Act Internațional

Convenția de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora din 20.03.1989*)

Modificări (2), Puneri în aplicare (1), Referințe (3)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 26 ianuarie 1991

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Traducere.

PREAMBUL

Părțile la prezenta convenție,

conștiente de pericolul pe care îl prezintă pentru sănătate și mediu deșeurile periculoase și de altă natură, precum și transportul acestora în afara frontierelor,

ținînd seama de amenințarea crescîndă pentru sănătate și mediu a producerii și complexității tot mai mari, precum și a transportului în afara frontierelor al deșeurilor periculoase și de altă natură,

ținînd seama, de asemenea, că cel mai eficient mod de a proteja sănătatea și mediul de pericolul acestor reziduuri este reducerea generării lor la minimum din punct de vedere al cantității și/sau potențialului lor toxic,

convinse că statele trebuie să ia măsurile necesare pentru ca gospodărirea reziduurilor, inclusiv transportul și eliminarea lor să fie în concordanță cu protecția sănătății și mediului indiferent de locul evacuării lor,

observînd că statele trebuie să ia măsuri ca generatorul reziduurilor să se achite de obligațiile privind transportul și eliminarea reziduurilor de o manieră care să corespundă protecției mediului,

recunoscînd, fără rezerve, că orice stat are dreptul suveran de a interzice intrarea sau eliminarea deșeurilor străine pe teritoriul său,

recunoscînd, de asemenea, dorința tot mai mare de a interzice transportul reziduurilor în afara frontierelor și eliminarea lor pe teritoriul altor state, în special al statelor în curs de dezvoltare,

convinse că deșeurile, în măsura compatibilității cu gospodărirea rațională și eficientă a mediului, trebuie să fie eliminate în statul în care au fost generate,

conștiente fiind că transportul acestor reziduuri din statul în care au fost produse pe teritoriul oricărui alt stat va trebui permis numai cînd este efectuat în condiții care nu periclitează sănătatea și mediul și se conformează prevederilor prezentei convenții,

considerînd că un control sporit al transportului reziduurilor în afara frontierelor va acționa ca un stimulent pentru gospodărirea lor ecologică rațională și pentru reducerea volumului acestui transport,

convinse că statele trebuie să ia măsuri pentru schimbul corespunzător de informații asupra controlului transporturilor acestor deșeuri,

remarcînd că un număr de acorduri internaționale și regionale abordează problema protecției și conservării mediului în privința transportului de mărfuri periculoase,

ținînd seama de Declarația Conferinței O.N.U. pentru Mediul Înconjurător (Stockholm, 1972), de liniile directoare și principiile pentru gospodărirea ecologică rațională a deșeurilor periculoase (Cairo), adoptate de către Consiliul de Administrație P.N.U.E. prin Decizia nr. 14/30 din 17 iunie 1987, de recomandările Comitetului O.N.U. al experților în problema transportului mărfurilor periculoase (formulate în 1957 și aduse la zi bianual), de recomandările, declarațiile, instrumentele și regulamentele pertinente adoptate în cadrul Sistemului O.N.U. și de activitatea și studiile efectuate în cadrul altor organizații internaționale și regionale,

însușindu-și spiritul, principiile, scopurile și sarcinile Cartei Mondiale a Naturii adoptate de către Adunarea generală a O.N.U. la cea de-a 37-a sesiune a sa (1982) ca regulament etic în problema protecției mediului și a conservării resurselor naturale,

afirmînd că statele sînt răspunzătoare de îndeplinirea obligațiilor lor internaționale privind protecția sănătății și conservarea mediului și, în consecință, răspund în fața legii,

recunoscînd că, în cazul unei încălcări substanțiale a prevederilor convenției și a oricărui protocol al acesteia, se vor aplica dispozițiile pertinente ale dreptului internațional al tratatelor,

conștiente de necesitatea continuării și punerii în aplicare a unor tehnologii ecologice raționale și puțin poluante, a unor măsuri de reciclare și a unor sisteme adecvate de întreținere, de gospodărire pentru a reduce la minimum producerea reziduurilor periculoase și a altor deșeuri,

conștiente, de asemenea, de preocuparea internațională crescîndă pentru necesitatea unui control mai strict al transportului reziduurilor periculoase și de reducere la minimum a acestui transport,

preocupate de problema traficului ilicit transfrontier cu aceste reziduuri și al altor deșeuri,

ținînd seama de posibilitățile limitate ale statelor în curs de dezvoltare de a gospodări aceste reziduuri,

recunoscînd necesitatea promovării transferului de tehnologie pentru gospodărirea rațională a reziduurilor produse local, în special în țările în curs de dezvoltare, conform spiritului liniilor directoare de la Cairo și Deciziei nr. 14/16 a Consiliului de administrație al P.N.U.E. cu privire la promovarea transferului de tehnologii pentru protecția mediului înconjurător,

recunoscînd, de asemenea, că reziduurile periculoase trebuie transportate în conformitate cu convențiile internaționale pertinente,

convinse că transportul reziduurilor în afara frontierelor trebuie permis numai cînd transportul și eliminarea finală prezintă siguranță din punct de vedere ecologic,

hotărîte să protejeze printr-un control strict sănătatea omului și mediul înconjurător împotriva efectelor nocive rezultate din producerea și gospodărirea reziduurilor periculoase,

au convenit după cum urmează:

ARTICOLUL 1 Domeniul de aplicare a convenției

1. Următoarele deșeuri transportate în afara frontierelor vor fi considerate "deșeuri periculoase" pentru scopurile prezentei convenții:

a) deșeurile din categoriile trecute la anexa I, dacă nu posedă nici o caracteristică indicată în anexa III; și,

b) deșeurile care nu sînt incluse în paragraful (a), dar sînt considerate periculoase de către legislația internă a țării importatoare, exportatoare sau de tranzit.

2. Deșeurile aparținînd categoriilor din anexa II care fac obiectul transportului peste frontiere vor fi considerate drept "alte deșeuri", conform prezentei convenții.

3. Deșeurile radioactive care sînt supuse altor sisteme de control internațional, inclusiv instrumente internaționale care se aplică special substanțelor radioactive, sînt excluse din cîmpul de aplicare a prezentei convenții.

4. Deșeurile generate de funcționarea normală a navelor și a căror evacuare formează obiectul altor instrumente internaționale sînt excluse din cîmpul de aplicare a prezentei convenții.

ARTICOLUL 2 Definiții

1. "Deșeuri" - sînt substanțele sau obiectele care sînt eliminate sau urmează a fi eliminate sau este necesar să fie eliminate în conformitate cu legislația națională.

2. "Gospodărire" - înseamnă colectarea, transportul și eliminarea deșeurilor periculoase sau a altor reziduuri, incluzînd și măsurile de securitate ce trebuie luate după depozitarea în locurile special amenajate.

3. "Deplasare transfrontieră" - este orice mișcare a deșeurilor periculoase sau a altor reziduuri dintr-o zonă aflată sub jurisdicția națională a unui stat spre/sau printr-o zonă aflată sub jurisdicția națională a altui stat sau spre o zonă ce nu e sub jurisdicția națională a nici unui stat, cu condiția ca cel puțin două state să fie implicate în această deplasare.

4. "Eliminare" - este orice operațiune specificată în anexa IV a acestei convenții.

5. "Zonă sau instalație aprobată" - este o zonă sau instalație pentru eliminarea deșeurilor periculoase, sau a altor reziduuri, care are autorizația sau permisiunea să opereze în acest scop, autorizație emisă de o autoritate competentă a statului în care se află instalația sau zona respectivă de eliminare.

6. "Autoritate competentă" - autoritate guvernamentală desemnată de către o parte ca fiind răspunzătoare, în cadrul unei zone geografice determinate, pentru a primi notificarea privind deplasarea transfrontieră a deșeurilor periculoase sau a altor reziduuri, precum și orice informații referitoare la acestea și pentru a răspunde la această notificare, conform art. 6.

7. "Punctul focal" - este entitatea unei părți, la care se fac referiri în art. 5, responsabilă cu primirea și comunicarea informațiilor conform art. 13 și 15.

8. "Gospodărirea ecologică rațională a deșeurilor periculoase și a altor reziduuri" - înseamnă totalitatea măsurilor practice necesare unei gospodăriri a acestor deșeuri periculoase sau a altor reziduuri, de natură să asigure protecția sănătății omului și a mediului înconjurător împotriva efectelor nocive ce pot rezulta din aceste reziduuri.

9. "Zonă aflată sub jurisdicția națională a unui stat" - este orice zonă terestră, maritimă sau aeriană asupra căreia un stat își exercită competența administrativă și legislativă, în conformitate cu legile internaționale cu privire la protecția sănătății omului și a mediului înconjurător.

10. "Stat exportator" - este partea care planifică inițierea sau inițiază deplasarea transfrontieră a deșeurilor periculoase sau a altor reziduuri.

11. "Stat importator" - este partea pentru care se planifică sau se efectuează deplasarea transfrontieră a deșeurilor periculoase sau a altor reziduuri, în scopul eliminării lor sau transbordării înainte de a fi eliminate într-o zonă ce nu se află sub jurisdicția națională a nici unui stat.

12. "Stat de tranzit" - este orice stat, altul decît statul exportator sau importator, prin care se planifică sau se efectuează o deplasare transfrontieră a deșeurilor periculoase sau a altor reziduuri.

13. "State interesate" - părțile care sînt state exportatoare sau importatoare și de tranzit, fie că sînt sau nu părți la prezenta convenție.

14. "Persoană" - este orice persoană fizică sau juridică.

15. "Exportator" - orice persoană ce se află sub jurisdicția unui stat exportator, care organizează exportul de deșeuri periculoase sau de alte reziduuri.

16. "Importator" - este orice persoană ce se află sub jurisdicția unui stat importator, care organizează importul de deșeuri periculoase sau de alte reziduuri.

17. "Agent de transport" - orice persoană care organizează transportul deșeurilor periculoase sau a altor reziduuri.

18. "Producător" - orice persoană a cărei activitate produce deșeuri periculoase sau alte reziduuri sau, dacă această persoană nu este cunoscută, persoana care este în posesia și/sau controlează aceste deșeuri.

19. "Eliminator" - orice persoană care primește deșeurile periculoase sau alte reziduuri și care efectuează operațiile de eliminare a acestor deșeuri.

20. "Organizație de integrare politică și/sau economică" - orice organizație constituită de state suverane, căreia acestea i-au conferit competențe în domeniile reglementate prin prezenta convenție și care au fost autorizate, în conformitate cu procedurile interne, să semneze, ratifice, accepte, aprobe sau să confirme oficial convenția sau să adere la ea.

21. "Trafic ilicit" - orice deplasare transfrontieră a deșeurilor periculoase sau a altor reziduuri, așa cum este specificată în art. 9.

ARTICOLUL 3 Definiții naționale ale deșeurilor periculoase

1. Fiecare parte, în cel mult 6 luni după ce devine parte la această convenție, trebuie să informeze secretariatul convenției asupra deșeurilor, altele decît acelea înscrise în anexele I și II, considerate sau definite ca periculoase prin legislația națională proprie, precum și asupra oricăror dispoziții privind procedurile referitoare la transportul peste frontiere, aplicabile unor astfel de deșeuri.

2. Fiecare parte va informa ulterior secretariatul cu privire la orice schimbare semnificativă a informațiilor furnizate în conformitate cu paragraful 1.

3. Secretariatul va informa imediat toate părțile asupra informațiilor primite în conformitate cu paragrafele 1 și 2.

4. Părțile trebuie să pună la dispoziția exportatorilor lor informațiile care le sînt comunicate de secretariat în conformitate cu paragraful 3.

ARTICOLUL 4 Obligații generale

1.

a) Părțile, exercitîndu-și drepturile lor de a înterzice importul de deșeuri periculoase sau alte deșeuri, în scopul eliminării lor, vor informa celelalte părți despre hotărîrile lor, în conformitate cu art. 13.

b) Părțile vor interzice sau nu vor permite exportul de deșeuri periculoase sau de alte reziduuri către părțile care au interzis importul unor astfel de deșeuri, cînd vor fi notificate în conformitate cu alin. a) de mai sus.

c) Părțile vor interzice sau nu vor permite exportul de deșeuri periculoase sau de alte reziduuri dacă statul importator nu își va da consimțămîntul în scris pentru importul acestor deșeuri, în cazul în care statul importator nu a interzis în mod expres importul acestor deșeuri.

2. Fiecare parte va adopta măsurile necesare pentru a:

a) asigura că producerea de deșeuri periculoase sau de alte reziduuri este redusă la minimum, luînd în considerare implicațiile sociale, tehnologice și economice;

b) asigura punerea în funcțiune a unor instalații adecvate de eliminare care vor trebui să fie situate, în măsura posibilă, în interiorul țării, în scopul eliminării ecologice raționale a deșeurilor periculoase sau a altor reziduuri;

c) asigura că persoanele implicate în administrarea deșeurilor periculoase vor lua măsurile necesare pentru a preveni creșterea poluării ce ar rezulta dintr-o astfel de gospodărire și, dacă o astfel de poluare are loc, să reducă la minimum consecințele pentru sănătatea omului și mediul înconjurător;

d) asigura ca transportul peste frontiere al deșeurilor periculoase și altor reziduuri să fie redus la un minimum compatibil cu gestionarea eficace și după metode ecologic raționale și ca acesta să fie efectuat astfel încît sănătatea omului și mediul înconjurător să fie protejate împotriva efectelor nocive ce ar putea rezulta;

e) nu admite exportul de deșeuri periculoase sau de alte reziduuri către state sau grupuri de state care aparțin unor organizații de integrare economică și/sau politică, care sînt părți, în special țări în curs de dezvoltare, care au interzis prin legislația lor orice import, sau dacă există motive să se creadă, că deșeurile în cauză nu vor fi gospodărite în mod rațional din punct de vedere ecologic, în concordanță cu criteriile ce vor fi adoptate de către părți la prima reuniune;

f) solicita ca informațiile asupra transporturilor peste frontiere de deșeuri periculoase sau alte reziduuri, preconizate, vor ajunge la statele interesate, în conformitate cu anexa V A, pentru ca acestea să poată evalua consecințele probabile asupra sănătății omului fi a mediului înconjurător a acestor transporturi;

g) preveni importurile de deșeuri periculoase sau de alte reziduuri dacă există motivul să se creadă că deșeurile în cauză nu vor fi gospodărite conform unor metode ecologice raționale;

h) coopera cu celelalte părți și organizații interesate, direct și prin secretariat, în special în difuzarea de informații asupra transportului peste frontiere de deșeuri periculoase sau de alte reziduuri, pentru a îmbunătăți gospodărirea ecologică rațională a unor astfel de deșeuri și pentru a preveni traficul ilicit.

3. Părțile consideră că traficul ilicit de deșeuri periculoase sau de alte reziduuri constituie o infracțiune penală.

4. Fiecare parte va adopta cele mai potrivite măsuri juridice, administrative sau de alt fel, pentru a pune în aplicare și a asigura respectarea prevederilor acestei convenții, inclusiv măsuri de prevenire și de pedepsire a actelor de conduită ce ar contraveni acestei convenții.

5. Părțile nu vor autoriza exportul de deșeuri periculoase sau de alte reziduuri către un stat care nu este parte la convenție sau importul de astfel de deșeuri dintr-un stat care nu este parte.

6. Părțile cad de acord să interzică exportul de deșeuri periculoase sau de alte reziduuri în vederea eliminării lor, în interiorul zonei situate la sud de paralela de 60° latitudine sudică, fie că aceste deșeuri fac sau nu obiectul unui transport peste frontiere.

7. În plus, fiecare parte:

a) va interzice tuturor persoanelor din jurisdicția sa națională să transporte sau să elimine deșeuri periculoase fără autorizație sau fără a fi abilitată pentru o astfel de operațiune;

b) va cere ca toate deșeurile periculoase care urmează să fie transportate peste frontieră să fie ambalate, etichetate și transportate conform regulilor internaționale unanim acceptate și recunoscute în materie, urmărind ca practicile pertinente pe plan internațional să fie respectate în mod corespunzător;

c) va cere ca deșeurile periculoase să fie însoțite de un document de transport din punctul în care începe transportul peste frontieră pînă în punctul de eliminare finală.

8. Fiecare parte va cere ca deșeurile periculoase exportate să fie gospodărite rațional din punct de vedere ecologic în statul importator, ca și în oricare altă parte.

La prima lor reuniune, părțile vor conveni criteriile tehnice pentru gestiunea ecologică rațională a deșeurilor ce formează obiectul prezentei convenții.

9. Părțile vor lua măsuri corespunzătoare pentru ca transportul peste frontieră să fie autorizat, numai dacă:

a) statul exportator nu are capacitatea tehnică și instalațiile necesare pentru eliminarea deșeurilor respetive într-o manieră eficientă și rațională din punct de vedere ecologic; sau

b) deșeurile respective sînt solicitate ca materii prime pentru reciclare sau recuperare în industrie în statele importatoare; sau

c) transportul respectiv se conformează altor criterii convenite de către părți, cu condiția ca aceste criterii să nu contravină obiectivelor convenției.

10. Obligația care incumbă, în virtutea prezentei convenții, asupra statelor în care sînt produse deșeuri periculoase, ca acestea să fie gospodărite rațional din punct de vedere ecologic, nu poate fi transferată în nici un caz statelor importatoare sau de tranzit.

11. Nimic din această convenție nu va împiedica o parte să impună cerințe suplimentare, în conformitate cu prevederile convenției și cu legislația internațională, în vederea unei mai bune protecții a sănătății omului și a mediului înconjurător.

12. Nici o dispoziție a prezentei convenții nu va aduce nici o atingere suveranității statelor asupra apelor lor teritoriale delimitate în conformitate cu dreptul internațional, nici drepturilor suverane și jurisdicției pe care o exercită statele în zona lor economică exclusivă și asupra platoului continental, conform dreptului internațional, și nici exercitării de către navele și aeronavele tuturor statelor a drepturilor de liberă navigație așa cum sînt acestea reglementate în dreptul internațional și așa cum rezultă din instrumentele internaționale pertinente.

13. Părțile se angajează să examineze periodic posibilitatea de a reduce volumul și/sau potențialul poluant al deșeurilor periculoase și a altor reziduuri care sînt exportate spre alte state, în special către țările în curs de dezvoltare.

ARTICOLUL 5 Desemnarea autorităților competente și a punctului local

Pentru ușurarea aplicării acestei convenții, părțile:

1. vor desemna sau stabili una sau mai multe autorități competente și un singur punct focal. O singură autoritate competentă va fi desemnată să primească notificările în cazul unui stat de tranzit;

2. vor informa secretariatul, în cadrul unei perioade de 3 luni de la data intrării în vigoare a acestei convenții, asupra organizațiilor pe care le-au desemnat drept autorități competente și puncte focale;

3. vor informa secretariatul, într-o perioadă de o lună de la data adoptării deciziei, asupra oricăror modificări în ceea ce privește desemnarea efectuată conform paragrafului 2 de mai sus.

ARTICOLUL 6 Transportul peste frontiere între părți

1. Statul exportator va informa sau va cere ca producătorul sau firma exportatoare să informeze în scris, prin intermediul autorității competente a statului exportator, autoritățile competente ale statelor prin care deșeurile periculoase urmează să fie transportate. Aceste notificări vor conține declarațiile și informațiile specificate în anexa V A, redactată într-o limbă acceptabilă statului importator. Este necesară trimiterea unei singure notificări fiecărui stat implicat.

2. Statul importator va răspunde, în scris, acceptînd transportul cu sau fără condiții, refuzînd permisiunea pentru transport sau cerînd informații suplimentare. O copie a răspunsului final al statului importator va fi trimisă autorităților competente din statele interesate care sînt părți la convenție.

3. Statul exportator nu va autoriza începerea transportului peste frontiere pînă cînd nu a primit confirmarea scrisă că:

a) exportatorul a primit consimțămîntul scris al statului importator; și

b) exportatorul a primit din partea statului importator confirmarea existenței unui contract între exportator și eliminator, specificînd eliminarea ecologică rațională a deșeurilor.

4. Fiecare stat de tranzit care este parte va confirma prompt primirea notificării persoanei care a făcut-o. Ulterior, el poate să-și facă cunoscută poziția în scris, în 60 de zile, consimțind la transport cu sau fără rezerve, refuzînd permisiunea pentru transport sau cerînd informații suplimentare. Statul exportator nu va permite ca transportul peste frontiere să înceapă pînă cînd nu s-a primit consimțămîntul scris al statului de tranzit. În orice caz, dacă vreodată o parte decide să nu ceară un acord scris, în condiții generale sau specifice, pentru transportul peste frontiere în tranzit al deșeurilor periculoase sau își modifică reglementările în această privință va informa imediat celelalte părți asupra deciziei lui, conform art. 13. În acest ultim caz, dacă statul exportator nu primește nici un răspuns în 60 de zile de la trimiterea notificării către statul de tranzit, acesta poate autoriza efectuarea exportului prin statul de tranzit.

5. În cazul transportului peste hotare al reziduurilor și dacă reziduurile respective nu sînt definite din punct de vedere juridic sau considerate ca deșeuri periculoase decît:

a) de către statul exportator, prevederile paragrafului 9 al acestui articol care se aplică importatorului sau eliminatorului și statului importator se vor aplica "mutatis mutandis" și exportatorului și statului exportator;

b) de către statul importator sau de către statele importatoare și de tranzit care sînt părți, prevederile paragrafelor 1, 3, 4, 6 ale acestui articol care se aplică exportatorului și statului exportator se vor aplica "mutatis mutandis" importatorului și statului importator respectiv;

c) de către orice stat de tranzit parte, căruia i se vor aplica prevederile paragrafului 4.

6. Statul exportator poate, condiționat de acordul scris al statelor implicate, să permită producătorului sau exportatorului să utilizeze o notificare generală în cazul în care deșeurile periculoase sau alte tipuri de deșeuri avînd aceleași caracteristici fizice și chimice sînt transportate în mod regulat către același eliminator prin același punct vamal al statului exportator, prin același punct vamal al statului importator și, în caz de tranzit, prin aceleași puncte vamale de intrare și ieșire ale statului sau statelor de tranzit.

7. Statele interesate își pot da acordul scris pentru utilizarea notificării generale la care se face referire în paragraful 6, pentru comunicarea anumitor informații, cum ar fi cantitățile exacte sau liste periodice de deșeuri periculoase sau alte tipuri de deșeuri care trebuie transportate.

8. Notificarea generală și acordul scris la care se face referire în paragrafele 6 și 7 sînt valabile pentru mai multe transporturi de deșeuri periculoase sau alte deșeuri pentru o perioadă maximă de 12 luni.

9. Părțile vor cere ca fiecare persoană care își ia răspunderea pentru transportul peste frontieră al deșeurilor periculoase sau altor tipuri de deșeuri să semneze documentul de transport la predarea sau recepționarea deșeurilor.

De asemenea, părțile cer ca cel care le evacuează să informeze și exportatorul și autoritatea competentă a statului exportator de recepția deșeurilor și de terminarea eliminării, după metodele specificate în notificare. Dacă aceste informații nu sînt primite de către statul exportator, autoritatea competentă din statul exportator va înștiința statul importator.

10. Notificarea și răspunsul cerut de acest articol vor fi transmise autorității competente din statele părți implicate sau autorităților guvernamentale competente în cazul statelor care nu sînt parte la această convenție.

11. Orice deplasare peste frontieră a deșeurilor periculoase va fi asigurată după cum prevăd regulamentele din statele importatoare sau de tranzit care sînt părți.

ARTICOLUL 7 Deplasarea peste frontieră dintr-un stat parte prin state care
nu sînt parte la convenție

Dispozițiile paragrafului 2 al art. 6 al convenției se vor aplica "mutatis mutandis" cu privire la deplasarea peste frontieră a deșeurilor periculoase sau a altor tipuri de deșeuri dintr-un stat parte prin state care nu sînt parte la convenție.

ARTICOLUL 8 Obligația de reimportare

Cînd un transport de deșeuri periculoase sau alte reziduuri, asupra cărora statele au căzut de acord, subiect al prevederilor prezentei convenții, nu se poate realiza în condițiile din contract, statul exportator va asigura întoarcerea reziduurilor respective în statul exportator de către exportator, dacă nu se pot găsi soluții alternative pentru evacuarea lor într-un mod care să respecte protecția mediului înconjurător în 90 de zile de la data cînd statul importator a informat statul exportator și secretariatul sau o altă perioadă asupra cărora statele au căzut de acord. Statul exportator și orice parte de tranzit nu se vor opune, nu vor împiedica sau preveni întoarcerea acestor deșeuri în statul exportator.

ARTICOLUL 9 Traficul ilicit

1. În cadrul acestei convenții, orice deplasare transfrontieră a unor deșeuri periculoase sau a altor reziduuri este considerată a fi trafic ilicit, dacă s-a efectuat:

a) fără notificarea expresă a tuturor statelor interesate, conform prevederilor prezentei convenții; sau

b) fără consimțămîntul unui anume stat interesat, în conformitate cu prevederile prezentei convenții; sau

c) cu consimțământul statelor obținut prin falsificare, declarație falsă sau fraudă; sau

d) fără a se conforma materialicește cu documentele; sau

e) prin eliminarea deliberată (de exemplu, deversare) a deșeurilor periculoase sau a altor reziduuri, care contravine acestei convenții și principiilor generale ale dreptului internațional.

2. În cazul în care transportul peste frontiere de deșeuri periculoase sau alte reziduuri este considerat drept trafic ilicit ca urmare a comportamentului exportatorului sau producătorului, statul exportator va trebui să asigure ca deșeurile periculoase în cauză să fie:

a) reimportate de către exportator sau producător sau, dacă este necesar, de către el însuși, în propriul teritoriu, sau dacă aceasta, nu este posibil;

b) eliminate, de o manieră conformă prevederilor prezentei convenții, într-un termen de 30 de zile din momentul în care statul exportator a fost informat cu privire la traficul ilicit sau într-un alt termen ce va fi convenit de către statele interesate. În acest scop, părțile interesate nu se vor opune reimportului acestor deșeuri în statul de export, nici nu-l vor preveni și nici nu-l vor împiedica.

3. În cazul unei deplasări transfrontiere de deșeuri periculoase sau alte reziduuri, considerată ca trafic ilicit ca rezultat al actelor comise de importator sau eliminator, statul importator va asigura ca deșeurile respective să fie eliminate ecologic rațional de către importator sau eliminator sau, dacă este necesar, de către el însuși, în 30 de zile de la data cînd traficul ilicit a fost adus la cunoștință statului importator, sau orice altă perioadă convenită de state. În acest scop, părțile interesate vor coopera, dacă este necesar, la eliminarea deșeurilor, cu respectarea condițiilor ecologice raționale.

4. În cazurile în care responsabilitatea pentru traficul ilicit nu poate fi atribuită nici exportatorului (producătorului) sau importatorului (eliminatorului), părțile interesate sau alte părți, după caz, vor asigura, în cooperare, eliminarea deșeurilor în cauză în cel mai scurt timp, cu respectarea metodelor ecologice raționale fie în statul exportator, fie în statul importator sau în altă parte.

5. Fiecare parte va adopta legi naționale interne pentru a preveni și a pedepsi traficul ilicit. Părțile vor coopera în vederea realizării obiectivelor acestui articol.

ARTICOLUL 10 Cooperarea internațională

1. Părțile vor coopera pentru a îmbunătăți și a asigura gospodărirea în condiții ecologice raționale a deșeurilor periculoase și a altor reziduuri.

2. În acest scop, părțile:

a) la cerere, vor oferi informații, pe bază bilaterală sau multilaterală, în vederea promovării metodelor ecologice raționale pentru gospodărirea deșeurilor periculoase și a altor reziduuri, inclusiv armonizarea standardelor tehnice și a practicilor pentru controlul adecvat al deșeurilor periculoase și altor reziduuri;

b) vor coopera pentru controlul efectelor deșeurilor periculoase asupra sănătății omului și a mediului înconjurător;

c) vor coopera, conform legilor naționale, reglementărilor și politicilor, în dezvoltarea și punerea în aplicare a unor noi tehnologii cu deșeuri cît mai reduse și optimizarea tehnologiilor existente în vederea eliminării, în măsura posibilului, a procedurii de deșeuri periculoase și de alte reziduuri și realizarea unor metode mai eficiente pentru asigurarea gospodăririi deșeurilor periculoase în condiții ecologice raționale, pe baza studiului efectelor economice, sociale și ecologice decurgînd din adoptarea acestor tehnologii noi sau îmbunătățite;

d) vor coopera activ, conform legilor naționale, reglementărilor și politicilor, în domeniul transferului de tehnologii și al sistemelor de gospodărire ecologică rațională a deșeurilor periculoase și a altor reziduuri. Ele vor coopera, de asemenea, în dezvoltarea capacității tehnice în statele părți, în special acelea care necesită și solicită asistență tehnică în acest domeniu;

e) vor coopera în dezvoltarea normelor tehnice corespunzătoare și/sau codurilor de practici corespunzătoare.

3. Părțile vor utiliza mijloacele adecvate pentru a coopera în vederea acordării de asistență tehnică țărilor în curs de dezvoltare privind punerea în aplicare a subparagrafelor a), b) și c) din paragraful 2 al art. 4.

4. Ținînd cont de necesitățile țărilor în curs de dezvoltare, cooperarea între părți și între organizații internaționale competente este încurajată pentru promovarea, "inter alia", a conștientizării opiniei publice, a realizării unei gospodăriri ecologice raționale a deșeurilor periculoase și a altor reziduuri și adoptarea unor tehnici noi, mai puțin poluante.

ARTICOLUL 11 Înțelegeri bilaterale, multilaterale și regionale

1. Fără a încălca prevederile art. 4 paragraful 5, părțile pot încheia înțelegeri sau acorduri bilaterale, multilaterale și regionale privind deplasarea transfrontieră a deșeurilor periculoase și a altor reziduuri cu părțile sau cu state care nu sînt părți în convenție, în așa fel ca astfel de înțelegeri sau acorduri să nu contravină gospodăririi ecologice raționale a deșeurilor periculoase și a altor reziduuri, conform prevederilor prezentei convenții. Aceste înțelegeri sau acorduri vor stipula prevederi care nu vor fi mai puțin raționale din punct de vedere ecologic decît cele stipulate în convenție, ținînd seama în special de interesele statelor în curs de dezvoltare.

2. Părțile vor notifica secretariatului cu privire la orice acord sau înțelegeri bilaterale, multilaterale sau regionale menționate în paragraful 1 și la cele pe care le-au încheiat înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenții, în scopul de a controla transportul deșeurilor periculoase în afara frontierelor între părțile semnatare ale unor astfel de acorduri. Prevederile convenției nu vor afecta transporturile în afara frontierelor desfășurare în baza acestor acorduri, cu condiția ca acestea să fie compatibile cu gospodărirea rațională din punct de vedere ecologic a deșeurilor periculoase conform cerințelor convenției.

ARTICOLUL 12 Consultări cu privire la problema responsabilității

Părțile vor coopera în vederea adoptării cît mai curînd posibil a unui protocol care să stabilească procedurile adecvate în ceea ce privește răspunderea și compensațiile pentru pagubele ce pot rezulta din transportul peste frontiere al deșeurilor periculoase și al altor reziduuri.

ARTICOLUL 13 Transmiterea informațiilor

1. Părțile trebuie, cînd li se aduce la cunoștință, să asigure ca, în cazul producerii unui accident în timpul unei mișcări transfrontiere de deșeuri periculoase sau al depozitării lor, și care prezintă riscuri pentru sănătatea oamenilor și a mediului înconjurător din alte state, aceste state să fie informate imediat cu privire la evenimentul respectiv.

2. Părțile trebuie să se informeze reciproc, prin secretariat, asupra:

a) schimbărilor privind desemnarea autorităților competente și/sau punctelor focale, conform art. 5;

b) schimbărilor în definiția națională a reziduurilor periculoase, în conformitate cu art. 3; și, cît mai curînd posibil;

c) deciziilor lor de a nu consimți total sau parțial la importul de deșeuri periculoase sau alte reziduuri pentru depozitarea în zona jurisdicției lor naționale;

d) deciziilor lor de a limita sau de a interzice exportul deșeurilor periculoase sau al altor reziduuri;

e) oricăror alte informații necesare conform paragrafului 4 al acestui articol.

3. Părțile, în conformitate cu reglementările și legile naționale, vor transmite prin secretariat, conferinței părților, stabilită în art. 15, înaintea încheierii anului calendaristic, un raport asupra anului precedent, conținînd următoarele informații:

a) autoritățile competente și punctele focale desemnate de ele conform art. 5;

b) informațiile privind transportul în afara frontierelor al deșeurilor periculoase în care au fost implicate, inclusiv:

(i) cantitatea deșeurilor exportate, categoria căreia îi aparțin, proprietățile, destinația, țările de tranzit și metodele de evacuare enunțate ca răspuns la notificare;

(ii) cantitatea și celelalte date de mai sus privind deșeurile importate;

(iii) eliminări care nu s-au desfășurat conform planului;

(iv) eforturi de a realiza o reducere a cantității de deșeuri care se transportă în afara frontierelor;

c) informații privind măsurile adoptate pentru implementarea convenției;

d) informații statistice adecvate privind efectul asupra mediului și sănătății pe care îl au generarea, transportul și eliminarea deșeurilor periculoase;

e) informații privind acordurile bilaterale, multilaterale și regionale încheiate conform art. 12;

f) informații privind accidentele survenite în transportul deșeurilor și măsurile luate pentru soluționarea acestora;

g) informații privind metodele de eliminare în zona jurisdicției lor naționale;

h) informații privind măsurile luate pentru elaborarea tehnologiilor pentru reducerea și/sau eliminarea deșeurilor;

i) alte probleme pe care conferința părților le consideră relevante;

j) părțile, conform legilor și reglementărilor naționale, vor asigura trimiterea copiilor fiecărei notificări și a răspunsului privind transportul deșeurilor în afara frontierelor la secretariat, atunci cînd o parte ce consideră că mediul său poate fi afectat de respectivul transport a cerut acest lucru.

ARTICOLUL 14 Aspecte financiare

1. Părțile sînt de acord să stabilească, conform nevoilor specifice ale diferitelor regiuni și subregiuni, centre regionale sau subregionale pentru perfecționare și transfer de tehnologie privitoare la gospodărirea deșeurilor periculoase și a altor tipuri de deșeuri și la reducerea producției deșeurilor. Părțile vor decide asupra stabilirii unor mecanisme potrivite de finanțare, cu caracter voluntar.

2. Părțile vor lua în considerare stabilirea unui fond special pentru a ajuta pe o bază provizorie, în caz de situații de urgență, reducerea pagubelor datorate accidentelor în transportul peste frontiere al deșeurilor periculoase sau al altor deșeuri sau în timpul evacuării acestor deșeuri.

ARTICOLUL 15 Conferința părților

1. Se instituie o conferință a părților. Prima întîlnire a conferinței părților va fi convocată de directorul executiv al P.N.U.E. nu mai tîrziu de un an după intrarea în vigoare a acestei convenții. În continuare, întîlnirile obișnuite ale conferinței părților vor fi ținute la intervale regulate, stabilite de conferință la prima întrunire.

2. Întîlnirile extraordinare ale conferinței părților vor fi ținute atunci cînd va fi considerat necesar de către aceasta sau la cererea scrisă a oricărei țări semnatare, cu condiția ca într-o perioadă de șase luni de la comunicarea ei către secretariat să fie sprijinită de cel puțin o treime dintre semnatare.

3. Conferința părților va trebui să fie de acord și să adopte în unanimitate regulile procedurale pentru conferință și pentru orice alt organ subsidiar pe care-l stabilește, precum și regulamentul financiar care va stabili participarea financiară a părților la convenția prezentă.

4. La prima întîlnire părțile vor examina toate măsurile suplimentare necesare să ajute la îndeplinirea responsabilităților cu privire la protecția și conservarea mediului marin în contextul prezentei convenții.

5. Conferința părților supraveghează permanent punerea în aplicare a prevederilor prezentei convenții și anume:

a) încurajează armonizarea politicilor, strategiilor și măsurilor necesare pentru reducerea la minimum a daunelor aduse sănătății omului și mediului înconjurător de către deșeurile periculoase și alte deșeuri;

b) analizează și adoptă, după cum este necesar, amendamentele la această convenție și la anexele ei, luînd în considerare, "inter alia", informațiile științifice, tehnice, economice și ecologice disponibile;

c) examinează și adoptă orice altă măsură necesară pentru scopurile acestei convenții în lumina experienței cîștigate în funcționarea și exploatarea înțelegerilor și aranjamentelor prevăzute în art. 11;

d) analizează și adoptă protocoalele; și

e) stabilește organele subsidiare considerate ca necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei convenții.

6. Națiunile Unite și agențiile specializate ale acesteia, la fel ca oricare stat ce nu este parte la această convenție, pot fi reprezentate în calitate de observator la întîlnirile conferinței părților. Oricare alt organism sau agenție, național sau internațional, guvernamental sau neguvernamental, calificate în domenii înrudite cu deșeurile periculoase sau alte deșeuri, care a informat secretariatul cu privire la dorința de a fi reprezentat în calitate de observator la o întîlnire a conferinței părților, poate fi admis numai dacă cel puțin o treime din părțile prezente nu obiectează. Admiterea și participarea observatorilor vor fi supuse regulilor de procedură adoptate de conferință.

7. Conferința părților va întocmi, în termen de trei ani după intrarea în vigoare a convenției și la cel puțin șase ani după aceea, o evaluare a eficienței sale și, dacă se consideră necesar, adoptarea unei interdicții parțiale sau complete de transport al deșeurilor periculoase și altor deșeuri în lumina celor mai recente informații științifice, ecologice, tehnice și economice.

ARTICOLUL 16 Secretariatul

1. Funcțiile secretariatului vor fi:

a) să inițieze ședințele prevăzute în art. 15 și 17;

b) să pregătească și să transmită rapoartele bazate pe informațiile primite în concordanță cu art. 3, 4, 6, 11 și 13, ca și pe informațiile venite de la ședințe ale unor organe subsidiare stabilite în art. 15, ca și pe baza informațiilor potrivite, furnizate de entități guvernamentale și neguvernamentale pertinente;

c) să pregătească rapoarte asupra activităților desfășurate pentru exercitarea funcțiilor sale în această convenție și să le prezinte conferinței părților;

d) să asigure coordonarea necesară cu organismele internaționale pertinente și în particular să intre în astfel de aranjamente administrative și contractuale după cum este necesar pentru îndeplinirea eficace a funcțiilor sale;

e) să comunice cu punctele focale și autoritățile competente stabilite de părți în concordanță cu art. 5 al acestei convenții;

f) să colecteze informații privind zonele naționale autorizate și facilități ale părților adecvate pentru evacuarea deșeurilor lor periculoase și a altor deșeuri și să vehiculeze aceste informații între părți;

g) să primească și să transmită informații de la și către părți despre:

- surse de asistență tehnică și perfecționare;

- abilități tehnice și științifice disponibile;

- surse de informare și expertiză; și

- disponibilitatea resurselor cu privire la acordarea de asistență, după cerere în domenii ca:

- manevrarea sistemului de informare al convenției;

- gospodărirea deșeurilor periculoase și a altor deșeuri;

- tehnologii sigure din punct de vedere ecologic în legătură cu deșeurile periculoase și alte deșeuri, ca tehnologiile fără deșeuri sau cu deșeuri puține;

- evaluarea capacităților și amplasamentelor pentru evacuare;

- controlul deșeurilor periculoase și a altor deșeuri;

și

- răspunsuri în cazuri de urgență;

h) să furnizeze părților, după cerere, informații asupra consultanților sau a firmelor de consult ce au competența necesară în domeniu, care pot asista părțile la examinarea unei înștiințări pentru un transport peste frontiere, să concorde transportul deșeurilor periculoase sau al altor deșeuri cu înștiințarea pertinentă și/sau faptul că facilitățile disponibile propuse pentru deșeurile periculoase sau alte deșeuri sînt sigure din punct de vedere ecologic atunci cînd au motive să creadă că deșeurile în discuție nu vor fi gospodărite într-un mod sigur din punct de vedere geologic. Orice asemenea examinare nu va fi în sarcina secretariatului;

i) să sprijine părțile, la cerere, în identificarea cazurilor de trafic ilicit și să transmită imediat părților orice informație primită privind traficul ilicit;

j) să coopereze cu părțile și cu organizațiile pertinente și competente, precum și cu agențiile pentru asigurarea de experți și echipament pentru asistența rapidă acordată statelor în caz de situații de urgență; și

k) să-și îndeplinească orice alte funcțiuni importante scopurilor acestei convenții, după cum vor fi stabilite de conferința părților.

2. Funcțiile secretariatului vor fi îndeplinite provizoriu de U.N.E.P. pînă cînd prima ședință a conferinței părților se va ține în conformitate cu art. 15.

3. La prima sa ședință, conferința părților va desemna secretariatul dintre organizațiile interguvernamentale competente care își arată dorința de a îndeplini funcțiile secretariatului acestei convenții. La această ședință conferința părților va analiza, de asemenea, modul în care secretariatul provizoriu își exercită funcțiile ce i-au fost încredințate în conformitate cu prevederile paragrafului 1 de mai sus și va decide asupra structurilor adecvate pentru exercitarea acestor funcții.

ARTICOLUL 17 Amendamente la convenție

1. Orice parte poate propune amendamente la această convenție și orice parte la protocol poate propune amendamente la acest protocol. Astfel de amendamente vor lua în considerare, "inter alia", considerații științifice și tehnice pertinente.

2. Amendamentele la această convenție vor fi adoptate la adunarea conferinței părților semnatare. Amendamentele la orice protocol vor fi adoptate la adunarea părților. Textul oricărui amendament propus la această convenție sau la oricare protocol va fi comunicat părților de către secretariat cu cel puțin 6 luni înainte de ședința la care este propusă pentru adoptare. Secretariatul va comunica de asemenea amendamentele propuse semnatarilor convenției pentru informare.

3. Părțile vor face eforturi pentru a se ajunge la o înțelegere unanimă asupra amendamentelor propuse convenției. Dacă toate eforturile de acord unanim au eșuat, în ultimă instanță, amendamentul va fi aprobat printr-un vot majoritar de 3/4 al părților prezente și va fi supus ratificării, aprobării, confirmării sau acceptării.

4. Procedura menționată în paragraful 3 de mai sus se aplică amendamentelor la orice protocol și o majoritate de 2/3 a părților, care votează la ședință, va fi suficientă pentru a fi adoptate.

5. Instrumentele de ratificare, aprobare, confirmare oficială sau acceptare a amendamentelor vor fi păstrate în arhivă. Amendamentele adoptate conform paragrafelor 3 sau 4 de mai sus vor intra în vigoare între părțile care le-au acceptat în a 90-a zi după recepția de către depozitar a instrumentelor lor de ratificare, aprobare, confirmare formală sau acceptare de către cel puțin 3/4 dintre părți care au acceptat amendamentele la protocolul implicat. Amendamentele vor intra în vigoare pentru orice altă parte în a 90-a zi după ce partea depozitează instrumentele ei de ratificare, aprobare, confirmare formală sau acceptare a amendamentelor.

6. Pentru scopul acestui articol părți prezente și care votează înseamnă părțile prezente și care votează pozitiv sau negativ.

ARTICOLUL 18 Adoptarea și amendarea anexelor

1. Anexele convenției sau ale protocoalelor vor forma parte integrantă a convenției sau protocolului, după cum este cazul și, numai dacă nu este exprimat altfel, în mod expres, o referință la această convenție sau la protocoalele ei constituie în același timp o referință la orice anexă din ea. Astfel de anexe trebuie restrînse la chestiuni științifice, tehnice și administrative.

2. Exceptînd ceea ce poate fi prevăzut altfel în orice protocol cu privire la anexele sale, se va aplica următoarea procedură propunerii, adoptării și intrării în vigoare a anexelor auxiliare la această convenție sau la anexele la un protocol:

a) anexele la această convenție și protocoalele ei vor fi propuse și adoptate conform procedurii descrise în art. 17 paragrafele 2, 3 și 4;

b) orice parte care nu poate accepta o anexă în plus la această convenție sau o anexă la orice protocol pe care l-a semnat va notifica depozitarului în scris despre acest lucru în șase luni de la data comunicării adoptării. Depozitarul va informa fără întîrziere toate părțile asupra înștiințării primite. O parte poate oricînd să înlocuiască o declarație anterioară de neacceptare cu una de acceptare și atunci aceste anexe vor intra în vigoare pentru această parte;

c) după șase luni de la data punerii în circulație a comunicării, anexa va deveni valabilă pentru toate părțile la convenție sau la orice protocol care nu au supus o înștiințare conformă cu prevederea subparagrafului (b) de mai sus.

3. Propunerea, adoptarea și intrarea în vigoare a amendamentelor la anexele acestei convenții sau la oricare protocol vor fi supuse aceleiași proceduri ca pentru propunerea, adoptarea și intrarea în vigoare a anexelor la convenție sau a anexelor la protocol. Anexele și amendamentele ulterioare vor lua în considerație, "inter alia", considerații pertinente științifice și tehnice.

4. Dacă o anexă auxiliară sau un amendament la o anexă implică un amedament la această convenție sau la orice protocol, anexa auxiliară sau anexa amendată nu va intra în vigoare pînă cînd amendamentul respectiv nu intră în vigoare.

ARTICOLUL 19 Verificare

Orice parte care are motive să creadă că o altă parte își încalcă sau și-a încălcat obligațiile asumate prin această convenție poate informa secretariatul și într-un asemenea caz va informa simultan și imediat, direct sau prin secretariat, partea împotriva căreia s-au făcut acuzațiile. Toate informațiile pertinente trebuie supuse de către secretariat părților.

ARTICOLUL 20 Soluționarea conflictelor

1. În cazul unui conflict între părți cu privire la interpretarea, aplicarea sau respectarea convenției sau a protocoalelor, acestea vor căuta o soluționare a conflictului prin negocieri sau orice alte mijloace pașnice.

2. Dacă părțile implicate nu-și pot soluționa conflictul prin mijloacele de mai sus, conflictul, dacă părțile în conflict sînt de acord, va fi supus Curții Internaționale de Justiție sau arbitrajului, în condițiile stabilite în anexa VI. În orice caz, lipsa unei înțelegeri cu privire la supunerea conflictului Curții Internaționale de Justiție sau arbitrajului nu va absolvi părțile de responsabilitatea continuării căutării rezolvării lui prin mijloacele menționate în paragraful I.

3. În timpul ratificării, acceptării, aprobării, confirmării oficiale sau aderării la această convenție sau oricînd după aceea, statul sau o organizație de integrare politică și/sau economică poate declara că recunoaște "ipso facto", obligatoriu și fără o înțelegere specială, față de orice parte care acceptă aceeași obligație:

a) supunerea conflictului Curții Internaționale de Justiție; și/sau

b) arbitrajul în conformitate cu procedurile stabilite în anexa VI.

O asemenea declarație trebuie adusă la cunoștința secretariatului în scris, acesta comunicînd-o tuturor părților.

ARTICOLUL 21 Semnarea

Această convenție va putea fi semnată de state, organizații de integrare economice și/sau politice și de Namibia la Basel, pe data de 22 martie 1989, și la Berna, la Departamentul Federal al Afacerilor Externe, în Elveția, de la 23 martie 1989 pînă la 30 iunie 1989, și la sediul Organizației Națiunilor Unite din New York, de la 1 iulie 1989 pînă la 22 martie 1990.

ARTICOLUL 22 Ratificarea, acceptarea, confirmarea oficială sau aprobarea

1. Această convenție va fi supusă ratificării, acceptării, confirmării oficiale sau aprobării de către state, de către Namibia, reprezentată, de Consiliul Națiunilor Unite pentru Namibia, și confirmării oficiale sau aprobării de către organizațiile de integrare politice și/sau economice. Instrumentele de ratificare, acceptare, confirmare oficială sau aprobare vor fi depuse, împreună, la depozitar.

2. Orice organizație menționată în paragraful 1 de mai sus care devine parte la această convenție, fără ca nici unul din statele sale membre să fie parte, va fi supusă obligațiilor impuse de convenție.

Dacă unu sau mai multe state membre ale unei astfel de organizații sînt părți în convenție, organizația și statele ei membre decid asupra responsabilităților lor respective cu privire la executarea obligațiilor lor în conformitate cu prevederile prezentei convenții.

În astfel de cazuri, organizația și statele membre nu sînt abilitate să-și exercite simultan drepturile în cadrul convenției.

3. În instrumentele lor de confirmare oficială sau aprobare, organizațiile menționate în paragraful 1 de mai sus vor declara aria competenței lor referitoare la problemele reglementate prin convenție.

De asemenea, aceste organizații notifică toate modificările importante cu privire, la aria lor de competență, iar depozitarul informează părțile.

ARTICOLUL 23 Aderarea

1. Această convenție este deschisă aderării statelor, a Namibiei, reprezentată de către Consiliul Națiunilor Unite pentru Namibia, și organizațiilor de integrare politică și/sau economică de la data la care convenția nu mai este deschisă semnării. Instrumentele de aderare vor fi depuse la depozitar.

2. În instrumentele lor de aderare, organizațiile menționate în paragraful 1 de mai sus vor indica aria competenței lor în domeniile reglementate prin convenție. Aceste organizații vor mai informa depozitarul în legătură cu orice modificare substanțială intervenită în aria lor de competență.

3. Prevederile art. 22 paragraful 2 se vor aplica organizațiilor de integrare politică și/sau economică care aderă la prezenta convenție.

ARTICOLUL 24 Dreptul la vot

1. Sub rezerva dispozițiilor din paragraful 2 de mai jos, fiecare parte la această convenție are dreptul la un vot.

2. Organizațiile de integrare politică și/sau economică, conform ariei lor de competență, în conformitate cu art. 22 paragraful 3 și art. 23 paragraful 2, își vor exercita dreptul de vot cu un număr de voturi egal cu numărul statelor lor membre care sînt părți la convenție sau la protocoalele pertinente. Aceste organizații nu își exercită dreptul lor de vot dacă statele lor membre și-l exercită pe al lor și invers.

ARTICOLUL 25 Intrare în vigoare

1. Prezenta convenție întră în vigoare la 90 de zile după depunerea celui de-al douăzecilea instrument de ratificare, adoptare, confirmare oficială, aprobare sau aderare.

2. Pentru fiecare stat sau organizație de integrare politică sau economică care ratifică, acceptă, aprobă sau confirmă oficial prezenta convenție sau care aderă la aceasta, după data depunerii celui de-al douăzecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare, de confirmare oficială sau de aderare, convenția va intra în vigoare la 90 de zile de la data depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, confirmare oficială sau aderare de către statul respectiv sau organizația de integrare politică, sau economică respectivă.

3. În conformitate cu scopurile paragrafelor 1 și 2 de mai sus, nici unul din instrumentele depuse de către o organizație de integrare politică sau economică nu trebuie să fie considerat ca un instrument suplimentar pe lîngă instrumentele deja depuse de către statele membre ale organizației respective.

ARTICOLUL 26 Rezerve și declarații

1. Nici o rezervă sau derogare nu se poate face de la această convenție.

2. Paragraful 1 al acestui articol nu împiedică nici un stat sau organizație de integrare politică sau, economică, atunci cînd semnează, ratifică, acceptă, aprobă, confirmă oficial sau aderă la această convenție, să facă declarații sau precizări de poziții, scrise sau orale, oricare ar fi denumirea acestora, referitoare, între altele, la armonizarea legilor și reglementărilor sale cu prevederile acestei convenții, cu condiția ca aceste declarații sau precizări să nu vizeze anularea sau modificarea efectelor juridice ale prevederilor convenției în aplicarea lor de către statul respectiv.

ARTICOLUL 27 Denunțarea

1. În orice moment, după trei ani de la data la care această convenție a intrat în vigoare pentru o parte, acea parte poate denunța convenția prin înaintarea unei notificări scrise în acest sens către depozitar.

2. Denunțarea va intra în vigoare la un an după primirea notificării de către depozitar sau la orice dată ulterioară, menționată în notificare.

ARTICOLUL 28 Depozitarul

Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va fi depozitarul convenției și al oricărui protocol al acesteia.

ARTICOLUL 29 Texte autentice

Textele originale în arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă ale acestei convenții sînt autentice în aceeași măsură.

Drept care subsemnații, avînd deplinele puteri, au semnat prezenta convenție.

Întocmită în cadrul Conferinței de la Basel, 20-22 martie 1989.

ANEXA Nr. I

CATEGORII DE DEȘEURI CE URMEAZĂ A FI SUPUSE CONTROLULUI

Fluxuri de deșeuri
Y1 Deșeuri de natură chimică, provenite din spitale, centre medicale și clinici
Y2 Deșeuri rezultate din producția și prepararea produselor farmaceutice
Y3 Deșeuri farmaceutice și alte produselor medicamentoase
Y4 Deșeuri de la fabricarea și utilizarea biocidelor și produselor fitofarmaceutice
Y5 Deșeuri de la fabricarea și utilizarea produselor chimice de conservare a lemnului
Y6 Deșeuri de la producerea, prelucrarea și utilizarea solvenților organici
Y7 Deșeuri de la procese de tratare termică și alte operații de tratare, conținînd cianuri
Y8 Deșeuri de uleiuri minerale, care nu corespund scopului inițial de folosire
Y9 Deșeuri petroliere/ape uzate, hidrocarburi în amestecuri cu apă, emulsii
Y10 Substanțe uzate și articole conținînd sau contaminate cu PCB (difenilpoliclorinat) și/sau PCT (terfenile policlorinate) și/sau PBB (difenil polibromurate)
Y11 Reziduuri gudronate, provenind de la rafinare, distilare și orice tratament pirolitic
Y12 Deșeuri de la producția și utilizarea cernelurilor, coloranților, pigmenților, lacurilor și vopselelor
Y13 Deșeuri de la producția și utilizarea rășinilor, latexului, plastifianților și a adezivilor
Y14 Substanțe chimice uzate provenite din cercetare și dezvoltare sau activități în învățămînt, care nu sînt identificate și/sau sînt noi și a căror efecte asupra omului și/sau mediului înconjurător nu sînt cunoscute
Y15 Deșeuri de natură explozivă care nu fac obiectul altor legislații
Y16 Deșeuri de la producția, prelucrarea și utilizarea chimicalelor fotografice și materiale de lucru aferente
Y17 Deșeuri rezultate de la procese de tratare a suprafeței metalelor și materialelor plastice
Y18 Reziduuri provenind din operații de eliminare a deșeurilor industriale
Deșeuri avînd constituenți ca:
Y19 Metal carbonili
Y20 Beriliu; compuși de beriliu
Y21 Compuși de crom hexavalent
Y22 Compuși de cupru
Y23 Compuși de zinc
Y24 Arsen; compuși de arsen
Y25 Seleniu; compuși de seleniu
Y26 Cadmiu; compuși de cadmiu
Y27 Antimoniu; compuși de antimoniu
Y28 Telur; compuși de telur
Y29 Mercur; compuși cu mercur
Y30 Taliu; compuși cu taliu
Y31 Plumb; compuși de plumb
Y32 Compuși neorganici de fluor, exclusiv fluoruri de calciu
Y33 Cianuri anorganice
Y34 Soluții acide sau acizi în formă solidă
Y35 Soluții bazice sau baze în formă solidă
Y36 Azbest (vată și fibre)
Y37 Compuși organofosforici
Y38 Cianuri organice
Y39 Fenoli, compuși fenolici incluzînd clorfenolii
Y40 Eteri
Y41 Solvenții organo-halogenați
Y42 Solvenți organici, exclusiv solvenții halogenați
Y43 Orice compus de dibenzo-furan policlorinat
Y44 Orice compus de dibenzo-p-dioxin-policlorinat
Y45 Compuși organohalogenați alții decît substanțele la care se referă această anexă (ex.: Y39, Y41, Y42, Y43, Y44).

ANEXA Nr. II

CATEGORII DE REZIDUURI CARE NECESITĂ UN TRATAMENT SPECIAL

Y46 Deșeuri menajere
Y47 Reziduuri provenind de la incinerarea deșeurilor menajere.

ANEXA Nr. III

LISTA CARACTERISTICILOR PERICULOASE

Clasa O.N.U.*) Cod Caracteristici
1 H1 Explozive
O substanță explozivă sau deșeu este o substanță solidă sau lichidă (sau amestecuri de substanțe sau deșeuri) care este ea însăși capabilă prin reacție chimică să producă gaze la o astfel de temperatură și presiune și cu o astfel de viteză, pentru a cauza pagube împrejurimilor.
3 H3 Lichide inflamabile
Cuvîntul "inflamabil" are același înțeles ca "flamabil"; lichidele inflamabile sînt lichide sau amestecuri de lichide sau lichide conținînd solide și soluție sau suspensie (de exemplu vopsele, lacuri etc.), dar nu includ substanțele sau deșeurile altfel clasificate pe baza caracteristicilor lor periculoase, care dau o tensiune de vapori inflamabili la temperaturi nu mai mari de 60,5°C, într-o incintă închisă de testare, sau nu mai mult de 65,6°C în incinte deschise de testare. (Întrucît rezultatele testelor în incinte deschise și cele închise nu sînt strict comparabile și chiar rezultatele individuale de la același test sînt, de multe ori, variabile, abaterile de la punctele de mai sus, care fac posibile astfel de variații, vor fi considerate conforme acestei definiții).
4.1. H4.1 Solide inflamabile
Solide sau deșeuri solide, altele decît cele clasificate ca explozive, care, în condițiile întîlnite la transport, sînt ușor combustibile ori pot cauza sau contribui la foc prin fricțiune
4.2. H4.2 Substanțe sau deșeuri labile la combustie spontană
Substanțe sau deșeuri care sînt labile la încălzire spontană în condiții normale ce apar la transport sau la încălzirea în contact cu aerul sau devenind atunci labile a lua foc
4.3. H4.3 Substanțe sau deșeuri care, în contact cu apa, emit gaze inflamabile
Substanțe sau deșeuri care, prin interacțiune cu apa, sînt labile a deveni instantaneu inflamabile sau a forma gaze inflamabile în cantități periculoase
5.1. H5.1 Oxidanți
Substanțe sau deșeuri care, în timp ce ele însele nu sînt necesar combustibile, pot, în general, prin formarea de oxigen sau contribuirea la aceasta, cauza combustia altor materiale
5.2. H5.2 Peroxizi organici
Substanțe organice sau deșeuri care conțin structura bivalentă -0-0- sînt substanțe termale instabile, care pot să se descompună exotermic autoaccelerat
6.1. H6.1 Otrăvuri (acute)
Substanțe sau deșeuri labile, fie pentru a cauza moartea sau vătămări serioase, fie pentru a afecta sănătatea umană, dacă sînt inhalate sau în contact cu pielea
6.2. H6.2 Substanțe infecțioase
Substanțe sau deșeuri conținînd microorganisme viabile sau toxinele acestora, care sînt cunoscute sau suspectate a cauza infecții la animale sau oameni
8 H8 Corosivi
Substanțe sau deșeuri care, prin acțiune chimică, vor cauza pagube serioase cînd sînt în contact cu țesuturi vii sau în caz de scurgere vor afecta sau chiar distruge alte bunuri sau mijloace de transport; acestea pot, de asemenea, cauza alte afecțiuni
9 H10 Eliberarea gazelor toxice în contact cu aerul sau apa
Substanțe sau deșeuri care, prin interacțiune cu aerul sau apa, sînt labile a produce gaze toxice în cantități periculoase
9 H11 Toxice (efecte întîrziate sau cronice)
Substanțe sau deșeuri care, dacă sînt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează pielea, pot conduce la efecte întîrziate sau cronice, incluzînd și efecte cancerigene
9 H12 Ecotoxice
Substanțe sau deșeuri care, dacă sînt eliberate, prezintă sau pot prezenta, imediat sau cu întîrziere un impact aversiv asupra mediului înconjurător prin bioacumulare și/sau efecte toxice asupra sistemelor biotice
9 H13 Capabile, prin orice mijloc, după evacuare, să formeze alte materiale care posedă oricare din caracteristicile enumerate mai su

*) Corespunde clasificării de compuși periculoși în sistemul inclus în recomandările Națiunilor Unite pentru transportul mărfurilor periculoase (ST/SG/AC.10/1/Rev.5, U.N., N.Y., 1988).

Teste

Pericolele potențiale corespunzătoare cîtorva tipuri de deșeuri nu sînt în prezent totalmente documentate; testele pentru definirea cantitativă a acestor pericole nu există. Cercetări ulterioare sînt necesare pentru a determina mijloacele de caracterizare a proprietăților potențial vătămătoare asupra omului și/sau asupra mediului înconjurător ale acestor deșeuri. Teste standardizate au fost elaborate în cazul substanțelor pure. Multe țări și-au dezvoltat teste naționale, care, pot fi aplicate la materialele incluse în anexa I, pentru a decide dacă acestea se încadrează în oricare din caracteristicile redate în această anexă.

ANEXA Nr. IV

OPERAȚIUNI DE ELIMINARE

A. Operații care nu sînt legate de posibilitatea de recuperare a
resursei, reciclare, refacere, reutilizare directă sau alte
alternative de utilizare

Secțiunea A cuprinde toate operațiile de astfel de eliminări, așa cum intervin acestea în practică.
D1 Depozitarea pe sau în pămînt (ex.: acoperiri de teren etc.)
D2 Tratări de pămînt (ex.: biodegradarea lichidelor sau descărcărilor de nămoluri pe pămînt etc.)
D3 Injectare la adîncime (ex.: injectarea evacuărilor pompabile în subteran, saline etc.)
D4 Evacuări de suprafață (ex.: depozitarea lichidelor sau nămolurilor în lagune etc.)
D5 Acoperiri de teren special proiectate (ex.: dispunerea în celule, cuve izolate una de alta și de mediu etc.)
D6 Evacuare într-un receptor de apă, exceptînd mările și oceanele
D7 Evacuarea în mări/oceane, incluzînd interfață apă - nisip
D8 Tratament biologic, nespecificat nicăieri în această anexă, din care rezultă, în final, compuși sau amestecuri care sînt eliminate prin intermediul oricăror operații din secțiunea A
D9 Tratamente fizico-chimice, nespecificate în această anexă, din care rezultă, în final, compuși sau amestecuri care sînt eliminate prin intermediul oricărei operații în secțiunea A (ex.: evaporare, uscare, calcinare, neutralizare, precipitare etc.)
D10 Incinerare pe terenuri
D11 Incinerare pe mare
D12 Depozitări permanente (ex.: depozitări de containere în o mină etc.)
D13 Regrupare înainte de a se încadra în oricare din operațiile din secțiunea A
D14 Reambalarea înaintea operațiilor din secțiunea A
D15 Recondiționări prealabile oricărei operațiuni din secțiunea A

B. Operații care pot duce la recuperarea, reciclarea, reclamarea
resurselor, direct reutilizabile sau utilizabile pe alte căi

Secțiunea B cuprinde toate acele operații privitoare la materialele legal definite sau considerate a fi deșeuri periculoase și care, altfel, ar fi fost destinate pentru operațiile incluse în secțiunea A.
R1 Folosite drept combustibili (altfel decît în incinerare directă) sau alte mijloace de generare a energiei
R2 Refacerea solvenților/regenerarea
R3 Reciclarea/refacerea substanțelor organice care nu sînt folosite ca solvenți
R4 Reciclarea/refacerea (recuperarea) metalelor sau compușilor metalici
R5 Reciclarea/recuperarea altor materiale anorganice
R6 Regenerarea acizilor sau bazelor
R7 Recuperarea componentelor folosite pentru înlăturarea poluării
R8 Recuperarea componentelor de la cataliză
R9 Utilizarea uleiurilor rerafinate sau alte reutilizări ale uleiurilor anterior folosite
R10 Tratarea solului în folosul agriculturii sau al îmbunătățirii condițiilor ecologice
R11 Utilizarea materialelor reziduale obținute de la oricare din operațiile numerotate R1-R10
R12 Schimbul de reziduuri pentru reutilizarea lor în oricare din operațiile numerotate R1-R11
R13 Acumularea de material, cu intenția de utilizare la una din operațiile din secțiunea B

ANEXA Nr.V A

INFORMAȚII CE VOR FI FURNIZATE CU OCAZIA NOTIFICĂRII

1. Motivul pentru exportul deșeurilor

2. Exportatorul de deșeuri1)

3. Producătorul(ii) de deșeuri și locul de producere1)

4. Eliminatorul de deșeuri și actualul loc de eliminare1)

5. Transportatorii(ul) intenționați a fi folosiți pentru transportul deșeurilor sau agenții acestora, dacă sînt cunoscuți1)

6. Țara de export al deșeurilor Autoritatea competentă2)

7. Țările prevăzute a fi tranzitate Autoritatea competentă2)

8. Țările de import al deșeurilor Autoritatea competentă2)

9. Notificarea generală sau specială

10. Data(e) prevăzută pentru expediere(i) și perioada de timp în care deșeurile vor fi exportate și itinerariul propus (incluzînd punctele de intrare și ieșire)3)

11. Mijlocul de transport planificat (auto, cale ferată, naval, aer, ape interioare)

12. Informații referitoare la asigurare4)

13. Denumirea și descrierea fizică a deșeurilor, incluzînd numărul Y și numărul ONU și compoziția acestora5) și informații privitoare la toate măsurile speciale de manevrare, incluzînd măsurile de urgență, prevăzute pentru cazurile de accidente

14. Tipul de ambalaj (împachetare) prevăzut (ex.: vrac, rezervor, cisternă)

15. Cantitatea estimată în greutate/volum6)

16. Procesul din care deșeurile au rezultat7)

17. Pentru deșeurile enumerate în anexa I, clasificările din anexa II: caracteristicile periculoase, numărul H și clasa ONU

18. Metoda de eliminare, conform anexei III

19. Declarațiile producătorului de deșeuri și exportatorului, în vederea certificării exactității informațiilor

20. Informații (inclusiv descrierea tehnică a instalației de eliminare a deșeurilor) comunicate exportatorului/producătorului de către eliminatorul deșeurilor și pe care acesta din urmă s-a bazat cînd a considerat că operațiunea de eliminare prevăzută poate avea loc în condiții ecologic raționale conform legilor și regulamentelor țării importatoare

21. Informații privind contractul dintre exportator și eliminator.

NOTE:

1) Numele și adresele complete, telefoane, telex sau nume și număr de telefax și/sau numere de telefon, de telex sau de telefax pentru persoanele ce urmează a fi contactate.

2) Numele și adresele complete, telefoanele, numerele de telex sau telefax.

3) În cazul de notificări generale acoperind mai multe expedieri, vor fi necesare a fi menționate fiecare dată de expediere a fiecărui transport, dacă acestea sînt cunoscute, sau frecvența transporturilor.

4) Informații referitoare la dispozițiile pertinente în materie de asigurare și modul în care exportatorul, transportatorul și eliminatorul le respectă.

5) Natura și concentrațiile celor mai periculoase componente, în termeni de toxicitate și alte pericole prezentate de deșeuri, atît în ce privește manipularea, cît și în ce privește metoda de eliminare propusă.

6) În cazul unei notificări generale referitoare la mai multe transporturi, vor fi necesare a fi incluse datele privitoare la cantitatea totală estimată și la cantitatea estimată pentru fiecare transport individual.

7) Este necesar, cu atît mai mult, a estima pericolul și a determina și propune eliminatorului operațiile cele mai adecvate.

ANEXA Nr.V B

INFORMAȚII NECESARE A FI PREVĂZUTE PE DOCUMENTUL DE TRANSPORT

1. Exportatorul de deșeuri1)

2. Producătorul (fabricantul) de deșeuri și locul de producere1)

3. Eliminatorul de deșeuri și locul efectiv de eliminare1)

4. Transportatorul(ii) de deșeuri1) sau agentul(ii) acestuia

5. Subiectul notificării generale sau speciale

6. Data de începere a transportului transfrontier și datele și semnăturile pe documentele însoțitoare ale fiecărei persoane care preia transportul de deșeuri

7. Mijlocul de transport (șosea, cale ferată, cale de navigație internă, maritimă, aer), incluzînd țările de export, de tranzit și import, precum și punctele de intrare și ieșire, cînd acestea sînt cunoscute

8. Descrierea generală a deșeurilor (starea fizică, denumirea și clasa de expediție ONU, numărul ONU, numărul Y și numărul H, dacă este aplicabil)

9. Informații privind necesitățile (precauțiile) speciale de manipulare, incluzînd măsurile de urgență în caz de accidente

10. Tipul și numărul de colete

11. Cantitatea în greutate/volum

12. Declarația producătorului de deșeuri sau exportatorului că informațiile sînt corecte (adevărate)

13. Declarația producătorului sau exportatorului, indicînd că nu sînt obiecții din partea nici unui stat participant (autorități competente) pentru operațiunea de export

14. Certificat de la eliminator cu privire la recepția la locul destinat eliminării și indicarea metodei de eliminare finală și data aproximativă a eliminării.

NOTE:

Informațiile necesare pe documentele de transport vor fi, în toate cazurile posibile, integrate într-un singur document cu tot ce este necesar conform reglementărilor de transport. Acolo unde nu este posibil, informațiile vor fi completate fără a le respecta pe cele cerute prin regulile de transport. Documentul de transport va avea și instrucțiuni referitoare la persoana împuternicită să furnizeze informații și să completeze formularele.

1) Numele și adresele complete, telefoanele, numerele de telex, telefon sau telefax, precum și numele și numerele de telefon, de telex sau de telefax ale persoanelor ce vor fi contactate în caz de urgență.

ANEXA Nr. VI

ARBITRAJUL

ARTICOLUL 1

În afara cazului unor dispoziții contrare acordului prevăzut de art. 20, procedura de arbitraj se va desfășura în conformitate cu art. 2-10 de mai jos.

ARTICOLUL 2

Partea reclamantă va notifica secretariatului că părțile au căzut de acord să supună diferendul arbitrajului, conform paragrafelor 2 sau 3 din art. 20, și va include în mod expres articolele din convenție a căror interpretare sau aplicare constituie cauza diferendului. Secretariatul va înainta informațiile astfel primite tuturor părților la convenție.

ARTICOLUL 3

Tribunalul de arbitraj se compune din 3 membri. Fiecare dintre părțile în litigiu va desemna un arbitru, iar cei doi arbitri astfel desemnați vor desemna, de comun acord, un al treilea arbitru, care va fi președinte al tribunalului. Acesta nu va fi conațional al uneia dintre părțile în litigiu, nici rezident pe teritoriul vreunuia dintre ele, nici angajat al acestora, nici implicat, în cazul respectiv, în altă calitate.

ARTICOLUL 4

1. Dacă președintele tribunalului de arbitraj nu a fost încă desemnat în interval de două luni de la desemnarea celui de-al doilea arbitru, secretarul general O.N.U. - la solicitarea oricăreia dintre părți - îl va desemna în următoarele două luni.

2. Dacă una dintre părțile în litigiu nu desemnează un arbitru în două luni de la primirea solicitării, cealaltă parte îl poate informa pe secretarul general O.N.U., care va desemna președintele tribunalului de arbitraj în termen de două luni. După desemnare, președintele tribunalului de arbitraj va cere părții care nu a desemnat un arbitru să se conformeze în termen de două luni. La expirarea perioadei respective îl va informa pe secretarul general O.N.U., care va rezolva acest aspect peste alte două luni.

ARTICOLUL 5

1. Tribunalul de arbitraj va decide conform legislației internaționale și prevederilor convenției.

2. Orice tribunal de arbitraj constituit în baza prevederilor prezentei anexe va stabili reguli de procedură proprii.

ARTICOLUL 6

1. Deciziile tribunalului de arbitraj, atît în chestiuni de procedură, cît și în cele de conținut, vor fi luate prin majoritatea de voturi a membrilor săi.

2. Tribunalul poate lua toate măsurile necesare în vederea stabilirii faptelor. El poate, la solicitarea uneia dintre părți, să recomande măsurile indispensabile de protecție.

3. Părțile în diferend trebuie să creeze toate facilitățile necesare pentru buna desfășurare a procedurii arbitrale.

4. Absența sau neprezentarea unei părți în diferend nu trebuie să constituie un impediment în procedură.

ARTICOLUL 7

Tribunalul are dreptul să cunoască și să decidă asupra contrareclamațiilor ce vizează în mod direct obiectul diferendului.

ARTICOLUL 8

Atît timp cît tribunalul de arbitraj nu decide altfel, în baza circumstanțelor particulare ale cazului, plata cheltuielilor de judecată, incluzînd remunerarea membrilor săi, va fi împărțită în mod egal de cele două părți. Tribunalul va înregistra toate aceste cheltuieli și, în final, va prezenta o situație definitivă părților.

ARTICOLUL 9

Orice parte ce are un interes legitim în problema în diferend, care poate fi afectată prin decizia în caz, poate interveni în procedură cu consimțămîntul tribunalului.

ARTICOLUL 10

1. Tribunalul trebuie să pronunțe sentința în termen de 5 luni de la data care a fost constituit, cu condiția de a nu fi necesar a se extinde termenul limită pentru o perioadă ce nu depășește 5 luni.

2. Sentința tribunalului de arbitraj trebuie să fie motivată. Aceasta este definitivă și obligatorie pentru părțile în diferend.

3. Orice diferend ce poate apărea între părți referitor la interpretarea sau executarea deciziei poate fi supus spre soluționare de fiecare parte la tribunalul de arbitraj care a dat-o sau, dacă acesta nu poate fi solicitat, de alt tribunal constituit în acest scop.

;
se încarcă...