Organizația Națiunilor Unite - ONU

Convenția privind succesiunea statelor la tratate din 23.08.1978

Modificări (...), Referințe (1)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 23 august 1978

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

Statele-părți la prezenta Convenție,

Luând în considerare transformările profunde din comunitatea internațională determinate de procesul de decolonizare,

Luând în considerare, de asemenea, că alți factori ar putea duce la succesiunea Statelor în viitor,

Convinse, în aceste circumstanțe, de necesitatea codificării și dezvoltării progresive a regulilor privitoare la succesiunea Statelor în raport cu tratatele ca mijloc de asigurare a unei mai mari securități juridice în relațiile internaționale,

Luând notă că principiile de liber consimțământ, sinceritate și pacta sunt servanda sunt universal recunoscute,

Subliniind că respectarea cu consecvență a tratatelor multilaterale generale care se ocupă cu codificarea și dezvoltarea progresivă a dreptului internațional și a celor ale căror obiective și scopuri prezintă interes pentru comunitatea internațională în general este de o deosebită importanță pentru consolidarea păcii și cooperării internaționale,

Având în vedere principiile dreptului internațional cuprinse în Carta Națiunilor Unite, cum sunt principiile drepturilor egale și autodeterminării popoarelor, al egalității suverane și independenței tuturor Statelor, al neamestecului în afacerile interne ale Statelor, al interzicerii amenințării cu forța sau a folosirii forței, al respectului universal pentru și al respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru toți.

Reamintind că respectul pentru integritatea teritorială și independența politică a oricărui Stat este impus de Carta Națiunilor Unite,

Ținând cont de prevederile Convenției de la Viena privind Legea tratatelor din 1969,

Ținând, de asemenea, cont de art. 73 din această Convenție,

Afirmând că problemele legii tratatelor, altele decât cele care pot apărea din succesiunea Statelor, sunt guvernate de regulile corespunzătoare dreptului internațional, inclusiv acele reguli ale dreptului internațional cutumiar, care sunt cuprinse în Convenția de la Viena privind Legea tratatelor din 1969,

Afirmând că regulile dreptului internațional cutumiar vor continua să guverneze probleme nereglementate de prevederile prezentei Convenții,

Au convenit după cum urmează:

PARTEA I Prevederi generale

ARTICOLUL 1 Domeniul de aplicare a prezentei Convenții

Prezenta Convenție se aplică efectelor unei succesiuni de State în raport cu tratatele dintre State,

ARTICOLUL 2 Folosirea termenilor

1. Pentru scopurile prezentei Convenții:

(a) "tratat" înseamnă un acord internațional încheiat între State, în formă scrisă și reglementat de dreptul internațional, indiferent dacă este inclus într-un singur instrument sau în două sau mai multe instrumente conexe și indiferent de denumirea specifică;

(b) "succesiunea Statelor" înseamnă înlocuirea unui Stat cu un altul în privința responsabilității în relațiile internaționale ale teritoriului;

(c) "Statul predecesor" înseamnă Statul care a fost înlocuit de un alt Stat în cazul unei succesiuni de State;

(d) "Statul succesor" înseamnă Statul care a înlocuit un alt Stat în cazul unei succesiuni de State;

(e) "data succesiunii Statelor" înseamnă data la care Statul succesor a înlocuit Statul predecesor în privința responsabilității în relațiile internaționale ale teritoriului la care se raportează succesiunea Statelor;

(f) "nou Stat independent" înseamnă un Stat succesor al cărui teritoriu, chiar înainte de data succesiunii Statelor, era un teritoriu dependent pentru relațiile internaționale de care era răspunzător Statul predecesor;

(g) "notificarea succesiunii" înseamnă orice notificare în raport cu un tratat multilateral, indiferent de redactare sau denumire, făcută de un Stat succesor care își exprimă acordul de a fi considerat legat prin tratat;

(h) "puteri depline" înseamnă, în raport cu o notificare de succesiune sau oricare altă notificare în cadrul prezentei Convenții, un document emis de o autoritate competentă a Statului desemnând o persoană sau persoane care să reprezinte Statul pentru comunicarea notificării de succesiune sau notificări, după cum este cazul;

(i) "ratificare", "acceptare" și "aprobare" înseamnă, în fiecare caz, actul internațional denumit astfel, prin care un Stat stabilește pe plan internațional acceptul de a fi legat printr-un tratat;

(j) "rezervare" înseamnă o declarație unilaterală, indiferent de redactare sau denumire, făcută de un Stat la semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau accederea la un tratat sau când face o notificare de succesiune la un tratat, prin care solicită excluderea sau modificarea efectului legal al anumitor prevederi ale tratatului în aplicarea acestora statului respectiv;

(k) "Statul contractant" înseamnă un Stat care a consimțit să fie legat prin tratat, indiferent dacă tratatul a intrat sau nu în vigoare;

(l) "parte" înseamnă un Stat care a consimțit să fie legat prin tratat și pentru care tratatul este în vigoare;

(m) "alt Stat-parte" înseamnă, în raport cu un Stat succesor, orice parte, alta decât Statul predecesor, la un tratat în vigoare la data succesiunii Statelor cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor;

(n) "organizația internațională" înseamnă o organizație interguvernamentală.

2. Prevederile alin. 1 privind folosirea termenilor din prezenta Convenție nu prejudiciază folosirea acelor termeni sau sensurile care li se pot atribui în legislația internă a oricărui Stat.

ARTICOLUL 3 Cazuri din afara domeniului prezentei Convenții

Faptul că prezenta Convenție nu se aplică efectelor unei succesiuni de State cu privire la acordurile internaționale încheiate între Stat și alți subiecți ai dreptului internațional sau cu privire la acordurile internaționale care nu sunt în formă scrisă, nu va afecta:

(a) aplicarea la astfel de cazuri a oricărei reglementări prevăzute în prezenta Convenție căreia i se supun conform dreptului internațional, independent de Convenție;

(b) aplicarea între State a prezentei Convenții la efectele unei succesiuni de State cu privire la acordurile internaționale la care participă și alți subiecți ai dreptului internațional.

ARTICOLUL 4 Tratate constituind organizații internaționale și tratate
adoptate în cadrul unei organizații internaționale

Prezenta Convenție se aplică efectelor unei succesiuni de State cu privire la:

(a) orice tratat care este instrumentul constitutiv al unei organizații internaționale fără a prejudicia reglementările privind acordarea calității de membru și fără a prejudicia orice alte reglementări ale organizației;

(b) orice tratat adoptat în cadrul organizației internaționale fără a prejudicia orice alte reglementări ale organizației.

ARTICOLUL 5 Obligații impuse de dreptul internațional independent de un tratat

Faptul că un tratat nu este considerat ca fiind în vigoare cu privire la un Stat în virtutea aplicării prezentei Convenții, nu va afecta în nici un fel datoria acelui Stat de a-și îndeplini orice obligație inclusă în tratatul al cărui subiect este, conform dreptului internațional, independent de tratat.

ARTICOLUL 6 Cazuri de succesiuni de State cuprinse în prezenta Convenție

Prezenta Convenție se aplică numai efectelor unei succesiuni de State care are loc în conformitate cu dreptul internațional și, în special, cu principiile dreptului internațional cuprinse în Carta Națiunilor Unite.

ARTICOLUL 7 Aplicarea temporară a prezentei Convenții

1. Fără a prejudicia aplicarea oricăreia dintre reglementările prevăzute în prezenta Convenție, în care efectele unei succesiuni de State sunt supuse dreptului internațional, independent de Convenție, Convenția se aplică numai cu privire la o succesiune de State care s-a produs după intrarea în vigoare a Convenției, în afară de cazul în care s-a convenit altfel.

2. Un Stat succesor poate, în momentul când își exprimă acceptul de a fi legat de prezenta Convenție sau în orice moment după aceea, să facă o declarație că va aplica prevederile Convenției privitoare la propria succesiune de State, care s-a produs înainte de intrarea în vigoare a Convenției, în raport cu orice alt Stat contractant sau Stat-parte la Convenție, care face o declarație acceptând declarația Statului succesor. La intrarea în vigoare a Convenției între Statele care fac declarațiile sau la declarația de acceptare, indiferent care este ultima, prevederile Convenției se vor aplica efectelor succesiunii Statelor de la data acelei succesiuni de State.

3. Un Stat succesor poate, la data semnării sau exprimării acceptului de a fi legat de prezenta Convenție, să facă o declarație că va aplica provizoriu prevederile Convenției cu privire la propria succesiune de State, care s-a produs înainte de intrarea în vigoare a Convenției în raport cu orice alt Stat semnatar sau contractant care face o declarație de acceptare a declarației Statului succesor; când se face declarația de acceptare aceste prevederi se vor aplica provizoriu efectelor succesiunii de State între acele două State de la data acelei succesiuni de State.

4. Orice declarație făcută în conformitate cu alin. 2 sau 3 va fi inclusă într-o notificare scrisă comunicată depozitarului, care va informa Părțile și Statele îndreptățite să devină Părți la prezenta Convenție asupra notificării adresate lui și a termenilor acesteia.

ARTICOLUL 8 Acorduri pentru transferul de obligații sau drepturi de tratat
de la un Stat predecesor la un Stat succesor

1. Obligațiile sau drepturile unui Stat predecesor în cadrul tratatelor în vigoare privind un teritoriu la data succesiunii Statelor nu devin obligații sau drepturi ale Statului succesor față de alte State-părți la acele tratate doar în virtutea faptului că Statul predecesor și Statul succesor au încheiat un acord care prevede că astfel de obligații sau drepturi se vor transfera Statului succesor.

2. În ciuda încheierii unui astfel de acord, efectele unei succesiuni de State asupra tratatelor care, la data acelei succesiuni de State, erau în vigoare cu privire la teritoriul în cauză sunt guvernate de prezenta Convenție.

ARTICOLUL 9 Declarația unilaterală a unui Stat succesor

1. Obligațiile sau drepturile prevăzute în tratatele în vigoare privind un teritoriu la data succesiunii Statelor nu devin obligații sau drepturi ale Statutului succesor sau ale altor State-părți la acele tratate numai pe motiv că Statul succesor a făcut o declarație unilaterală prevăzând rămânerea în vigoare a tratatelor privind teritoriul său.

2. Într-un asemenea caz, efectele succesiunii Statelor asupra tratatelor care, la data acelei succesiuni de State, erau în vigoare cu privire la teritoriul în cauză sunt guvernate de prezenta Convenție.

ARTICOLUL 10 Tratate care prevăd participarea unui Stat succesor

1. Când un tratat prevede că, atunci când are loc o succesiune de State, un Stat succesor va avea opțiunea de a se considera parte la tratat, el poate notifica succesiunea sa cu privire la tratat în conformitate cu prevederile tratatului sau, în lipsa unor astfel de prevederi, în conformitate cu prevederile prezentei Convenții.

2. Dacă un tratat prevede că, atunci când are loc o succesiune de State, un Stat succesor va fi considerat ca parte la un tratat, acea prevedere are efect numai dacă Statul succesor acceptă în mod expres, în scris, să fie considerat ca atare.

3. În cazurile care intră sub incidența alin. 1 sau 2, un Stat succesor, care confirmă acordul de a fi parte la tratat, este considerat ca parte de la data succesiunii Statelor, dacă tratatul nu prevede altfel sau nu se convine altfel.

ARTICOLUL 11 Regimuri de frontieră

O succesiune de State nu afectează ca atare:

(a) o frontieră stabilită printr-un tratat; sau

(b) obligațiile și drepturile stabilite printr-un tratat și care se referă la regimul unei frontiere.

ARTICOLUL 12 Alte regimuri teritoriale

1. O succesiune de State nu afectează ca atare:

(a) obligațiile privind folosirea oricărui teritoriu, sau restricțiile referitoare la folosirea acestuia, stabilite de un tratat în beneficiul oricărui teritoriu al unui Stat străin și considerate în conexiune cu teritoriile în cauză;

(b) drepturile stabilite de un tratat în beneficiul oricărui teritoriu și referindu-se la folosirea, sau la restricții asupra folosirii, a oricărui teritoriu al unui Stat străin și considerate în conexiune cu teritoriile în cauză.

2. O succesiune de State nu afectează ca atare:

(a) obligațiile privind folosirea oricărui teritoriu, sau restricții asupra folosirii acestuia, stabilite de un tratat în beneficiul unui grup de State sau al tuturor Statelor și considerate în conexiune cu acel teritoriu;

(b) drepturile stabilite de un tratat în beneficiul unui grup de State sau al tuturor Statelor și privind folosirea oricărui teritoriu, sau restricții asupra folosirii, și considerate în conexiune cu acel teritoriu.

3. Prevederile prezentului articol nu se aplică la obligațiile de tratat ale Statului predecesor care prevede stabilirea de baze militare străine pe teritoriul la care se referă succesiunea de State.

ARTICOLUL 13 Prezenta Convenție și suveranitatea permanentă asupra bogățiilor
și resurselor naturale

Nimic din prezenta Convenție nu va afecta principiile dreptului internațional care susține suveranitatea permanentă a fiecărui popor și Stat asupra bogățiilor și resurselor sale naturale.

ARTICOLUL 14 Probleme privind valabilitatea unui tratat

Nimic din prezenta Convenție nu va fi considerat ca judecare în avans, în orice privință, a oricărei probleme referitoare la valabilitatea unui tratat.

PARTEA A II-A Succesiunea privind o parte a teritoriului

ARTICOLUL 15 Succesiunea privind o parte a teritoriului

Când o parte a teritoriului unui Stat, sau când orice teritoriu pentru ale cărui relații internaționale este răspunzător un Stat, nefiind parte a teritoriului acelui Stat, devine parte a teritoriului unui alt Stat:

(a) tratatele Statului predecesor încetează să fie în vigoare cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor de la data succesiunii Statelor; și

(b) tratatele Statului succesor sunt în vigoare cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor de la data succesiunii Statelor, numai dacă din tratat nu reiese sau este altfel stabilit că aplicarea tratatului la acel teritoriu ar fi incompatibilă cu obiectul și scopul tratatului sau ar modifica radical condițiile de funcționare a acestuia.

PARTEA A III-A Noile state independente

SECȚIUNEA 1 Regula generală

ARTICOLUL 16 Poziția cu privire la tratatele Statului predecesor

Un nou Stat independent nu este obligat să mențină în vigoare, sau să devină parte la orice tratat doar pe motiv că la data succesiunii Statelor tratatul era în vigoare cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea de State.

SECȚIUNEA 2 Tratate multilaterale

ARTICOLUL 17 Participarea la tratatele în vigoare la date succesiunii Statelor

1. Conform alin. 2 și 3, un nou Stat independent poate, printr-o notificare de succesiune, să-și stabilească statutul ca parte la orice tratat multilateral care era în vigoare la data succesiunii de State cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea de State.

2. Alin. 1 nu se aplică dacă reiese din tratate sau se stabilește altfel că aplicarea tratatului cu privire la noul Stat independent ar fi incompatibilă cu obiectul și scopul tratatului sau ar modifica radical condițiile sale de funcționare.

3. Când, în condițiile tratatului sau din cauza numărului limitat de State negociatoare și a obiectului și scopului tratatului, participarea oricărui alt Stat la tratat trebuie considerată ca necesitând acordul tuturor părților, noul Stat independent își poate stabili statutul ca parte la tratat cu un astfel de acord.

ARTICOLUL 18 Participarea la tratate ce nu sunt în vigoare
la data succesiunii de State

1. Conform alin. 3 și 4, un nou Stat independent poate, printr-o notificare de succesiune, să-și stabilească statutul ca Stat contractant la un tratat multilateral care nu este în vigoare, dacă, la data succesiunii Statelor, Statul predecesor era un Stat contractant cu privire la teritoriul la care se raportează acea succesiune de State.

2. Conform alin. 3 și 4, un nou Stat independent poate, printr-o notificare de succesiune, să-și stabilească statutul ca parte la un tratat multilateral care intră în vigoare după data de succesiune a Statelor, dacă, la data succesiunii Statelor, Statul predecesor era Stat contractant cu privire la teritoriul la care se raportează acea succesiune de State.

3. Alin. 1 și 2 nu se aplică dacă rezultă din tratat sau se stabilește altfel că aplicarea tratatului cu privire la noul Stat independent ar fi incompatibilă cu obiectul și scopul tratatului sau ar modifica radical condițiile sale de funcționare.

4. Când, în condițiile tratatului sau din cauza numărului limitat de State negociatoare și a obiectului și scopului tratatului, participarea oricărui alt Stat la tratat trebuie considerată ca necesitând acordul tuturor părților sau tuturor Statelor contractante, noul Stat independent își poate stabili statutul ca parte sau Stat contractant la tratat numai cu un astfel de acord.

5. Când un tratat prevede că, pentru intrarea sa în vigoare, va fi necesar un număr specificat de State contractante, un nou Stat independent, care își stabilește statutul ca Stat contractant la tratat conform alin. 1, va fi considerat ca Stat contractant în scopul acestei prevederi, dacă din tratat nu rezultă o intenție diferită sau nu se stabilește altfel.

ARTICOLUL 19 Participarea la tratate semnate de Statul predecesor,
supuse ratificării, acceptării sau aprobării

1. Conform alin. 3 și 4, dacă, înainte de data succesiunii Statelor, Statul predecesor a semnat un tratat multilateral supus ratificării acceptării sau aprobării și, prin semnare, a intenționat ca tratatul să se extindă asupra teritoriului la care se raportează succesiunea Statelor, noul Stat independent poate ratifica, accepta sau aproba tratatul ca și cum ar fi semnat acel acord și, prin aceasta, poate deveni parte sau Stat contractant la acesta.

2. În sensul alin. 1, dacă nu rezultă o intenție diferită din tratat sau nu se stabilește altfel, semnarea tratatului de către Statul predecesor este considerată ca exprimând intenția ca tratatul să se extindă la întregul teritoriu pentru ale cărui relații internaționale era răspunzător Statul predecesor.

3. Alin. 1 nu se aplică dacă rezultă din tratat, sau dacă se stabilește altfel, că aplicarea tratatului cu privire la noul Stat independent ar fi incompatibilă cu obiectul și scopul tratatului sau ar modifica radical condițiile sale de funcționare.

4. Când, în condițiile tratatului sau din cauza numărului limitat de state negociatoare și a obiectului și scopului tratatului, participarea oricărui alt Stat la tratat trebuie să fie considerată ca necesitând acordul tuturor părților sau al tuturor Statelor contractante, noul Stat independent poate deveni parte sau Stat contractant la tratat numai cu un astfel de acord.

ARTICOLUL 20 Rezerve

1. Când un nou Stat independent își stabilește statutul ca parte sau ca Stat contractant la un tratat multilateral printr-o notificare de succesiune conform art. 17 sau 18, el va fi considerat că își menține o rezervă la acel tratat care era aplicabil la data succesiunii Statelor cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor dacă, la emiterea notificării de succesiune, se exprimă o intenție contrară sau se formulează o rezervă care se raportează la același subiect ca și rezerva.

2. Când se face notificarea de succesiune, stabilindu-și statutul ca parte sau ca Stat contractant la un tratat multilateral conform art. 17 sau 18, un nou Stat independent poate formula o rezervă numai dacă rezerva este una a cărei formulare ar fi exclusă prin prevederile de la lit. (a), (b) sau (c) ale art. 19 al Convenției de la Viena privind Legea tratatelor.

3. Cînd un nou stat independent formulează o rezervă în conformitate cu alin. 2, regulile cuprinse în art. 20 - 23 ale Convenției de la Viena privind Legea tratatelor se aplică cu privire la acea rezervă.

ARTICOLUL 21 Acceptul de a fi legat de o parte a tratatului
și alegerea între prevederi diferite

1. Când face o notificare de succesiune conform art. 17 sau 18, stabilindu-și statutul ca parte sau Stat contractant la un tratat multilateral, un nou Stat independent poate, dacă tratatul permite, să-și exprime acceptul de a fi legat de o parte a tratatului sau să aleagă între prevederi diferite, în condițiile stipulate în tratat privind exprimarea unui astfel de accept sau a unei astfel de alegeri.

2. Un nou Stat independent poate, de asemenea, să exercite, în aceleași condiții ca alte părți sau State contractante, orice drept prevăzut în contract, să retragă sau să modifice orice accept exprimat sau alegere făcută de către sine sau de către Statul predecesor, cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor.

3. Dacă noul Stat independent nu-și exprimă acceptul sau nu face o alegere, în conformitate cu alin. 1 sau, în conformitate cu alin. 2, retrage sau modifică acceptul sau alegerea Statului predecesor, se consideră că păstrează:

(a) acceptul Statului predecesor, în conformitate cu tratatul, de a fi legat, cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor, de o parte a acelui tratat; sau

(b) alegerea Statului predecesor, în conformitate cu tratatul, între prevederi diferite de aplicare a tratatului cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor.

ARTICOLUL 22 Notificarea de succesiune

1. O notificare de succesiune cu privire la un tratat multilateral, conform art. 17 sau 18, va fi făcută în scris.

2. Dacă notificarea de succesiune nu este semnată de șeful Statului, șeful de Guvern sau de ministrul de externe, reprezentantului Statului care face comunicarea i se poate cere să-și asume puteri depline.

3. Dacă tratatul nu prevede altfel, notificarea de succesiune:

(a) va fi transmisă de noul Stat independent depozitarului sau, dacă nu există un depozitar, părților sau Statelor contractante;

(b) va fi considerată ca fiind făcută de noul Stat independent la data la care este primită de depozitar sau, dacă nu există depozitar, la data la care este primită de toate părțile sau, după caz, de toate Statele contractante.

4. Alin. 3 nu afectează nici o obligație pe care o poate avea depozitarul, în conformitate cu tratatul sau în alt fel, de a informa părțile sau Statele contractante asupra notificării de succesiune sau oricărei comunicări făcute în legătură cu aceasta de către noul Stat independent.

5. În funcție de prevederile tratatului, notificarea de succesiune sau comunicarea făcută în legătură cu aceasta va fi considerată ca primită de Statul căruia îi este adresată numai atunci când cel de-al doilea Stat a fost informat de depozitar.

ARTICOLUL 23 Efectele unei notificări de succesiune

1. Dacă tratatul nu prevede altfel sau nu se convine altfel, un nou Stat independent care face o notificare de succesiune, conform art. 17 sau 18 alin. 2, va fi considerat parte la tratat de la data succesiunii Statelor sau de la data intrării în vigoare a tratatului, în funcție de ultima dată.

2. Cu toate acestea, funcționarea tratatului va fi considerată ca suspendată între noul Stat independent și celelalte părți la tratat până la data emiterii notificării de succesiune, excepție făcând cazul în care acel tratat poate fi aplicat în mod provizoriu în conformitate cu art. 27 sau așa cum se convine.

3. Dacă tratatul nu prevede altfel sau nu se convine altfel, un nou Stat independent care face o notificare de succesiune conform art. 18 alin. 1 va fi considerat Stat contractant la tratat de la data la care s-a făcut notificarea de succesiune.

SECȚIUNEA 3 Tratate bilaterale

ARTICOLUL 24 Condițiile în care un tratat este considerat ca fiind
în vigoare în cazul unei succesiuni a Statelor

1. Un tratat bilateral care, la data succesiunii Statelor, era în vigoare cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor, este considerat ca fiind în vigoare între noul Stat independent și celălalt Stat parte, atunci când:

(a) se cade de acord în mod expres; sau
(b) prin comportarea lor se consideră că au căzut de acord în acest sens.

2. Un tratat considerat ca fiind în vigoare conform alin. 1 se aplică în relațiile dintre noul Stat independent și celălalt Stat-parte, de la data succesiunii Statelor, dacă din acordul lor nu apare o intenție diferită sau nu se stabilește altfel.

ARTICOLUL 25 Plasarea între Statul predecesor și noul Stat independent

Un tratat care, conform art. 24, este considerat în vigoare între un nou Stat independent și celălalt Stat-parte, din cauza acestui fapt nu este considerat în vigoare și în relațiile dintre Statul predecesor și noul Stat independent.

ARTICOLUL 26 Anularea, suspendarea funcționării sau amendarea tratatului între
Statul predecesor și celălalt Stat-parte

1. Când, conform art. 24, un tratat este considerat ca fiind în vigoare între un nou Stat independent și celălalt Stat-parte, tratatul:

(a) nu încetează să fie în vigoare între ele doar din cauza faptului că a încetat ulterior între Statul predecesor și celălalt Stat-parte;

(b) nu este suspendat între ele doar din cauza faptului că a fost suspendat ulterior între Statul predecesor și celălalt Stat-parte;

(c) nu este amendat doar din cauza faptului că a fost amendat ulterior între Statul predecesor și celălalt Stat-parte.

2. Faptul că un tratat a fost anulat sau, după caz, suspendat între Statul predecesor și celălalt Stat-parte după data succesiunii Statelor, nu împiedică tratatul de a fi considerat în vigoare sau, după caz, în funcțiune între noul Stat independent și celălalt Stat-parte, dacă s-a stabilit, în conformitate cu art. 24, că așa au căzut de acord.

3. Faptul că un tratat a fost amendat între Statul predecesor și celălalt Stat-parte după succesiunea Statelor, nu împiedică tratatul neamendat să fie considerat în vigoare, conform art. 24, între noul Stat independent și celălalt Stat-parte, dacă nu se stabilește că ele intenționează să aplice între ele tratatul amendat.

SECȚIUNEA 4 Aplicarea provizorie

ARTICOLUL 27 Tratate multilaterale

1. Dacă, la data succesiunii Statelor, un tratat multilateral era în vigoare cu privire la un teritoriu la care se raportează succesiunea Statelor și noul Stat independent își anunță intenția ca tratatul să se aplice provizoriu cu privire la teritoriul său, acel tratat se va aplica provizoriu între noul Stat independent și orice parte care este în mod expres de acord sau care, datorită comportării sale, se consideră că a fost de acord.

2. Cu toate acestea, în cazul unui tratat care intră în categoria menționată în art. 17 alin. 3, este necesar acceptul tuturor părților pentru o astfel de aplicare provizorie.

3. Dacă, la data succesiunii Statelor, un tratat multilateral care nu este încă în vigoare se aplică provizoriu cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor, iar noul Stat independent își anunță intenția ca tratatul să continue a fi aplicat provizoriu cu privire la teritoriul său, acel tratat se va aplica provizoriu între noul Stat independent și orice Stat contractant care este de acord în mod expres sau care, prin comportarea sa, se consideră că a fost de acord.

4. Totuși, în cazul unui tratat care intră în categoria menționată în art. 17 alin. 3, este necesar acceptul tuturor Statelor contractante pentru o astfel de aplicare provizorie.

5. Alin. 1 și 4 nu se aplică dacă din tratat rezultă, sau dacă se stabilește altfel, că aplicarea tratatului cu privire la noul Stat independent ar fi incompatibilă cu obiectul și scopul tratatului sau ar modifica condițiile sale de funcționare.

ARTICOLUL 28 Tratate bilaterale

Un tratat bilateral, care la data succesiunii Statelor era în vigoare sau se aplica provizoriu cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor, este considerat că se aplică provizoriu între noul Stat independent și celălalt Stat implicat, atunci când:

(a) ele sunt în mod expres de acord; sau

(b) prin comportamentul lor se consideră că au fost de acord.

ARTICOLUL 29 Încetarea aplicării provizorii

1. Dacă tratatul prevede altfel sau se convine altfel, aplicarea provizorie a unui tratat multilateral, conform art. 27, poate înceta:

(a) prin notificare rezonabilă de denunțare dată de noul Stat independent sau de partea ori Statul contractant, care aplică provizoriu tratatul și expirarea notificării; sau

(b) în cazul unui tratat care intră în categoria menționată la art. 17 alin. 3, prin notificare rezonabilă de denunțare dată de noul Stat independent sau de toate părțile ori, după caz, de toate Statele contractante și expirarea notificării.

2. Dacă tratatul nu prevede altfel sau nu se convine altfel, aplicarea provizorie a unui tratat bilateral conform art. 28 poate fi anulată prin notificarea rezonabilă de denunțare dată de noul Stat independent sau celălalt Stat implicat și expirarea notificării.

3. Dacă tratatul nu prevede o perioadă mai scurtă pentru încetarea acțiunii sale sau dacă nu se convine altfel, notificarea rezonabilă de denunțare va fi un preaviz de 12 luni de la data la care este primită de celălalt Stat sau State care aplică provizoriu tratatul.

4. Dacă tratatul nu prevede altfel sau dacă nu se convine altfel, aplicarea provizorie a unui tratat multilateral, conform art. 27, se va încheia, dacă noul Stat independent își anunță intenția de a nu deveni parte la tratat.

SECȚIUNEA 5 Noi state independente formate din două sau mai multe teritorii

ARTICOLUL 30 Noile state independente formate din două sau mai multe teritorii

1. Art. 16-29 se aplică în cazul unui nou Stat independent format din două sau mai multe teritorii.

2. Când un nou Stat independent format din două sau mai multe teritorii este considerat sau devine parte la un tratat în virtutea art. 17, 18 sau 24 și la data succesiunii Statelor tratatul era în vigoare sau primise acceptul de a fi legat de tratat, cu privire la unul sau mai multe, dar nu toate, acele teritorii, tratatul se va aplica cu privire la întregul teritoriu al acelui stat, cu următoarele excepții:

(a) din tratat rezultă, sau se stabilește altfel, că aplicarea tratatului cu privire la întregul teritoriu ar fi incompatibilă cu obiectul și scopul tratatului sau ar modifica radical condițiile sale de funcționare;

(b) în cazul unui tratat multilateral care nu cade sub incidența art. 17 alin. 3 sau art. 18 alin. 4, notificarea de succesiune este limitată la teritoriul cu privire la care tratatul era în vigoare la data succesiunii Statelor sau cu privire la care s-a acordat acceptul de a fi legat de tratat anterior acelei date;

(c) în cazul unui tratat multilateral care cade sub incidența art. 17 alin. 3 sau art. 18 alin. 4, noul Stat independent și celelalte State-părți sau, după caz, celelalte State contractante convin altfel; sau

(d) în cazul unui tratat bilateral, noile Stat independente și celelalte State implicate convin altfel.

3. Când un nou Stat independent format din două sau mai multe teritorii devine parte la un tratat multilateral conform art. 19 și prin semnătura sau semnăturile Statului sau Statelor predecesoare s-a intenționat ca tratatul să se extindă asupra unuia sau mai multor teritorii dar nu asupra tuturor, tratatul se va aplica cu privire la întregul teritoriu al noului Stat independent, cu următoarele excepții:

(a) din tratat rezultă, sau se stabilește altfel, că aplicarea tratatului cu privire la întregul teritoriu ar fi incompatibilă cu obiectul și scopul tratatului sau ar modifica radical condițiile sale de funcționare;

(b) în cazul unui tratat multilateral care nu cade sub incidența art. 19 alin. 4, ratificarea, acceptarea sau aprobarea tratatului este limitată la teritoriul sau teritoriile asupra cărora s-a intenționat extinderea tratatului; sau

(c) în cazul unui tratat multilateral care cade sub incidența art. 19 alin. 4, noul Stat independent și celelalte State-părți sau, după caz, celelalte State contractante nu convin altfel.

PARTEA A IV-A Unificarea și separarea statelor

ARTICOLUL 31 Efectele unificării Statelor asupra tratatelor în vigoare
la data succesiunii Statelor

1. Când două sau mai multe State se unesc și astfel formează un Stat succesor, orice tratat în vigoare la data succesiunii Statelor cu privire la oricare dintre ele rămâne în vigoare cu privire la Statul succesor, cu următoarele excepții:

(a) Statul succesor și celălalt Stat-parte sau celelalte State-părți convin altfel; sau

(b) rezultă din tratat, sau se stabilește altfel, că aplicarea tratatului cu privire la Statul succesor ar fi incompatibilă cu obiectul și scopul tratatului sau ar modifica radical condițiile sale de funcționare.

2. Orice tratat care rămâne în vigoare în conformitate cu alin. 1 se va aplica numai cu privire la partea din teritoriul Statului succesor cu privire la care tratatul a fost în vigoare la data succesiunii Statelor, cu următoarele excepții:

(a) în cazul unui tratat multilateral care nu intră în categoria menționată în art. 17 alin. 3, Statul succesor face o notificare că tratatul se va aplica asupra întregului său teritoriu;

(b) în cazul unui tratat multilateral care intră în categoria menționată în art. 17 alin. 3, Statul succesor și celelalte State-părți convin altfel; sau

(c) în cazul unui tratat bilateral, Statul succesor și celelalte State-părți convin altfel.

3. Alin. 2 lit. (a) nu se aplică dacă din tratat rezultă, sau se stabilește altfel, că aplicarea tratatului asupra întregului teritoriu al Statului succesor ar fi incompatibilă cu obiectul și scopul tratatului sau ar modifica radical condițiile sale de funcționare.

ARTICOLUL 32 Efectele unificării Statelor asupra tratatelor care nu sunt
în vigoare la data succesiunii Statelor

1. Funcție de alin. 3 și 4, un Stat succesor care cade sub incidența art. 31 poate, printr-o notificare, să-și stabilească statutul ca Stat contractant la un tratat multilateral care nu este în vigoare dacă, la data succesiunii Statelor, oricare dintre Statele predecesoare era Stat contractant la tratat.

2. Funcție de alin. 3 și 4, un Stat succesor care cade sub incidența art. 31 poate, printr-o notificare, să-și stabilească statutul ca parte la un tratat multilateral care intră în vigoare după data succesiunii Statelor dacă, la acea dată, oricare dintre Statele predecesoare era Stat contractant la tratat.

3. Alin. 1 și 2 nu se aplică dacă din tratat rezultă, sau se stabilește altfel, că aplicarea tratatului cu privire la Statul succesor ar fi incompatibilă cu obiectul și scopul tratatului sau ar modifica radical condițiile sale de funcționare.

4. Dacă tratatul este unul care intră în categoria menționată în art. 17 alin. 3, Statul succesor poate să-și stabilească statutul ca parte sau ca Stat contractant la tratat, numai cu consimțământul tuturor părților sau tuturor Statelor contractante.

5. Oricare tratat la care Statul succesor devine Stat contractant sau parte, în conformitate cu alin. 1 sau 2, se va aplica numai cu privire la partea din teritoriul Statului succesor asupra căreia s-a dat acceptul de a fi legată de tratat anterior datei de succesiune a Statelor, cu următoarele excepții:

(a) în cazul unui tratat multilateral care nu intră în categoria menționată în art. 17 alin. 3, Statul succesor indică în notificarea făcută conform alin. 1 sau 2 că tratatul se va aplica asupra întregului său teritoriu; sau

(b) în cazul unui tratat multilateral care intră în categoria menționată în art. 17 alin. 3, Statul succesor și toate părțile sau, după caz, toate Statele contractante convin altfel.

6. Alin. 5 lit. (a) nu se aplică dacă din tratat rezultă, sau se stabilește altfel, că aplicarea tratatului asupra întregului teritoriu al Statului succesor ar fi incompatibilă cu obiectul și scopul tratatului sau ar modifica radical condițiile sale de funcționare.

ARTICOLUL 33 Efectele unificării Statelor asupra tratatelor
semnate de un Stat predecesor, condiționate de ratificare,
acceptare și aprobare

1. Funcție de alin. 2 și 3, dacă înainte de data succesiunii Statelor unul dintre Statele predecesoare a semnat un tratat multilateral condiționat de ratificare, acceptare sau aprobare, un Stat succesor căzând sub incidența art. 31 poate ratifica, accepta sau aproba tratatul ca și cum l-ar fi semnat, putând astfel deveni parte sau Stat contractant la acest tratat.

2. Alin. 1 nu se aplică dacă din tratat rezultă, sau s-a stabilit altfel, că aplicarea tratatului cu privire la Statul succesor ar fi incompatibilă cu obiectul și scopul tratatului sau ar modifica radical condițiile sale de funcționare.

3. Dacă tratatul se încadrează în categoria menționată în art. 17 alin. 3, Statul succesor poate deveni parte sau Stat contractant la tratat, numai cu acceptul tuturor părților sau tuturor Statelor contractante.

4. Orice tratat la care Statul succesor devine parte sau Stat contractant, în conformitate cu alin. 1, se va aplica numai asupra părții de teritoriu a Statului succesor cu privire la care a fost semnat tratatul de unul dintre Statele predecesoare, cu următoarele excepții:

(a) în cazul unui tratat multilateral care nu intră în categoria menționată în art. 17 alin. 3, Statul succesor, atunci când ratifică, acceptă sau aprobă tratatul, face notificarea că tratatul se va aplica asupra întregului său teritoriu; sau

(b) în cazul unui tratat multilateral care intră în categoria menționată în art. 17 alin. 3, Statul succesor și toate părțile sau, după caz, toate părțile contractante convin altfel.

5. Alin. 4 lit. (a) nu se aplică dacă din tratat rezultă, sau se stabilește altfel, că aplicarea tratatului asupra întregului teritoriu al Statului succesor ar fi incompatibilă cu obiectul și scopul tratatului sau ar modifica radical condițiile sale de funcționare.

ARTICOLUL 34 Succesiunea Statelor în cazul separării unor părți ale unui Stat

1. Când o parte sau părți din teritoriul unui Stat se separă pentru a forma unul sau mai multe State, indiferent dacă Statul predecesor continuă să existe:

(a) orice tratat în vigoare la data succesiunii Statelor asupra întregului teritoriu al Statului predecesor rămâne în vigoare cu privire la fiecare Stat succesor astfel format;

(b) orice tratat în vigoare la data succesiunii Statelor numai asupra unei părți a teritoriului Statului predecesor care a devenit Stat succesor rămâne în vigoare numai cu privire la acel Stat succesor.

2. Alin. 1 nu se aplică dacă:

(a) Statele respective convin altfel; sau

(b) rezultă din tratat, sau se stabilește altfel, că aplicarea tratatului cu privire la Statul succesor ar fi incompatibilă cu obiectul și scopul tratatului sau ar modifica radical condițiile sale de funcționare.

ARTICOLUL 35 Situația unui tratat dacă un Stat continuă să existe
după separarea unei părți a teritoriului său

Când, după separarea oricărei părți a teritoriului unui Stat, Statul predecesor continuă să existe, orice tratat care la data succesiunii de State era în vigoare cu privire la Statul predecesor rămâne în vigoare asupra restului teritoriului, în afara cazului că:

(a) Statele în cauză convin altfel;

(b) se stabilește că tratatul se raportează numai la teritoriul care s-a separat de Statul predecesor; sau

(c) rezultă din tratat, sau se stabilește altfel, că aplicarea tratatului cu privire la Statul predecesor ar fi incompatibilă cu obiectul și scopul tratatului sau ar modifica radical condițiile sale de funcționare.

ARTICOLUL 36 Participarea la tratate care nu sunt în vigoare la data
succesiunii Statelor în cazurile de separare a unor
părți ale unui Stat

1. Funcție de alin. 3 și 4, un Stat succesor care se încadrează în art. 34 alin. 1 poate, printr-o notificare, să-și stabilească statutul ca Stat contractant la un tratat multilateral care nu este în vigoare dacă, la data succesiunii Statelor, Statul predecesor era Stat contractant la tratat cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor.

2. Funcție de alin. 3 și 4, un Stat succesor care se încadrează în art. 34 alin. 1 poate, printr-o notificare, să-și stabilească statutul ca parte la un tratat multilateral care intră în vigoare după data succesiunii Statelor dacă la acea dată Statul predecesor era un Stat contractant la tratat cu privire la teritoriul la care se raportează succesiunea Statelor.

3. Alin. 1 și 2 nu se aplică dacă rezultă din tratat, sau se stabilește astfel, că aplicarea tratatului cu privire la Statul succesor ar fi incompatibilă cu obiectul și scopul tratatului sau ar modifica condițiile sale de funcționare.

4. Dacă tratatul este unul care se încadrează în categoria menționată în art. 17 alin. 3, Statul succesor își poate stabili statutul ca parte sau ca Stat contractant la tratat numai cu acceptul tuturor părților sau al tuturor Statelor contractante.

ARTICOLUL 37 Participarea în cazuri de separare a unor părți ale
unui Stat la tratate semnate de Statul predecesor,
condiționate de ratificare, acceptare sau aprobare

1. Funcție de alin. 2 și 3, dacă înainte de data succesiunii Statelor Statul predecesor semnase un tratat multilateral condiționat de ratificare, acceptare sau aprobare iar tratatul, dacă ar fi fost în vigoare la acea dată, ar fi fost aplicat asupra teritoriului la care se raportează succesiunea Statelor, un Stat succesor care se încadrează în art. 34 alin. 1 poate ratifica, accepta sau aproba tratatul, ca și cum ar fi semnat tratatul respectiv, și poate, ca atare, să devină parte sau Stat contractant la acesta.

2. Alin. 1 nu se aplică dacă rezultă din tratat, sau se stabilește altfel, că aplicarea tratatului cu privire la Statul succesor ar fi incompatibilă cu obiectul și scopul tratatului sau ar modifica radical condițiile sale de funcționare.

3. Dacă tratatul intră în categoria menționată în art. 17 alin. 3, Statul succesor poate deveni parte sau Stat contractant la tratat numai cu acceptul tuturor părților sau al tuturor Statelor contractante.

ARTICOLUL 38 Notificări

1. Orice notificare în conformitate cu art. 31, 32 sau 36 va fi făcută în scris.

2. Dacă notificarea nu este semnată de șeful Statului, șeful Guvernului sau de ministrul afacerilor externe, reprezentantului Statului care face comunicarea i se poate cere să-și asume puteri depline.

3. Dacă tratatul nu prevede altfel, notificarea:

(a) va fi transmisă de Statul succesor depozitarului sau, dacă nu există depozitar, părților sau Statelor contractante;

(b) va fi considerată ca fiind făcută de Statul succesor la data la care este primită de depozitar sau, dacă nu există depozitar, la data la care este primită de toate părțile sau, după caz, de toate Statele contractante.

4. Alin. 3 nu afectează nici o obligație pe care depozitarul ar avea-o, conform tratatului sau în alt mod, de a informa părțile sau Statele contractante asupra notificării sau a oricărei comunicări făcute în legătură cu aceasta de către Statul succesor.

5. Funcție de prevederile tratatului, o astfel de notificare sau comunicare va fi considerată ca fiind primită de Statul căruia îi este adresată numai după ce acesta din urmă a fost informat de depozitar.

PARTEA A V-A Prevederi diverse

ARTICOLUL 39 Cazuri de răspundere a Statului și izbucnirea ostilităților

Prevederile prezentei Convenții nu vor judeca anticipat nici o problemă care poate să apară, referitor la efectele succesiunii Statelor asupra unui tratat, din responsabilitatea internațională a unui Stat sau din izbucnirea de ostilități între State.

ARTICOLUL 40 Cazuri de ocupație militară

Prevederile prezentei Convenții nu vor judeca anticipat nici o problemă care poate să apară referitor la un tratat, ca urmare a ocupării militare a unui teritoriu.

PARTEA A VI-A Soluționarea conflictelor

ARTICOLUL 41 Consultări și negocieri

În cazul izbucnirii unui conflict privind interpretarea sau aplicarea prezentei Convenții între două sau mai multe Părți la Convenție, acestea, la cererea oricăreia dintre ele, vor căuta să îl soluționeze printr-un proces de consultări și negocieri.

ARTICOLUL 42 Concilierea

Dacă acest conflict nu se soluționează în decurs de șase luni de la data la care s-a făcut cererea menționată în art. 41, oricare parte la conflict poate să îl supună procedurii de conciliere, specificată în Anexa la prezenta Convenție, prin adresarea unei cereri în acest sens Secretarului General al Națiunilor Unite și prin informarea celeilalte părți sau părților asupra cererii.

ARTICOLUL 43 Soluționarea juridică

Orice Stat, în momentul semnării sau ratificării prezentei Convenții, ori al aderării la aceasta, sau în orice moment după aceea, poate, printr-o notificare către depozitar, să declare că, acolo unde un conflict nu s-a soluționat prin aplicarea procedurilor menționate în art. 41 și 42, conflictul respectiv poate fi trimis spre judecare la Curtea Internațională de Justiție, printr-o cerere scrisă de oricare parte la conflict sau, ca alternativă, la arbitraj, cu condiția ca și cealaltă parte să fi făcut o declarație similară.

ARTICOLUL 44 Soluționarea prin consimțământ comun

În ciuda prevederilor art. 41, 42 și 43, dacă un conflict privind interpretarea sau aplicarea prezentei Convenții izbucnește între două sau mai multe Părți la Convenție, prin consimțământ comun ele pot cădea de acord să îl trimită la Curtea Internațională de Justiție, la arbitraj, sau să îi aplice orice procedură corespunzătoare de soluționare a conflictelor.

ARTICOLUL 45 Alte prevederi în vigoare pentru soluționarea conflictelor

Nimic din art. 41-44 nu va afecta drepturile sau obligațiile Părților la prezenta Convenție prin nici o prevedere care să le angajeze cu privire la soluționarea conflictelor.

PARTEA A VII-A Prevederi finale

ARTICOLUL 46 Semnarea

Prezenta Convenție va fi deschisă semnării de către toate Statele până la 28 februarie 1979, la Ministerul Federal al Afacerilor Externe al Republicii Austria și, ulterior, până la 31 august 1979, la Sediul Națiunilor Unite din New York.

ARTICOLUL 47 Ratificarea

Prezenta Convenție este supusă ratificării. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul General al Națiunilor Unite.

ARTICOLUL 48 Aderarea

Prezenta Convenție va rămâne deschisă aderării oricărui stat. Instrumentele de aderare vor fi depuse la Secretarul General al Națiunilor Unite.

ARTICOLUL 49 Intrarea în vigoare

1. Prezenta Convenție va intra în vigoare în a treizecea zi după data depunerii celui de-al cincisprezecelea instrument de ratificare sau aderare.

2. Pentru fiecare Stat care ratifică sau aderă la Convenție după depunerea celui de-al cincisprezecelea instrument de ratificare sau aderare, Convenția va intra în vigoare în a treizecea zi după depunerea de către Statul respectiv a instrumentelor sale de ratificare sau aderare.

ARTICOLUL 50 Textele autentice

Originalul prezentei Convenții, ale cărei versiuni în arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă sunt, de asemenea, autentice, va fi depusă la Secretarul General al Națiunilor Unite.

DREPT MĂRTURIE, subsemnații Plenipotențiari, fiind autorizați de Guvernele lor, am semnat prezenta Convenție.

ÎNCHEIATĂ LA VIENA, la douăzeci și trei august, o mie nouă sute șaptezeci și opt.

ANEXĂ

1. Se va întocmi o listă de conciliatori constând din juriști calificați, care va fi păstrată de Secretarul General al Națiunilor Unite. În acest scop, fiecare Stat care este membru al Națiunilor Unite sau Parte la prezenta Convenție va fi invitat să desemneze doi conciliatori, iar numele persoanelor astfel desemnate vor constitui o listă. Durata în funcție a unui conciliator, inclusiv a celui desemnat să ocupe un post vacant temporar, va fi de cinci ani și poate fi reînnoită. Un conciliator a cărui durată în funcție expiră, va continua să îndeplinească orice funcție pentru care ar fi fost ales conform alineatului următor.

2. Când se adresează o cerere Secretarului General conform art. 42, Secretarul General va prezenta conflictul în fața unei comisii de conciliere, constituită după cum urmează:

Statul sau Statele care constituie una din părțile implicate în conflict va/vor numi:

(a) un conciliator de naționalitatea acelui Stat sau a unuia din acele State, care poate sau nu să fie ales de pe lista menționată în alin. 1; și

(b) un conciliator care nu este de naționalitatea acelui Stat sau a unuia din acele State, care va fi ales de pe listă.

Statul sau Statele constituind cealaltă parte în conflict va/vor numi doi conciliatori în același mod. Cei patru conciliatori aleși de părți vor fi numiți în termen de șaizeci de zile de la data la care Secretarul General a primit cererea.

În decurs de șaizeci de zile de la data numirii ultimului dintre ei, cei patru conciliatori numesc un al cincilea conciliator de pe listă, care va fi președinte.

Dacă numirea președintelui sau a oricăruia dintre ceilalți conciliatori nu s-a făcut în perioada stabilită pentru o astfel de numire, aceasta se va face de către Secretarul General în decurs de șaizeci de zile de la data expirării acelei perioade. Numirea președintelui poate fi făcută de Secretarul General fie de pe listă, fie dintre membrii Comisiei de drept internațional. Oricare dintre perioadele în care trebuie să se facă numiri poate fi prelungită cu acordul părților implicate în conflict.

Orice post vacant va fi ocupat în modul prevăzut pentru numirea inițială.

3. Comisia de conciliere va decide asupra propriei proceduri. Comisia, cu consimțământul părților implicate în conflict, poate invita orice Parte la prezenta Convenție să-și prezinte punctul de vedere, verbal sau în scris. Deciziile și recomandările Comisiei vor fi făcute cu majoritatea voturilor celor cinci membri.

4. Comisia poate atrage atenția părților implicate în conflict asupra oricăror măsuri care ar putea facilita o soluționare amiabilă.

5. Comisia va audia părțile, va examina reclamațiile și obiecțiile, și va face propuneri părților în scopul ajungerii la o soluționare amiabilă a conflictului.

6. Comisia va raporta în decurs de douăsprezece luni de la constituirea sa. Raportul său va fi depus la Secretarul General și transmis părților aflate în conflict. Raportul Comisiei, inclusiv orice concluzie privind faptele sau chestiuni de drept, nu va avea forță executorie asupra părților și nu va avea alt caracter decât cel de recomandări prezentate spre examinare părților pentru a facilita o soluționare amiabilă a conflictului.

7. Secretarul General va acorda Comisiei toată asistența și facilitățile de care ar putea avea nevoie. Cheltuielile Comisiei vor fi suportate de Națiunile Unite.

;
se încarcă...