Organizația Națiunilor Unite - ONU

Convenția privind succesiunea statelor la bunuri, arhive și datorii din 08.04.1983

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 08 aprilie 1983

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

Statele-părți la prezenta Convenție,

Luând în considerare transformarea profundă a comunității internaționale determinată de procesul de decolonizare,

Luând în considerare, de asemenea, că alți factori pot conduce la cazuri de succesiune a Statelor în viitor,

Convinse, în asemenea circumstanțe, de necesitatea de codificare și dezvoltare progresivă a reglementărilor privind succesiunea Statelor cu privire la proprietatea de stat, arhive și datorii ca mijloc de asigurare a unei mai mari securități juridice în relațiile internaționale,

Luând notă că principiile liberului consimțământ, bunei-credințe și pacta sunt servanda sunt universal recunoscute,

Accentuând importanța codificării și dezvoltării progresive a dreptului internațional care interesează comunitatea internațională în general și este de o importanță deosebită pentru întărirea păcii și cooperării internaționale,

Considerând că problemele referitoare la succesiunea Statelor cu privire la proprietatea de stat, arhive și datorii sunt de o importanță deosebită pentru toate Statele,

Având în vedere principiile dreptului internațional cuprinse în Carta Națiunilor Unite, cum ar fi principiile egalității în drepturi și autodeterminării popoarelor, egalității suverane și independenței tuturor Statelor, neamestecului în afacerile interne ale Statelor, interzicerii amenințării cu forța sau a folosirii forței, al respectului universal și respectării drepturilor omului și libertăților fundamentale pentru toți,

Amintind că respectul pentru integritatea teritorială și independența politică a oricărui Stat este cerut de Carta Națiunilor Unite,

Ținând cont de prevederile Convențiilor de la Viena privind Legea tratatelor, din 1969, și a celei privind succesiunea statelor în raport cu tratatele din 1978,

Afirmând că problemele nereglementate prin prezenta Convenție continuă să fie guvernate de regulile și principiile dreptului internațional general,

Au convenit după cum urmează:

PARTEA I Prevederi generale

ARTICOLUL 1 Domeniul de aplicare a prezentei Convenții

Prezenta Convenție se aplică efectelor unei succesiuni a Statelor cu privire la proprietatea de stat, arhive și datorii.

ARTICOLUL 2 Folosirea termenilor

1. Pentru scopurile prezentei Convenții:

(a) "succesiunea Statelor" înseamnă înlocuirea unui Stat cu altul în privința responsabilității în relațiile internaționale ale teritoriului;

(b) "Stat predecesor" înseamnă Statul care a fost înlocuit de alt Stat la efectuarea unei succesiuni de State;

(c) "Stat succesor" înseamnă Statul care a înlocuit un alt Stat la efectuarea unei succesiuni de State;

(d) "data succesiunii Statelor" înseamnă data la care Statul succesor a înlocuit Statul predecesor în privința responsabilității în relațiile internaționale ale teritoriului la care se reportează succesiunea Statelor;

(e) "nou stat independent" înseamnă un Stat succesor al cărui teritoriu, chiar înainte de data succesiunii Statelor, era un teritoriu dependent pentru relațiile internaționale de care era răspunzător Statul predecesor;

(f) "Stat terț" înseamnă orice Stat, altul decât Statul predecesor sau Statul succesor.

2. Prevederile alin. 1 privind folosirea termenilor din prezenta Convenție nu prejudiciază folosirea acelor termeni sau sensurile care li se pot atribui în legislația internă a oricărui Stat.

ARTICOLUL 3 Cazuri de succesiune a Statelor cuprinse de prezenta Convenție

Prezenta Convenție se aplică numai asupra efectelor unei succesiuni a Statelor care are loc în conformitate cu dreptul internațional și, în special, cu principiile de drept internațional cuprinse în Carta Națiunilor Unite.

ARTICOLUL 4 Aplicarea temporară a prezentei Convenții

1. Fără a prejudicia aplicarea oricăreia dintre reglementările prevăzute în prezenta Convenție, în care efectele unei succesiuni de State sunt supuse dreptului internațional, independent de Convenție, Convenția se aplică numai cu privire la o succesiune de State care a avut loc după intrarea în vigoare a Convenției în afară de cazul în care s-a convenit altfel.

2. Un Stat succesor poate, în momentul exprimării consimțământului de a fi legat de prezenta Convenție sau în orice moment după aceea, să facă o declarație că va aplica prevederile Convenției cu privire la propria succesiune de State, care a avut loc înainte de intrarea în vigoare a Convenției, în raport cu oricare alt Stat contractant sau Stat-parte la Convenție, care face o declarație acceptând declarația Statului succesor. La intrarea în vigoare a Convenției între Statele care au făcut declarațiile sau la declarația de acceptare, indiferent care este ultima, prevederile Convenției se vor aplica efectelor succesiunii Statelor de la data acelei succesiuni de State.

3. Un Stat succesor poate, în momentul când semnează sau își exprimă consimțământul de a fi legat de prezenta Convenție, să facă o declarație că va aplica provizoriu prevederile Convenției cu privire la propria succesiune de State care a avut loc înainte de intrarea în vigoare a Convenției în raport cu orice alt Stat semnatar sau contractant care face o declarație, acceptând declarația Statului succesor; când se face declarația de acceptare, acele prevederi se vor aplica provizoriu efectelor succesiunii Statelor între cele două State, de la data acelei succesiuni de State.

4. Orice declarație făcută în conformitate cu alin. 2 sau 3 va fi inclusă într-o notificare scrisă comunicată depozitarului, care va informa Părțile și Statele îndreptățite să devină Părți la prezenta Convenție asupra notificării adresate lui și a termenilor acesteia.

ARTICOLUL 5 Succesiunea cu privire la alte probleme

Nimic din prezenta Convenție nu va fi considerat ca judecare anticipată, anticipată în orice privință, a oricărei probleme referitoare la efectele unei succesiuni de State cu privire la alte probleme decât cele prevăzute în prezenta Convenție.

ARTICOLUL 6 Drepturile și obligațiile persoanelor fizice sau juridice

Nimic din prezenta Convenție nu va fi considerat ca judecare anticipată, în orice privință, a oricărei probleme referitoare la drepturile și obligațiile persoanelor fizice sau juridice.

PARTEA A II-A Proprietatea de stat

SECȚIUNEA 1 Introducere

ARTICOLUL 7 Domeniul de aplicare a prezentei Părți

Articolele prin prezenta Parte se aplică efectelor unei succesiuni de State cu privire la proprietatea de stat a Statului predecesor.

ARTICOLUL 8 Proprietatea de stat

Pentru scopurile articolelor din prezenta Parte, "proprietatea de stat a Statului predecesor" înseamnă proprietatea, drepturile și interesele care, la data succesiunii Statelor, erau, potrivit legislației interne a Statului predecesor, deținute de acel Stat.

ARTICOLUL 9 Efectele transferului proprietății de stat

Transferul proprietății de stat a Statului predecesor implică stingerea drepturilor acelui Stat și apariția drepturilor Statului succesor asupra proprietății de stat care se transferă asupra Statului succesor, în condițiile prevederilor articolelor din prezenta Parte.

ARTICOLUL 10 Data transferului proprietății de stat

Dacă nu se convine altfel de către Statele în cauză sau nu se decide de către un organism internațional corespunzător, data transferului proprietății de stat a Statului predecesor este data succesiunii Statelor.

ARTICOLUL 11 Transferul proprietății de stat fără compensație

Funcție de prevederile articolelor din prezenta Parte și dacă nu se convine altfel de către Statele în cauză sau nu se decide altfel de către un organism internațional corespunzător, transferul proprietății de stat a Statului predecesor către Statul succesor va avea loc fără compensație.

ARTICOLUL 12 Absența efectului unei succesiuni de State
asupra proprietății unui Stat terț

O succesiune de State nu va afecta, ca atare, proprietatea, drepturile și interesele care, la data succesiunii Statelor, sunt situate în teritoriul Statului predecesor și care, la acea dată, erau deținute de un Stat terț potrivit legislației interne a Statului predecesor.

ARTICOLUL 13 Păstrarea și siguranța proprietății de stat

În scopul implementării prevederilor articolelor din prezenta Parte, Statul predecesor va lua toate măsurile pentru a împiedica producerea de pagube sau distrugeri proprietății de stat care se transferă Statului succesor în conformitate cu acele prevederi.

SECȚIUNEA 2 Prevederi privind categoriile specifice de succesiuni de state

ARTICOLUL 14 Transferul unei părți a teritoriului unui Stat

1. Când o parte a teritoriului unui Stat se transferă de către acel Stat altui Stat, trecerea proprietății de stat a Statului predecesor către Statul succesor trebuie reglementată printr-un acord între ele.

2. În lipsa unui astfel de acord:

(a) proprietatea de stat imobiliară a Statului predecesor, situată în teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor, se va transfera la Statul succesor;

(b) proprietatea de stat mobiliară a Statului predecesor legată de activitatea Statului predecesor privind teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor se va transfera la Statul succesor.

ARTICOLUL 15 Noul Stat independent

1. Când un Stat succesor este un nou Stat independent:

(a) proprietatea de stat imobiliară a Statului predecesor, situată în teritoriul la care se rapotează succesiunea Statelor, se va transfera la Statul succesor;

(b) proprietatea imobiliară, care aparținuse teritoriului la care se raportează succesiunea Statelor, situată în afara acestuia și devenită proprietate de stat a Statului predecesor în perioada de dependentă, se va transfera la Statul succesor;

(c) proprietatea de stat imobiliară a Statului predecesor, alta decât cea menționată la lit. (b) și situată în afara teritoriului la care se raportează succesiunea Statelor, la crearea căreia a contribuit teritoriul dependent, se va transfera la Statul succesor proporțional cu contribuția teritoriului dependent;

(d) proprietatea de stat mobiliară a Statului predecesor, legată de activitatea Statului predecesor privitor la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor, se va transfera la Statul succesor;

(e) proprietatea mobiliară, care aparținuse teritoriului la care se raportează succesiunea Statelor și care a devenit proprietate de stat a Statului predecesor în perioada dependenței, se va transfera la Statul succesor;

(f) proprietatea de stat mobiliară a Statului predecesor, alta decât proprietatea menționată la lit. (d) și (e), la crearea căreia a contribuit teritoriul dependent, se va transfera la Statul succesor proporțional cu contribuția teritoriului dependent.

2. Când un nou Stat independent este format din unul sau mai multe teritorii dependente, transferul proprietății de stat a Statului sau Statelor predecesoare la noul Stat independent se va determina în conformitate cu prevederile alin. 1.

3. Când un teritoriu dependent devine parte a teritoriului unui Stat, altul decât Statul care a fost răspunzător de relațiile sale internaționale, transferul proprietății de stat a Statului predecesor la Statul succesor va fi determinat în conformitate cu prevederile alin. 1.

4. Acordurile încheiate între Statul predecesor și noul Stat independent pentru a determina succesiunea proprietății de stat a Statului predecesor, altfel decât prin aplicarea alin. 1-3, nu vor încălca principiul de suveranitate permanentă a fiecărui popor asupra bogăției și resurselor sale naturale.

ARTICOLUL 16 Unificarea Statelor

Când două sau mai multe State se unesc și formează astfel un Stat succesor, proprietatea de stat a Statului predecesor se va transfera la Statul succesor.

ARTICOLUL 17 Separarea unei părți sau a unor părți ale teritoriului unui Stat

1. Când o parte sau părți ale teritoriului unui Stat se separă de acel Stat și formează un Stat succesor, și dacă Statul predecesor și Statul succesor nu convin altfel:

(a) proprietatea de stat imobiliară a Statului predecesor, situată în teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor, se va transfera la Statul succesor;

(b) proprietatea de stat mobiliară a Statului predecesor, legată de activitatea Statului predecesor cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor, se va transfera la Statul succesor;

(c) proprietatea de stat mobiliară a Statului predecesor, alta decât cea menționată la lit. (b), se va transfera Statului succesor într-o proporție echitabilă.

2. Alin. 1 se aplică atunci când o parte a teritoriului unui Stat se separă de acel Stat și se unește cu alt Stat.

3. Prevederile alin. 1 și 2 nu prejudiciază nici o problemă de compensație echitabilă între Statul predecesor și Statul succesor care ar putea apărea ca rezultat al succesiunii Statelor.

ARTICOLUL 18 Dizolvarea Statelor

1. Când un Stat se dizolvă și încetează să existe iar părți ale teritoriului Statului predecesor formează unul sau mai multe State succesoare, și dacă Statele succesoare respective nu convin astfel:

(a) proprietatea de stat imobiliară a Statului predecesor se va transfera la Statul succesor pe teritoriul căruia se află;

(b) proprietatea de stat imobiliară a Statului predecesor, situată în afara teritoriului său, se va transfera la Statul succesor în proporții echitabile;

(c) proprietatea de stat mobiliară a Statului predecesor, legată de activitatea Statului predecesor cu privire la teritoriile la care se raportează succesiunea Statelor, se va transfera la Statul succesor respectiv;

(d) proprietatea de stat mobiliară a Statului predecesor, alta decât cea menționată la lit. (c), se va transfera la Statele succesoare în proporții echitabile. 2. Prevederile alin. 1 nu prejudiciază nici o problemă de compensație echitabilă între Statele succesoare, care ar putea apărea ca rezultat al succesiunii Statelor.

PARTEA A III-A Arhivele de stat

SECȚIUNEA 1 Introducere

ARTICOLUL 19 Domeniul de aplicare a prezentei Părți

Articolele din prezenta Parte se aplică efectelor succesiunii Statelor cu privire la arhivele de stat ale Statului predecesor.

ARTICOLUL 20 Arhivele de stat

Pentru scopurile din prezenta Parte, "arhivele de stat ale Statului predecesor" înseamnă toate documentele, indiferent de dată și de tip, produse sau primite de Statul predecesor în timpul exercitării funcțiilor sale, care, la data succesiunii Statelor, aparțineau Statului predecesor potrivit legislației sale interne și au fost păstrate de acesta, direct sau sub controlul său, ca arhive, indiferent pentru ce scop.

ARTICOLUL 21 Efectele transferului arhivelor de stat

Transferul arhivelor de stat ale Statului predecesor implică stingerea drepturilor acelui Stat și apariția drepturilor Statului succesor asupra arhivelor de stat care se transferă la Statul succesor, funcție de prevederile articolelor din prezenta Parte.

ARTICOLUL 22 Data transferului arhivelor de stat

Dacă nu se convine altfel de către Statele în cauză sau nu se decide altfel de către un organism internațional corespunzător, data transferului arhivelor de stat ale Statului predecesor este cea a succesiunii Statelor.

ARTICOLUL 23 Transferul arhivelor de stat fără compensație

Funcție de prevederile articolelor din prezenta Parte și dacă nu se convine altfel de către Statele în cauză sau nu se decide altfel de către un organism internațional corespunzător, transferul arhivelor de stat ale Statului predecesor la Statul succesor va avea loc fără compensație.

ARTICOLUL 24 Absența efectului unei succesiuni de State
asupra arhivelor unui Stat terț

O succesiune de State nu va afecta ca atare arhivele care, la data succesiunii Statelor, sunt situate pe teritoriul Statului predecesor și care, la acea dată, sunt deținute de un Stat terț potrivit legislației interne a Statului predecesor.

ARTICOLUL 25 Păstrarea integrală a grupărilor de arhive ale statului

Nimic din prezenta Parte nu va fi considerat ca judecare în avans, în orice privință, a oricărei probleme care ar putea să apară datorită păstrării integrale a grupărilor de arhive de stat ale Statului predecesor.

ARTICOLUL 26 Păstrarea și siguranța arhivelor de stat

În scopul implementării prevederilor articolelor din prezenta Parte, Statul predecesor va lua toate măsurile pentru a preveni deteriorarea sau distrugerea arhivelor de stat care se transferă la Statul succesor, în conformitate cu acele prevederi.

SECȚIUNEA 2 Prevederi privind categorii specifice de succesiune a Statelor

ARTICOLUL 27 Transferul unei părți a teritoriului unui Stat

1. Când o parte a teritoriului unui Stat se transferă de către acel Stat altui Stat, transferul arhivelor de stat ale Statului predecesor la Statul succesor se va reglementa printr-un acord între ele.

2. În lipsa unui asemenea acord:

(a) partea din arhivele de stat ale Statului predecesor, care, pentru administrarea normală a teritoriului la care se raportează succesiunea Statelor, ar trebui să fie la dispoziția Statului către care se transferă teritoriul respectiv, va fi transferată Statului succesor;

(b) partea de arhive de stat ale Statului predecesor, alta decât partea menționată la lit. (a), care se referă exclusiv sau în principal la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor, se va transfera Statului succesor.

3. Statul predecesor va pune la dispoziția Statului succesor cele mai bune dovezi disponibile din arhivele sale de stat referitoare la teritoriul transferat sau granițele sale, sau care sunt necesare pentru clarificarea înțelesului documentelor din arhivele de stat ale Statului predecesor care se transferă Statului succesor în conformitate cu alte prevederi ale prezentului articol.

4. Statul predecesor va pune la dispoziția Statului succesor, la cererea și pe cheltuiala acelui Stat, reproduceri corespunzătoare din arhivele sale de stat legate de interesele teritoriului transferat.

5. Statul succesor va pune la dispoziția Statului predecesor, la cererea și pe cheltuiala acelui Stat, reproduceri corespunzătoare din arhivele de stat ale Statului predecesor care au fost transferate Statului succesor în conformitate cu alin. 1 sau 2.

ARTICOLUL 28 Noul Stat independent

1. Când Statul succesor este un nou Stat independent:

(a) arhivele care au aparținut teritoriului la care se raportează succesiunea de State și care au devenit arhive de stat ale Statului predecesor în perioada de dependență se vor transfera la noul Stat independent;

(b) partea din arhivele de stat ale Statului predecesor, care, pentru administrarea normală a teritoriului la care se raportează succesiunea de State ar trebui să fie în acel teritoriu, se vor transfera la noul Stat independent;

(c) partea din arhivele de stat ale Statului predecesor, alta decât părțile menționate la lit. (a) și (b), care se referă exclusiv sau în principal la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor, se va transfera la noul Stat independent.

2. Transferul sau reproducerea corespunzătoare a unor părți din arhivele de stat ale Statului predecesor, altele decât cele menționate în alin. 1, de interes pentru teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor, se va decide prin acord între Statul predecesor și noul Stat independent, în asemenea mod încât acele State să beneficieze cât mai mult și echitabil posibil de acele părți din arhivele de stat ale Statului predecesor.

3. Statul predecesor va furniza noului Stat independent cele mai bune dovezi disponibile din arhivele sale de stat referitoare la teritoriul noului Stat independent sau frontierele sale, sau care sunt necesare pentru clarificarea înțelesului documentelor din arhivele de stat ale Statului predecesor care se transferă noului Stat independent în conformitate cu alte prevederi ale prezentului articol.

4. Statul predecesor va coopera cu Statul succesor în eforturile de recuperare a oricăror arhive care, aparținând teritoriului la care se raportează succesiunea Statelor, au fost împrăștiate în timpul perioadei de dependență.

5. Alin. 1-4 se aplică atunci când un nou Stat independent se formează din două sau mai multe teritorii dependente.

6. Alin. 1-4 se aplică atunci când un teritoriu dependent devine parte a teritoriului unui Stat, altul decât Statul care a fost răspunzător de relațiile sale internaționale.

7. Acordurile încheiate între Statul predecesor și noul Stat independent cu privire la arhivele Statului predecesor nu vor încălca dreptul popoarelor acestor State la dezvoltare, la informații privind istoria și moștenirea lor culturală.

ARTICOLUL 29 Unificarea Statelor

Când două sau mai multe State se unesc și formează un Stat succesor, arhivele de stat ale Statelor predecesoare se vor transfera la Statul succesor.

ARTICOLUL 30 Separarea unei părți sau a unor părți ale teritoriului unui Stat

1. Când o parte sau părți ale teritoriului unui Stat se separă de acel Stat și formează un Stat, și dacă Statul predecesor și Statul succesor nu convin altfel:

(a) partea din arhivele de stat ale Statului predecesor, care, pentru administrarea normală a teritoriului la care se raportează succesiunea Statelor, ar trebui să fie în acel teritoriu, se vor transfera Statului succesor;

(b) partea din arhivele de stat ale Statului predecesor, alta decât partea menționată la lit. (a), care se referă direct la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor, se va transfera Statului succesor.

2. Statul predecesor va furniza Statului succesor cele mai bune dovezi disponibile din arhivele sale referitoare la teritoriul Statului succesor sau frontierele sale, sau care sunt necesare pentru clarificarea înțelesului documentelor din arhivele de stat ale Statului predecesor, care sunt transferate Statului succesor în conformitate cu alte prevederi ale prezentului articol.

3. Acordurile încheiate între Statul predecesor și Statul succesor cu privire la arhivele de stat ale Statului predecesor nu vor încălca dreptul popoarelor acestor State la dezvoltare, la informații privind istoria și moștenirea lor culturală.

4. Statele predecesor și succesor, la cererea și pe cheltuiala unuia dintre ele sau la schimb, vor pune la dispoziție reproduceri corespunzătoare din arhivele lor de stat legate de interesele respectivelor teritorii.

5. Prevederile alin. 1-4 se aplică atunci când o parte a teritoriului unui Stat se separă de acel Stat și se unește cu alt Stat.

ARTICOLUL 31 Dizolvarea unui Stat

1. Când un Stat se dizolvă și își încetează existența iar părțile din teritoriul Statului predecesor formează două sau mai multe State succesoare, și dacă Statele succesoare în cauză nu convin altfel:

(a) partea din arhivele de stat ale Statului predecesor, care ar trebui să fie în teritoriul unui Stat succesor pentru administrarea normală a teritoriului său, se va transfera Statului succesor;

(b) partea din arhivele de stat ale Statului predecesor, alta decât partea menționată la lit. (a), care se referă direct la teritoriul unui Stat succesor, se va transfera Statului succesor.

2. Arhivele de stat ale Statului predecesor, altele decât cele menționate în alin. 1, se vor transfera la Statul succesor într-un mod echitabil, luând în considerare toate circumstanțele corespunzătoare.

3. Fiecare Stat succesor va furniza celuilalt Stat sau State succesoare cele mai bune dovezi disponibile din partea sa de arhive de stat ale Statului predecesor referitoare la teritoriile sau frontierele acelui alt Stat sau State succesoare, sau care sunt necesare la clarificarea înțelesului documentelor din arhivele de stat ale Statului predecesor care sunt transferate Statului sau Statelor în conformitate cu alte prevederi ale prezentului articol.

4. Acordurile încheiate între Statele succesoare în cauză cu privire la arhivele de stat ale Statului predecesor nu vor încălca drepturile popoarelor acelor State la dezvoltare, la informații privind istoria și moștenirea lor culturală.

5. Fiecare Stat succesor va pune la dispoziția oricărui Stat succesor, la cererea și pe cheltuiala acelui Stat sau la schimb, reproduceri corespunzătoare din partea sa din arhivele de stat ale Statului predecesor legate de interesele teritoriului acelui Stat succesor.

PARTEA A IV-A Datoriile de stat

SECȚIUNEA 1 Introducere

ARTICOLUL 32 Domeniul de aplicare a prezentei Părți

Articolele din prezenta Parte se aplică efectelor succesiunii Statelor cu privire la datoriile de stat.

ARTICOLUL 33 Datoria de stat

Pentru scopurile articolelor din prezenta Parte, "datorie de stat" înseamnă orice obligație financiară a unui Stat predecesor apărută, în conformitate cu dreptul internațional, față de un alt Stat, o organizație internațională sau orice alt subiect de drept internațional.

ARTICOLUL 34 Efectele transferului datoriilor de stat

Transferul datoriilor de stat implică stingerea obligațiilor Statului predecesor și apariția obligațiilor Statului succesor cu privire la datoriile de stat care se transferă la Statul succesor, în conformitate cu prevederile articolelor din prezenta Parte.

ARTICOLUL 35 Data transferului datoriilor de stat

Dacă nu se convine altfel de către Statele în cauză sau nu se decide altfel de către un organism internațional corespunzător, data transferului datoriilor de stat ale Statului predecesor este cea a succesiunii Statelor.

ARTICOLUL 36 Absența efectului unei succesiuni de State asupra creditorilor

O succesiune de State nu afectează ca atare drepturile și obligațiile creditorilor.

SECȚIUNEA 2 Prevederi privind categoriile specifice de succesiune a Statelor

ARTICOLUL 37 Transferul unei părți a teritoriului unui Stat

1. Când o parte a teritoriului unui Stat este transferată de acel Stat altui Stat, transferul datoriei de stat a Statului predecesor către Statul succesor urmează să fie reglementat printr-un acord între ele.

2. În absența unui astfel de acord, datoria de stat a Statului predecesor va fi transferată Statului succesor într-o proporție echitabilă, luându-se în considerare, în special, proprietatea, drepturile și interesele care se transferă Statului succesor cu privire la acea datorie de stat.

ARTICOLUL 38 Noul Stat independent

1. Când Statul succesor este un nou Stat independent, nici o datorie de stat a Statului predecesor nu se va transfera noului Stat independent, în afara cazului că un acord între ele prevede altfel, dată fiind legătura dintre datoria de stat a Statului predecesor asociată cu activitatea sa în teritoriul la care se raportează succesiunea de State și cu proprietatea, drepturile și interesele care se transferă noului Stat independent.

2. Acordul la care se face referire în alin. 1 nu încalcă principiul de suveranitate permanentă a fiecărui popor asupra bogăției și resurselor sale naturale și nici implementarea sa nu va periclita echilibrul economic fundamental al noului Stat independent.

ARTICOLUL 39 Unificarea Statelor

Când două sau mai multe State se unesc și formează astfel un Stat succesor, datoria de stat a Statului predecesor se transferă Statului succesor.

ARTICOLUL 40 Separarea unei părți sau a unor părți ale teritoriului unui Stat

1. Când o parte sau părți ale teritoriului unui Stat se separă de acel Stat și formează un Stat, și dacă Statul predecesor și Statul succesor nu convin altfel, datoria de stat a Statului predecesor se va transfera Statului succesor într-o proporție echitabilă, luându-se în considerare, în special, proprietatea, drepturile și interesele care se transferă Statului succesor în legătură cu acea datorie de stat.

2. Alin. 1 se aplică atunci când o parte a teritoriului unui Stat se separă de acel Stat și se unește cu alt Stat.

ARTICOLUL 41 Dizolvarea unui Stat

Când un stat se dizolvă și încetează să existe, iar părțile teritoriului Statului predecesor formează două sau mai multe State succesoare, și dacă Statele succesoare nu convin altfel, datoria de stat a Statului predecesor se transferă Statelor succesoare în proporții echitabile, luându-se în considerare, în special, proprietatea, drepturile și interesele care se transferă Statelor succesoare în legătură cu acea datorie de stat.

PARTEA A V-A Soluționarea conflictelor

ARTICOLUL 42 Consultări și negocieri

Dacă apare un conflict cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei Convenții între două sau mai multe Părți la Convenție, acestea, la cererea oricăreia dintre ele, vor căuta să îl soluționeze printr-un proces de consultări și negocieri.

ARTICOLUL 43 Concilierea

Dacă acest conflict nu se soluționează în decurs de șase luni de la data la care s-a făcut cererea menționată în art. 42, oricare parte la conflict poate să îl supună unei proceduri de conciliere, specificată în Anexa la prezenta Convenție, prin adresarea unei cereri în acest sens Secretarului General al Națiunilor Unite și prin informarea celeilalte părți sau părților asupra acestei cereri.

ARTICOLUL 44 Soluționarea juridică și arbitrajul

Orice Stat, în momentul semnării sau ratificării prezentei Convenții, ori al aderării la aceasta, sau în orice moment după aceea, poate, printr-o notificare adresată depozitarului, să declare că, acolo unde un conflict nu a fost soluționat prin aplicarea procedurilor menționate în art. 42 și 43, acel conflict poate fi trimis spre judecare Curții Internaționale de Justiție printr-o cerere scrisă de oricare parte la conflict, sau, ca alternativă, la arbitraj, cu condiția ca și cealaltă parte să fi făcut o declarație similară.

ARTICOLUL 45 Soluționarea prin consimțământ comun

În ciuda prevederilor art. 42, 43 și 44, dacă se ivește un conflict privind interpretarea sau aplicarea prezentei Convenții între două sau mai multe Părți la Convenție, acestea pot, prin consimțământ comun, să cadă de acord să îl trimită la Curtea Internațională de Justiție, la arbitraj sau să îi aplice orice procedură corespunzătoare de soluționare a conflictelor.

ARTICOLUL 46 Alte prevederi în vigoare pentru soluționarea conflictelor

Nimic din art. 42-45 nu va afecta drepturile sau obligațiile Părților la prezenta Convenție prin nici o prevedere care să le angajeze cu privire la soluționarea conflictelor.

PARTEA A VI-A Prevederi finale

ARTICOLUL 47 Semnarea

Prezenta Convenție va fi deschisă semnării de către toate Statele până la 31 decembrie 1983 la Ministerul Federal al Afacerilor Externe al Republicii Austria și, ulterior, până la 30 iunie 1984, la Sediul Națiunilor Unite din New York.

ARTICOLUL 48 Ratificarea

Prezenta Convenție este supusă ratificării. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul General al Națiunilor Unite.

ARTICOLUL 49 Aderarea

Prezenta Convenție va rămâne deschisă aderării oricărui Stat. Instrumentele de aderare vor fi depuse la Secretarul General al Națiunilor Unite.

ARTICOLUL 50 Intrarea în vigoare

1. Prezenta Convenție va intra în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii celui de-al cincisprezecelea instrument de ratificare sau aderare,

2. Pentru fiecare Stat care ratifică sau aderă la Convenție după depunerea celui de-al cincisprezecelea instrument de ratificare sau aderare, Convenția va intra în vigoare în a treizecea zi după depunerea de către Statul respectiv a instrumentelor sale de ratificare sau aderare.

ARTICOLUL 51 Textele autentice

Originalul prezentei Convenții, ale cărei versiuni în arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă sunt, de asemenea, autentice, va fi depus la Secretarul General al Națiunilor Unite.

DREPT MĂRTURIE, subsemnații Plenipotențiari, fiind autorizați de Guvernele lor, am semnat prezenta Convenție.

ÎNCHEIATĂ la Viena, la opt aprilie, o mie nouă sute optzeci și trei.

ANEXĂ

1. O listă a conciliatorilor constând din juriști calificați va fi întocmită și păstrată de Secretarul General al Națiunilor Unite. În acest scop, fiecare Stat care este membru al Națiunilor Unite sau Parte la prezenta Convenție va fi invitat să desemneze doi conciliatori, iar numele persoanelor astfel desemnate vor constitui lista. Durata în funcție pentru un conciliator, inclusiv cea a oricărui conciliator desemnat să ocupe un post vacant temporar, va fi de cinci ani și poate fi reînnoită. Un conciliator a cărui durată în funcție expiră, va continua să îndeplinească orice funcție pentru care ar fi fost ales conform alineatului următor.

2. Când se adresează o cerere Secretarului General conform art. 43, Secretarul General va prezenta conflictul în fața unei comisii de conciliere, constituită după cum urmează:

Statul sau Statele care constituie una din părțile implicate în conflict va/vor numi:

(a) un conciliator de naționalitatea acelui Stat sau a unuia din acele State, care poate sau nu să fie ales de pe lista la care se face referire în alin. 1; și

(b) un conciliator care nu este de naționalitatea acelui Stat sau a oricăruia dintre acele State, care va fi ales de pe listă.

Statul sau Statele care constituie cealaltă parte în conflict va/vor numi doi conciliatori în același mod. Cei patru conciliatori aleși de părți vor fi numiți în decurs de șaizeci de zile de la data la care Secretarul General a primit cererea.

Cei patru conciliatori, în decurs de șaizeci de zile de la data numirii ultimului dintre ei, vor numi un al cincilea conciliator ales de pe listă, care va fi președinte.

Dacă numirea președintelui sau a oricăruia dintre ceilalți conciliatori nu s-a făcut în perioada prevăzută mai sus pentru o astfel de numire, aceasta se va face de către Secretarul General în decurs de saizeci de zile de la data expirării acelei perioade. Numirea președintelui poate fi făcută de Secretarul General fie de pe listă, fie dintre membrii Comisiei de drept internațional. Oricare dintre perioadele în care trebuie făcute numirile poate fi prelungită cu acordul părților implicate în conflict.

Orice post vacant va fi ocupat în modul prevăzut pentru numirea inițială.

3. Comisia de Conciliere va decide asupra propriei proceduri Comisia, cu consimțământul părților implicate în conflict, poate invita orice Parte la prezenta Convenție să-și prezinte punctul de vedere, verbal sau în scris.

Deciziile și recomandările Comisiei se vor face cu majoritatea voturilor celor cinci membri.

4. Comisia poate atrage atenția părților implicate în conflict asupra oricăror măsuri care ar putea facilita o soluționare amiabilă.

5. Comisia va audia părțile, va examina reclamațiile și obiecțiile, și va face propuneri părților în scopul ajungerii la o soluționare amiabilă a conflictului.

6. Comisia va raporta în decurs de douăsprezece luni de la constituirea sa. Raportul său va fi depus la Secretarul General și transmis părților aflate în conflict. Raportul Comisiei, inclusiv orice concluzii privind faptele sau chestiuni de drept, nu vor avea forță executorie pentru părți și nu vor avea alt caracter decât cel de recomandări supuse analizei părților pentru a facilita o soluționare amiabilă a conflictului.

7. Secretarul General va acorda Comisiei toată asistența și facilitățile de care ar putea avea nevoie. Cheltuielile Comisiei vor fi suportate de Națiunile Unite.

;
se încarcă...