cu privire la o cerere de azil, cu excepția procedurii de determinare a Părții Contractante responsabile cu examinarea cererii de azil conform dispozițiilor prezentei Convenții.

Titlul II Eliminarea controalelor
la frontierele interne și circulația persoanelor

Capitolul 1 Trecerea frontierelor interne

Art. 2. -

(1) Frontierele interne pot fi trecute prin orice loc, fără efectuarea vreunui control al persoanelor.

(2) Totuși, pentru motive de ordine publică sau de securitate națională, o Parte Contractantă poate decide, după consultarea celorlalte Părți Contractante, că în cursul unei perioade limitate vor fi efectuate controale naționale la frontierele interne, adaptate la situația apărută. Dacă motive de ordine publică sau de securitate națională impun o acțiune imediată, Partea Contractantă în cauză va lua măsurile necesare și va informa în cel mai scurt timp posibil celelalte Părți Contractante.

(3) Eliminarea controlului persoanelor la frontierele interne nu va aduce atingere nici dispozițiilor articolului 22, nici exercitării atribuțiilor polițienești de autoritățile competente ale fiecărei Părți Contractante pe întreg teritoriul său conform legislației sale, și nici obligației de a deține, a purta și a prezenta actele și documentele prevăzute de legislația sa.

(4) Controalele asupra mărfurilor se efectuează conform dispozițiilor pertinente din prezenta Convenție.

Capitolul 2 Trecerea frontierelor externe

Art. 3. -

(1) În principiu, frontierele externe pot fi trecute numai la punctele de trecere a frontierei și potrivit orarului de funcționare al acestora. Dispozițiile mai detaliate, precum și excepțiile și modalitățile micului trafic de frontieră, cît și regulile aplicabile unor categorii particulare de trafic maritim, cum sînt navigația de agrement sau pescuitul de coastă, vor fi adoptate de Comitetul executiv.

(2) Părțile Contractante se angajează să instituie sancțiuni împotriva trecerii neautorizate a frontierelor externe în afara punctelor de trecere a frontierei și a orarului de funcționare a acestora.

Art. 4. -

(1) Părțile Contractante garantează că din anul 1993, pasagerii unui zbor cu plecare dintr-un stat terț, care se îmbarcă pentru zboruri interne, vor fi supuși în prealabil, la intrare, unui control al persoanelor și bagajelor de mînă în aeroportul unde aterizează zborul extern. Pasagerii unui zbor intern care se îmbarcă pentru un zbor avînd ca destinație state terțe vor fi supuși în prealabil, la ieșire, unui control al persoanelor și bagajelor de mînă în aeroportul de plecare a zborului extern.

(2) Părțile Contractante iau măsurile necesare pentru efectuarea controalelor conform dispozițiilor paragrafului 1.

(3) Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică la controlul bagajelor înregistrate; acest control este efectuat în aeroportul ultimei destinații, respectiv în aeroportul plecării inițiale.

(4) Prin derogare de la definiția frontierelor interne, pînă la data prevăzută în paragraful 1, aeroporturile sînt considerate frontiere externe pentru zborurile interne.

Art. 5. -

(1) Intrarea pe teritoriile Părților Contractante pentru o ședere care nu depășește trei luni poate fi acordată străinului care îndeplinește următoarele condiții:

a) posedă un document sau documente valabile stabilite de Comitetul executiv, care îi permit trecerea frontierei;

b) este în posesia unei vize valabile, dacă aceasta este cerută;

c) prezintă, dacă este cazul, documentele care justifică scopul și condițiile șederii planificate și dispune de mijloace suficiente de subzistență atît pentru șederea propusă, cît și pentru întoarcerea în țara de proveniență sau pentru tranzitul spre un stat terț în care admiterea sa este garantată, sau este în măsură să dobîndească în mod legal aceste mijloace;

d) nu este semnalat ca inadmisibil;

e) nu este considerat o amenințare pentru ordinea publică, securitatea națională sau relațiile internaționale ale uneia dintre Părțile Contractante.

(2) Intrarea pe teritoriile Părților Contractante trebuie să fie refuzată străinului care nu îndeplinește toate aceste condiții, în afară de cazul în care una dintre Părți consideră că este necesar să se deroge de la acest principiu pentru motive umanitare sau de interes național, sau în baza obligațiilor internaționale. În acest caz, admiterea este limitată la teritoriul Părții Contractante în cauză, care trebuie să informeze despre aceasta celelalte Părți Contractante.

Aceste reguli nu împiedică aplicarea dispozițiilor speciale privitoare la dreptul de azil și nici a celor din articolul 18.

(3) Este admis pentru tranzit străinul care este titular al unui permis de ședere sau al unei vize de întoarcere eliberate de una din Părțile Contractante sau, dacă este necesar, al ambelor documente, în afară de cazul în care figurează pe lista națională a persoanelor semnalate ca inadmisibile a Părții Contractante la ale cărei frontiere externe se prezintă.

Art. 6. -

(1) Circulația transfrontalieră la frontierele externe este supusă controlului autorităților competente. Controlul se efectuează potrivit unor principii uniforme, în cadrul competențelor naționale și a legislației naționale, ținîndu-se cont de interesele tuturor Părților Contractante pe întreg teritoriul Părților Contractante.

(2) Principiile uniforme menționate la paragraful 1 sînt următoarele:

a) controlul persoanelor cuprinde nu numai verificarea documentelor de călătorie și a celorlalte condiții de intrare, de ședere, de muncă și de ieșire, ci și identificarea și prevenirea amenințărilor la adresa securității naționale și a ordinii publice a Părților Contractante. Acest control se efectuează și asupra vehiculelor și obiectelor aflate în posesia persoanelor care trec frontiera. Controlul se efectuează de fiecare Parte Contractantă în conformitate cu legislația sa, în special cu dispozițiile referitoare la percheziție;

b) toate persoanele trebuie să fie supuse cel puțin unui control care să permită stabilirea identității lor pe baza prezentării documentelor de călătorie;

c) la intrare, străinii trebuie să fie supuși unui control amănunțit, în sensul dispozițiilor de la litera a);

d) la ieșire, se va proceda la un control impus în interesul tuturor Părților Contractante, conform regimului juridic al străinilor, și pentru a determina și a preveni amenințările la adresa securității naționale și a ordinii publice ale Părților Contractante. Acest control se exercită în toate cazurile în privința străinilor;

e) dacă astfel de controale nu pot fi efectuate datorită unor circumstanțe speciale, trebuie stabilite priorități. În această privință, în principiu, controlul circulației la intrare are prioritate asupra controlului la ieșire.

(3) Autoritățile competente utilizează unități mobile pentru a exercita supravegherea frontierelor externe între punctele de trecere a frontierei în mod asemănător sînt supravegheate și punctele de trecere a frontierei în afara orarului de funcționare a acestora. Acest control este efectuat în așa fel încît să nu încurajeze persoanele să evite controlul la punctele de trecere. Modalitățile de supraveghere sînt stabilite, dacă este cazul, de Comitetul executiv.

(4) Părțile Contractante se angajează să plaseze efective adecvate și în număr suficient pentru exercitarea controlului și pentru supravegherea frontierelor externe.

(5) Un control similar se exercită la frontierele externe.

Art. 7. -

Părțile Contractante își acordă asistență și asigură o cooperare strînsă și permanentă în vederea exercitării eficiente a controalelor și supravegherilor. Ele procedează, în special, la schimbul tuturor informațiilor pertinente și importante, cu excepția datelor individuale referitoare la persoane nominalizate și în lipsa unor dispoziții contrare ale prezentei Convenții, la armonizarea, în măsura în care este posibil, a instrucțiunilor date autorităților însărcinate cu controalele și la promovarea formării profesionale și a unui sistem de reciclare uniformă a personalului care efectuează controalele. Această cooperare poate lua forma unui schimb de agenți de legătură.

Art. 8. -

Comitetul executiv ia deciziile necesare cu privire la modalitățile practice de efectuare a controlului și de supraveghere a frontierelor.

Capitolul 3 Vize

Secțiunea 1 Vize pentru șederile de scurtă durată

Art. 9. -

(1) Părțile Contractante se angajează să adopte o politică comună în ceea ce privește circulația persoanelor și, în special, cu privire la regimul vizelor. În acest scop își acordă asistență reciprocă. Părțile Contractante se angajează să urmărească, de comun acord, armonizarea politicii lor în materie de vize.

(2) În raport cu statele terțe ai căror cetățeni sînt supuși unui regim al vizelor care este comun tuturor Părților Contractante în momentul semnării prezentei Convenții sau ulterior, acest regim al vizelor nu poate modificat decît prin acordul tuturor Părților Contractante. În mod excepțional, o Parte Contractantă poate deroga de la regimul comun al vizelor în privința unui stat terț, din rațiuni imperative care țin de politica națională și care impun luarea unei decizii urgente. În prealabil, ea trebuie să consulte celelalte Părți Contractante și, în luarea deciziei, să țină cont atît de interesele lor cît și de consecințele acesteia.

Art. 10. -

(1) Se instituie o viză uniformă, valabilă pe teritoriile tuturor Părților Contractante. Această viză, a cărei durată de valabilitate este reglementată de articolul 11, poate fi eliberată pentru o ședere de cel mult trei luni.

(2) Pînă la instituirea unei astfel de vize, Părțile Contractante își recunosc vizele naționale, dacă eliberarea lor se efectuează în temeiul condițiilor și criteriilor comune determinate conform dispozițiilor pertinente ale prezentului capitol.

(3) Prin derogare de la dispozițiile paragrafelor 1 și 2, fiecare Parte Contractantă își rezervă dreptul de a restrînge valabilitatea teritorială a vizei, în acord cu modalitățile comune determinate conform dispozițiilor pertinente ale prezentului capitol.

Art. 11. -

(1) Viza instituită în articolul 10 poate fi:

a) o viză de călătorie valabilă pentru una sau mai multe intrări, fără ca durata unei șederi neîntrerupte sau durata totală a șederilor succesive, calculată de la data primei intrări, să depășească trei luni pe semestru;

b) o viză de tranzit care permite titularului său tranzitarea teritoriilor Părților Contractante o dată, de două ori sau, în mod excepțional, de mai multe ori, pentru a se deplasa pe teritoriul unui stat terț, fără ca durata unui tranzit să depășească cinci zile.

(2) Dispozițiile paragrafului 1 nu exclud posibilitatea ca, în cursul semestrului avut în vedere, o Parte Contractantă să elibereze, în caz de nevoie, o nouă viză a cărei valabilitate să fie limitată la teritoriul său.

Art. 12. -

(1) Viza uniformă prevăzută în articolul 10, paragraful 1, se eliberează de autoritățile diplomatice și consulare ale Părților Contractante și, dacă este cazul, de autoritățile Părților Contractante desemnate potrivit articolului 17.

(2) Partea Contractantă competentă să elibereze această viză este, în principiu, cea a destinației principale. Dacă aceasta nu poate fi determinată, viza se eliberează, în principiu, de oficiul diplomatic sau consular al Părții Contractante pe al cărei teritoriu are loc prima intrare.

(3) Comitetul executiv precizează modalitățile de aplicare și, în special, criteriile de determinare a destinației principale.

Art. 13. -

(1) Viza nu poate fi aplicată pe un document de călătorie a cărui durată de valabilitate a expirat.

(2) Durata valabilității documentului de călătorie trebuie să fie mai lungă decît durata valabilității vizei, luînd în considerare perioada de utilizare a vizei. Ea trebuie să permită întoarcerea străinului în țara sa de origine sau intrarea sa într-o țară terță.

Art. 14. -

(1) Viza nu poate fi aplicată pe un document de călătorie care nu este valabil în nici una din Părțile Contractante. Dacă documentul de călătorie nu este valabil decît în una sau cîteva Părți Contractante, valabilitatea vizei care urmează să fie aplicată este limitată la Partea sau Părțile Contractante respective.

(2) Dacă valabilitatea documentului de călătorie nu este recunoscută de una sau mai multe Părți Contractante, viza poate fi eliberată sub forma unei autorizații care să țină loc de viză.

Art. 15. -

În principiu, vizele menționate în articolul 10 pot fi eliberate numai dacă străinul îndeplinește condițiile de intrare stabilite în articolul 5, paragraful 1, literele a), c), d) și e).

Art. 16. -

Dacă o Parte Contractantă consideră necesar să deroge, pentru unul din motivele enumerate în articolul 5, paragraful 2, de la principiul definit în articolul 15, eliberînd o viză unui străin care nu îndeplinește toate condițiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful l, valabilitatea acestei vize este limitată la teritoriul acestei Părți Contractante, care trebuie să informeze despre acest lucru celelalte Părți Contractante.

Art. 17. -

(1) Comitetul executiv adoptă reguli comune pentru examinarea cererilor de viză, veghează la aplicarea lor corectă și le adaptează noilor situații și circumstanțe.

(2) Totodată, Comitetul executiv precizează cazurile în care eliberarea unei vize este condiționată de consultarea autorității centrale a Părții Contractante sesizate, precum și, dacă este cazul, a autorităților centrale ale celorlalte Părți Contractante.

(3) De asemenea, Comitetul executiv ia deciziile necesare privind următoarele chestiuni:

a) documentele de călătorie pe care poate fi aplicată o viză;

b) organele însărcinate cu eliberarea vizelor;

c) condițiile de eliberare a vizelor la frontieră;

d) forma, conținutul, durata valabilității vizelor și taxele care trebuie percepute pentru eliberarea lor;

e) condițiile de prelungire și de refuz al vizelor menționate la literele c) și d), cu respectarea intereselor tuturor Părților Contractante;

f) modalitățile de limitare a valabilității teritoriale a vizelor;

g) principiile de elaborare a unei liste comune a străinilor semnalați ca inadmisibili, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 96.

Secțiunea 2 Vize pentru șederi de lungă durată

Art. 18. -

Vizele de ședere date pentru o perioadă mai mare de trei luni sînt vize naționale eliberate de una din Părțile Contractante conform propriei sale legislații. O astfel de viză permite titularului său să tranziteze teritoriile celorlalte Părți Contractante pentru a ajunge pe teritoriul Părții Contractante care a eliberat viza, în afară de cazul în care acesta nu îndeplinește condițiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful 1, literele a), d) și e) sau figurează pe lista națională a persoanelor semnalate ca inadmisibile a Părții Contractante al cărei teritoriu dorește să-l tranziteze.

Capitolul 4 Condiții privind circulația străinilor

Art. 19. -

(1) Străinii, titulari ai unei vize uniforme, care au intrat în condiții legale pe teritoriul uneia din Părțile Contractante, pot circula liber pe teritoriile tuturor Părților Contractante pe durata valabilității vizei, dacă îndeplinesc condițiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful 1, literele a), c), d) și e).

(2) Pînă la instituirea vizei uniforme, străinii, titulari ai unei vize eliberate de una din Părțile Contractante, care au intrat în condiții legale pe teritoriul uneia dintre ele, pot circula liber pe teritoriile tuturor Părților Contractante pe durata valabilității vizei și timp de maximum trei luni de la data primei intrări, dacă îndeplinesc condițiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful 1, literele a), c), d) și e).

(3) Paragrafele 1 și 2 nu se aplică în cazul vizelor a căror valabilitate face obiectul unei limitări teritoriale conform dispozițiilor capitolului 3 din prezentul titlu.

(4) Dispozițiile prezentului articol se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 22.

Art. 20. -

(1) Străinii care nu sînt supuși obligației de a obține o viză pot circula liber pe teritoriile Părților Contractante pe o perioadă de maximum trei luni în cursul unei perioade de șase luni de la data primei intrări, dacă îndeplinesc condițiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful 1, literele a), c), d) și e).

(2) Dispozițiile paragrafului 1 nu aduc atingere dreptului fiecărei Părți Contractante de a prelungi peste trei luni șederea unui străin pe teritoriul său, dacă se ivesc circumstanțe excepționale sau în aplicarea dispozițiilor unui tratat bilateral încheiat anterior intrării în vigoare a prezentei Convenții.

(3) Dispozițiile prezentului articol se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 22.

Art. 21. -

(1) Străinii, titulari ai unui permis de ședere eliberat de una din Părțile Contractante pot, în baza acestui permis și a unui document de călătorie, ambele valabile, să circule liber maximum trei luni pe teritoriul celorlalte Părți Contractante, dacă îndeplinesc condițiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful l, literele a), c) și e), și dacă nu figurează pe lista națională a persoanelor semnalate ca inadmisibile a Părții Contractante în cauză.

(2) Paragraful 1 se aplică și străinilor titulari ai unei autorizații provizorii de ședere eliberate de una din Părțile Contractante și ai unui document de călătorie eliberat de această Parte Contractantă.

(3) Părțile Contractante comunică Comitetului executiv lista documentelor pe care le eliberează și care au valoare de permis de ședere sau autorizație provizorie de ședere și document de călătorie în sensul prezentului articol.

(4) Dispozițiile prezentului articol se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 22.

Art. 22. -

(1) Străinii intrați în condiții legale pe teritoriul unei Părți Contractante sînt obligați să-și declare prezența autorităților competente ale Părții Contractante pe teritoriul căreia au intrat, în condițiile stabilite de fiecare Parte Contractantă. Această obligație trebuie îndeplinită, la alegerea fiecărei Părți Contractante, fie la intrare, fie în interiorul teritoriului Părții Contractante în care intră, în termen de trei zile lucrătoare de la data intrării.

(2) Străinii care au reședința pe teritoriul uneia dintre Părțile Contractante și care intră pe teritoriul altei Părți Contractante sînt supuși obligației prevăzute în paragraful 1.

(3) Fiecare Parte Contractantă stabilește excepțiile de la dispozițiile paragrafelor 1 și 2 și le comunică Comitetului executiv.

Art. 23. -

(1) În principiu, străinul care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de ședere de scurtă durată aplicabile pe teritoriul uneia din Părțile Contractante trebuie să părăsească fără întîrziere teritoriul Părților Contractante.

(2) Străinul care dispune de un permis de ședere sau o autorizație de ședere provizorie valabile, eliberate de o altă Parte Contractantă, trebuie să se deplaseze fără întîrziere pe teritoriul acelei Părți Contractante.

(3) Dacă acest străin nu pleacă de bună voie, sau cînd se poate prezuma că nu va pleca, sau cînd plecarea imediată a străinului se impune din motive de securitate națională sau de ordine publică, străinul trebuie să fie expulzat de pe teritoriul Părții Contractante pe care a fost arestat, în condițiile prevăzute de dreptul intern al acestei Părți Contractante. Dacă aplicarea dreptului intern nu permite expulzarea, Partea Contractantă în cauză îi poate permite șederea pe teritoriul său.

(4) Expulzarea poate fi efectuată de pe teritoriul acestui stat către țara de origine a persoanei în cauză sau către orice alt stat în care admiterea sa este posibilă, aplicîndu-se cu precădere dispozițiile pertinente ale acordurilor privind reintrarea, încheiate de Părțile Contractante.

(5) Dispozițiile paragrafului 4 nu aduc atingere dispozițiilor naționale privind dreptul de azil, nici aplicării Convenției de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților, modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967 și nici dispozițiilor paragrafului 2 din prezentul articol și a celor din articolul 33, paragraful 1, din prezenta Convenție.

Art. 24. -

Sub rezerva definirii de Comitetul executiv a criteriilor și modalităților practice adecvate, Părțile Contractante compensează între ele dezechilibrele financiare care rezultă din obligația de expulzare prevăzută în articolul 23, dacă expulzarea nu se poate realiza pe cheltuiala străinului.

Capitolul 5 Permisele de ședere și semnalarea de neadmitere

Art. 25. -

(1) Dacă o Parte Contractantă intenționează să elibereze un permis de ședere unui străin care este semnalat ca inadmisibil, ea consultă în prealabil Partea Contractantă care l-a semnalat și ține cont de interesele acesteia; permisul de ședere nu se eliberează decît pentru motive serioase, în special de ordin umanitar sau rezultînd din obligațiile internaționale.

Dacă permisul de ședere a fost eliberat, Partea Contractantă semnalantă retrage semnalarea însă poate înscrie acel străin pe lista sa națională a persoanelor semnalate ca inadmisibile.

(2) Dacă se constată că un străin, titular al unui permis de ședere valabil, eliberat de una din Părțile Contractante, este semnalat ca inadmisibil, Partea Contractantă care l-a semnalat consultă Partea care a eliberat permisul de ședere pentru a determina dacă există motive suficiente pentru retragerea permisului de ședere.

Dacă nu se retrage permisul de ședere, Partea Contractantă semnalantă retrage semnalarea, însă poate înscrie acel străin pe lista sa națională a persoanelor semnalate ca inadmisibile.

Capitolul 6 Măsuri de acompaniament

Art. 26. -

(1) Sub rezerva obligațiilor care decurg din aderarea la Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților, modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, Părțile Contractante se angajează să introducă în legislațiile lor naționale următoarele dispoziții:

a) Dacă unui străin i se refuză intrarea pe teritoriul uneia dintre Părțile Contractante, transportatorul care l-a adus la frontiera externă pe cale aeriană, maritimă sau terestră este obligat să își asume din nou răspunderea pentru el, fără întîrziere. La cererea autorităților de supraveghere a frontierei, el trebuie să îl ducă înapoi pe străin în statul terț din care a fost transportat, în statul terț care a eliberat documentul de călătorie cu care acesta a călătorit, sau în orice alt stat terț în care are intrarea garantată;

b) Transportatorul este obligat să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că străinul transportat pe cale aeriană sau maritimă se află în posesia documentelor de călătorie cerute la intrarea pe teritoriile Părților Contractante.

(2) Sub rezerva obligațiilor care decurg din aderarea la Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților, modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967 și cu respectarea dreptului lor constituțional, Părțile Contractante se angajează să instituie sancțiuni împotriva transportatorilor care transportă pe cale aeriană sau maritimă, dintr-un stat terț spre teritoriul lor, străini care nu posedă documentele de călătorie necesare.

(3) Dispozițiile paragrafului 1, litera b) și ale paragrafului 2 se aplică și transportatorilor de grupuri care asigură legături rutiere internaționale cu autocarul, cu excepția traficului de frontieră.

Art. 27. -

(1) Părțile Contractante se angajează să instituie sancțiuni adecvate împotriva oricărei persoane care, în scopul de a obține un folos material, ajută sau încearcă să ajute un străin să intre sau să rămînă pe teritoriul unei Părți Contractante cu încălcarea legislației acelei Părți Contractante privind intrarea sau șederea străinilor.

(2) Dacă o Parte Contractantă ia cunoștință de fapte menționate la paragraful 1 care constituie o încălcare a legislației altei Părți Contractante, o informează pe aceasta din urmă.

(3) Partea Contractantă care solicită altei Părți Contractante să urmărească, pe motivul încălcării legislației sale, faptele menționate la paragraful 1, trebuie să specifice dispozițiile legale care au fost încălcate, printr-un denunț oficial sau printr-un certificat al autorităților competente.

Capitolul 7 Responsabilitatea pentru examinarea cererilor de azil

Art. 28. -

Părțile Contractante își reafirmă obligațiile asumate prin Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților, modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, fără nici o restricție geografică a domeniului de aplicare a acestor texte, precum și angajamentul de a coopera cu serviciile Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru refugiați în vederea aplicării acestor acte.

Art. 29. -

(1) Părțile Contractante se obligă să asigure examinarea fiecărei cereri de azil depuse de un străin pe teritoriul uneia din ele.

(2) Această obligație nu implică și îndatorirea Părții Contractante de a-l autoriza în toate cazurile pe solicitantul de azil să intre sau să rămînă pe teritoriul ei.

Orice Parte Contractantă păstrează dreptul de a refuza intrarea sau de a expulza un solicitant de azil spre un stat terț, în baza legislației sale naționale și în conformitate cu angajamentele sale internaționale.

(3) Oricare ar fi Partea Contractantă căreia străinul îi adresează cererea de azil, responsabilitatea examinării cererii revine unei singure Părți Contractante. Aceasta se determină potrivit criteriilor stabilite în articolul 30.

(4) Dispozițiile paragrafului 3 nu împiedică Părțile Contractante să își păstreze dreptul de a examina o cerere de azil pentru motive speciale care țin mai ales de dreptul intern, chiar dacă responsabilitatea, în sensul prezentei Convenții, revine unei alte Părți Contractante.

Art. 30. -

(1) Partea Contractantă responsabilă pentru examinarea unei cereri de azil se determină după cum urmează:

a) Dacă o Parte Contractantă a eliberat solicitantului de azil o viză de orice natură sau un permis de ședere, ea este responsabilă pentru examinarea cererii. Dacă viza a fost eliberată cu autorizarea altei Părți Contractante, este responsabilă Partea Contractantă care a acordat autorizația;

b) Dacă mai multe Părți Contractante au eliberat solicitantului de azil o viză de orice natură sau un permis de ședere, Partea responsabilă este cea care a eliberat viza sau permisul de ședere care expiră ultimul;

c) Cît timp solicitantul de azil nu a părăsit teritoriul Părților Contractante, responsabilitatea stabilită conform literelor a) și b) subzistă, chiar dacă durata valabilității vizei de orice fel sau a permisului de ședere a expirat. Dacă solicitantul de azil a părăsit teritoriile Părților Contractante după eliberarea vizei sau a permisului de ședere, responsabilitatea se stabilește pe baza acestor documente conform literelor a) și b), în afară de cazul în care, între timp, acestea au expirat conform legislației naționale;

d) Dacă solicitantul de azil este scutit de Părțile Contractante de obligația de a obține viză, este responsabilă Partea Contractantă prin a cărei frontieră externă a intrat solicitantul de azil pe teritoriile Părților Contractante.

Cît timp armonizarea politicilor privind vizele nu este deplin realizată și dacă solicitantul de azil este scutit de obligația de a obține o viză numai de anumite Părți Contractante, este responsabilă Partea Contractantă prin a cărei frontieră externă a intrat solicitantul de azil pe teritoriile Părților Contractante pe care beneficiază de scutire de viză, sub rezerva dispozițiilor de la literelor a), b) și c).

Dacă cererea de azil este adresată unei Părți Contractante care a eliberat solicitantului o viză de tranzit, indiferent dacă solicitantul a trecut sau nu de controlul pașapoartelor, și dacă viza de tranzit a fost eliberată după ce țara de tranzit s-a asigurat la autoritățile consulare sau diplomatice ale Părții Contractante de destinație că solicitantul de azil îndeplinește condițiile de intrare în Partea Contractantă de destinație, este responsabilă pentru examinarea cererii Partea Contractantă de destinație;

e) Dacă solicitantul de azil a intrat pe teritoriile Părților Contractante fără a se afla în posesia unuia sau mai multor documente stabilite de Comitetul executiv care să îi permită trecerea frontierei, este responsabilă Partea Contractantă prin a cărei frontieră externă a intrat solicitantul de azil pe teritoriile Părților Contractante;

f) Dacă un străin a cărui cerere de azil este deja în curs de examinare la una din Părțile Contractante introduce o nouă cerere, este responsabilă Partea Contractantă la care cererea se află în curs de examinare;

g) Dacă un străin a cărui cerere de azil anterioară a făcut obiectul unei decizii definitive a uneia din Părțile Contractante, introduce o nouă cerere, este responsabilă Partea Contractantă care a examinat cererea anterioară, dacă solicitantul nu a părăsit teritoriile Părților Contractante.

(2) Dacă o Parte Contractantă și-a asumat sarcina examinării unei cereri de azil conform articolului 29, paragraful 4, Partea Contractantă care este responsabilă conform prezentului articol, paragraful 1, este eliberată de obligațiile sale.

(3) Dacă Partea Contractantă responsabilă nu poate fi desemnată pe baza criteriilor definite la paragrafele 1 și 2, responsabilitatea revine Părții Contractante căreia i-a fost prezentată cererea de azil.

Art. 31. -

(1) Părțile Contractante se străduiesc să determine cît mai repede căreia dintre ele îi revine responsabilitatea examinării unei cereri de azil.

(2) Dacă o Parte Contractantă, care nu este responsabilă potrivit articolului 30, este sesizată cu o cerere de azil de către un străin care se află pe teritoriul său, această Parte poate solicita Părții Contractante responsabile să preia solicitantul de azil, în vederea examinării cererii sale de azil.

(3) Dacă solicitarea se efectuează în termen de șase luni de la data depunerii cererii de azil, Partea Contractantă responsabilă este obligată să îl preia pe solicitantul de azil vizat de paragraful 2. Dacă solicitarea nu a fost efectuată în acest termen, Partea Contractantă la care a fost introdusă cererea de azil este responsabilă pentru examinarea cererii.

Art. 32. -

Partea Contractantă responsabilă pentru examinarea cererii de azil îndeplinește procedura de examinare potrivit dreptului său intern.

Art. 33. -

(1) Dacă, pe durata procedurii de azil, solicitantul de azil se află ilegal pe teritoriul altei Părți Contractante, Partea Contractantă responsabilă este obligată să îl preia.

(2) Paragraful 1 nu este aplicabil atunci cînd cealaltă Parte Contractantă a eliberat solicitantului de azil un permis de ședere cu o valabilitate de cel puțin un an. În acest caz, responsabilitatea de a examina cererea revine celeilalte Părți Contractante.

Art. 34. -

(1) Partea Contractantă responsabilă va fi obligată să preia străinul căruia i s-a respins definitiv cererea de azil și care a intrat pe teritoriul altei Părți Contractante fără a avea acolo șederea autorizată.

(2) Totuși, paragraful 1 nu se va aplica atunci cînd Partea Contractantă responsabilă l-a expulzat pe străin în afara teritoriilor Părților Contractante.

Art. 35. -

(1) Partea Contractantă care i-a recunoscut unui străin statutul de refugiat și i-a acordat dreptul de ședere este obligată să își asume responsabilitatea pentru examinarea cererii de azil a unui membru al familiei acestuia, cu condiția ca cei interesați să fie de acord.

(2) Membrul de familie, în sensul paragrafului 1 este soțul sau copilul necăsătorit în vîrstă de pînă la optsprezece ani al refugiatului sau, dacă refugiatul este un copil necăsătorit în vîrstă de pînă la optsprezece ani, tatăl sau mama acestuia.

Art. 36. -

Orice Parte Contractantă responsabilă pentru examinarea cererii de azil poate, din rațiuni umanitare bazate mai ales pe motive familiale sau culturale, să solicite altei Părți Contractante să preia această competență, dacă persoana în cauză dorește acest lucru. Partea Contractantă solicitată apreciază dacă poate accepta această cerere.

Art. 37. -

(1) Autoritățile competente ale Părților Contractante își comunică reciproc, cît mai repede posibil, informațiile care au ca obiect:

a) reglementări sau măsuri noi adoptate în domeniul dreptului de azil sau al regimului solicitanților de azil, cel tîrziu la data intrării lor în vigoare;

b) date statistice privind sosirile lunare ale solicitanților de azil, indicînd principalele țări de proveniență și deciziile cu privire la cererile de azil, în măsura în care aceste date sînt disponibile;

c) apariția sau creșterea semnificativă a anumitor grupuri de solicitanți de azil și informațiile deținute cu privire la aceste aspecte;

d) decizii fundamentale în domeniul dreptului de azil.

(2) Părțile Contractante garantează, de asemenea, o cooperare strînsă în privința culegerii informațiilor asupra situației solicitanților de azil în țările lor de proveniență, pentru a ajunge la o evaluare comună.

(3) Orice indicație dată de o Parte Contractantă privind prelucrarea confidențială a informațiilor pe care le comunică trebuie respectată de celelalte Părți Contractante.

Art. 38. -

(1) Fiecare Parte Contractantă transmite tuturor celorlalte Părți Contractante, la cererea acestora, datele deținute cu privire la un solicitant de azil, care sînt necesare pentru:

- determinarea Părții Contractante responsabile pentru examinarea cererii de azil;

- examinarea cererii de azil;

- punerea în executare a obligațiilor care decurg din prezentul capitol.

(2) Aceste date se pot referi numai la:

a) identitatea (nume și prenume, numele purtat anterior - dacă este cazul, porecle sau pseudonime, data și locul nașterii, cetățenia actuală și cea anterioară a solicitantului de azil și, dacă este cazul, a membrilor familiei sale);

b) documentele de identitate și de călătorie (referințele, perioadele de valabilitate, datele eliberării, autoritățile care le-au eliberat, locul eliberării etc.);

c) alte elemente necesare pentru stabilirea identității solicitantului;

d) locurile de ședere și itinerariile călătoriilor;

e) permisele de ședere sau vizele eliberate de o Parte Contractantă;

f) locul depunerii cererii de azil;

g) dacă este cazul, data prezentării unei cereri de azil anterioare, data prezentării cererii actuale, stadiul în care se află procedura, conținutul deciziei luate.

(3) De asemenea, o Parte Contractantă poate solicita altei Părți Contractante să îi comunice motivele invocate de solicitantul de azil în sprijinul cererii sale și, dacă este cazul, motivele deciziei luate în privința cererii. Partea Contractantă solicitată apreciază dacă poate da curs cererii care i-a fost prezentată. În toate cazurile, comunicarea acestor informații este condiționată de consimțămîntul solicitantului de azil.

(4) Schimbul de informații se efectuează la cererea unei Părți Contractante și nu poate avea loc decît între autoritățile a căror desemnare a fost comunicată Comitetului executiv de fiecare Parte Contractantă.

(5) Informațiile schimbate nu pot fi utilizate decît pentru scopurile prevăzute în paragraful 1. Aceste date nu pot fi comunicate decît autorităților și jurisdicțiilor însărcinate cu:

- determinarea Părții Contractante competente pentru examinarea cererii de azil;

- examinarea cererii de azil;

- punerea în executare a obligațiilor care decurg din prezentul capitol.

(6) Partea Contractantă care transmite datele veghează asupra exactității și actualității lor.

Dacă se constată că această Parte Contractantă a furnizat date inexacte sau care nu ar fi trebuit transmise, Părțile Contractante destinatare vor fi informate fără întîrziere asupra acestui fapt. Ele sînt obligate să rectifice aceste informații sau să le șteargă.

(7) Un solicitant de azil are dreptul de a i se comunica, la cerere, informațiile schimbate care îl privesc, atîta timp cît ele sînt disponibile.

Dacă el constată că aceste informații sînt inexacte sau nu ar fi trebuit transmise, are dreptul să ceară rectificarea sau ștergerea lor. Corecturile se efectuează în condițiile prevăzute în paragraful 6.

(8) Fiecare Parte Contractantă în cauză ține evidența transmiterii și receptării informațiilor schimbate.

(9) Datele transmise se păstrează un interval de timp care nu depășește perioada necesară scopurilor pentru care au fost schimbate. Necesitatea păstrării lor trebuie examinată la momentul potrivit de Partea Contractantă în cauză.

(10) În toate cazurile, datele transmise beneficiază cel puțin de aceeași protecție ca cea prevăzută de dreptul intern al Părții Contractante destinatare pentru informații de natură similară.

(11) Dacă datele nu sînt prelucrate automat, ci într-un alt mod, fiecare Parte Contractantă trebuie să ia măsurile adecvate pentru a asigura respectarea prezentului articol prin mijloace de control efective. Dacă o Parte Contractantă dispune de un serviciu de tipul celui menționat la paragraful 12, ea poate însărcina serviciul respectiv să exercite atribuțiile de control.

(12) Dacă una sau mai multe Părți Contractante doresc să informatizeze prelucrarea unei părți sau a tuturor datelor menționate la paragrafele 2 și 3, informatizarea va fi autorizată numai dacă Părțile Contractante în cauză au adoptat legislația privitoare la asemenea prelucrări, care pune în aplicare principiile Convenției Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor cu caracter personal și dacă au încredințat unui organ național adecvat controlul independent al prelucrării și utilizării datelor transmise conform prezentei Convenții.

Titlul III Poliția și securitatea

Capitolul 1 Cooperarea polițienească

Art. 39. -

(1) Părțile Contractante se angajează să asigure că autoritățile lor polițienești, în conformitate cu legislația națională și în limitele competențelor lor, își acordă asistență reciprocă în scopul prevenirii și descoperirii faptelor pedepsibile, dacă dreptul intern nu prevede că cererea trebuie adresată autorităților judiciare și dacă cererea sau executarea ei nu antrenează aplicarea unor măsuri de constrîngere de către Partea Contractantă solicitată. Dacă organele de poliție solicitate nu sînt competente să dea curs unei cereri, o înaintează autorităților competente.

(2) Informațiile scrise, furnizate de Partea Contractantă solicitată în virtutea dispozițiilor paragrafului 1, nu pot fi utilizate de Partea Contractantă solicitantă ca probă pentru dovedirea faptelor penale, decît cu acordul autorităților judiciare competente ale Părții Contractante solicitate.

(3) Cererile de asistență prevăzute în paragraful 1 și răspunsurile la aceste cereri pot fi schimbate între organele centrale ale fiecărei Părți Contractante însărcinate cu cooperarea polițienească internațională. Cînd cererea nu poate fi făcută în timp util conform procedurii de mai sus, organele de poliție ale Părții Contractante solicitante o pot adresa direct autorităților competente ale Părții Contractante solicitate, care pot răspunde direct. În acest caz, organul de poliție solicitant informează, în cel mai scurt termen, organul central al Părții Contractante solicitate însărcinat cu cooperarea polițienească internațională, despre cererea sa directă.

(4) În regiunile de frontieră, cooperarea poate fi reglementată prin înțelegeri între ministerele competente ale Părților Contractante.

(5) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere acordurilor bilaterale mai detaliate, prezente sau viitoare, încheiate între Părțile Contractante care au o frontieră comună. Părțile Contractante se informează reciproc despre aceste acorduri.

Art. 40. -

(1) Agenții de poliție ai unei Părți Contractante care, în cadrul unei anchete judiciare, supraveghează pe teritoriul statului lor o persoană suspectată că a participat la săvîrșirea unei fapte penale care poate atrage extrădarea, sînt autorizate să continue această supraveghere pe teritoriul altei Părți Contractante, dacă aceasta a autorizat supravegherea transfrontalieră pe baza unei cereri prealabile de asistență judiciară. Prin autorizație se pot impune anumite condiții.

La cerere, supravegherea este încredințată agenților de poliție ai Părții Contractante pe teritoriul căreia se desfășoară.

Cererea de asistență judiciară menționată la alineatul 1 trebuie să fie adresată unei autorități desemnate de fiecare din Părțile Contractante și care este competentă să acorde sau să transmită autorizația cerută.

(2) Cînd, pentru motive deosebit de urgente, autorizarea prealabilă a celeilalte Părți Contractante nu poate fi solicitată, agenții care efectuează supravegherea sînt autorizați să continue dincolo de frontieră supravegherea unei persoane suspectate că a săvîrșit faptele penale enumerate la paragraful 7, în condițiile de mai jos:

a) trecerea frontierei să fie comunicată imediat, în timpul supravegherii, agenților de poliție ai Părții Contractante desemnate la paragraful 5, pe teritoriul căreia continuă supravegherea;

b) cererea de asistență judiciară, prezentată conform paragrafului 1 și care arată motivele care justifică trecerea frontierei fără autorizare prealabilă, să fie transmisă fără întîrziere;

Supravegherea se oprește imediat dacă, în urma comunicării la care se referă litera a), sau în urma cererii de la litera b), Partea Contractantă pe teritoriul căreia are loc supravegherea cere acest lucru, sau dacă autorizația nu a fost obținută în decurs de 5 ore de la trecerea frontierei.

(3) Supravegherea la care se referă paragrafele 1 și 2 nu poate fi exercitată decît în următoarele condiții generale:

a) agenții care efectuează supravegherea trebuie să se conformeze dispozițiilor prezentului articol și dreptului intern al Părții Contractante pe al cărei teritoriu operează; ei trebuie să se conformeze instrucțiunilor autorităților locale competente;

b) cu excepția situațiilor prevăzute la paragraful 2, agenții de poliție vor avea asupra lor în timpul supravegherii un document, care atestă acordarea autorizației;

c) agenții care efectuează supravegherea trebuie să fie în măsură să dovedească în orice moment că acționează în calitate oficială;

d) agenții care efectuează supravegherea pot purta arma de serviciu în timpul supravegherii, cu excepția cazului în care există o decizie contrară expresă a Părții solicitate; folosirea armei este interzisă, cu excepția cazului legitimei apărări;

e) intrarea în domicilii și în alte locuri neaccesibile publicului este interzisă;

f) agenții care efectuează supravegherea nu pot să verifice identitatea și nici să aresteze persoana supravegheată;

g) despre orice operațiune se întocmește un raport către autoritățile Părții Contractante pe teritoriul căreia are loc; se poate cere prezentarea personală a agenților care efectuează supravegherea;

h) autoritățile Părții Contractante ai cărei agenți au efectuat supravegherea asistă la cererea autorităților Părții Contractante pe teritoriul căreia s-a desfășurat supravegherea, la ancheta subsecventă operațiunii la care au luat parte, inclusiv la procedurile judiciare.

(4) Agenții la care se referă paragrafele 1 și 2 sînt:

- în Regatul Belgiei: membrii poliției judiciare de pe lîngă parchete, ai jandarmeriei și ai poliției comunale, precum și agenții vamali, în ceea ce privește atribuțiile acestora referitoare la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, la traficul de arme și materii explozive și la transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, în condițiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6;

- în Republica Federală Germania: agenții din Polizeien des Bundes und der Liinder, precum și agenții Zollfahndungsdienst (serviciul de cercetări vamale) în calitatea lor de agenți auxiliari ai Ministerului Public, numai în ceea ce privește traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope și traficul de arme;

- în Republica Franceză: ofițerii și agenții poliției judiciare din poliția națională și jandarmeria națională, precum și agenții vamali, în ceea ce privește atribuțiile lor referitoare la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, la traficul de arme și materii explozive și la transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, în condițiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6;

- în Marele Ducat al Luxemburgului: agenții jandarmeriei și poliției, precum și agenții vamali, în ceea ce privește atribuțiile lor referitoare la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, la traficul de arme și materii explozive și la transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, în condițiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6;

- în Regatul Olandei: agenții din Rijkspolitie și Gemeentepolitie, precum și agenții serviciului fiscal de informare și cercetare competenți în materia obligațiilor vamale și a accizelor, în ceea ce privește atribuțiile referitoare la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, la traficul de arme și materii explozive și la transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, în condițiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6.

(5) Autoritatea la care se referă paragrafele 1 și 2 este:

- în Regatul Belgiei: comisariatul general al poliției judiciare;

- în Republica Federală Germania: Bundeskriminalamt;

- în Republica Franceză: direcția centrală a poliției judiciare;

- în Marele Ducat al Luxemburgului: procurorul general al statului;

- în Regatul Olandei: Landelijk Officier van Justitie responsabil cu supravegherea transfrontalieră.

(6) Părțile Contractante pot, la nivel bilateral, să extindă sfera de aplicare a prezentului articol și să adopte dispoziții suplimentare în aplicarea sa.

(7) Supravegherea menționată în paragraful 2 nu poate fi efectuată decît pentru una din următoarele fapte penale:

- asasinat;

- omor;

- viol;

- incendiere voluntară;

- falsificare de monedă;

- furt agravat și tăinuire agravată;

- șantaj;

- răpire și luare de ostatici;

- trafic de ființe umane;

- trafic ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope;

- infracțiuni privind regimul armelor și materiilor explozive;

- distrugerea prin folosire de materii explozive;

- transport ilicit de deșeuri toxice și periculoase.

Art. 41. -

(1) Agenții unei Părți Contractante care, pe teritoriul statului lor, urmăresc o persoană prinsă în flagrant săvîrșind una dintre faptele penale prevăzute la paragraful 4 sau care a participat la săvîrșirea unei astfel de fapte penale, pot continua urmărirea pe teritoriul celeilalte Părți Contractante fără autorizație prealabilă, cînd, datorită urgenței deosebite, autoritățile competente ale celeilalte Părți Contractante nu au putut fi informate în prealabil despre pătrunderea pe acest teritoriu printr-unul din mijloacele de comunicare prevăzute la articolul 44 sau cînd autoritățile nu au putut fi la timp la locul respectiv pentru a prelua efectuarea urmăririi.

Aceeași dispoziție se aplică și în situația în care persoana urmărită, aflîndu-se în stare de arest preventiv sau în executarea unei pedepse privative de libertate, a evadat.

Agenții care efectuează urmărirea contactează autoritățile competente ale Părții Contractante pe teritoriul căreia are loc urmărirea cel tîrziu în momentul trecerii frontierei. La cererea Părții Contractante pe teritoriul căreia are loc urmărirea, aceasta este oprită imediat. La cererea agenților care efectuează urmărirea, autoritățile locale competente rețin persoana urmărită pentru a-i stabili identitatea sau pentru a o aresta.

(2) Urmărirea se efectuează conform uneia dintre următoarele modalități, definite în declarația menționată la paragraful 9:

a) agenții care efectuează urmărirea nu au dreptul să rețină persoana urmărită;

b) dacă nu se formulează nici o cerere de întrerupere a urmăririi și dacă autoritățile locale competente nu pot interveni suficient de rapid, agenții care efectuează urmărirea pot să rețină persoana urmărită pînă cînd agenții Părții Contractante pe teritoriul căreia are loc urmărirea îi pot stabili identitatea sau o pot aresta, aceștia din urmă trebuind să fie informați fără întîrziere.

(3) Urmărirea se efectuează în conformitate cu dispozițiile paragrafelor 1 și 2, într-una din modalitățile următoare, definite în declarația menționată în paragraful 9:

a) într-o anumită zonă sau într-un anumit interval de timp de la trecerea frontierei, care vor fi determinate în declarație;

b) fără limitare în spațiu și timp.

(4) În declarația prevăzută la paragraful 9, Părțile Contractante definesc faptele penale la care se referă paragraful 1, într-una din modalitățile următoare:

a) următoarele infracțiuni:

- asasinat;

- omor;

- viol;

- incendiere voluntară;

- falsificare de monedă;

- furt agravat și tăinuire agravată;

- șantaj;

- răpire și luare de ostatici;

- trafic de ființe umane;

- trafic ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope;

- infracțiuni privind regimul armelor și materiilor explozive;

- distrugerea prin folosire de materii explozive;

- transport ilicit de deșeuri toxice și periculoase;

- părăsirea locului unui accident care a produs moartea sau vătămarea corporală gravă.

b) infracțiuni care pot atrage extrădarea.

(5) Urmărirea se poate efectua numai cu respectarea următoarelor condiții generale:

a) agenții care efectuează urmărirea trebuie să se conformeze dispozițiilor prezentului articol și dreptului intern al Părții Contractante pe teritoriul căreia acționează; ei trebuie să se conformeze instrucțiunilor autorităților locale competente;

b) urmărirea se efectuează numai peste frontierele terestre;

c) pătrunderea în domicilii sau în locuri neaccesibile publicului este interzisă;

d) agenții care efectuează urmărirea trebuie să fie ușor de identificat, fie prin purtarea uniformei, fie printr-o brasardă sau prin dispozitive accesorii plasate pe vehicul; este interzisă folosirea ținutei civile concomitent cu utilizarea vehiculelor fără semnele de identificare menționate anterior; agenții care efectuează urmărirea trebuie să fie în măsură să dovedească oricînd că acționează în calitate oficială;

e) agenții care efectuează urmărirea își pot purta arma de serviciu; folosirea ei este interzisă, cu excepția cazurilor de legitimă apărare;

f) din momentul în care persoana urmărită a fost reținută conform paragrafului 2, litera b), pentru a fi adusă în fața autorităților locale competente, ea nu poate fi supusă decît unei percheziții de siguranță; în timpul transferului său se pot utiliza cătușele; obiectele găsite asupra persoanei urmărite pot fi sechestrate;

g) după fiecare operație menționată la paragrafele 1, 2 și 3, agenții care efectuează urmărirea se prezintă în fața autorităților locale competente ale Părții Contractante pe teritoriul căreia au operat și efectuează o informare cu privire la misiunea lor; la cererea acestor autorități, ei sînt obligați să rămînă la dispoziția lor pînă cînd împrejurările în care s-a desfășurat acțiunea au fost suficient lămurite; această prevedere este aplicabilă chiar dacă urmărirea nu s-a finalizat cu arestarea persoanei urmărite;

h) autoritățile Părții Contractante căreia îi aparțin agenții urmăritori asistă, dacă autoritățile Părții Contractante pe teritoriul căreia s-a desfășurat supravegherea o cer, la ancheta subsecventă operațiunii la care au luat parte, inclusiv la procedurile judiciare.

(6) O persoană care, în urma acțiunii prevăzute la paragraful 2, a fost arestată de autoritățile competente, poate fi reținută pentru interogatoriu, indiferent de cetățenia sa. Regulile pertinente din dreptul intern se aplică prin analogie.

Dacă această persoană nu are cetățenia Părții Contractante pe teritoriul căreia a fost arestată, este pusă în libertate în cel mult în 6 ore de la arestare, fără a socoti orele de la miezul nopții pînă la 9.00, cu excepția cazului în care autoritățile locale competente au primit în prealabil o cerere de arestare preventivă în scopul extrădării în orice formă.

(7) Agenții vizați de paragrafele precedente sînt:

- în Regatul Belgiei: membrii poliției judiciare de pe lîngă parchete, ai jandarmeriei și ai poliției comunale, precum și agenții vamali în ceea ce privește atribuțiile lor referitoare la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, la traficul de arme și materii explozive și la transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, în condițiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6;

- în Republica Federală Germania: agenții din Polizeien des Bundes und der Liinder, precum și agenții Zollfahndungsdienst (serviciul de cercetări vamale) în calitatea lor de agenți auxiliari ai Ministerului;

Public, numai în ceea ce privește traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope și traficul de arme;

- în Republica Franceză: ofițerii și agenții poliției judiciare din poliția națională și jandarmeria națională, precum și agenții vamali în ceea ce privește atribuțiile lor referitoare la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, la traficul de arme și materii explozive și la transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, în condițiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6;

- în Marele Ducat al Luxemburgului: agenții jandarmeriei și ai poliției, precum și agenții vamali în ceea ce privește atribuțiile lor referitoare la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, la traficul de arme și materii explozive și la transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, în condițiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6;

- în Regatul Olandei: agenții din Rijkspolitie și din Gemeentepolitie, precum și agenții serviciului fiscal de informare și cercetare competenți în materia drepturilor vamale și a accizelor, în ceea ce privește atribuțiile lor referitoare la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, la traficul de arme și materii explozive și la transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, în condițiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6.

(8) În ceea ce privește Părțile Contractante vizate, prezentul articol nu trebuie să aducă atingere articolului 27 din Tratatul Benelux privind extrădarea și asistența judiciară în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974.

(9) În momentul semnării prezentei convenții, fiecare Parte Contractantă face o declarație în care definește, în baza paragrafelor 2, 3 și 4, modalitățile de efectuare a urmăririi pe teritoriul său pentru fiecare dintre Părțile Contractante cu care are frontieră comună.

O Parte Contractantă poate înlocui în orice moment declarația sa cu alta, cu condiția ca aceasta să nu restrîngă domeniul de aplicare a celei anterioare.

Fiecare declarație este făcută după concertări cu fiecare Parte Contractantă interesată și în spiritul echivalenței regimurilor aplicabile de o parte și de alta a frontierelor interne.

(10) La nivel bilateral, Părțile Contractante pot extinde sfera de aplicare a paragrafului 1 și pot adopta dispoziții suplimentare în aplicarea prezentului articol.

Art. 42. -

În cursul operațiunilor prevăzute în articolele 40 și 41, agenții care acționează pe teritoriul altei Părți Contractante sînt considerați agenți ai acelei Părți Contractante în ceea ce privește faptele pedepsibile comise împotriva lor sau de către ei.

Art. 43. -

(1) În cazul în care agenții unei Părți Contractante acționează pe teritoriul altei Părți Contractante potrivit articolelor 40 și 41 din prezenta convenție, prima Parte Contractantă răspunde pentru orice prejudicii cauzate de ei în cursul misiunii, conform legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia acționează.

(2) Partea Contractantă pe al cărei teritoriu s-a produs prejudiciul menționat la paragraful 1 repară acest prejudiciu în condițiile aplicabile în cazul prejudiciilor cauzate de proprii săi agenți.

(3) Partea Contractantă ai cărei agenți au produs un prejudiciu oricărei persoane pe teritoriul altei Părți Contractante trebuie să restituie întreaga sumă plătită de aceasta din urmă victimei sau oricărei alte persoane îndreptățite.

(4) Fără a aduce atingere exercitării drepturilor sale față de terți și fără a aduce atingere dispozițiilor paragrafului 3, în cazul prevăzut la paragraful 1, fiecare Parte Contractantă se abține să ceară de la o altă Parte Contractantă restituirea cuantumului despăgubirilor pe care le-a suportat.

Art. 44. -

(1) Conform convențiilor internaționale pertinente și ținînd cont de circumstanțele locale și de posibilitățile tehnice, Părțile Contractante instalează, în special în regiunile de frontieră, linii telefonice, radio, telex și alte legături directe, pentru a facilita cooperarea polițienească și vamală, în special pentru transmiterea informațiilor în timp util în cadrul supravegherii și urmăririi transfrontaliere.

(2) Pe lîngă aceste măsuri pe termen scurt, Părțile Contractante examinează, în special, următoarele posibilități:

a) schimbul de materiale sau afectarea unor agenți de legătură dotați cu echipament radio adecvat;

b) lărgirea benzilor de frecvență utilizate în zonele de frontieră;

c) instalarea unei legături comune pentru serviciile de poliție și vamale care acționează în aceleași zone;

d) coordonarea programelor lor de cumpărare a echipamentelor de comunicație, în vederea punerii în funcțiune a unor sisteme de comunicare standardizate și compatibile.

Art. 45. -

(1) Părțile Contractante se angajează să ia măsurile necesare pentru a garanta că:

a) administratorii întreprinderilor care oferă servicii de cazare sau angajații acestora veghează ca străinii cazați, inclusiv cetățenii altor Părți Contractante, ca și cei ai altor state membre ale Comunităților Europene, cu excepția soților sau a minorilor care sînt împreună cu ei sau a membrilor grupurilor de călători, să completeze personal și să semneze formularele de declarație și să își dovedească identitatea prin prezentarea unui document de identitate valabil;

b) formularele astfel completate sînt păstrate pentru autoritățile competente sau le sînt înaintate, dacă autoritățile consideră că acest lucru este necesar pentru prevenirea amenințărilor, pentru proceduri în materie penală sau pentru a afla ce s-a întîmplat cu persoanele dispărute sau care au fost victime ale unui accident, cu excepția cazurilor în care legislația națională prevede altfel.

(2) Paragraful 1 se aplică prin analogie persoanelor cazate de orice persoană care are ca activitate acordarea cazării, mai ales în corturi, rulote sau ambarcațiuni.

Art. 46. -

(1) În cazuri speciale, fiecare Parte Contractantă poate trimite Părții Contractante în cauză, cu respectarea legislației sale naționale și fără să i se fi cerut acest lucru, orice informație de care aceasta din urmă poate fi interesată, pentru a ajuta la prevenirea unor infracțiuni și a preveni faptele pedepsibile sau amenințările la adresa ordinii publice și a securității.

(2) Fără a aduce atingere acordurilor privind cooperarea în zonele de frontieră prevăzute în articolul 39, paragraful 4, informațiile sînt schimbate prin intermediul unui organ central care urmează să fie desemnat. În cazurile deosebit de urgente, schimbul de informații în sensul prezentului articol poate avea loc direct între autoritățile polițienești interesate, cu excepția cazului în care reglementările naționale prevăd altfel. Organul central trebuie să fie informat despre acest lucru în cel mai scurt timp.

Art. 47. -

(1) Părțile Contractante pot încheia acorduri bilaterale care prevăd detașarea unor agenți de legătură pentru o perioadă determinată sau nedeterminată, dintr-o Parte Contractantă la autoritățile polițienești ale unei alte Părți Contractante.

(2) Detașarea agenților de legătură pentru o perioadă determinată sau nedeterminată are ca scop promovarea și accelerarea cooperării între Părțile Contractante, în special prin acordarea de asistență:

a) sub forma schimbului de informații în scopul combaterii infracțiunilor atît prin mijloace de prevenire, cît și prin mijloace punitive;

b) în conformitate cu cerințele de asistență polițienească reciprocă și asistență judiciară în materie penală;

c) pentru misiunile îndeplinite de autoritățile responsabile pentru supravegherea frontierelor externe.

(3) Agenții de legătură au sarcina de a acorda consultanță și asistență. Ei nu sînt competenți să întreprindă acțiuni polițienești independente. Ei furnizează informații și își exercită îndatoririle potrivit instrucțiunilor primite de la Partea Contractantă de origine și de la Partea Contractantă unde au fost detașați. Înaintează cu regularitate rapoarte șefului serviciului de poliție unde au fost detașați.

(4) Părțile Contractante pot stabili, într-un cadru bilateral sau multilateral, că agenții de legătură dintr-o Parte Contractantă detașați într-un stat terț reprezintă și interesele uneia sau mai multora dintre celelalte Părți Contractante. În temeiul unor astfel de acorduri, agenții de legătură detașați în state terțe furnizează informații altor Părți Contractante cînd li se solicită acest lucru sau din proprie inițiativă și, în limitele mandatului, îndeplinesc sarcini în numele acestor Părți. Părțile Contractante se informează reciproc în legătură cu intențiile lor în ceea ce privește detașarea unor agenți de legătură în state terțe.

Capitolul 2 Asistența judiciară în materie penală

Art. 48. -

(1) Dispozițiile prezentului capitol urmăresc să completeze Convenția europeană de asistență judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959, precum și, în relațiile dintre Părțile Contractante membre ale Uniunii economice Benelux, capitolul 2 din Tratatul Benelux privind extrădarea și asistența judiciară în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974, și să faciliteze aplicarea acestor acorduri.

(2) Paragraful 1 nu afectează aplicarea dispozițiilor mai favorabile, cuprinse în acordurile bilaterale în vigoare între Părțile Contractante.

Art. 49. -

De asemenea, se acordă asistență judiciară:

a) în proceduri privind fapte pedepsibile conform dreptului intern al uneia sau al ambelor Părți Contractante ca fiind încălcări ale normelor juridice, constatate de autoritățile administrative a căror decizie poate fi atacată cu recurs în fața unei jurisdicții competente mai ales în materie penală;

b) în proceduri privind acordarea de despăgubiri pentru cercetare nejustificată sau condamnare nelegală;

c) în procedurile grațioase;

d) în acțiunile civile alăturate acțiunilor penale, atît timp cît instanța nu a hotărît definitiv în ce privește latura penală;

e) pentru a notifica comunicări judiciare care privesc executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță, achitarea unei amenzi sau plata cheltuielilor de judecată;

f) pentru măsuri privind suspendarea pronunțării sau amînarea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță, liberarea condiționată sau suspendarea ori întreruperea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță.

Art. 50. -

(1) Părțile Contractante se angajează să își acorde, în conformitate cu convenția și cu tratatul menționate în articolul 48, asistență judiciară cu privire la încălcările dispozițiilor legale și reglementare în materia accizelor, a taxei pe valoare adăugată și în materie vamală. Prin dispoziții în materie vamală se înțeleg, normele enunțate în articolul 2 din Convenția din 7 septembrie 1967 între Belgia, Republica Federală Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Olanda privind asistența reciprocă între administrațiile vamale, precum și normele enunțate în articolul 2 din Regulamentul Consiliului C.E.E. nr. 1468/81 din 19 mai 1981.

(2) Cererile întemeiate pe frauda dispozițiilor privind accizele nu pot fi respinse pe motivul că țara solicitată nu percepe accize asupra mărfurilor vizate în cerere.

(3) Partea Contractantă solicitantă nu va transmite și nu va utiliza informațiile și probele evidente, obținute de la Partea Contractantă solicitată, pentru alte anchete, urmăriri sau proceduri decît cele menționate în cerere, cu excepția cazului în care are consimțămîntul prealabil al Părții Contractante solicitate.

(4) Asistența judiciară prevăzută în prezentul articol poate fi refuzată atunci cînd valoarea totală prezumată a taxelor vamale neachitate în întregime sau eludate nu depășește 25.000 ECU, sau atunci cînd valoarea prezumată a mărfurilor exportate sau importate fără autorizație nu depășește 100.000 ECU, cu excepția situației în care, date fiind circumstanțele sau identitatea celui acuzat, Partea Contractantă solicitantă consideră cazul ca fiind foarte grav.

(5) Dispozițiile prezentului articol se aplică, de asemenea, atunci cînd asistența judiciară solicitată se referă la fapte care sînt pasibile doar de o amendă pentru încălcări ale normelor juridice sancționate de autorități administrative și atunci cînd emană de la o autoritate judiciară.

Art. 51. -

Părțile Contractante nu pot subordona admisibilitatea comisiilor rogatorii privind percheziții și sechestre îndeplinirii altor condiții decît cele de mai jos:

a) legislația celor două Părți Contractante să prevadă pentru fapta care a determinat cererea de comisie rogatorie o pedeapsă privativă de libertate sau o măsură de siguranță cu caracter restrictiv de libertate, al cărei maxim este de cel puțin șase luni, sau legislația uneia dintre Părțile Contractante să prevadă o sancțiune echivalentă, iar în legislația celeilalte Părți Contractante, fapta să fie pedepsită ca fiind o încălcare a normelor juridice, constatată de autoritățile administrative a căror decizie poate fi atacată cu recurs în fața unei jurisdicții competente mai ales în materie penală;

b) efectuarea comisiei rogatorii să fie compatibilă cu dreptul intern al Părții Contractante solicitate.

Art. 52. -

(1) Fiecare Parte Contractantă poate transmite acte procedurale direct prin poștă persoanelor care se găsesc pe teritoriul altei Părți Contractante. Părțile Contractante transmit Comitetului executiv o listă a actelor care pot fi trimise în acest mod.

(2) Dacă există motive să se creadă că destinatarul nu înțelege limba în care este redactat actul, acest act, sau cel puțin pasajele importante ale acestuia, trebuie tradus în limba sau în una din limbile Părții Contractante pe teritoriul căreia se găsește destinatarul. Dacă autoritatea care expediază actul știe că destinatarul nu cunoaște decît o altă limbă, actul, sau cel puțin pasajele importante ale acestuia, trebuie traduse în această limbă.

(3) Expertul sau martorul care nu se prezintă în instanță, deși a fost citat prin poștă, nu poate fi supus nici unei sancțiuni sau unei măsuri restrictive, chiar dacă în citație se face mențiune cu privire la aplicarea unei pedepse, cu excepția cazului în care ulterior intră de bună voie pe teritoriul Părții solicitante și aici este din nou citat legal. Autoritatea care expediază citații prin poștă asigură ca acestea să nu implice nici o pedeapsă. Această dispoziție nu aduce atingere articolului 34 din Tratatul Benelux privind extrădarea și asistența judiciară în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974.

(4) Dacă fapta care constituie temeiul cererii de asistență judiciară este sancționabilă, potrivit dreptului intern al ambelor Părți Contractante, ca fiind o încălcare a normelor juridice, constatată de autoritățile administrative a căror decizie poate fi atacată cu recurs în fața unei jurisdicții competente mai ales în materie penală, expedierea actelor procedurale se efectuează în principiu conform procedurii prezentate în paragraful 1.

(5) Contrar dispozițiilor paragrafului 1, trimiterea actelor de procedură se poate face prin intermediul autorităților judiciare ale Părții Contractante solicitate atunci cînd adresa destinatarului este necunoscută sau cînd Partea Contractantă solicitantă cere o notificare formală.

Art. 53. -

(1) Cererile de asistență judiciară se pot face direct între autoritățile judiciare și pot fi înapoiate în același mod.

(2) Paragraful 1 nu aduce atingere posibilității de a trimite și de a înapoia cererea între Ministerele Justiției sau prin intermediul birourilor naționale centrale ale Organizației Internaționale a Poliției Criminale.

(3) Cererile de transfer temporar sau de tranzit al persoanelor arestate preventiv sau deținute sau al persoanelor împotriva cărora s-au luat măsuri privative de libertate, precum și schimbul periodic sau ocazional de date privind cazierul judiciar trebuie efectuate prin intermediul Ministerelor Justiției.

(4) În sensul Convenției europene de asistență judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959, prin Ministerul Justiției se înțelege, în cazul Republicii Federale Germania fie Ministerul Federal al Justiției, fie Miniștrii sau Senatorii Justiției ai Statelor Federate.

(5) Comunicările făcute în scopul urmăririi încălcărilor legislației privind timpul de conducere a autovehiculului și de odihnă, conform articolului 21 din Convenția europeană de asistență judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959 sau conform articolului 42 din Tratatul Benelux privind extrădarea și asistența judiciară în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974, pot fi adresate de autoritățile judiciare ale Părții Contractante solicitante direct autorităților judiciare ale Părții Contractante solicitate.

Capitolul 3 Aplicarea principiului NON BIS IN IDEM

Art. 54. - Reviste (1)

O persoană în privința căreia s-a pronunțat o hotărîre definitivă într-o Parte Contractantă, nu poate fi urmărită pentru aceleași fapte de o altă Parte Contractantă, cu condiția ca, în caz de condamnare, hotărîrea să fi fost executată, să fie în curs de executare sau să nu mai poată fi executată potrivit legii Părții Contractante care a pronunțat condamnarea.

Art. 55. -

(1) În momentul ratificării, acceptării sau aprobării prezentei Convenții, o Parte Contractantă poate declara că nu se consideră legată prin dispozițiile articolului 54, într-unul sau mai multe din următoarele cazuri:

a) dacă faptele vizate de hotărîrea străină s-au petrecut în tot sau în parte pe propriul său teritoriu; în acest din urmă caz, excepția nu se aplică dacă faptele s-au petrecut în parte pe teritoriul Părții Contractante unde s-a pronunțat hotărîrea;

b) dacă faptele vizate de hotărîrea străină constituie o infracțiune contra siguranței statului sau împotriva altor interese care sînt în egală măsură esențiale pentru acea Parte Contractantă;

c) dacă faptele vizate de hotărîrea străină au fost săvîrșite de un funcționar al acelei Părți Contractante prin încălcarea obligațiilor sale de serviciu.

(2) O Parte Contractantă care a făcut o declarație privind excepțiile menționate în paragraful 1, litera b) trebuie să precizeze categoriile de fapte pedepsibile pentru care se poate aplica excepția.

(3) O Parte Contractantă poate retrage oricînd o declarație care privește una sau mai multe excepții menționate la paragraful 1.

(4) Excepțiile care au făcut obiectul unei declarații conform paragrafului 1 nu se aplică atunci cînd, pentru aceleași fapte, Partea Contractantă interesată a cerut unei alte Părți Contractante să efectueze urmărirea sau a acordat extrădarea persoanei în cauză.

Art. 56. -

Dacă o Parte Contractantă continuă procedurile împotriva unei persoane față de care s-a pronunțat o hotărîre definitivă pentru aceleași fapte într-o altă Parte Contractantă, orice perioadă de privare de libertate care este o consecință a faptelor respective, executată pe teritoriul ultimei Părți Contractante trebuie dedusă din orice hotărîre pronunțată. De asemenea, în măsura în care legislația națională permite, se iau în considerare și alte pedepse decît perioadele de deținere deja executate.

Art. 57. -

(1) Cînd o Parte Contractantă acuză o persoană de săvîrșirea unei fapte pedepsibile și autoritățile competente ale acestei Părți au motive să creadă că acuzația privește fapte pedepsibile pentru care persoana a fost deja judecată de o altă Parte Contractantă, aceste autorități solicită, dacă consideră necesar, informațiile relevante de la autoritățile competente ale Părții Contractante pe al cărei teritoriu s-a pronunțat deja hotărîrea.

(2) Informațiile cerute trebuie furnizate în cel mai scurt termen și trebuie luate în considerare în acțiunile care se îndeplinesc în cadrul procedurii pendinte.

(3) În momentul ratificării, acceptării ori aprobării acestei Convenții, fiecare Parte Contractantă nominalizează autoritățile competente să ceară și să primească informațiile prevăzute în acest articol.

Art. 58. -

Dispozițiile mai sus nu împiedică aplicarea dispozițiilor mai largi din legislația națională cu privire la principiul NON BIS IN IDEM în cazul hotărîrilor pronunțate în străinătate.

Capitolul 4 Extrădarea

Art. 59. -

(1) Dispozițiile prezentului capitol urmăresc completarea Convenției europene privind extrădarea din 13 septembrie 1957, precum și, în relațiile dintre Părțile Contractante membre ale Uniunii Economice Benelux, a capitolului 1 din Tratatul Benelux privind extrădarea și asistența judiciară în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974, precum și facilitarea aplicării acestor acorduri.

(2) Paragraful 1 nu aduce atingere aplicării unor dispoziții mai favorabile din acordurile bilaterale în vigoare între Părțile Contractante.

Art. 60. -

În relațiile dintre două Părți Contractante din care una nu este parte la Convenția europeană privind extrădarea din 13 septembrie 1957, dispozițiile acelei Convenții sînt aplicabile, ținîndu-se cont de rezervele și declarațiile depuse pînă la ratificarea Convenției europene privind extrădarea sau, pentru Părțile Contractante care nu sînt părți la aceasta, pînă la momentul ratificării, aprobării sau acceptării prezentei Convenții.

Art. 61. -

Republica Franceză se angajează să extrădeze, la cererea uneia din Părțile Contractante, persoanele urmărite pentru fapte sancționate de legislația franceză cu o pedeapsă sau o măsură de siguranță privativă de libertate de cel puțin doi ani, și de legea Părților Contractante solicitante cu o pedeapsă sau măsură de siguranță privativă de libertate de cel puțin un an.

Art. 62. -

(1) În ceea ce privește întreruperea prescripției, sînt aplicabile numai dispozițiile din legislația Părții Contractante solicitante.

(2) Amnistia acordată de Partea Contractantă solicitată nu împiedică extrădarea, cu excepția cazului în care fapta ilicită intră sub jurisdicția acestei Părți Contractante.

(3) Absența unei plîngeri sau a unui aviz oficial care autorizează urmărirea și care sînt necesare numai în temeiul legislației Părții Contractante solicitate nu aduce atingere obligației de extrădare.

Art. 63. -

Părțile Contractante se angajează, conform convenției și tratatului menționate la articolul 59, să extrădeze între ele persoanele care sînt urmărite de autoritățile judiciare ale Părții Contractante solicitante pentru una din faptele pedepsibile menționate în articolul 50, paragraful 1, sau persoanele căutate de acestea pentru executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță pronunțate pentru astfel de fapte.

Art. 64. -

O semnalare din Sistemul de Informare Schengen efectuată conform articolului 95 are același efect ca și o cerere de arestare preventivă în sensul articolului 16 din Convenția europeană privind extrădarea din 13 septembrie 1957 sau al articolului 15 din Tratatul Benelux privind extrădarea și asistența judiciară în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974.

Art. 65. -

(1) Fără a aduce atingere posibilității de a recurge la calea diplomatică, cererile de extrădare și de tranzit sînt adresate de ministerul competent al Părții Contractante solicitante ministerului competent al Părții Contractante solicitate.

(2) Ministerele competente sînt:

- în Regatul Belgiei: Ministerul Justiției;

- în Republica Federală Germania: Ministerul Federal al Justiției și Miniștrii sau Senatorii Justiției ai Statelor Federate;

- în Republica Franceză: Ministerul Afacerilor Externe;

- în Marele Ducat al Luxemburgului: Ministerul Justiției;

- în Regatul Olandei: Ministerul Justiției.

Art. 66. -

(1) Dacă solicitarea de extrădare a unei persoane nu este interzisă expres de legislația Părții Contractante solicitate, această Parte Contractantă poate autoriza extrădarea fără procedura formală de extrădare, cu condiția ca persoana căutată să consimtă la aceasta printr-o declarație făcută în fața unui organ al puterii judecătorești și după ce a fost audiată de acesta și a fost informată cu privire la dreptul său la o procedură formală de extrădare. Persoana solicitată poate fi asistată în cursul audierii de un avocat.

(2) În cazul unei extrădări efectuate potrivit paragrafului 1, persoana solicitată care declară în mod expres că renunță la protecția pe care i-o conferă principiul specialității nu poate revoca această declarație.

Capitolul 5 Transferul executării hotărîrilor judecătorești penale

Art. 67. -

Dispozițiile următoare se aplică între Părțile Contractante care sînt părți la Convenția Consiliului Europei din 21 martie 1983 cu privire la transferul persoanelor condamnate, pentru a completa această Convenție.

Art. 68. -

(1) Partea Contractantă pe teritoriul căreia s-a pronunțat o pedeapsă privativă de libertate sau o măsură de siguranță restrictivă de libertate care beneficiază de autoritate de lucru judecat, cu privire la un cetățean al altei Părți Contractante care se sustrage de la executarea acestei pedepse sau măsuri de siguranță refugiindu-se pe teritoriul țării sale, poate cere acestei din urmă Părți Contractante, dacă persoana evadată se află pe teritoriul său, să reia executarea pedepsei sau a măsurii de siguranță.

(2) Înainte de primirea documentelor pe care se bazează cererea de reluare a executării pedepsei sau a măsurii de siguranță, sau numai a restului de pedeapsă neexecutat și înainte de adoptarea unei decizii cu privire la această cerere, Partea Contractantă solicitată poate, la cererea Părții Contractante solicitante, să rețină persoana condamnată sau să ia alte măsuri pentru a garanta prezența acesteia pe teritoriul său.

Art. 69. -

Transferul executării în temeiul articolului 68 nu este condiționat de acordul persoanei căreia i s-a aplicat pedeapsa sau măsura de siguranță. Celelalte dispoziții ale Convenției Consiliului Europei asupra transferului persoanelor condamnate din 21 martie 1983 sînt aplicabile prin analogie.

Capitolul 6 Stupefiantele

Art. 70. -

(1) Părțile Contractante înființează un grup de lucru permanent, însărcinat să examineze problemele comune privind combaterea criminalității în materie de stupefiante și să elaboreze, dacă este cazul, propuneri pentru a îmbunătăți aspectele practice și tehnice ale cooperării între Părțile Contractante. Grupul de lucru își prezintă propunerile Comitetului executiv.

(2) Grupul de lucru prevăzut la paragraful 1, ai cărui membri sînt desemnați de autoritățile naționale competente, cuprinde, în special, reprezentanți ai organelor poliției și ai autorităților vamale.

Art. 71. -

(1) În ceea ce privește vînzarea directă sau indirectă a stupefiantelor și a substanțelor psihotrope de orice natură, inclusiv a canabisului, precum și deținerea acestor produse și substanțe în scopul vînzării sau al exportului, Părțile Contractante se angajează să ia, în conformitate cu convențiile existente ale Națiunilor Unite*), toate măsurile necesare pentru prevenirea și combaterea traficului ilicit de stupefiante și de substanțe psihotrope.

(2) Părțile Contractante se angajează să prevină și să combată, prin măsuri administrative și penale, exportul ilicit de stupefiante și de substanțe psihotrope, inclusiv al canabisului, precum și vînzarea, furnizarea și deținerea unor astfel de produse și substanțe, fără a aduce atingere dispozițiilor pertinente ale articolelor 74, 75 și 76.

(3) În vederea combaterii importului ilicit de stupefiante și de substanțe psihotrope, inclusiv de canabis, Părțile Contractante întăresc controalele privind circulația persoanelor, mărfurilor și a mijloacelor de transport la frontierele externe. Aceste măsuri vor fi precizate de grupul de lucru prevăzut la articolul 70. Grupul de lucru ia în considerare, mai ales, transferul unei părți a personalului din poliție și vamă disponibilizat de la frontierele interne, precum și recurgerea la metode moderne de detectare a drogurilor și la cîini special dresați.

(4) Pentru a asigura respectarea dispozițiilor prezentului articol, Părțile Contractante supraveghează în special locurile utilizate în mod notoriu pentru traficul de droguri.

(5) Pentru combaterea cererii ilicite de stupefiante și de substanțe psihotrope de orice natură, inclusiv de canabis, Părțile Contractante fac tot posibilul pentru a preveni și a combate efectele negative ale acestei cereri ilicite. Fiecare Parte Contractantă are responsabilitatea de a lua măsuri în acest scop.

*) Convențiile la care se referă prezentul articol sînt:

- Convenția unică privind stupefiantele din 1961, modificată prin Protocolul de amendare a Convenției unice privind stupefiantele, din 1972;

- Convenția asupra substanțelor psihotrope din 1971;

- Convenția ONU din 20 decembrie 1988 privind traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope.

Art. 72. -

În conformitate cu constituțiile și cu dreptul lor intern, Părțile Contractante garantează adoptarea unor dispoziții legale care permit sechestrarea și confiscarea bunurilor care provin din traficul ilicit de stupefiante și de substanțe psihotrope.

Art. 73. -

(1) În conformitate cu constituțiile și cu dreptul lor intern, Părțile Contractante se angajează să ia măsuri pentru a permite efectuarea unor livrări supravegheate în traficul ilicit de stupefiante și de substanțe psihotrope.

(2) Decizia de a recurge la livrări supravegheate se ia, pentru fiecare caz în parte, pe baza unei autorizări prealabile a fiecărei Părți Contractante interesate.

(3) Fiecare Parte Contractantă păstrează conducerea și controlul operațiilor de pe teritoriul său și este abilitată să intervină.

Art. 74. -

În ceea ce privește comerțul legal de stupefiante și de substanțe psihotrope, Părțile Contractante convin să transfere pe cît posibil în interiorul țării, controalele efectuate la frontierele interne și care decurg din convențiile Națiunilor Unite enumerate la articolul 71.

Art. 75. -

(1) În ceea ce privește circulația călătorilor spre teritoriile Părților Contractante sau în interiorul acestora, persoanele pot transporta stupefiantele și substanțele psihotrope necesare în cadrul unui tratament medical, dacă prezintă la orice control un certificat eliberat sau autentificat de o autoritate competentă din statul de reședință.

(2) Comitetul executiv stabilește forma și conținutul certificatului menționat la paragraful 1 și eliberat de una din Părțile Contractante și, în special, datele care privesc natura și cantitatea produselor și substanțelor, precum și durata călătoriei.

(3) Părțile Contractante se informează reciproc cu privire la autoritățile competente pentru eliberarea sau autentificarea certificatului menționat la paragraful 2.

Art. 76. -

(1) Părțile Contractante adoptă, dacă este necesar și în conformitate cu uzanțele lor medicale, etice și practice, măsurile adecvate pentru controlul stupefiantelor și substanțelor psihotrope care sînt supuse pe teritoriul uneia sau mai multor Părți Contractante unor controale mai riguroase decît pe teritoriul lor, pentru a nu compromite eficacitatea acestor controale.

(2) De asemenea, paragraful 1 se aplică și substanțelor care sînt utilizate frecvent pentru fabricarea stupefiantelor și substanțelor psihotrope.

(3) Părțile Contractante se informează reciproc în legătură cu măsurile luate pentru punerea în practică a supravegherii comerțului legal cu substanțele vizate de paragrafele 1 și 2.

(4) Problemele întîlnite în acest domeniu sînt discutate cu regularitate în cadrul Comitetului executiv.

Capitolul 7 Arme de foc și muniție

Art. 77. -

(1) Părțile Contractante se angajează să alinieze la prevederile prezentului capitol dispozițiile lor legislative, reglementare și administrative care privesc achiziționarea, deținerea, vînzarea și predarea armelor de foc și a munițiilor.

(2) Prezentul capitol reglementează achiziționarea, deținerea, vînzarea și predarea armelor de foc și a munițiilor de persoanele fizice și juridice, fără a reglementa livrarea lor către autoritățile centrale și teritoriale, către forțele armatei sau poliție, nici achiziționarea sau deținerea armelor de foc și munițiilor de acestea din urmă, și nici fabricarea armelor de foc și munițiilor de întreprinderile publice.

Art. 78. -

(1) În sensul dispozițiilor prezentului capitol, armele de foc sînt clasificate astfel:

a) arme de foc interzise;

b) arme supuse autorizării;

c) arme supuse declarării.

(2) Mecanismul de blocare, încărcătorul și țeava armelor de foc sînt supuse MUTATIS MUTANDIS dispozițiilor aplicabile armelor din care fac sau urmează să facă parte.

(3) În sensul dispozițiilor prezentei convenții, prin arme de foc scurte se înțeleg armele de foc a căror țeavă nu este mai lungă de 30 cm sau a căror lungime totală nu depășește 60 cm; prin arme de foc lungi se înțeleg toate celelalte arme de foc.

Art. 79. -

(1) Lista armelor de foc și a munițiilor interzise cuprinde următoarele:

a) armele de foc utilizate în mod normal ca arme de război;

b) armele de foc automate, chiar dacă nu sînt arme de război;

c) armele de foc disimulate în alte obiecte;

d) muniție care străpunge blindajul, explozivă sau incendiară și proiectile pentru astfel de muniție;

e) muniție pentru pistoale și revolvere cu gloanțe dum-dum sau cu vîrf scobit și proiectile pentru astfel de muniție.

(2) Autoritățile competente pot acorda, în cazuri speciale, autorizații pentru armele de foc și munițiile prevăzute la paragraful 1, dacă prin aceasta nu se aduce atingere ordinii publice și securității.

Art. 80. -

(1) Lista armelor de foc a căror achiziționare și deținere este supusă autorizării cuprinde cel puțin următoarele arme de foc, dacă ele nu sînt interzise:

a) armele de foc scurte semiautomate sau cu repetiție;

b) armele de foc scurte foc cu foc, cu percuție centrală;

c) armele de foc scurte foc cu foc, cu percuție pe ramă cu o lungime totală mai mică de 28 cm;

d) armele de foc lungi semiautomate, al căror încărcător și cameră pot conține mai mult de trei cartușe;

e) armele de foc lungi semiautomate cu repetiție, cu țeavă lisă, țeavă a cărei lungime nu depășește 60 cm;

f) armele de foc semiautomate civile, asemănătoare cu armele de foc automate de război.

(2) Lista armelor de foc supuse autorizării nu cuprinde:

a) armele utilizate ca dispozitive de avertizare, armele cu gaze lacrimogene sau de alarmă, cu condiția să se poată dovedi tehnic că aceste arme nu pot fi transformate, folosind unelte obișnuite, în arme de foc și cu condiția ca folosirea unei substanțe iritante să nu producă persoanelor vătămări ireversibile;

b) armele de foc lungi semiautomate ale căror încărcătoare și camere nu pot conține mai mult de trei cartușe fără a fi reîncărcate, cu condiția ca încărcătorul să fie fix sau să se poată dovedi că aceste arme de foc nu pot fi modificate, folosind unelte obișnuite, în arme de foc ale căror încărcătoare și camere pot conține mai mult de trei cartușe.

Art. 81. -

Lista armelor de foc supuse declarării cuprinde, dacă asemenea arme nu sînt interzise sau dacă nu sînt supuse autorizării:

a) armele de foc lungi cu repetiție;

b) armele de foc lungi foc cu foc, cu țeavă sau țevi ghintuite;

c) armele de foc scurte foc cu foc, cu percuție pe ramă, cu lungime totală de peste 28 cm;

d) armele prevăzute la articolul 80, alineatul 2, litera b).

Art. 82. -

Lista armelor prevăzute în articolele 79, 80 și 81 nu cuprinde:

a) armele de foc al căror model sau an de fabricație, în afară de cazuri excepționale, este anterior datei de 1.01.1870, cu condiția ca acestea să nu folosească muniție pentru arme interzise sau supuse autorizării;

b) reproducerile armelor de la litera a), cu condiția ca acestea să nu folosească cartușe din metal;

c) armele de foc adaptate în conformitate cu procedurile tehnice, garantate prin aplicarea unei ștampile de un organ oficial sau recunoscute de un astfel de organ ca fiind inapte de a folosi muniție.

Art. 83. -

Permisul pentru achiziționarea și deținerea unei arme de foc prevăzute de articolul 80 poate fi eliberat numai dacă:

a) persoana în cauză are peste 18 ani, cu excepția cazului în care se acordă dispensă în scop de vînătoare și sport:

b) persoana în cauză nu este inaptă să achiziționeze sau să dețină arme de foc datorită unei boli psihice sau a oricăror alte infirmități psihice sau fizice;

c) persoana în cauză nu a fost condamnată pentru vreo faptă pedepsibilă sau dacă nu există alte indicii că această persoană poate constitui un pericol pentru ordinea și securitatea publică;

d) motivele invocate de persoana în cauză pentru achiziționarea și deținerea armelor de foc pot fi considerate legitime.

Art. 84. -

(1) Declarațiile privind armele de foc, menționate în articolul 81, se trec într-un registru ținut de persoanele menționate în articolul 85.

(2) Dacă o persoană care nu este menționată în articolul 85 cedează o armă de foc, trebuie făcută o declarație de cesiune în conformitate cu măsurile de aplicare stabilite de fiecare Parte Contractantă.

(3) Declarațiile la care se referă prezentul articol trebuie să cuprindă detaliile necesare pentru identificarea persoanelor și armelor în cauză.

Art. 85. -

(1) Părțile Contractante se angajează să impună obligația de autorizare persoanelor care fabrică arme de foc supuse autorizării și persoanelor care vînd astfel de arme și, de asemenea, să impună obligația de declarare persoanelor care fabrică arme supuse declarării și persoanelor care le vînd. Autorizarea care se referă la armele de foc supuse autorizării acoperă și armele supuse declarării. Părțile Contractante supun unor controale efective persoanele care fabrică și cele care vînd arme.

(2) Părțile Contractante se angajează să adopte măsuri pentru a asigura, ca o cerință minimă, că toate armele de foc sînt marcate în mod durabil cu un număr de serie care permite identificarea lor și poartă marca fabricantului.

(3) Părțile Contractante obligă fabricanții și comercianții să țină un registru al tuturor armelor supuse autorizării sau declarării; registrul trebuie să permită determinarea rapidă a felului armei de foc, a originii și a cumpărătorului.

(4) În ceea ce privește armele de foc supuse autorizării prevăzute de articolele 79 și 80, Părțile Contractante se angajează să adopte măsuri pentru a asigura că numărul de serie și marca fabricantului înscrise pe armă sînt reproduse pe permisul acordat deținătorului ei.

Art. 86. -

(1) Părțile Contractante se angajează să adopte măsuri care să interzică transferul armelor de foc supuse autorizării sau declarării de către deținătorii lor legitimi către persoane care nu dețin un permis de achiziționare a armei sau un atestat al declarării.

(2) Părțile Contractante pot autoriza transferul temporar al acestor arme de foc, conform procedurilor pe care le vor stabili.

Art. 87. -

(1) Părțile Contractante introduc în legislațiile lor naționale dispoziții care permit retragerea permiselor de la persoanele care nu mai întrunesc condițiile necesare pentru eliberarea permisului, stabilite în articolul 83.

(2) Părțile Contractante se angajează să ia măsurile necesare, inclusiv sechestrarea armelor și retragerea permiselor, și să pedepsească în mod corespunzător încălcările legilor și dispozițiilor administrative aplicabile armelor de foc. Astfel de sancțiuni pot prevedea confiscarea armelor de foc.

Art. 88. -

(1) Persoanele care posedă un permis pentru achiziționarea unei arme de foc nu trebuie să solicite o autorizație pentru a cumpăra muniție pentru astfel de arme.

(2) Achiziționarea muniției de către persoane care nu dețin permis pentru achiziționarea armelor este supusă dispozițiilor aplicabile armelor pentru care este destinată muniția respectivă. O astfel de autorizație poate privi o singură categorie sau toate categoriile de muniții.

Art. 89. -

Listele armelor de foc interzise, supuse autorizării sau declarării pot fi modificate sau completate de Comitetul executiv, luînd în considerare dezvoltarea tehnicii, tendințele economice și securitatea statului.

Art. 90. -

Părțile Contractante trebuie să adopte legi și dispoziții mai stricte privind achiziționarea și deținerea armelor de foc și a muniției.

Art. 91. -

(1) În baza Convenției europene din 28 iunie 1978 privind controlul achiziționării și deținerii armelor de foc de către particulari, Părțile Contractante au convenit să instituie, cu respectarea legislației lor naționale, un schimb de informații privind achiziționarea armelor de foc de către persoane, fie persoane private, fie comercianți de arme, care în mod obișnuit au reședința sau sînt stabiliți pe teritoriul unei alte Părți Contractante. Se consideră comerciant de arme orice persoană a cărei activitate profesională constă, în tot sau în parte, în vînzarea în detaliu a armelor sau în tranzacții cu arme.

(2) Schimbul de informații privește:

a) între două Părți Contractante care au ratificat convenția menționată la paragraful 1, lista de arme de foc din Anexa 1 (A)(1)(a) - (h) la această Convenție;

b) între două Părți Contractante dintre care cel puțin una nu a ratificat convenția menționată la paragraful 1, armele de foc supuse autorizării sau declarării în fiecare dintre Părțile Contractante.

(3) Informațiile privind achiziționarea armelor de foc se comunică fără întîrziere și cuprind următoarele:

a) data achiziționării și identitatea cumpărătorului, și anume:

- în cazul persoanei fizice: numele, prenumele, data și locul nașterii, adresa, numărul pașaportului sau al actului de identitate, data eliberării și indicarea autorității care l-a eliberat, precum și mențiunea dacă este comerciant de arme sau nu;

- în cazul persoanei juridice: denumirea, sediul, precum și numele, prenumele, data și locul nașterii, adresa, numărul pașaportului sau al actului de identitate al persoanei autorizate să reprezinte persoana juridică;

b) modelul, numărul fabricantului, calibrul și alte caracteristici ale armei de foc în cauză, cît și numărul de serie al acesteia.

(4) Fiecare Parte Contractantă desemnează autoritatea națională responsabilă pentru trimiterea și recepționarea informațiilor prevăzute în paragrafele 2 și 3 și informează de îndată celelalte Părți Contractante despre orice schimbare privind autoritatea responsabilă.

(5) Autoritatea desemnată de fiecare Parte Contractantă poate transmite informațiile primite autorităților competente ale poliției locale și autorităților responsabile pentru controlul la frontieră, fie pentru a preveni, fie pentru a urmări faptele pedepsibile și încălcările normelor juridice.

Titlul IV Sistemul de Informare Schengen

Capitolul 1 Crearea Sistemului de Informare Schengen

Art. 92. -

(1) Părțile Contractante creează și administrează un sistem de informare comun, denumit în continuare Sistemul de Informare Schengen, compus dintr-o secțiune națională în fiecare Parte Contractantă și un serviciu de asistență tehnică. Sistemul de Informare Schengen permite autorităților desemnate de Părțile Contractante ca, prin intermediul unei proceduri de căutare automată, să aibă acces la semnalările cu privire la persoane și obiecte pentru controale la frontieră și verificări, precum și pentru alte controale ale poliției și autorităților vamale exercitate în interiorul țării conform dreptului intern, precum și, în cazul categoriei de semnalări prevăzute la articolul 96, pentru acordarea vizelor, a permiselor de ședere și pentru supravegherea străinilor în cadrul aplicării dispozițiilor privind circulația persoanelor din prezenta convenție.

(2) Fiecare Parte Contractantă creează și administrează, în nume propriu și pe riscul său, secțiunea sa națională din Sistemul de Informare Schengen, al cărei fișier de date va fi materialmente identic cu fișierele celorlalte secțiuni naționale ale fiecărei Părți Contractante, prin recurgerea la serviciul de asistență tehnică. Pentru a permite transmiterea rapidă și eficientă a datelor, așa cum se arată în paragraful 3, fiecare Parte Contractantă se conformează, din momentul creării secțiunii sale naționale, protocoalelor și procedurilor stabilite de comun acord de Părțile Contractante pentru serviciul de asistență tehnică. Fișierul de date al fiecărei secțiuni naționale va servi la căutarea automată pe teritoriul fiecărei Părți Contractante. Consultarea fișierelor de date din secțiunile naționale ale altor Părți Contractante nu va fi posibilă.

(3) Părțile Contractante creează și administrează în comun, asumîndu-și în comun riscurile, serviciul de asistență tehnică al Sistemului de Informare Schengen, pentru care este responsabilă Republica Franceză; acest serviciu de asistență tehnică va avea sediul la Strasbourg. Serviciul de asistență tehnică cuprinde un fișier de date care asigură faptul că fișierele de date ale secțiunilor naționale sînt ținute identic, prin transmiterea on line a informațiilor. În fișierul de date al serviciului de asistență tehnică vor figura semnalările de persoane și de obiecte, în măsura în care interesează toate Părțile Contractante. Fișierul serviciului de asistență tehnică nu va conține alte date decît cele menționate în prezentul paragraf și în articolul 113, paragraful 2.

Capitolul 2 Exploatarea și utilizarea Sistemului de Informare Schengen

Art. 93. -

În conformitate cu dispozițiile prezentei Convenții, Sistemul de Informare Schengen are ca obiect menținerea ordinii și securității publice, inclusiv a securității statului, și aplicarea dispozițiilor prezentei convenții cu privire la circulația persoanelor pe teritoriul Părților Contractante, cu ajutorul informațiilor transmise prin acest sistem.

Art. 94. -

(1) Sistemul de Informare Schengen cuprinde exclusiv categoriile de date care sînt furnizate de fiecare Parte Contractantă și care sînt necesare în scopurile prevăzute la articolele 95-100. Partea Contractantă semnalantă verifică dacă importanța cazului justifică includerea semnalării în Sistemul de Informare Schengen.

(2) Categoriile de date sînt următoarele:

a) persoanele semnalate;

b) obiectele vizate de articolul 100 și vehiculele vizate de articolul 99.

(3) În ceea ce privește persoanele, sînt incluse cel mult următoarele elemente:

a) numele și prenumele, pseudonimele care au fost eventual înregistrate separat;

b) semnele fizice particulare, obiective și inalterabile;

c) prima literă al celui de-al doilea prenume;

d) data și locul nașterii;

e) sexul;

f) cetățenia;

g) mențiunea că persoanele în cauză sînt înarmate;

h) mențiunea că persoanele în cauză sînt violente;

i) motivul semnalării;

j) măsura care trebuie luată.

Alte mențiuni, în special datele enumerate la prima frază a articolului 6 din Convenția Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor cu caracter personal, nu sînt permise.

(4) În măsura în care o Parte Contractantă consideră că o semnalare conformă cu articolele 95, 97 sau 99 nu este compatibilă cu dreptul său intern, cu obligațiile sale internaționale sau cu interesele naționale esențiale, poate adăuga ulterior la aceste semnalări, în fișierul de date al secțiunii naționale a Sistemului de Informare Schengen, o notă în sensul că măsurile care trebuie luate în temeiul semnalării nu se vor aplica pe teritoriul său. În legătură cu acest subiect trebuie să aibă loc consultări cu celelalte Părți Contractante. Dacă Partea Contractantă semnalantă nu își retrage semnalarea, aceasta rămîne deplin aplicabilă pentru celelalte Părți Contractante.

Art. 95. - Jurisprudență (2)

(1) Datele privind persoanele căutate pentru a fi arestate în vederea extrădării se introduc la cererea autorității judiciare a Părții Contractante solicitante.

(2) Înainte de semnalare, Partea Contractantă semnalantă verifică dacă arestarea este permisă de dreptul intern al Părții Contractante solicitate. Dacă Partea Contractantă semnalantă are dubii, trebuie să consulte celelalte Părți Contractante în cauză.

Partea Contractantă semnalantă trimite Părților Contractante solicitate prin cele mai rapide mijloace, împreună cu semnalarea, următoarele informații esențiale care privesc cazul:

a) autoritatea care a emis cererea de arestare;

b) existența unui mandat de arestare sau a unui act care are aceeași forță, ori a unei hotărîri executorii;

c) natura și calificarea juridică a infracțiunii;

d) descrierea circumstanțelor săvîrșirii infracțiunii, inclusiv momentul locul, gradul de participare la infracțiune a persoanei semnalate;

e) consecințele infracțiunii, în măsura posibilă.

(3) O Parte Contractantă solicitată poate adăuga semnalării din fișierul secțiunii naționale din Sistemul de Informare Schengen o notă, care să interzică arestarea în temeiul semnalării atît timp cît nota nu va fi ștearsă. Nota trebuie ștearsă în cel mult 24 ore de la introducerea semnalării, cu excepția cazului în care Partea Contractantă refuză să execute arestarea cerută, din motive de legalitate sau din motive speciale de oportunitate. În măsura în care, în cazuri excepționale, complexitatea faptelor care constituie temeiul semnalării o justifică, termenul menționat anterior poate fi prelungit pînă la o săptămînă. Celelalte Părți Contractante pot efectua arestarea cerută în semnalare, fără a încălca o notă sau o decizie de refuz.

(4) Dacă, pentru rațiuni deosebit de urgente, o Parte Contractantă solicită o cercetare imediată, Partea solicitată analizează posibilitatea de a renunța la notă. Partea Contractantă solicitată adoptă dispozițiile necesare pentru ca măsurile care trebuie luate să poată fi executate fără întîrziere dacă semnalarea va fi validată.

(5) Dacă arestarea nu poate fi efectuată pentru că o investigare nu este încă finalizată sau datorită refuzului Părții Contractante solicitate, aceasta din urmă trebuie să considere semnalarea ca fiind o semnalare făcută cu scopul de a comunica reședința persoanei în cauză.

(6) Părțile Contractante solicitate execută măsurile care trebuie luate, cerute prin semnalare, în conformitate cu convențiile de extrădare în vigoare și cu dreptul intern. Dacă este vorba de unul dintre cetățenii lor, nu sînt obligate să execute măsurile cerute, fără a aduce atingere posibilității de a efectua arestarea conform dreptului intern.

Art. 96. -

(1) Datele privind străinii semnalați ca inadmisibili sînt introduse în temeiul unei semnalări naționale care rezultă din deciziile luate de autoritățile administrative sau de instanțele competente cu respectarea regulilor de procedură prevăzute de legislația națională.

(2) Deciziile pot fi întemeiate pe amenințarea pentru ordinea publică sau pentru securitatea și siguranța națională pe care o poate constitui prezența unui străin pe teritoriul național.

Acesta poate fi în special cazul:

a) unui străin condamnat pentru săvîrșirea unei infracțiuni care poate atrage o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an;

b) unui străin cu privire la care există motive serioase să se creadă că a comis fapte pedepsibile grave, inclusiv cele prevăzute de articolul 71 sau cu privire la care există indicii reale că intenționează să săvîrșească astfel de fapte pe teritoriul unei Părți Contractante.

(3) De asemenea, deciziile se pot întemeia pe faptul că împotriva străinului s-a luat măsura deportării, mutării sau expulzării care nu a fost revocată și nici suspendată și care cuprinde sau este însoțită de interdicția intrării sau, dacă este cazul, a șederii, întemeiată pe nerespectarea reglementărilor naționale privind intrarea sau șederea străinilor.

Art. 97. -

Datele privind persoanele dispărute sau persoanele care, în interesul propriei protecții sau pentru prevenirea amenințărilor, trebuie plasate în mod provizoriu într-un loc sigur la cererea autorității competente sau a autorității judiciare competente a Părții Contractante semnalante, se introduc pentru ca autoritățile de poliție să poată comunica Părții semnalante locul de ședere sau să poată plasa persoana sub pază spre a o împiedica să își continue călătoria, dacă legislația națională permite acest lucru. Această dispoziție se aplică în special minorilor și persoanelor care trebuie internate în temeiul deciziei unei autorități competente. Efectuarea comunicării este condiționată de acordul persoanei dispărute, dacă aceasta este majoră.

Art. 98. -

(1) Datele privind martorii, persoanele citate pentru a se prezenta în fața autorităților judiciare în cadrul unei proceduri penale care antrenează răspunderea cu privire la fapte pentru care au fost urmărite sau persoanele cărora trebuie să li se comunice o hotărîre penală sau o cerere de a se prezenta pentru a executa o pedeapsă privativă de libertate se introduc, la cererea autorităților judiciare competente, în scopul comunicării locului unde își au reședința sau domiciliul.

(2) Informațiile cerute se comunică Părții Contractante solicitante în conformitate cu legislația sa națională și cu convențiile în vigoare cu privire la asistența judiciară în materie penală.

Art. 99. -

(1) Datele privind persoanele sau vehiculele se introduc, în acord cu dreptul intern al Părții Contractante semnalante, în scopul supravegherii discrete și al controlului specific, în conformitate cu paragraful 5.

(2) O astfel de semnalare poate fi efectuată pentru combaterea infracțiunilor și pentru prevenirea amenințărilor pentru securitatea publică:

a) dacă există indicii reale că persoana în cauză intenționează să comită sau comite numeroase fapte pedepsibile extrem de grave, sau

b) dacă aprecierea globală a persoanei în cauză, în special în temeiul faptelor pedepsibile comise pînă în prezent, permite să se presupună că aceasta va comite și în viitor fapte pedepsibile extrem de grave.

(3) În plus, o semnalare poate fi efectuată conform dreptului intern, la cererea autorităților care sînt responsabile pentru securitatea statului, dacă probe concrete permit să se presupună că informațiile prevăzute în paragraful 4 sînt necesare pentru prevenirea unei amenințări grave din partea persoanei în cauză sau a altor amenințări grave pentru securitatea internă și externă a statului. Partea Contractantă semnalantă este obligată să consulte în prealabil celelalte Părți Contractante.

(4) În cadrul supravegherii discrete, următoarele informații pot fi culese și transmise, în tot sau în parte, autorității semnalante cu ocazia controlului la frontieră sau a altor controale polițienești și vamale efectuate în interiorul țării, sînt următoarele:

a) faptul că persoana sau vehiculul semnalat au fost găsite;

b) locul, momentul sau motivul verificării;

c) itinerariul și destinația călătoriei;

d) persoanele care însoțesc persoana în cauză sau ocupanții vehiculului;

e) vehiculul utilizat;

f) obiectele transportate;

g) circumstanțele în care au fost găsite persoana sau vehiculul.

Cu ocazia culegerii informațiilor, se iau măsuri pentru a nu pune în pericol caracterul discret al supravegherii.

(5) În cadrul controlului specific menționat la paragraful 1, persoanele, vehiculele și obiectele transportate pot fi percheziționate potrivit dreptului intern, pentru realizarea scopului indicat în paragrafele 2 și 3. Dacă controlul specific nu este permis conform legislației unei Părți Contractante, acesta se va transforma în mod automat, în privința acestei Părți Contractante, în supraveghere discretă.

(6) O Parte Contractantă solicitată poate adăuga semnalării din fișierul din secțiunea națională din Sistemul de Informare Schengen o notă care să interzică executarea măsurilor care trebuie adoptate în temeiul semnalării, în scopul supravegherii discrete sau al controlului specific, atît timp cît nota nu va fi ștearsă. Nota trebuie ștearsă în cel mult 24 ore de la introducerea semnalării, cu excepția cazului în care Partea Contractantă solicitată refuză, din motive de legalitate sau din motive speciale de oportunitate, să execute măsurile care trebuie luate. Celelalte Părți Contractante pot efectua măsura cerută în semnalare fără a încălca o notă sau o decizie de refuz.

Art. 100. -

(1) Datele privind obiectele căutate pentru a fi sechestrate sau pentru a fi utilizate ca probe într-o procedură penală se introduc în Sistemul de Informare Schengen.

(2) Dacă în urma unei căutări se descoperă existența unei semnalări privind un obiect găsit, autoritatea care a constatat semnalarea contactează autoritatea semnalantă pentru a conveni asupra măsurilor necesare. În acest scop, pot fi transmise, în conformitate cu prezenta Convenție, și date cu caracter personal. Măsurile care urmează să fie luate de Partea Contractantă care a găsit obiectul trebuie să fie conforme cu dreptul său național.

(3) Se introduc categoriile de obiecte enumerate mai jos:

a) vehiculele cu motor cu o capacitate cilindrică mai mare de 50 cmc furate, deturnate sau pierdute;

b) remorcile și rulotele care au o masă netă mai mare de 750 kg, furate, deturnate sau pierdute;

c) armele de foc furate, deturnate sau pierdute;

d) documentele în alb furate, deturnate sau pierdute;

e) documentele de identitate eliberate (pașapoarte, acte de identitate, permise de conducere) furate, deturnate sau pierdute;

f) bancnotele (bilete înregistrate).

Art. 101. -

(1) Accesul la datele introduse în Sistemul de Informare Schengen precum și dreptul de a le căuta în mod direct sînt rezervate exclusiv organelor care sînt competente pentru:

a) efectuarea controalelor la frontieră;

b) efectuarea celorlalte controale de poliție și vamale realizate în interiorul țării precum și coordonarea acestor controale.

(2) În plus, accesul la datele introduse conform articolului 96, precum și dreptul de a le căuta în mod direct pot fi exercitate de organele competente pentru eliberarea vizelor, de organele centrale competente pentru examinarea cererilor de viză și de organele competente pentru eliberarea permiselor de ședere și în materia regimului străinilor în cadrul aplicării dispozițiilor prezentei convenții privind circulația persoanelor. Accesul la date este reglementat de dreptul intern al fiecărei Părți Contractante.

(3) Utilizatorii nu pot căuta decît datele care sînt necesare îndeplinirii sarcinilor lor.

(4) Fiecare Parte Contractantă comunică Comitetului executiv lista autorităților competente, autorizate să caute direct datele introduse în Sistemul de Informare Schengen. Această listă va indica, pentru fiecare autoritate, datele pe care le poate căuta și scopurile pentru care poate fi efectuată căutarea.

Capitolul 3 Protecția datelor cu caracter personal și securitatea datelor
în cadrul Sistemului de Informare Schengen

Art. 102. -

(1) Părțile Contractante pot utiliza datele prevăzute în articolele 95-100 numai în scopurile enunțate pentru fiecare tip de semnalare reglementat în aceste articole.

(2) Datele pot fi duplicate numai în scopuri tehnice, în măsura în care această duplicare este necesară pentru realizarea căutării directe de către autoritățile la care se referă articolul 101. Semnalările celorlalte Părți Contractante nu pot fi copiate din secțiunea națională a Sistemului de Informare Schengen în alte fișiere de date naționale.

(3) În legătură cu tipurile de semnalări prevăzute în articolele 95-100 din prezenta convenție, orice derogare de la dispozițiile paragrafului 1, pentru a trece de la un tip de semnalare la altul, trebuie justificată de necesitatea de a preveni o amenințare gravă și iminentă pentru ordinea și securitatea publică, de motive grave privind securitatea statului sau de prevenirea unei fapte pedepsibile grave. În acest scop este necesară obținerea autorizației prealabile a Părții Contractante semnalante.

(4) Datele nu pot fi utilizate în scopuri administrative. Prin derogare de la această dispoziție, datele introduse conform articolului 96 pot fi utilizate, în acord cu dreptul intern al fiecărei Părți Contractante, numai în scopurile prevăzute de articolul 101 paragraful 2.

(5) Orice utilizare a datelor care nu este conformă cu dispozițiile paragrafelor 1-4 este considerată o utilizare abuzivă din perspectiva dreptului intern al fiecărei Părți Contractante.

Art. 103. -

Fiecare Parte Contractantă trebuie să asigure ca, în medie, fiecare a zecea transmitere de date personale să fie înregistrată în secțiunea națională a Sistemului de Informare Schengen de autoritatea care gestionează fișierele de date, în scopul verificării admisibilității căutării. Înregistrarea poate fi folosită numai în acest scop și trebuie ștearsă după șase luni.

Art. 104. -

(1) Dreptul aplicabil semnalărilor este dreptul intern al Părții Contractante semnalante, cu excepția cazului în care prezenta convenție stabilește condiții mai riguroase.

(2) În lipsa unor dispoziții speciale ale convenției, datelor incluse în secțiunea națională a Sistemului de Informare Schengen li se va aplica dreptul intern al fiecărei Părți Contractante.

(3) În lipsa unor dispoziții speciale ale prezentei convenții cu privire la executarea măsurii cerute prin semnalare, se aplică dreptul intern al Părții Contractante solicitate să execute măsura. În cazul în care convenția cuprinde dispoziții speciale cu privire la executarea măsurii cerute în semnalare, responsabilitatea pentru măsura care trebuie luată este reglementată de legislația națională a Părții Contractante solicitate. Dacă măsura cerută nu poate fi executată, Partea contractantă solicitată informează de îndată Partea Contractantă semnalantă.

Art. 105. -

Partea Contractantă semnalantă este responsabilă pentru exactitatea, actualitatea și legalitatea introducerii datelor în Sistemul de Informare Schengen.

Art. 106. -

(1) Numai Partea Contractantă semnalantă are dreptul să modifice, să adauge, să corecteze sau să șteargă datele pe care le-a introdus.

(2) Dacă o altă Parte Contractantă decît cea semnalantă deține probe care sugerează că anumite date introduse în Sistemul de Informare Schengen nu corespund stării de fapt sau sînt inexacte din punct de vedere legal, informează fără întîrziere Partea Contractantă semnalantă; aceasta din urmă are obligația de a verifica comunicarea și, dacă este necesar, de a corecta sau a șterge de îndată datele în cauză.

(3) Dacă Părțile Contractante nu ajung la o înțelegere, Partea Contractantă care nu a făcut semnalarea va supune cazul autorității comune de supraveghere prevăzute de articolul 115, paragraful 1.

Art. 107. -

Dacă o persoană a fost deja subiectul unei semnalări în Sistemul de Informare Schengen, Partea Contractantă care introduce o nouă semnalare trebuie să ajungă la o înțelegere în privința introducerii semnalării cu prima Partea Contractantă semnalantă. De asemenea, Părțile Contractante pot adopta dispoziții generale în acest scop.

Art. 108. -

(1) Fiecare Parte Contractantă desemnează o singură autoritate care va fi competentă pentru secțiunea națională din Sistemul de Informare Schengen.

(2) Fiecare Parte Contractantă efectuează semnalările prin intermediul acestei autorități.

(3) Această autoritate răspunde pentru buna funcționare a secțiunii naționale din Sistemul de Informare Schengen și ia măsurile necesare pentru asigurarea respectării dispozițiilor prezentei convenții.

(4) Părțile Contractante se informează reciproc, prin intermediul autorității menționate la paragraful 1.

Art. 109. -

(1) Dreptul oricărei persoane de a avea acces la datele care o privesc, introduse în Sistemul de Informare Schengen, se exercită potrivit dreptului intern al Părții Contractante în fața căreia este invocat acest drept. În cazul în care dreptul intern o prevede, autoritatea națională de control prevăzută în articolul 114, paragraful 1, decide dacă semnalările se comunică și procedura de comunicare a lor. O Parte Contractantă care nu a efectuat semnalarea nu poate comunica informații cu privire la aceste date decît dacă, în prealabil, a dat posibilitatea Părții Contractante semnalante să își exprime poziția.

(2) Comunicarea informațiilor către persoana interesată este refuzată dacă ar putea dăuna îndeplinirii sarcinilor legale prevăzute în semnalare sau pentru protecția drepturilor și libertăților celorlalți. Comunicarea este refuzată în toate cazurile pe perioada semnalării în scopul supravegherii discrete.

Art. 110. -

Orice persoană are dreptul de a obține corectarea datelor care o privesc și care nu sînt conforme cu starea de fapt, precum și ștergerea datelor care o privesc și sînt inexacte din punct de vedere legal.

Art. 111. -

(1) Orice persoană poate sesiza, pe teritoriul fiecărei Părți Contractante, instanța judecătorească sau autoritatea competentă potrivit dreptului intern, cu o acțiune pentru rectificarea, ștergerea sau pentru furnizarea de informații ori o acțiune în despăgubiri în legătură cu o semnalare care o privește.

(2) Părțile Contractante se angajează reciproc să execute hotărîrile definitive pronunțate de instanțele judecătorești sau autoritățile la care se referă paragraful 1, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 116.

Art. 112. -

(1) Datele personale introduse în Sistemul de Informare Schengen în scopul localizării unei persoane vor fi păstrate numai pe durata necesară atingerii scopului pentru care au fost furnizate. Necesitatea păstrării acestor date trebuie examinată de Partea Contractantă semnalantă în cel mult 3 ani de la introducerea lor. În cazul semnalărilor prevăzute în articolul 99, termenul este de un an.

(2) Fiecare Parte Contractantă stabilește, dacă consideră necesar, termene de examinare mai scurte, potrivit dreptului său național.

(3) Serviciul de asistență tehnică a Sistemului de Informare Schengen informează în mod automat Părțile Contractante despre ștergerile programate de date din sistem, acordînd un preaviz de o lună.

(4) Partea Contractantă semnalantă poate decide în termenul de examinare să mențină semnalarea, dacă menținerea ei este necesară atingerii scopurilor pentru care a fost făcută. Orice prelungire a semnalării trebuie comunicată serviciului de asistență tehnică. Dispozițiile paragrafului I. sînt aplicabile și semnalărilor care au fost prelungite.

Art. 113. -

(1) Celelalte date, altele decît cele prevăzute în articolul 112, sînt păstrate cel mult 10 ani, datele referitoare la documentele de identitate eliberate și la bancnotele înregistrate cel mult 5 ani, iar cele referitoare la vehiculele cu motor, remorci și rulote cel mult 3 ani.

(2) Datele șterse se mai păstrează timp de un an de serviciul de asistență tehnică. În această perioadă ele vor putea fi consultate numai în scopul verificării a posteriori a exactității și legalității introducerii lor. După trecerea acestui interval, datele trebuie distruse.

Art. 114. -

(1) Fiecare Parte Contractantă desemnează o autoritate de control însărcinată, în conformitate cu dreptul intern, să exercite un control independent al fișierului de date din secțiunea națională a Sistemului de Informare Schengen și să verifice dacă prelucrarea și utilizarea datelor introduse în Sistemul de Informare Schengen nu încalcă drepturile persoanei în cauză. În acest scop, autoritatea de control are acces la fișierul de date din secțiunea națională a Sistemului de Informare Schengen.

(2) Orice persoană are dreptul de a cere autorităților de control să verifice datele incluse în Sistemul de Informare Schengen care o privesc, precum și modul de utilizare a acestor date. Acest drept este guvernat de dreptul intern al Părții Contractante căreia îi este adresată cererea. Dacă datele au fost introduse de altă Parte Contractantă, controlul se efectuează în strînsă cooperare cu autoritatea de control a acesteia din urmă.

Art. 115. -

(1) Se înființează o autoritate comună de control însărcinată cu controlul serviciului de asistență tehnică al Sistemului de Informare Schengen. Această autoritate este alcătuită din cîte doi reprezentanți ai fiecărei autorități naționale de control. Fiecare Parte Contractantă dispune de un singur vot. Controlul este exercitat în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, ale Convenției Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor personale, luînd în considerare Recomandarea R (87) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei care reglementează utilizarea datelor personale în sectorul polițienesc și în conformitate cu dreptul intern al Părții Contractante responsabile cu serviciul de asistență tehnică.

(2) În privința serviciului de asistență tehnică al Sistemului de Informare Schengen, autoritatea comună de control are sarcina de a verifica dacă dispozițiile prezentei convenții sînt aplicate în mod corespunzător. În acest scop, autoritatea comună are acces la serviciul de asistență tehnică.

(3) Autoritatea comună de control este de asemenea competentă să examineze dificultățile de aplicare sau de interpretare care se pot ivi în timpul exploatării Sistemului de Informare Schengen, să studieze problemele care pot apărea cu privire la exercitarea controlului independent de către autoritățile naționale de control ale Părților Contractante sau cu ocazia exercitării dreptului de acces la sistem, precum și să elaboreze propuneri armonizate în vederea găsirii unor soluții comune pentru problemele existente.

(4) Rapoartele întocmite de autoritatea comună de control se înaintează organelor cărora autoritățile naționale de control le transmit rapoartele lor.

Art. 116. -

(1) Fiecare Parte Contractantă răspunde, potrivit dreptului său intern, pentru orice prejudiciu cauzat unei persoane prin utilizarea fișierului național de date din Sistemul de Informare Schengen. Această prevedere se aplică și în situația în care prejudiciul a fost cauzat de Partea Contractantă semnalantă, dacă aceasta a introdus date cu erori de drept sau de fapt.

(2) Dacă Partea Contractantă împotriva căreia s-a intentat acțiunea nu este Partea Contractată semnalantă, atunci Partea Contractantă semnalantă este obligată să ramburseze, la cerere, sumele plătite cu titlu de despăgubire, cu excepția cazului în care datele au fost utilizate de Partea Contractantă pîrîtă cu încălcarea dispozițiilor prezentei convenții.

Art. 117. -

(1) În ceea ce privește prelucrarea automată a datelor personale care sînt transmise în temeiul acestui titlu, fiecare Parte Contractantă adoptă la nivel național, pînă la intrarea în vigoare a prezentei Convenții, măsurile necesare pentru a atinge un nivel de protecție al datelor personale cel puțin egal cu cel care rezultă din principiile Convenției Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor personale și luînd în considerare Recomandarea R (87) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei care reglementează utilizarea datelor personale în sectorul polițienesc.

(2) Transmiterea datelor personale prevăzută de acest titlu va fi efectuată numai dacă măsurile pentru protecția datelor personale prevăzute în paragraful 1 au intrat în vigoare pe teritoriul Părții Contractante interesate de transmitere.

Art. 118. -

(1) Fiecare Parte Contractantă adoptă, în ceea ce privește secțiunea sa națională din Sistemul de Informare Schengen, măsurile necesare pentru:

a) a preveni accesul oricărei persoane neautorizate la instalațiile utilizate pentru prelucrarea datelor personale (verificarea accesului la aceste instalații);

b) a preveni citirea, copierea, modificarea sau eliminarea suporturilor de date de către persoane neautorizate (controlul suporturilor de date);

c) a preveni introducerea neautorizată unor date în fișier și orice consultare, modificare sau ștergere neautorizată a unor date personale introduse în fișier (controlul introducerii datelor);

d) a preveni utilizarea sistemului de prelucrare automată a datelor de către persoane neautorizate prin intermediul echipamentelor de transmitere de date (controlul utilizării);

e) a garanta că, în ceea ce privește utilizarea unui sistem automat de prelucrare a datelor, persoanele autorizate au acces numai la datele pentru care sînt responsabile (controlul accesului); a garanta că se pot controla și stabili autoritățile cărora li se pot transmite datele personale prin echipamentul de transmitere a datelor (controlul transmiterii);

g) a garanta că se poate controla și stabili a posteriori care date personale au fost introduse în sistemul de prelucrare automată a datelor, precum și momentul și persoana care le-a introdus (controlul introducerii datelor);

h) a preveni citirea, copierea, modificarea sau ștergerea datelor personale în timpul transmiterii lor sau a transportului suporturilor de date (controlul transportului).

(2) Fiecare Parte Contractantă trebuie să ia măsuri speciale pentru a asigura securitatea datelor atunci cînd acestea sînt transmise către servicii situate în afara teritoriilor Părților Contractante. Aceste măsuri trebuie comunicate autorității comune de control.

(3) Pentru prelucrarea datelor în secțiunea sa națională din Sistemul de Informare Schengen, fiecare Parte Contractantă poate desemna numai persoane cu calificare specială, supuse controalelor de securitate.

(4) Partea Contractantă responsabilă pentru serviciul de asistență tehnică a Sistemului de Informare Schengen ia, în privința acestui serviciu, toate măsurile stabilite în paragrafele 1-3.

Capitolul 4 Împărțirea costurilor Sistemului de Informare Schengen

Art. 119. -

(1) Costurile creării și utilizării serviciului de asistență tehnică la care se referă articolul 92, inclusiv costul cablării pentru conectarea secțiunilor naționale ale Sistemului de Informare Schengen la serviciul de asistență tehnică, sînt suportate în comun de Părțile Contractante. Cota fiecărei Părți Contractante se determină conform procentului aplicat bazei uniforme de stabilire a TVA pentru fiecare Parte Contractantă, așa cum este definită în articolul 2, paragraful 1, litera c) din Decizia Consiliului Comunităților Europene din 24 iunie 1988 cu privire la sistemul resurselor proprii ale Comunităților.

(2) Fiecare Parte Contractantă suportă costurile creării și utilizării secțiunii naționale din Sistemul de Informare Schengen.

Titlul V Transportul și circulația mărfurilor

Art. 120. -

(1) Părțile Contractante asigură în comun că legile, dispozițiile lor de reglementare și administrative nu împiedică în mod nejustificat circulația mărfurilor la frontierele interne.

(2) Părțile Contractante facilitează circulația mărfurilor la frontierele interne prin îndeplinirea formalităților referitoare la prohibiții sau restricții în momentul vămuirii bunurilor, în vederea introducerii acestora în consum.

Operațiunea de vămuire poate fi efectuată fie în interiorul țării, fie la frontiera internă, la alegerea părții interesate. Părțile Contractante se străduiesc să încurajeze efectuarea operațiunilor de vămuire în interiorul țării.

(3) Cît timp nu este posibil ca în anumite domenii să se ajungă, în tot sau în parte, la simplificările prevăzute în paragraful 2, Părțile Contractate se străduiesc să îndeplinească aceste condiții între ele sau în cadrul Comunităților Europene.

Acest paragraf se aplică în special în ceea ce privește monitorizarea respectării reglementărilor privind licențele de transport, inspecțiile tehnice ale mijloacelor de transport, controalele veterinare și controalele privind sănătatea animalelor, controalele veterinare privind sănătatea și igiena, controalele privind sănătatea plantelor și monitorizarea transporturilor bunurilor și deșeurilor periculoase.

(4) Părțile Contractante se străduiesc să armonizeze formalitățile privind circulația mărfurilor la frontierele externe și, totodată, să monitorizeze îndeplinirea acestora potrivit unor principii uniforme. În acest scop, Părțile Contractante acționează unitar în Comitetul executiv, în cadrul Comunităților Europene și al altor foruri internaționale.

Art. 121. -

(1) Părțile Contractante, în acord cu legislația comunitară, renunță la controale și încetează să ceară prezentarea certificatelor de sănătate a plantelor, prevăzute de legislația comunitară pentru anumite plante și produse din plante.

Comitetul executiv alcătuiește lista plantelor și a produselor din plante pentru care se aplică simplificarea prevăzută în primul alineat al prezentului articol. Comitetul executiv poate să modifice această listă și să stabilească data intrării în vigoare a acestor amendamente. Părțile Contractante se informează reciproc despre măsurile adoptate.

(2) Dacă există pericolul introducerii sau răspîndirii unor organisme dăunătoare, o Parte Contractantă poate cere reintroducerea temporară a măsurilor de supraveghere prevăzute de legislația comunitară și le poate aplica. Ea trebuie să informeze despre aceasta imediat, în scris, celelalte Părți Contractante, arătînd și motivele pentru care a luat respectiva decizie.

(3) Certificatele de sănătate a plantelor pot fi folosite în continuare drept certificate cerute în virtutea legii privind protejarea speciilor.

(4) Autoritățile competente emit, la cerere, certificate de sănătate a plantelor, atunci cînd se intenționează expedierea în tot sau în parte a acestora în vederea reexportării, dacă cerințele privind sănătatea plantelor sînt îndeplinite cu privire la plantele sau produsele din plante în cauză.

Art. 122. -

(1) Părțile Contractante își intensifică cooperarea în vederea asigurării transportului în siguranță al mărfurilor periculoase și se obligă să armonizeze dispozițiile naționale adoptate în aplicarea convențiilor internaționale în vigoare. În plus, mai ales în vederea păstrării nivelului de siguranță existent, ele se obligă la:

a) armonizarea cerințelor cu privire la calificarea profesională a șoferilor;

b) armonizarea procedurilor și a frecvenței controalelor care se efectuează în cursul transportului și în întreprinderi;

c) armonizarea reglementărilor conținutului constitutiv al faptelor pedepsibile, precum și a dispozițiilor legale privind sancțiunile aplicabile;

d) asigurarea schimbului permanent al informațiilor și al experienței dobîndite cu privire la măsurile aplicate și la controalele efectuate.

(2) Părțile Contractante își intensifică cooperarea în vederea efectuării controalelor asupra transferurilor de deșeuri periculoase și nepericuloase peste granițele interne.

În acest scop, ele se străduiesc să adopte o poziție comună cu privire la modificarea directivelor comunitare privind supravegherea și gestiunea transferurilor de deșeuri periculoase și cu privire la adaptarea unor acte comunitare privind deșeurile nepericuloase, pentru a crea o infrastructură adecvați pentru îndepărtarea acestora și pentru a introduce standarde cu grad înalt de armonizare pentru îndepărtarea deșeurilor.

În absența unor norme comunitare privind deșeurile nepericuloase, controalele privind transferul acestor deșeuri se efectuează în baza unor proceduri speciale potrivit cărora transferul spre locul de destinație poate fi controlat în momentul prelucrării.

Dispozițiile celei de-a doua faze a paragrafului 1 se aplică și prezentului paragraf.

Art. 123. -

(1) Părțile Contractante se obligă să se consulte reciproc în scopul eliminării în relațiile dintre ele a obligației actuale de a emite o licență pentru exportul de produse industriale și tehnologii strategice și al înlocuirii acestor licențe, dacă este necesar, printr-o procedură flexibilă, în cazurile în care țările de primă și ultimă destinație sînt Părți Contractante.

Sub rezerva acestor consultări și pentru a garanta eficiența acestor controale, dacă se dovedesc necesare, Părțile Contractante se străduiesc, prin cooperare strînsă în cadrul unui sistem de coordonare, să efectueze schimburi de informații în modalitatea permisă de legislația lor națională.

(2) În ceea ce privește alte produse decît produsele industriale și tehnologiile strategice la care se referă paragraful 1, Părțile Contractante se străduiesc, pe de o parte, să efectueze formalitățile de export în interiorul țării și, pe de altă parte, să își armonizeze procedurile de supraveghere.

(3) În cadrul obiectivelor stabilite în paragrafele 1 și 2, Părțile Contractante încep consultări cu ceilalți parteneri în cauză.

Art. 124. -

Numărul și frecvența controalelor asupra mărfurilor în timpul circulației călătorilor la frontierele interne se reduc la cel mai scăzut nivel posibil. Reducerile ulterioare și, în final, eliminarea acestor controale depind de creșterea treptată a exceptărilor pentru călători și de dezvoltarea viitoare a normelor aplicabile călătorilor care trec granițele.

Art. 125. -

(1) Părțile Contractante încheie acorduri cu privire la detașarea agenților de legătură din administrațiile lor vamale.

(2) Detașarea agenților de legătură se realizează pentru obiectivele generale ale promovării și accelerării cooperării între Părțile Contractante, în special în cadrul convențiilor și al actelor comunitare existente privind asistența reciprocă.

(3) Sarcinile agenților de legătură au natură consultativă și de oferire a asistenței. Aceștia nu sînt abilitați să ia, din proprie inițiativă, măsuri de administrare vamală. Ei furnizează informații și își îndeplinesc sarcinile potrivit instrucțiunilor primite de la Partea Contractantă de origine.

Titlul VI Protecția datelor personale

Art. 126. -

(1) În ceea ce privește prelucrarea automată a datelor personale transmise în aplicarea prezentei convenții, fiecare Parte Contractantă adoptă, cel tîrziu pînă la data intrării în vigoare a prezentei convenții, dispozițiile naționale necesare pentru atingerea unui nivel de protecție a datelor personale cel puțin egal cu cel care rezultă din principiile Convenției Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor personale.

(2) Datele personale prevăzute de această convenție nu pot fi transmise decît după ce dispozițiile pentru protecția datelor personale menționate în paragraful 1 au intrat în vigoare pe teritoriul Părților Contractante implicate în astfel de transmiteri.

(3) În plus, în privința prelucrării automate a datelor personale transmise în temeiul acestei convenții se aplică următoarele dispoziții:

a) datele pot fi utilizate de Partea Contractantă destinatară numai în scopurile pentru care această convenție stipulează că astfel de date pot fi transmise; astfel de date pot fi utilizate în alte scopuri numai cu autorizarea prealabilă a Părții Contractante care transmite datele și cu respectarea legislației Părții Contractante destinatare; o asemenea autorizare poate fi acordată numai în măsura în care legislația națională a Părții Contractante care transmite datele permite acest lucru;

b) datele pot fi utilizate numai de autoritățile judiciare și de departamentele și autoritățile care execută o sarcină sau îndeplinesc o funcție în legătură cu scopurile precizate la litera a);

c) Partea Contractantă care transmite datele este obligată să asigure exactitatea acestora; dacă observă, fie din proprie inițiativă, fie ca urmare a sesizării persoanei în cauză, că datele sînt inexacte sau că nu trebuiau transmise sau furnizate, trebuie să informeze imediat despre aceasta Partea sau Părțile Contractante destinatare; aceasta din urmă este obligată să corecteze sau să distrugă datele sau să declare că aceste date sînt inexacte sau că nu trebuiau transmise;

d) o Parte Contractantă nu poate invoca faptul că o altă Parte Contractantă a transmis date inexacte, pentru a se exonera de răspunderea față de o parte prejudiciată potrivit legislației sale naționale; dacă Partea Contractantă destinatară este obligată la plata despăgubirilor pentru că a utilizat datele inexacte transmise, Partea Contractantă care a transmis datele va restitui în întregime Părții Contractante destinatare sumele plătite cu titlu de despăgubiri;

e) transmiterea și recepționarea datelor personale trebuie să fie înregistrată atît în fișierul de date de origine, cît și în fișierul în care au fost încorporate;

f) autoritatea comună de control menționată în articolul 115 poate, la cererea uneia din Părțile Contractante, să emită un aviz cu privire la dificultățile de aplicare sau de interpretare ale acestui articol.

(4) Prezentul articol nu se aplică transmiterilor de date prevăzute de titlul II, capitolul 7 și titlul IV. Paragraful 3 nu se aplică transmiterilor de date prevăzute de titlul III, capitolele 2, 3, 4 și 5.

Art. 127. -

(1) Dacă datele personale sînt transmise altei Părți Contractante în aplicarea dispozițiilor prezentei convenții, dispozițiile articolului 126 se aplică și transmiterilor de date dintr-un fișier static*) și încorporării acestora într-un alt fișier de date de același tip.

(2) Dacă datele personale sînt transmise altei Părți Contractante în temeiul prezentei convenții în alte cazuri decît cele reglementate de articolul 126, paragraful 1, sau de paragraful 1 din prezentul articol, se aplică dispozițiile articolului 126, paragraful 3, cu excepția literei e). De asemenea, se aplică următoarele dispoziții:

a) se ține o evidență scrisă a transmiterii și receptării de date personale; această dispoziție nu se aplică dacă, pentru utilizarea datelor respective, nu este necesară înregistrarea lor, în special dacă acestea nu sînt folosite sau sînt folosite foarte puțin;

b) Partea Contractantă destinatară garantează, în ceea ce privește utilizarea datelor transmise, un nivel de protecție cel puțin egal cu acela prevăzut de legislația sa națională pentru utilizarea datelor de natură similară;

c) accesul la date și condițiile în care acesta se aprobă sînt guvernate de legislația națională a Părții Contractante căreia i s-a înaintat o astfel de cerere de persoana interesată.

(3) Prezentul articol nu se aplică transmiterilor de date prevăzute de titlul II, capitolul 7, de titlul III, capitolele 2, 3, 4 și 5, precum și de titlul IV.

*) Fișier în care datele nu se prelucrează în mod automat.

Art. 128. -

(1) Transmiterile de date personale prevăzute de prezenta convenție nu pot avea loc pînă cînd Părțile Contractante implicate în aceste transmiteri nu au însărcinat o autoritate națională de control cu monitorizarea independentă a respectării dispozițiilor articolelor 126 și 127, în ceea ce privește prelucrarea datelor personale, precum și a reglementărilor adoptate în aplicarea lor.

(2) Dacă o Parte Contractantă a însărcinat, potrivit legislației sale naționale, o autoritate de control cu monitorizarea independentă a respectării, într-unul sau în mai multe domenii, a dispozițiilor care privesc protejarea datelor personale neîncorporate într-un fișier de date, acea Parte Contractantă însărcinează aceeași autoritate să supravegheze respectarea dispozițiilor acestui titlu și în domeniile susmenționate.

(3) Prezentul articol nu se aplică transmiterilor de date prevăzute de titlul II, capitolul 7 și de titlul III, capitolele 2, 3, 4 și 5.

Art. 129. -

În ceea ce privește transmiterea de date în baza capitolului 1 din titlul III, țările Contractante se obligă, fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 126 și 127, să asigure un nivel de protecție a datelor personale care să fie conformă cu principiile Recomandării R (R7) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei care reglementează utilizarea datelor personale în sectorul polițienesc. În plus, în ceea ce privește transmiterile efectuate în faza articolului 46, se aplică următoarele dispoziții:

a) datele pot fi utilizate de Partea Contractantă destinatară numai în scopurile stabilite de Partea Contractantă care furnizează aceste date și cu respectarea condițiilor impuse de aceasta din urmă;

b) datele pot fi înaintate numai departamentelor și autorităților polițienești; aceste date pot fi comunicate altor departamente doar cu autorizarea prealabilă a Părții Contractante care le-a furnizat;

c) Partea Contractantă destinatară informează, la cerere, Partea Contractantă care a transmis datele, despre utilizarea acestora și despre rezultatele obținute astfel.

Art. 130. -

Dacă datele personale sînt transmise printr-un agent de legătură menționat la articolul 47 sau la articolul 125, dispozițiile prezentului titlu se aplică numai dacă acest agent de legătură transmite astfel de date Părții Contractante care l-a detașat pe teritoriul celeilalte Părți Contractante.

Titlul VII Comitetul executiv

Art. 131. -

(1) Se instituie un Comitet executiv pentru aplicarea prezentei convenții.

(2) Fără a aduce atingere competențelor speciale care îi sînt atribuite prin prezenta convenție, Comitetul executiv are ca misiune să asigure aplicarea corectă a prezentei convenții.

Art. 132

(1) Fiecare Parte Contractantă dispune de un loc în Comitetul executiv. Părțile Contractante sînt reprezentate în Comitet de un ministru responsabil cu aplicarea prezentei convenții; acesta poate fi asistat de experții necesari, care pot participa la deliberări.

(2) Comitetul executiv hotărăște în unanimitate. Comitetul își reglementează modul de funcționare; în acest sens, el poate adopta o procedură scrisă pentru luarea deciziilor.

(3) La cererea unui reprezentant al unei Părți Contractante, decizia finală cu privire la un proiect asupra căreia a statuat Comitetul executiv poate fi amînată cu cel mult două luni de la prezentarea proiectului.

(4) În vederea pregătirii deciziilor sau pentru alte activități, Comitetul executiv poate crea grupuri de lucru alcătuite din reprezentanții administrațiilor Părților Contractante.

Art. 133. -

Comitetul executiv se întrunește, prin rotație, pe teritoriul fiecărei Părți Contractante. El se întrunește ori de cîte ori este necesar pentru buna executare a sarcinilor sale.

Titlul VIII Dispoziții finale

Art. 134. -

Dispozițiile prezentei convenții se aplică numai în măsura în care sînt compatibile cu dreptul comunitar.

Art. 135. -

Dispozițiile prezentei convenții se aplică sub rezerva dispozițiilor Convenției de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților, modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967.

Art. 136. -

(1) O Parte Contractantă care intenționează să negocieze cu un stat terț în privința controlului la frontieră, informează celelalte Părți Contractante.

(2) Nici o Parte Contractantă nu va încheia, cu unul sau mai multe state terțe, acorduri de simplificare sau de eliminare a controalelor la frontieră, fără acordul prealabil al celorlalte Părți Contractante, sub rezerva dreptului statelor membre ale Comunităților Europene de a încheia în comun astfel de acorduri.

(3) Dispozițiile paragrafului 2 nu se aplică acordurilor asupra traficului local de frontieră, dacă aceste acorduri sînt în conforme cu exceptările și reglementările prevăzute în articolul 3, paragraful 1.

Art. 137. -

Nu sînt admise rezerve la prezenta convenție, cu excepția celor prevăzute de articolul 60.

Art. 138. -

În ceea ce privește Republica Franceză, dispozițiile prezentei convenții se aplică numai pe teritoriul european al Republicii Franceze.

În ceea ce privește Regatul Olandei, dispozițiile prezentei convenții se aplică numai pe teritoriul situat în Europa al Regatului Olandei.

Art. 139. -

(1) Prezenta convenție va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Guvernul Marelui Ducat al Luxemburgului; acesta va notifica depunerea tuturor Părților Contractante.

(2) Prezenta convenție va intra în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care urmează depunerii ultimului instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare. Dispozițiile care privesc instituirea, activitățile și competențele Comitetului executiv se vor aplica de la intrarea în vigoare a prezentei convenții. Celelalte dispoziții se vor aplica din prima zi a celei de-a treia luni de la intrarea în vigoare a prezentei convenții.

(3) Guvernul Marelui Ducat al Luxemburgului va notifica tuturor Părților Contractante data intrării în vigoare.

Art. 140. -

(1) Orice stat membru al Comunităților Europene poate deveni parte la această convenție. Această aderare va face obiectul unui acord între statul respectiv și Părțile Contractante.

(2) Acest acord este supus ratificării, acceptării sau aprobării statului aderent și al fiecărei Părți Contractante. El va intra în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care urmează depunerii ultimului instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Art. 141. -

(1) Orice Parte Contractantă poate supune depozitarului o propunere de modificare a acestei Convenții. Depozitarul înaintează propunerea celorlalte Părți Contractante. La cererea uneia din Părțile Contractante, Părțile Contractante reexaminează dispozițiile Convenției dacă, în opinia lor, a intervenit o schimbare fundamentală în condițiile existente la data intrării în vigoare a Convenției.

(2) Părțile Contractante adoptă de comun acord modificările la prezenta convenție.

(3) Modificările vor intra în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care urmează depunerii ultimului instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Art. 142. -

(1) În momentul încheierii convențiilor între statele membre ale Comunităților Europene în vederea realizării unui spațiu fără frontiere interne, Părțile Contractante se pun de acord în legătură cu condițiile în care dispozițiile prezentei Convenții vor fi înlocuite sau modificate în lumina dispozițiilor corespunzătoare ale acestor convenții.

În acest scop, Părțile Contractante vor lua în considerare faptul că dispozițiile prezentei convenții pot prevedea o cooperare mai largă decît cea care rezultă din dispozițiile convențiilor menționate mai sus.

Dispozițiile care le încalcă pe cele convenite de statele membre ale Comunităților Europene trebuie adaptate.

(2) Amendamentele la această Convenție considerate necesare de Părțile

Contractante sînt supuse ratificării, acceptării sau aprobării. Dispozițiile articolului 141, paragraful 3, sînt aplicabile; prin aceasta se înțelege că amendamentele nu vor intra în vigoare înainte de intrarea în vigoare a convențiilor menționate între statele membre ale Comunităților Europene.

Drept care, reprezentanții Părților Contractante au semnat prezenta Convenție.

Întocmită la Schengen, la nouăsprezece iunie o mie nouă sute nouăzeci, într-un exemplar unic în limba franceză, în limba germană și în limba olandeză, toate textele fiind egal autentice, care va fi depus în arhivele guvernului Marelui Ducat al Luxemburgului, care va remite cîte o copie certificată fiecărei Părți Contractante.

Actul final

În momentul semnării Convenției de aplicare a Acordului de la Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republica Federală Germania și Republica Franceză privind eliminarea graduală a controalelor la frontierele comune, Părțile Contractante au adoptat următoarele declarații:

1. Declarație comună privind articolul 139

Încă înainte de intrarea în vigoare a Convenției, statele semnatare se informează reciproc despre toate circumstanțele care prezintă importanță în domeniile vizate de convenție și pentru intrarea în vigoare a acesteia.

Convenția nu va intra în vigoare pînă cînd condițiile prealabile pentru aplicarea sa nu vor fi îndeplinite în statele semnatare și pînă cînd controalele la frontierele externe nu vor fi efective.

2. Declarație comună privind articolul 4

Părțile Contractante se obligă să depună toate eforturile necesare pentru a respecta simultan termenul limită și pentru a preveni orice deficit de securitate. Pînă la 31 decembrie 1992 Comitetul executiv examinează progresele care au fost realizate. Regatul Olandei subliniază că dificultățile în respectarea termenului limită într-un aeroport determinat nu pot fi excluse, dar acest lucru nu va genera nici un deficit de securitate. Celelalte Părți Contractante vor lua în considerare această situație, fără ca prin aceasta să se cauzeze dificultăți pentru piața internă.

În cazul apariției unor dificultăți, Comitetul executiv examinează condițiile optime pentru aplicarea simultană a acestor măsuri pe aeroporturi.

3. Declarație comună privind articolul 71, paragraful 2

În măsura în care o Parte Contractantă derogă de la principiul stabilit în articolul 71, paragraful 2, în legătură cu politica sa națională de prevenire și tratare a dependenței de stupefiante și de substanțe psihotrope, toate Părțile Contractante adoptă măsurile administrative și penale necesare pentru a preveni și a sancționa importul și exportul ilicit al acestor produse și substanțe, în special spre teritoriile celorlalte Părți Contractante.

4. Declarație comună privind articolul 121

În măsura în care este în acord cu dreptul comunitar, Părțile Contractante renunță la controale și încetează să ceară prezentarea certificatelor de sănătate a plantelor, prevăzute de dreptul comunitar pentru plantele și produsele din plante:

a) enumerate mai jos, la punctul 1 sau

b) enumerate mai jos, la punctele 2-6 și care provin dintr-una din Părțile

Contractante:

1. Fire de flori și părți din plante care pot fi folosite în scop ornamental din:

Castanea

Chrysanthemum

Dendranthema

Dianthus

Gladiolus

Gypsophila

Prunus

Quercus

Rosa

Salix

Syringa

Vitis

2. Fructe proaspete de:

Citrus

Cydonia

Malus

Prunus

Pyrus

3. Lemn de:

Castanea

Quercus

4. Mediu de creștere compus în tot sau în parte din pămînt sau din materii organice solide, cum ar fi părți din plante, turbă și scoarță cu cernoziom, dar nu în întregime din turbă.

5. Semințe

6. Plante vii enumerate mai jos și care apar în Codul CN prezentat în continuare în Nomenclatorul Vamal publicat în JOCE din 7 septembrie 1987.

Codul CN Descrierea

0601 20 30 - bulbi, tuberculi, rădăcini tuberculare și rizomi, sub formă de lăstari sau de flori: orhidee, zambile, narcise și lalele;

0601 20 90 - bulbi, tuberculi, rădăcini tuberculare și rizomi, sub formă de lăstari sau de flori: altele;

0602 30 10 - Rhododendron simsii (Azalea indica);

0602 99 51 - plante de exterior: plante perene;

0602 99 59 - plante de exterior: altele;

0602 99 91 - plante de interior: plante care înfloresc cu muguri sau flori, cu excepția cactușilor;

0602 99 99 - plante de interior: altele.

5. Declarație comună privind politicile naționale
în domeniul azilului

Părțile Contractante vor inventaria politicile naționale în domeniul azilului, în vederea armonizării acestora.

6. Declarație comună privind articolul 132

Părțile Contractante își informează parlamentele cu privire la aplicarea acestei Convenții.

Întocmită la Schengen, la nouăsprezece iunie o mie nouă sute nouăzeci, într-un exemplar unic în limba franceză, în limba germană și în limba olandeză, toate textele fiind egal autentice, care va fi depus în arhivele guvernului Marelui Ducat al Luxemburgului, care va remite cîte o copie certificată fiecărei Părți Contractante.

Minută

Pe lîngă Actul final la Convenția de aplicare a Acordului de la Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux Republica Federală Germania și Republica Franceză privind eliminarea graduală a controalelor la frontierele comune, Părțile Contractante au adoptat următoarele declarații comune și au luat notă de următoarele declarații unilaterale făcute în legătură cu convenția susmenționată:

I. Declarație cu privire la domeniul
de aplicare a convenției

Părțile Contractante constată că după unificarea celor două state germane domeniul de aplicare a prezentei convenții se extinde, conform dreptului internațional, și asupra teritoriului actual al Republicii Democrate Germane.

II. Declarațiile Republicii Federale Germania privind
interpretarea convenției

(1) Convenția a fost încheiată în lumina viitoarei unificări a celor două state germane.

Republica Democrată Germană nu este o țară străină față de Republica Federală Germania.

Articolul 136 nu se aplică în relațiile dintre Republica Federală Germania și Republica Democrată Germană.

(2) Această convenție nu aduce atingere acordurilor încheiate prin schimbul de scrisori germano-austriac din 20 august 1984 privind simplificarea controalelor la frontiera lor comună în privința cetățenilor ambelor state. Aceste acorduri vor trebui oricum aplicate în lumina cerințelor prioritare ale Părților Contractante Schengen privind securitatea și imigrarea, astfel încît, în practică, aceste facilități se vor limita doar la cetățenii austrieci.

III. Declarația Regatului Belgiei privind articolul 67

Procedura care va fi aplicată pe plan intern pentru îndeplinirea executării unei hotărîri judecătorești străine nu va fi cea menționată în legea belgiană cu privire la transferul persoanelor condamnate între state, ci o procedură specială, care va fi stabilită în momentul ratificării prezentei convenții.

Întocmită la Schengen, la nouăsprezece iunie o mie nouă sute nouăzeci, într-un exemplar unic în limba franceză, în limba germană și în limba olandeză, toate textele fiind egal autentice, care va fi depus în arhivele guvernului Marelui Ducat al Luxemburgului, care va remite cîte o copie certificată fiecărei Părți Contractante.

Declarație comună a miniștrilor și secretarilor de
stat reuniți la Schengen la 19 iunie 1990

Guvernele Părților Contractante la Acordul Schengen vor începe sau vor continua discuțiile, în special în următoarele domenii:

- îmbunătățirea și simplificarea practicii în materie de extrădare;

- îmbunătățirea cooperării cu privire la procedura în domeniul încălcării reglementărilor privind circulația rutieră;

- acorduri pentru recunoașterea reciprocă a pierderii dreptului de a conduce vehicule cu motor;

- posibilitatea de percepere reciprocă a amenzilor;

- introducerea normelor privind transferul reciproc de proceduri în materie penală, inclusiv posibilitatea de a transfera persoana acuzată în țara sa de origine;

- introducerea normelor privind repatrierea minorilor sustrași ilegal de sub autoritatea persoanei responsabile pentru exercitarea drepturilor părintești;

- simplificarea în continuare a controalelor privind circulația comercială a mărfurilor.

;
se încarcă...