Act Internațional

Convenția Natiunilor Unite privind transportul de marfuri pe mare din 31.03.1978

Modificări (...), Referințe (1), Reviste (1), Jurisprudență

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 28 noiembrie 1981

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

PREAMBUL

Statele parti la prezenta conventie,

recunoscand utilitatea elaborarii de comun acord a anumitor reguli privind transportul de marfuri pe mare, au hotarat sa incheie o conventie in acest scop si au convenit asupra celor ce urmeaza:

PARTEA I Prevederi generale

ARTICOLUL 1 Definitii

In prezenta conventie:

1. caraus inseamna orice persoana care (sau in numele careia) a incheiat un contract de transport de marfuri pe mare cu un incarcator;

2. caraus efectiv inseamna orice persoana careia i s-a incredintat, de catre caraus, efectuarea partiala sau in intregime a unui transport de marfuri si include orice alta persoana careia i s-a incredintat o astfel de sarcina;

3. incarcator inseamna orice persoana de catre care sau in numele careia sau din autorizarea careia s-a incheiat cu carausul un contract de transport de marfuri pe mare, sau orice persoana de catre care sau in numele careia sau din autorizarea careia marfurile sunt in mod efectiv predate carausului in legatura cu contractul de transport pe mare;

4. destinatar inseamna persoana indreptatita sa preia marfurile;

5. termenul marfuri include si animalele vii; in cazul cand marfurile sunt grupate intr-un container, pe o paleta sau o alta unitate similara de transport sau in cazul cand marfurile sunt ambalate, termenul marfuri include aceste unitati de transport sau ambalaje, daca sunt puse la dispozitie de catre incarcator;

6. contract de transport pe mare inseamna orice contract prin care carausul se obliga, contra platii unui navlu, sa transporte marfuri pe mare de la un port la altul; in orice caz, un contract care implica, pe langa transportul pe mare, si transportul cu alte mijloace, este considerat contract de transport pe mare in sensul prezentei conventii numai in masura in care are legatura cu transportul pe mare;

7. conosament inseamna un document care face dovada unui contract de transport pe mare si a preluarii sau incarcarii marfurilor de catre caraus, prin care carausul se obliga sa livreze marfurile contra prezentarii acestui document. O astfel de obligatie se realizeaza prin prevederea expresa din document ca marfurile sa fie livrate la ordinul unei persoane nominalizate, la ordin, sau la purtator;

8. in scris include, printre altele, telegrama si telex.

ARTICOLUL 2 Domeniul de aplicare Jurisprudență (1)

1. Prevederile prezentei conventii se aplica la toate contractele de transport pe mare intre doua state diferite, daca: Jurisprudență (1)

a) portul de incarcare prevazut in contractul de transport pe mare este situat intr-un stat contractant, sau Jurisprudență (1)

b) portul de descarcare prevazut in contractul de transport pe mare este situat intr-un stat contractant, sau

c) unul dintre porturile facultative de descarcare prevazut in contractul de transport pe mare este portul efectiv de descarcare si este situat intr-un stat contractant, sau

d) conosamentul sau alt document care face dovada contractului de transport pe mare este emis intr-un stat contractant, sau Jurisprudență (1)

e) conosamentul sau alt document care face dovada contractului de transport pe mare stipuleaza ca prevederile prezentei conventii sau legislatia oricarui stat care le aplica guverneaza contractul. Jurisprudență (1)

2. Prevederile prezentei conventii se aplica independent de nationalitatea navei, a carausului, a carausului efectiv, a incarcatorului, a destinatarului saua oricarei persoane interesate. Jurisprudență (1)

3. Prevederile prezentei conventii nu se aplica contractelor de navlosire. Totusi, in cazul cand se emite un conosament ca urmare a unui contract de navlosire, prevederile conventiei se aplica la un astfel de conosament in cazul in care acesta reglementeaza relatiile dintre caraus si detinatorul conosamentului, daca acesta din urma nu este si navlositor.

4. Atunci cand un contract stipuleaza ca in viitor transportul marfurilor se va face prin expeditii succesive, intr-o perioada convenita, prevederile prezentei conventii se vor aplica la fiecare expeditie. Cu toate acestea, atunci cand un transport se executa potrivit unui contract de navlosire, se aplica prevederile pct. 3 al prezentului articol.

ARTICOLUL 3 Interpretarea conventiei

In interpretarea si aplicarea prevederilor prezentei conventii se va tine seama de caracterul ei international si de necesitatea de a promova uniformitatea.

PARTEA A II-A Raspunderea carausului

ARTICOLUL 4 Durata raspunderii

1. Raspunderea carausului pentru marfuri in baza acestei conventii acopera perioada in care marfurile sunt in grija sa la portul de incarcare, pe timpul transportului si la portul de descarcare.

2. In sensul pct. 1 al prezentului articol, marfurile sunt considerate in grija carausului:

a) din momentul cand acesta le preia de la:

i) incarcator sau de la o persoana care actioneaza in numele acestuia, sau

ii) o autoritate sau o alta terta persoana careia, potrivit legii sau reglementarilor aplicabile in portul de incarcare, marfurile trebuie predate pentru incarcare;

b) pana in momentul cand carausul livreaza marfurile:

i) prin predarea marfurilor destinatarului, sau

ii) in cazurile cand destinatarul nu primeste marfurile de la caraus, prin punerea lor la dispozitia destinatarului in conformitate cu contractul sau legea, sau cu practicile ce se aplica in portul de descarcare, sau

iii) prin predarea marfurilor unei autoritati sau unei terte parti careia, potrivit legii sau reglementarilor aplicabile in portul de descarcare, trebuie predate marfurile.

3. La pct. 1 si 2 ale prezentului articol, referirea la caraus sau destinatar include, in afara de caraus sau destinatar, si pe prepusii sau mandatarii acestora.

ARTICOLUL 5 Temeiul raspunderii

1. Carausul este raspunzator pentru daune rezultate din pierderea sau avarierea marfurilor, precum si din intarzierea in livrare, daca imprejurarea care a cauzat pierderea, avarierea sau intarzierea s-a produs in timpul cat marfurile se aflau in grija sa in sensul art. 4, daca nu dovedeste ca el, prepusii sau mandatarii sai au luat toate masurile care se cereau in mod rezonabil sa fie luate pentru a evita aparitia si consecintele acestei imprejurari.

2. Se considera intarziere a livrarii atunci cand marfurile nu au fost livrate la portul de descarcare prevazut in contractul de transport maritim in termenul convenit in mod expres sau, in lipsa unui asemenea acord, intr-un termen ce poate fi in mod rezonabil pretins unui caraus diligent, avand in vedere imprejurarile de fapt.

3. Persoana indreptatita sa faca o reclamatie pentru pierderea marfurilor poate considera marfurile ca pierdute daca acestea nu au fost livrate, asa cum prevede art. 4, in termen de 60 de zile consecutive de la expirarea termenului de livrare conform pct. 2 al prezentului articol.

4.

a) Carausul este raspunzator:

i) pentru pierderea sau avariile provocate marfurilor sau pentru intarzierea in livrare cauzata de incendiu, daca reclamantul dovedeste ca incendiul a rezultat dintr-o greseala sau dintr-o neglijenta a carausului, a prepusilor sau mandatarilor sai;

ii) pentru pierderea, avariile sau intarzierile in livrarea marfurilor pentru care reclamantul dovedeste ca sunt un rezultat al culpei sau al neglijentei carausului, a prepusilor sau a mandatarilor sai in luare tuturor masurilor care pot fi pretinse in mod rezonabil pentru a stinge incendiul si a evita sau a limita consecintele acestuia.

b) In cazul cand incendiul la bordul navei afecteaza marfurile, daca reclamantul sau carausul doreste, va fi efectuat un raport de expertiza, in conformitate cu practica transporturilor maritime, pentru determinarea cauzelor si a imprejurarilor ce au provocat incendiul, si o copie a raportului intocmit de expert va fi pusa, la cerere, la dispozitia carausului si a reclamantului.

5. In cazul transportului de animale vii, carausul nu este raspunzator de pierderile, daunele sau intarzierea in livrare care rezulta din riscuri speciale inerente acestui fel de transport. Daca carausul dovedeste ca s-a conformat instructiunilor speciale care i-au fost date de catre incarcator si ca, in imprejurarile de fapt, pierderea, dauna sau intarzierea in livrare poate fi atribuita unor astfel de riscuri, se presupune ca pierderea, dauna sau intarzierea in livrare a fost astfel cauzata, daca nu se face dovada ca pierderea, dauna sau intarzierea rezulta, in totalitate sau in parte, dintr-o culpa sau dintr-o neglijenta a carausului, a prepusilor sau a mandatarilor sai.

6. Carausul nu este raspunzator, cu exceptia cazurilor de avarie comuna, cand pierderea, avarierea sau intarzierea in livrare a aparut ca urmare a masurilor luate pentru salvarea de vieti omenesti sau din masuri rezonabil luate in vederea salvarii bunurilor pe mare.

7. Atunci cand culpa sau neglijenta carausului, a prepusilor sau a mandatarilor sai este combinata cu alte cauze de producere a pierderii, avarierii sau intarzierii in livrare, carausul este raspunzator numai in masura in care pierderea, avarierea sau intarzierea in livrare se datoreaza unei astfel de culpe sau neglijente, cu conditia ca el sa dovedeasca cuantumul pierderii, al avarierii sau al intarzierii in livrare care nu poate fi atribuit respectivei culpe sau neglijente.

ARTICOLUL 6 Limitele raspunderii

1.

a) Raspunderea carausului pentru daune rezultate din pierderea sau avarierea produsa marfurilor in conformitate cu prevederile art. 5 este limitata la o suma echivalenta cu 835 de unitati de cont pe colet sau alta unitate de transport, sau la 2,5 unitati de cont pe kilogram de greutate bruta a marfurilor pierdute sau avariate, oricare din ele este mai mare.

b) Raspunderea carausului pentru intarziere in livrare in conformitate cu prevederile art. 5 este limitata la un cuantum echivalent cu de doua ori si jumatate valoarea navlului platibil pentru marfurile livrate cu intarziere, dar care nu va depasi navlul total platibil contractului de transport maritim al marfurilor.

c) In nici un caz totalul responsabilitatii carausului potrivit subpunctelor a) si b) ale prezentului articol nu va depasi limitarea care ar fi stabilita conform subpunctului a) al prezentului articol pentru pierderea totala a marfurilor la care o asemenea responsabilitate a aparut.

2. In scopul calcularii cuantumului mai mare, conform pct. 1 a) al acestui articol, se vor aplica urmatoarele reguli:

a) In cazul cand pentru gruparea marfurilor se utilizeaza un container, paleta sau alta unitate similara de transport, enumerate in conosament, daca este emis, sau in orice alt document facand dovada unui contract de transport maritim, acestea sunt considerate colete sau unitati de transport.

Cu exceptia celor mentionate mai sus, marfurile intr-o astfel de unitate de transport sunt considerate o singura unitate de transport.

b) Atunci cand insasi unitatea de transport este pierduta sau avariata, aceasta este considerata ca o unitate distincta daca nu apartine carausului sau nu este pusa la dispozitie de catre caraus.

3. Prin unitate de cont se intelege unitatea de cont mentionata in art. 26.

4. Carausul si incarcatorul pot fixa, de comun acord, limite de raspundere superioare celor prevazute in art. 1.

ARTICOLUL 7 Aplicarea la pretentii necontractuale

1. Apararile si limitarile raspunderii prevazute in prezenta conventie se aplica in orice actiune impotriva carausului cu privire la pierderea sau avarierea marfurilor ce fac obiectul contractului de transport maritim sau pentru intarzieri in livrare, indiferent daca actiunea este intemeiata pe raspunderea contractuala sau delictuala sau in alt mod.

2. Daca aceasta actiune este indreptata impotriva unui prepus sau mandatar al carausului, acest prepus sau mandatar, daca dovedeste ca a actionat in limitele angajamentului sau, este indreptatit sa se prevaleze de apararile si limitarile raspunderii pe care carausul este indreptatit sa le invoce potrivit prezentei conventii.

3. Cu exceptia prevederilor de la art. 8, suma totala a despagubirilor datorate de caraus si de persoanele vizate la pct. 2 al prezentului articol nu va depasi limitele raspunderii prevazute in prezenta conventie.

ARTICOLUL 8 Decaderea din dreptul la limitarea raspunderii

1. Carausul nu este indreptatit sa beneficieze de limitarea raspunderii prevazute la art. 6 daca se dovedeste ca pierderea, avarierea sau intarzierea in livrare a rezultat dintr-o actiune sau omisiune a carausului comisa fie cu intentia de a cauza aceasta pierdere, avariere sau intarziere, fie prin nechibzuinta si cunoscand ca o asemenea pierdere, avariere sau intarziere ar putea probabil sa se produca.

2. Independent de prevederile pct. 2 al art. 7, un prepus sau un mandatar al carausului nu este indreptatit sa beneficieze de limitarea raspunderii asa cum este prevazuta in art. 6, daca se dovedeste ca pierderea, avarierea sau intarzierea in livrare rezulta dintr-un act sau dintr-o omisiune a acestui prepus sau mandatar, comis fie cu intentia de a cauza o asemenea pierdere, fie prin nechibzuinta si cunoscand ca o asemenea pierdere, avariere sau intarziere ar putea probabil sa se produca.

ARTICOLUL 9 Marfuri transportate pe punte

1. Carausul este autorizat sa transporte marfurile pe punte numai daca un asemenea transport se efectueaza pe baza unui acord cu incarcatorul sau in conformitate cu uzantele comertului respectiv sau daca este cerut de reglementari sau reguli statutare in vigoare.

2. Daca carausul si incarcatorul au convenit ca marfurile vor fi sau ar putea fi transportate pe punte, carausul trebuie sa insereze in conosament sau in orice alt document care face dovada contractului de transport maritim o declaratie in acest sens. In lipsa unei asemenea declaratii, carausul are sarcina de a dovedi ca s-a incheiat o asemenea intelegere pentru transportul pe punte; carausul nu are insa dreptul de a invoca aceasta intelegere fata de un tert, inclusiv fata de un destinatar, care este detinator de buna-credinta al conosamentului.

3. Atunci cand marfurile au fost transportate pe punte contrar prevederilor pct. 1 al prezentului articol sau cand carausul nu poate invoca o intelegere privind transportul pe punte potrivit pct. 2 al prezentului articol, carausul, independent de prevederile pct. 1 al art. 5, este raspunzator de pierderea sau avarierea marfurilor, ca si de intarzierea in livrare care rezulta numai din transportul pe punte, iar intinderea raspunderii sale va fi stabilita conform prevederilor art. 6 sau art. 8 din prezenta conventie, dupa caz.

4. Transportul marfurilor efectuat pe punte, contrar unei intelegeri exprese de transport sub punte, este considerat ca un act sau o omisiune a carausului in sensul art. 8.

ARTICOLUL 10 Raspunderea carausului si a carausului efectiv

1. Cand executarea transportului sau a unei parti a acestuia a fost incredintata unui caraus efectiv, indiferent daca contractul maritim ii permite sau nu, carausul ramane in orice caz raspunzator de intregul transport conform prevederilor prezentei conventii. Carausul este raspunzator, pentru partea de transport efectuat de carausul efectiv, de actele si omisiunile carausului efectiv si de cele ale prepusilor si mandatarilor acestuia, care actioneaza in cadrul atributiilor lor.

2. Toate prevederile prezentei conventii care guverneaza raspunderea carausului se aplica de asemenea si raspunderii carausului efectiv pentru transportul efectuat de catre el. Prevederile pct. 2 si 3 ale art. 7 si cele ale pct. 2 al art. 8 se aplica atunci cand o actiune este intentata impotriva unui prepus sau mandatar al carausului efectiv. Jurisprudență (1)

3. Orice intelegere speciala prin care carausul isi asuma obligatii ce nu ii incumba in virtutea prezentei conventii sau renunta la drepturi care ii sunt conferite prin prezenta conventie are efecte fata de carausul efectiv numai daca acesta a fost de acord cu aceasta intelegere in mod expres si in scris. Chiar daca carausul efectiv a fost sau nu de acord cu aceasta intelegere, carausul ramane in orice caz legat de obligatiile sau renuntarile rezultand dintr-o asemenea intelegere speciala.

4. Daca si in masura in care atat carausul, cat si carausul efectiv, sunt responsabili, responsabilitatea lor este solidara.

5. Suma totala a despagubirilor datorate de caraus, de carausul efectiv si de prepusii si mandatarii acestora nu poate depasi limitele raspunderii prevazute in prezenta conventie.

6. Nici o prevedere din prezentul articol nu va aduce atingere drepturilor de regres care pot exista intre caraus si carausul efectiv.

ARTICOLUL 11 Transport cu carausi succesivi

1. Deosebit de prevederile pct. 1 al art. 1, cand un contract de transport pe mare prevede expres ca o parte anumita a transportului caruia i se aplica contractul respectiv va fi executata de o persoana desemnata, alta decat carausul, contractul poate, de asemenea, prevedea ca carausul nu este raspunzator de pierderea, avarierea sau intarzierea in livrare cauzate de o imprejurare care a avut loc in timp ce marfurile se aflau in grija carausului efectiv pe durata acestei parti a transportului. Totusi, orice prevedere limitand sau excluzand o asemenea raspundere este fara efect daca nici o procedura judiciara nu poate fi pornita impotriva carausului efectiv in fata unui tribunal competent in conformitate cu pct. 1 si 2 ale art. 21. Carausul are sarcina de a dovedi ca pierderea, avarierea sau intarzierea in livrare a fost cauzata de o astfel de imprejurare.

2. Carausul efectiv este raspunzator, in conformitate cu prevederile pct. 2 al art. 10, pentru pierderea, avarierea sau intarzierea in livrare cauzata printr-o imprejurare care s-a produs in timp ce marfurile erau in grija sa.

PARTEA A III-A Raspunderea incarcatorului

ARTICOLUL 12 Regula generala

Incarcatorul nu este raspunzator de prejudiciul suferit de caraus sau de carausul efectiv, nici de avarierea navei, decat daca prejudiciul sau avarierea a fost provocata din culpa sau neglijenta incarcatorului, a prepusilor sau a mandatarilor acestuia. De asemenea, nici prepusii sau mandatarii incarcatorului nu sunt raspunzatori de pierdere sau avariere decat daca ele au rezultat din culpa sau prin neglijenta lor.

ARTICOLUL 13 Reguli speciale privind marfurile periculoase

1. Incarcatorul trebuie sa aplice pe marfurile periculoase un marcaj sau o eticheta prin care se indica intr-un mod corespunzator ca marfurile sunt periculoase.

2. Cand incarcatorul preda marfuri periculoase carausului sau carausului efectiv, incarcatorul trebuie sa-l informeze pe caraus sau pe carausul efectiv, dupa caz, despre caracterul periculos al marfurilor si, daca este necesar, asupra precautiilor ce trebuie luate. Daca incarcatorul nu-si indeplineste aceasta obligatie si daca carausul sau carausul efectiv nu cunoaste pe alta cale caracterul lor periculos:

a) incarcatorul este raspunzator fata de caraus si fata de orice alt caraus efectiv pentru pierderea care rezulta din incarcarea acestor marfuri, si

b) marfurile pot fi descarcate in orice moment, distruse sau facute inofensive, dupa cum o cer imprejurarile, fara plata unei compensari.

3. prevederile pct. 2 al prezentului articol nu pot fi invocate de o persoana care, in timpul transportului, a luat in primire marfurile cunoscand ca ele sunt periculoase.

4. Daca, in cazurile cand prevederile pct. 2 subpunctul b) din prezentul articol nu sunt aplicabile sau nu pot fi invocate, marfurile periculoase devin un pericol efectiv pentru persoane sau bunuri, ele pot fi descarcate, distruse sau facute inofensive, dupa cum o cer imprejurarile, fara plata unei compensari, cu exceptia cazurilor cand exista obligatia de a contribui la avaria comuna sau cand carausul este raspunzator in conformitate cu prevederile art. 5.

PARTEA A IV-A Documente de transport

ARTICOLUL 14 Emiterea conosamentului

1. Cand marfurile sunt luate in primire de catre caraus sau de catre carausul efectiv, carausul trebuie, la cererea incarcatorului, sa emita un conosament.

2. Conosamentul poate fi semnat de catre o persoana care a primit imputernicirea carausului. Un conosament semnat de comandantul navei care transporta marfurile se considera ca fiind semnat in numele carausului.

3. Semnatura depusa pe conosament poate fi scrisa de mana, tiparita in facsimil, aplicata prin perforare sau prin stampilare, se poate prezenta sub forma de simbol sau sa fie aplicata prin orice mijloace mecanice sau electronice, daca procedeul nu contravine legilor tarii unde s-a emis conosamentul. Reviste (1)

ARTICOLUL 15 Continutul conosamentului

1. Conosamentul trebuie sa cuprinda, printre altele, urmatoarele mentiuni:

a) natura generala a marfurilor, marcajele principale necesare pentru identificarea marfurilor, o declaratie expresa, daca este cazul, privind caracterul periculos al marfurilor, numarul de colete sau de bucati, precum si greutatea marfurilor sau cantitatea lor exprimata in alt mod, asa cum au fost furnizate aceste indicatii de catre incarcator;

b) starea aparenta a marfurilor;

c) numele si sediul carausului;

d) numele incarcatorului;

e) destinatarul, daca este numit de incarcator;

f) portul de incarcare prevazut in contractul de transport maritim si data la care marfurile au fost preluate in portul de incarcare;

g) portul de descarcare prevazut in contractul de transport maritim;

h) numarul de exemplare originale ale conosamentului, daca sunt mai mult de unu;

i) locul emiterii conosamentului;

j) semnatura carausului sau a unei persoane care actioneaza in numele sau;

k) navlul in masura in care trebuie platit de destinatar sau alta indicatie ca navlul este platibil de catre acesta;

l) declaratia vizata in pct. 3 al art. 23;

m) declaratia, daca este cazul, ca marfurile vor fi sau vor putea fi transportate pe punte;

n) data sau perioada de livrare a marfurilor in portul de descarcare daca aceasta a fost expres agreata de catre parti, si o) limita sau limitele majorate ale raspunderii daca au fost fixate de comun acord in conformitate cu pct. 4 al art. 6.

2. Dupa ce marfurile au fost incarcate la bord, carausul trebuie sa elibereze incarcatorului, la cererea acestuia, un conosament cu mentiunea "imbarcat", care, in afara de indicatiile cerute la pct. 1 al prezentului articol, trebuie sa indice ca marfurile sunt la bordul unei sau mai multor nave nominalizate si data sau datele incarcarii. Daca carausul a emis anterior incarcatorului un conosament sau orice alt titlu cu privire la oricare din aceste marfuri, incarcatorul trebuie sa predea carausului, la cererea acestuia, documentul respectiv, in schimbul unui conosament cu mentiunea "imbarcat". Carausul poate modifica orice document emis anterior, in scopul satisfacerii cererii incarcatorului privind un conosament "imbarcat", cu conditia ca documentul astfel modificat sa contina toate informatiile ce se cer a fi continute intr-un conosament "imbarcat".

3. Lipsa in conosament a uneia sau mai multor indicatii la care se refera prezentul articol nu afecteaza natura juridica de conosament a documentului, cu conditia ca el sa satisfaca cerintele pct. 7 al art. 1.

ARTICOLUL 16 Conosamentul: rezerve si forta probanta

1. Daca conosamentul contine indicatii privind natura generala, marcajele principale, numarul de colete sau de bucati, greutatea sau cantitatea marfurilor, despre care carausul sau alta persoana ce emite conosamentul in numele sau stie sau are motive serioase sa banuiasca ca nu reprezinta exact marfurile pe care le-a preluat efectiv, sau, cand a fost emis un conosament "imbarcat", incarcat, sau daca el nu a avut mijloace suficiente de a controla aceste indicatii, carausul sau o astfel de persoana trebuie sa faca in conosament o rezerva prin care sa precizeze aceste inexactitati, motivele banuielii sau lipsa mijloacelor suficiente de control.

2. Daca carausul sau alta persoana care emite conosamentul in numele sau nu face in conosament mentiuni privind starea aparenta a marfurilor, se considera ca el a mentionat in conosament ca marfurile erau in stare aparenta buna.

3. Cu exceptia indicatiilor pentru care si in limita in care a fost facuta o rezerva permisa de pct. 1 al prezentului articol:

a) conosamentul face dovada, pana la proba contrara, a preluarii sau, in cazul unui conosament "imbarcat", a incarcarii la bord de catre caraus a marfurilor asa cum sunt descrise in conosament;

b) dovada contrara facuta de catre caraus nu este admisa daca conosamentul a fost transmis unui tert, inclusiv unui destinatar, care a actionat cu buna-credinta bazandu-se pe descrierea marfurilor cuprinsa in conosament.

4. Un conosament care nu mentioneaza navlul, asa cum prevede pct. 1 subpunctul k) al art. 15, sau nu indica, in alt mod, ca navlul este platibil de catre destinatar sau nu mentioneaza contrastaliile ocazionate la portul de incarcare platibile de catre destinatar, constituie o dovada, pana la proba contrara, ca navlul sau contrastaliile nu sunt platibile de catre el. Totusi, dovada contrara a carausului nu este admisa cand conosamentul a fost transmis unui tert, inclusiv unui destinatar, care a actionat cu buna-credinta bazandu-se pe lipsa unei asemenea mentiuni in conosament.

ARTICOLUL 17 Garantii date de catre incarcator

1. Se considera ca incarcatorul a garantat carausului exactitatea indicatiilor privind natura generala a marfurilor, marcajul lor, numarul, cantitatea si greutatea, furnizate de catre el pentru a fi inserate in conosament. Incarcatorul trebuie sa despagubeasca pe caraus pentru prejudiciul rezultat din inexactitatea acestor indicatii. Incarcatorul ramane raspunzator chiar daca conosamentul a fost transmis de catre el. Dreptul carausului la o asemenea despagubire nu limiteaza in nici un fel raspunderea ce ii revine pe baza contractului de transport maritim fata de orice alta persoana, alta decat incarcatorul.

2. Orice scrisoare de garantie sau orice intelegere prin care incarcatorul se obliga sa despagubeasca pe caraus pentru orice pierdere rezultata din emiterea de catre caraus sau de catre o persoana ce actioneaza in numele sau, a conosamentului fara rezerve privind indicatiile furnizate de catre incarcator pentru a fi inserate in conosament, sau cu privire la starea aparenta a marfurilor, este nul si fara efecte fata de orice tert, inclusiv un destinatar, caruia i-a fost transmis conosamentul.

3. Aceasta scrisoare de garantie sau intelegere este opozabila incarcatorului, in afara de cazul in care carausul sau persoana care actioneaza in numele sau, omitand sa faca rezerva la care se refera pct. 2 al prezentului articol, intentioneaza sa lezeze o terta persoana, inclusiv un destinatar, care actioneaza bazat pe descrierea marfurilor conform conosamentului. In acest ultim caz, daca rezerva omisa se refera la indicatii furnizate de catre incarcator pentru a fi inserate in conosament, carausul nu are dreptul la nici o despagubire din partea incarcatorului in virtutea pct. 1 al prezentului articol.

4. In cazul lezarii intentionate, la care se face referinta la pct. 3 al prezentului articol, carausul este raspunzator, fara sa beneficieze de limitarea raspunderii prevazuta in prezenta conventie, pentru orice prejudiciu suferit de un tert, inclusiv un destinatar, deoarece el a actionat in baza descrierii marfurilor conform conosamentului.

ARTICOLUL 18 Alte documente in afara de conosament

Daca un caraus emite un document altul decat conosamentul pentru a face dovada primirii marfurilor spre a fi transportate, acest document face dovada, pana la proba contrara, a incheierii contractului de transport maritim si a preluarii de catre caraus a marfurilor asa cum sunt descrise in acest document.

PARTEA A V-A Reclamatii si actiuni

ARTICOLUL 19 Notificare de pierdere, de avariere, sau de intarziere

1. Daca destinatarul nu transmite carausului o notificare scrisa de pierdere sau de avariere, specificand natura generala a acestei pierderi sau avarieri, cel mai tarziu in ziua lucratoare care urmeaza zilei cand marfurile i-au fost predate de catre caraus, se prezuma, pana la dovada contrara, ca marfurile au fost predate de catre caraus asa cum sunt descrise in documentul de transport sau, daca nici un asemenea document nu a fost emis, ca ele au fost predate in bune conditii.

2. Cand pierderea sau avarierea nu este aparenta, prevederile pct. 1 al prezentului articol se aplica corespunzator daca notificarea nu este data in scris in termen de 15 zile consecutive incepand cu ziua urmatoare celei in care marfurile au fost predate destinatarului.

3. Daca starea marfurilor in momentul predarii lor catre destinatar a facut obiectul unei expertize inspectii comune de catre parti, nu este necesar sa se dea o notificare in scris pentru pierderea sau avarierea constanta in timpul expertizei inspectiei respective.

4. In caz de pierdere sau de avarie efectiva sau prezumata, carausul si destinatarul trebuie sa-si acorde reciproc toate facilitatile rezonabile pentru a proceda la inspectarea si talimania marfurilor.

5. Nici o despagubire nu va fi datorata pentru prejudiciul rezultat din intarzierea in livrare, daca nu s-a dat nici o notificare in scris carausului in termen de 60 de zile consecutive incepand din ziua urmatoare celei in care marfurile au fost predate catre destinatar.

6. Daca marfurile au fost predate de catre un caraus efectiv, orice notificare care i-a fost data in virtutea prezentului articol va avea acelasi efect ca si cum ar fi fost data carausului si orice notificare data carausului are acelasi efect ca si cum ar fi fost data carausului efectiv.

7. Daca o notificare de pierdere sau de avariere, specificand natura generala a pierderii sau avarierii, nu a fost data in scris de catre caraus sau de catre carausul efectiv incarcatorului in termen de 90 de zile consecutive dupa imprejurarea care a produs o asemenea pierdere sau avariere sau dupa predarea marfurilor conform cu pct. 2 al art. 4, oricare este mai tarzie, in lipsa unei astfel de notificari, se considera, pana la dovada contrara, ca carausul sau carausul efectiv nu a suportat nici o pierdere sau avariere datorata unei culpe sau unei neglijente a incarcatorului, a presupusilor sau a mandatarilor sai.

8. In sensul prezentului articol, o notificare data unei persoane ce actioneaza in numele carausului sau a carausului efectiv, inclusiv comandantul sau ofiterul sub controlul caruia este nava, sau unei persoane ce actioneaza in numele incarcatorului, se considera a fi fost data carausului, carausului efectiv, respectiv incarcatorului.

ARTICOLUL 20 Prescrierea actiunilor

1. Orice actiune referitoare la transportul marfurilor in virtutea prezentei conventii se prescrie daca nici o procedura judiciara sau arbitrara nu a fost introdusa in termen de 2 ani.

2. Termenul de prescriptie curge din ziua in care carausul a predat marfurile sau o parte a acestora sau, in cazurile cand marfurile nu au fost predate, incepand din ultima zi in care marfurile trebuiau sa fie predate.

3. Ziua din care incepe sa curga termenul de prescriptie nu este inclusa in acest termen.

4. Persoana careia ii este adresata o reclamatie poate, in orice moment in timpul termenului de prescriptie, sa prelungeasca acest termen printr-o declaratie in scris adresata reclamantului. Termenul poate fi prelungit din nou prin una sau mai multe alte declaratii.

5. O actiune pentru despagubire a unei persoane tinuta raspunzatoare poate fi exercitata chiar si dupa expirarea termenului de prescriptie prevazut in punctele precedente, daca a fost exercitata in termenul fixat de legea statului unde a fost inceputa procedura. Totusi, acest termen nu va putea fi mai mic de 90 de zile incepand din ziua cand persoana ce introduce actiunea pentru despagubire a rezolvat reclamatia sau a primit ea insasi notificarea de introducere a unei actiuni impotriva sa.

ARTICOLUL 21 Jurisdictie Jurisprudență (1)

1. In orice actiune privind transportul de marfuri in virtutea prezentei conventii, reclamantul poate, la optiunea sa, sa inainteze o actiune in fata unui tribunal care este competent in conformitate cu legea statului in care este situat si sub jurisdictia caruia se afla unul dintre locurile urmatoare: Jurisprudență (1)

a) sediul paratului sau, in lipsa, domiciliul sau obisnuit; sau

b) locul unde s-a incheiat contractul, cu conditia ca paratul sa aiba acolo sediul, o sucursala sau o agentie prin care s-a incheiat contractul; sau

c) portul de incarcare sau portul de descarcare; sau

d) orice alt loc desemnat in acest scop in contractul de transport maritim.

2.

a) Independent de prevederile anterioare ale prezentului articol, o actiune poate fi intentata in fata tribunalelor din orice port sau loc intr-un stat contractant in care nava care efectueaza transportul sau orice alta nava apartinand aceluiasi proprietar a fost sechestrata in concordanta cu regulile ce se aplica conform legislatiei acestui stat si cele ale dreptului international. Totusi, intr-un asemenea caz, la cererea paratului, reclamantul trebuie sa stramute actiunea, la alegerea sa, intr-una din jurisdictiile vizate la pct. 1 al prezentului articol pentru ca aceasta sa judece cererea, insa paratul trebuie sa depuna in prealabil o garantie suficienta pentru a asigura plata oricaror sume care ar putea fi acordate reclamantului;

b) Tribunalul din portul sau locul sechestrarii navei va hotari daca si in ce masura garantia este suficienta.

3. Nici o procedura judiciara referitoare la transportul marfurilor in virtutea prezentei conventii nu poate fi inceputa intr-un loc care nu este specificat in pct. 1 sau 2 ale prezentului articol. Prevederile prezentului punct nu constituie un obstacol in competenta tribunalelor din statele contractante in ce priveste masurile provizorii asiguratorii si de protectie.

4.

a) Atunci cand o actiune a fost intentata in fata unui tribunal competent in baza pct. 1 sau 2 din prezentul articol sau cand o hotarare a fost pronuntata de un asemenea tribunal, o noua actiune nu mai poate fi introdusa intre aceleasi parti fiind intemeiata pe aceeasi cauza, decat daca hotararea tribunalului in fata caruia a fost intentata prima actiune nu este executorie in tara in care se instituie noua procedura.

b) In sensul prezentului articol, masurile avand ca obiect obtinerea executarii unei hotarari nu sunt considerate ca introducere a unei noi actiuni.

c) In sensul prezentului articol, stramutarea unei actiuni in fata unui alt tribunal pe teritoriul aceleiasi tari, sau in fata unui tribunal dintr-o alta tara, in conformitate cu pct. 2. a) al prezentului articol, nu se considera ca o introducere a unei noi actiuni.

5. Independent de prevederile punctelor precedente, o intelegere intre parti desemnand locul unde reclamantul poate introduce actiunea, intervenita dupa ce a aparut reclamatia in baza contractului de transport, produce efecte.

ARTICOLUL 22 Arbitrajul

1. Sub rezerva prevederilor prezentului articol, partile pot prevedea printr-o intelegere atestata in scris ca orice litigiu ce poate aparea privind transportul marfurilor in baza prezentei conventii va fi deferit arbitrajului.

2. Cand un contract de navlosire contine o dispozitie prin care se prevede ca litigiile ce pot aparea din executarea lui vor fi supuse arbitrajului si conosamentul emis ca urmare a acestui contract de navlosire nu specifica printr-o clauza expresa ca aceasta dispozitie este obligatorie pentru detinatorul conosamentului, carausul nu poate invoca aceasta dispozitie fata de un detinator de buna-credinta al conosamentului.

3. Procedura de arbitraj va fi declansata, la optiunea reclamantului, intr-unul din urmatoarele locuri:

a) un loc intr-un stat pe teritoriul caruia este situat:

i) sediul paratului sau, in lipsa, domiciliul sau obisnuit; sau

ii) locul unde s-a incheiat contractul, cu conditia ca paratul sa aiba acolo un sediu, o sucursala sau o agentie prin care s-a incheiat contractul; sau

iii) portul de incarcare sau portul de descarcare; sau

b) orice loc desemnat in acest scop in clauza de arbitraj sau pact compromisoriu.

4. Arbitrul sau arbitrajul va aplica regulile din prezenta conventie.

5. Prevederile pct. 3 si 4 din prezentul articol se considera ca facand parte din orice clauza de arbitraj sau pact compromisoriu si orice dispozitie sau clauza care contravine celor de mai sus este nula.

6. Nici o dispozitie din prezentul articol nu afecteaza validitatea unui acord referitor la arbitraj incheiat de parti dupa aparitia unui litigiu din contractul de transport maritim.

PARTEA A VI-A Prevederi suplimentare

ARTICOLUL 23 Clauze contractuale Jurisprudență (1)

1. Orice stipulatie dintr-un contract de transport maritim, dintr-un conosament sau orice alt document care face dovada contractului de transport maritim este nula in masura in care deroga, direct sau indirect, de la prevederile prezentei conventii. Nulitatea unei asemenea stipulatii nu afecteaza valabilitatea celorlalte prevederi ale contractului sau documentului din care face parte. O clauza prin care se cesioneaza carausului beneficiul asigurarii marfurilor sau orice alta clauza similara este nula. Jurisprudență (1)

2. Independent de prevederile pct. 1 al prezentului articol, carausul isi poate asuma o responsabilitate si obligatii mai mari decat cele care sunt prevazute in prezenta conventie.

3. Atunci cand se emite un conosament sau orice alt document care face dovada unui contract de transport maritim, acest document trebuie sa contina o mentiune din care sa rezulte ca transportul este supus prevederilor prezentei conventii care anuleaza orice stipulatie ce deroga de la aceasta in detrimentul incarcatorului sau primitorului. Jurisprudență (1)

4. Cand reclamantul a suportat un prejudiciu cu privire la marfa, ca rezultat al unei stipulatii nule in baza prezentului articol sau ca rezultat al unei omisiuni a mentiunii la care face referire pct. 3 al acestui articol, carausul trebuie sa despagubeasca in limitele cerute, in scopul de a despagubi pe reclamant conform prevederilor acestei conventii, pentru orice pierdere sau avariere a marfurilor, la fel ca si pentru intarziere in livrare. Carausul trebuie, in plus, sa ramburseze reclamantului cheltuielile efectuate in scopul exercitarii dreptului sau cu conditia ca cheltuielile din actiunea unde prevederea anterioara este invocata sa fie determinate conform dreptului statului unde s-a instituit actiunea.

ARTICOLUL 24 Avariile comune

1. Nici o prevedere din prezenta conventie nu se opune aplicarii prevederilor contractului de transport maritim sau a legislatiei nationale privind reglementarea avariilor comune.

2. Cu exceptia art. 20, prevederile prezentei conventii in legatura cu raspunderea carausului pentru pierderea sau avarierea suferita de marfa stabilesc de asemenea daca destinatarul poate refuza sa contribuie la avariile comune si responsabilitatea carausului pentru a-l despagubi pe destinatar pentru o astfel de contributie sau pentru cheltuielile de salvare platite.

ARTICOLUL 25 Alte conventii

1. Prezenta conventie nu afecteaza in nici un fel drepturile sau obligatiile carausului, ale carausului efectiv si ale prepusilor sau mandatarilor lor rezultand din conventii internationale sau din legislatia nationala privind limitarea raspunderii proprietarilor de nave maritime.

2. Prevederile ar. 21 si 22 ale prezentei conventii nu se opun aplicarii prevederilor obligatorii continute intr-o alta conventie multilaterala deja in vigoare la data incheierii prezentei conventii si care privesc probleme tratate in articolele mentionate, cu conditia ca diferendul sa apara in exclusivitate intre parti ce isi au sediul in state care sunt membre la alta conventie de acest fel. Totusi, prezentul punct nu afecteaza aplicarea pct. 4 al art. 22 din prezenta conventie.

3. Nu se creeaza nici o raspundere in virtutea prevederilor prezentei conventii cu privire la o avariere cauzata de un accident nuclear, daca cel care utilizeaza o instalatie nucleara este raspunzator pentru aceasta avariere:

a) fie in aplicarea Conventiei de la Paris din 29 iulie 1960, cu privire la raspunderea tertului in domeniul energiei nucleare, asa cum a fost modificata prin protocolul sau aditional din 28 ianuarie 1964, fie in aplicarea Conventiei de la Viena din 21 mai 1963 privind raspunderea civila in materie de avarieri nucleare, sau

b) in baza legislatiei nationale ce guverneaza raspunderea pentru asemenea avariere, cu conditia ca aceasta legislatie sa fie din toate punctele de vedere tot atat de favorabila persoanelor ce ar putea fi lezate prin asemenea avariere ca si Conventia de la Paris sau cea de la Viena.

4. Nu se creeaza nici o raspundere in virtutea prevederilor prezentei conventii pentru pierderea, avarierea sau intarzierea in predarea barjelor, pentru care carausul este raspunzator in baza oricarei conventii internationale sau a legislatiei nationale referitoare la transportul pasagerilor si al bagajelor lor pe mare.

5. Nici o prevedere din prezenta conventie nu interzice unui stat contractant sa aplice o alta conventie internationala care este deja in vigoare la data incheierii prezentei conventii si care se aplica obligatoriu la contracte de transport de marfuri efectuat in primul rand in alt mod decat cel maritim. Aceasta prevedere se aplica de asemenea tuturor revizuirilor sau modificarilor ulterioare a conventiei internationale respective.

ARTICOLUL 26 Unitatea de cont

1. Unitatea de cont la care se face referire in art. 6 al prezentei conventii este dreptul special de tragere asa cum este el definit de Fondul Monetar International. Sumele mentionate in art. 6 se vor converti in moneda nationala a unui stat in functie de valoarea acestei monede la data pronuntarii unei hotarari judecatoresti sau la o data convenita de parti. Valoarea, in drepturi speciale de tragere, a monedei nationale a unui stat contractant care este membru al Fondului Monetar International se calculeaza in conformitate cu metoda de evaluare aplicata de Fondul Monetar International la data respectiva pentru operatiunile si tranzactiile sale. Valoarea, in drepturi speciale de tragere, a monedei nationale a unui stat contractant care nu este membru al Fondului Monetar International se calculeaza in modul stabilit de acel stat.

2. Totusi, acele state care nu sunt membre ale Fondului Monetar International si a caror legislatie nu permite aplicarea prevederilor pct. 1 al prezentului articol pot, la data semnarii sau la data ratificarii, a acceptarii, a aprobarii sau a aderarii sau la orice data ulterioara, sa declare ca limitele raspunderii prevazute in prezenta conventie si aplicabile pe teritoriile lor vor fi fixate la: 12.000 unitati monetare pe colet sau alta unitate de transport sau 37,5 unitati monetare pe kg de greutate bruta a marfurilor.

3. Unitatea monetara la care se refera pct. 2 al prezentului articol corespunde cu 65,5 miligrame de aur de noua sute miimi puritate. Convertirea in moneda nationala a sumelor la care se refera pct. 2 se efectueaza conform legislatiei statului respectiv.

4. Calculul mentionat in ultima fraza a pct. 1 si convertirea mentionata la pct. 3 al prezentului articol se vor face astfel incat sa exprime, in moneda nationala a statului contractant, pe cat este posibil, aceeasi valoare reala cu cea care este exprimata in unitati de cont in art. 6. La data semnarii sau cand se depun instrumentele lor de ratificare a acceptarii, aprobarii sau aderarii sau cand se prevaleaza de optiunea oferita la pct. 2 al prezentului articol, si ori de cate ori se produce o schimbare in metoda lor de calcul sau in rezultatul convertirii, statele contractante trebuie sa comunice depozitarului metoda de calcul in conformitate cu pct. 1 al prezentului articol sau rezultatul acestei convertiri mentionata la pct. 3 al prezentului articol, dupa caz.

PARTEA A VII-A Clauze finale

ARTICOLUL 27 Depozitar

Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite este desemnat ca depozitar al prezentei conventii.

ARTICOLUL 28 Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea, aderarea

1. Prezenta conventie este deschisa spre semnare tuturor statelor, pana la 30 aprilie 1979, la sediul Organizatiei Natiunilor Unite din New York.

2. Prezenta conventie este supusa ratificarii, acceptarii sau aprobarii de catre statele semnatare.

3. Dupa 30 aprilie 1979, prezenta conventie va fi deschisa spre aderare tuturor statelor care nu sunt semnatare.

4. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare si de aderare vor fi depuse secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.

ARTICOLUL 29 Rezerve

Nici o rezerva nu este admisa la prezenta conventie.

ARTICOLUL 30 Intrarea in vigoare

1. Prezenta conventie intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unui termen de un an de la data depunerii celui de-al douazecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

2. Pentru fiecare stat care devine un stat contractant la prezenta conventie dupa data depunerii celui de-al douazecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, prezenta conventie intra in vigoare in prima zi a lunii ce urmeaza expirarii termenului de un an de la data depunerii instrumentului corespunzator in numele statului respectiv.

3. Fiecare stat contractant va aplica prevederile prezentei conventii contractelor de transport maritim incheiate la sau dupa data intrarii in vigoare a prezentei conventii in ceea ce priveste statul respectiv.

ARTICOLUL 31 Denuntarea altor conventii

1. In momentul cand devine stat contractant la prezenta conventie, orice stat parte la Conventia internationala pentru unificarea anumitor reguli in materie de conosamente, semnata la Bruxelles la 25 august 1924 (Conventia din 1924), trebuie sa notifice guvernului belgian, ca depozitar al Conventiei din 1924, ca denunta numita conventie, declarand ca denuntarea va intra in vigoare la data cand prezenta conventie intra in vigoare pentru acel stat.

2. La data intrarii in vigoare a prezentei conventii in virtutea pct. 1 al art. 30, depozitarul prezentei conventii trebuie sa notifice guvernului Belgiei, ca depozitar al Conventiei din 1924, data acestei intrari in vigoare, precum si numele statelor contractante pentru care conventia a intrat in vigoare.

3. Prevederile pct. 1 si 2 ale prezentului articol se aplica in mod corespunzator statelor parti la Protocolul semnat la 23 februarie 1968, care aduce modificari Conventiei internationale pentru unificarea anumitor reguli in materie de conosamente, semnata la Bruxelles la 25 august 1924.

4. Deosebit de art. 2 al prezentei conventii, in sensul pct. 1 al prezentului articol, un stat contractant poate, daca considera necesar, sa amane denuntarea Conventiei din 1924 si a Conventiei din 1924, asa cum a fost modificata prin Protocolul din 1968, pentru o perioada de maximum 5 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei conventii. In acest caz, va notifica guvernului belgian intentia sa. In timpul acestei perioade tranzitorii va trebui sa se aplice statelor contractante prezenta conventie excluzand oricare alta conventie.

ARTICOLUL 32 Revizuire si amendamente

1. La cererea a minimum o treime din statele contractante la prezenta conventie, depozitarul va convoca o conferinta a statelor contractante in scopul de a revizui sau de a aduce amendamente la prezenta conventie.

2. Orice instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare depus dupa intrarea in vigoare a unui amendament la prezenta conventie va fi considerat ca se aplica la conventie asa cum a fost ea modificata.

ARTICOLUL 33 Revizuirea cuantumurilor limita si a unitatii de cont
sau a unitatii monetare

1. Deosebit de prevederile art. 32, o conferinta avand ca obiect numai revizuirea cuantumurilor stabilite in art. 6 si la pct. 2 al art. 26 sau substituirea oricareia sau ambelor unitati definite la pct. 1 si 3 ale art. 26, prin alte unitati, va fi convocata de catre depozitar in conformitate cu pct. 2 al prezentului articol. Revizuirea cuantumurilor se va face numai ca urmare a unei schimbari semnificative a valorii lor reale.

2. O conferinta de revizuire va fi convocata de catre depozitar la cererea a minimum o patrime din numarul statelor contractante.

3. Orice hotarare a conferintei trebuie adoptata cu o majoritate de doua treimi din numarul statelor participante. Amendamentul va fi comunicat de catre depozitar tuturor statelor contractante pentru acceptare si tuturor statelor semnatare ale conventiei pentru informare.

4. Orice amendament adoptat intra in vigoare in prima zi a lunii ce urmeaza expirarii unui an de la acceptarea ei de catre doua treimi din numarul statelor contractante. Acceptarea se va efectua prin depunerea unui instrument formal in acest sens depozitarului.

5. Dupa intrarea in vigoare a unui amendament, un stat contractant care a acceptat amendamentul este indreptatit sa aplice conventia asa cum a fost ea modificata in relatiile sale cu statele contractante care, intr-un termen de 6 luni de la adoptarea amendamentului, nu au notificat depozitarului ca nu sunt legate de modificarea respectiva.

6. Orice instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare depus dupa intrarea in vigoare a unui amendament la prezenta conventie se considera ca se aplica la conventie asa cum a fost ea modificata.

ARTICOLUL 34 Denuntarea

1. Orice stat contractant poate denunta in orice moment prezenta conventie printr-o notificare in scris adresata depozitarului.

2. Denuntarea intra in vigoare in prima zi a lunii ce urmeaza expirarii unui an de la primirea notificarii de catre depozitar. Daca in notificare este specificata o perioada mai lunga, denuntarea intra in vigoare la expirarea perioadei respective dupa ce notificarea a fost primita de catre depozitar.

Facuta la Hamburg azi, treizeci si unu martie una mie noua sute saptezeci si opt, intr-un singur original, ale carui texte in limbile araba, chineza, engleza, franceza, rusa si spaniola sunt, de asemenea, autentice.

Drept pentru care subsemnatii plenipotentiari, pe deplin autorizati de guvernele lor respective, au semnat prezenta conventie.

CONSENSUL ADOPTAT DE CONFERINTA NATIUNILOR UNITE ASUPRA
TRANSPORTULUI DE MARFURI PE MARE

Se intelege ca raspunderea carausului in virtutea prezentei conventii se bazeaza pe principiul culpei sau neglijentei prezumate. Aceasta inseamna ca, de regula, sarcina prezentarii de dovezi incumba carausului, dar ca, in anumite cazuri, prevederile conventiei modifica aceasta regula.

REZOLUTIA
adoptata de Conferinta Natiunilor Unite asupra transportului
de marfuri pe mare

Conferinta Natiunilor Unite asupra transportului pe mare, amintind cu recunostinta amabila invitatie a Republicii Federale Germania, care a gazduit conferinta de la Hamburg, constienta de faptul ca serviciile puse la dispozitia conferintei si generoasa ospitalitate acordata participantilor de guvernul Republicii Federale Germania si de orasul liber si hanseatic Hamburg au contribuit in mare masura la succesul conferintei, exprima recunostinta sa guvernului si poporului Republicii Federale Germania si, adoptand Conventia privind transportul de marfuri pe mare pe baza unui proiect de conventie elaborat de Comisia Natiunilor Unite pentru dreptul comercial international, la solicitarea Conferintei Natiunilor Unite pentru comert si dezvoltare, exprima recunostinta sa Comisiei Natiunilor Unite pentru dreptul comercial international si Conferintei Natiunilor Unite pentru comert si dezvoltare, pentru contributia lor remarcabila la simplificarea si la armonizarea dreptului privind transportul marfurilor pe mare, si hotaraste sa intituleze conventia adoptata de conferinta: Conventia Natiunilor Unite privind transportul de marfuri pe mare, 1978, si recomanda ca regulile pe care le contine sa fie denumite "Regulile de la Hamburg".

Statul Semnătura Ratificare/aderare(a)
1 2 3
Australia 30 aprilie 1979 2 februarie 1981/a)
Ins. Barbados
Brazilia 31 martie 1978
Cehoslovacia 6 martie 1979
Chile 31 martie 1978 9 iulie 1982
Danemarca 18 aprilie 1979
Ecuador 31 martie 1978
Egipt 31 martie 1978 23 aprilie 1979
Finlanda 18 aprilie 1979
Filipine 14 iunie 1978
Franța 18 aprilie 1979
Ghana 31 martie 1978
R.F.G. 31 martie 1978
Madagascar 31 martie 1978
Maroc
Norvegia 19 aprilie 1979 12 iunie 1981 a)
Pakistan 8 martie 1979
Panama 31 martie 1978
Portugalia 31 martie 1978
Senegal 31 martie 1978
Sierra Leone 15 august 1978
Singapore 31 martie 1978
S.U.A Suedia 30 aprilie 1979 18 aprilie 1979
Thailanda 6 decembrie 1985
R.P.Unita 24 iulie 1979/a
Tunisia 15 septembrie 1980 a)
Uganda 6 iulie 1979
R.P.Ungaria 31 martie 1978
Vatican 1 octombrie 1986
Venezuela 31 martie 1978
Zair 19 aprilie 1979
;
se încarcă...