Act Internațional

Convenția asupra circulației rutiere din 08.11.1968 *)

Modificări (...), Referințe (1)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 20 octombrie 1980

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Traducere.

Părțile contractante,

dornice să înlesnească circulația rutieră internațională și să sporească siguranța pe drumuri prin adoptarea unor reguli uniforme de circulație,

au convenit asupra următoarelor dispoziții:

CAPITOLUL I Dispoziții generale

ARTICOLUL 1 Definiții

Pentru aplicarea dispozițiilor prezentei convenții, termenii de mai jos vor avea sensul ce le este dat în acest articol:

a) legislația națională a unei părți contractante cuprinde totalitatea legilor și reglementărilor naționale sau locale în vigoare pe teritoriul părții contractante;

b) un vehicul este considerat în circulație internațională pe teritoriul unui stat cînd:

i) aparține unei persoane fizice sau juridice cu reședința obișnuită în afara acestui stat;

ii) nu este înmatriculat în acest stat;

iii) și este adus în mod temporar pe teritoriul acestui stat,

oricare parte contractantă putînd să nu considere în "circulație internațională" un vehicul ce ar rămîne pe teritoriul său mai mult de un an fără o întrerupere importantă a cărei durată poate fi fixată de partea contractantă.

Un ansamblu de vehicule este considerat în "circulație internațională" dacă cel puțin unul dintre vehiculele care-l compun răspunde definiției;

c) localitate este spațiul ce cuprinde imobile clădite și ale cărei intrări și ieșiri sînt stabilite în mod special sau care este definit în orice alt mod în legislația națională;

d) drum înseamnă întreaga lățime a unei căi sau străzi deschisă circulației publice;

e) parte carosabilă este acea parte a drumului folosită în mod normal pentru circulația vehiculelor; un drum poate avea mai multe părți carosabile separate în mod distinct, una de alta, printr-o zonă centrală despărțitoare sau o diferență de nivel;

f) pe părțile carosabile unde una sau mai multe căi laterale ori una sau mai multe piste sînt rezervate circulației anumitor vehicule, marginea părții carosabile înseamnă, pentru ceilalți participanți la circulație, marginea restului părții carosabile;

g) cale este oricare dintre benzile longitudinale materializate sau nu prin marcaje rutiere longitudinale, în care poate fi împărțită partea carosabilă, și care are o lățime suficientă pentru a permite scurgerea unui șir de automobile, altele decît motociclete;

h) intersecție este oricare încrucișare la nivel, întîlnire sau bifurcare de drumuri, inclusiv locurile formate de aceste încrucișări, întîlniri sau bifurcări;

i) trecere la nivel este orice încrucișare la nivel a unui drum cu o cale ferată sau de tramvai cu platformă proprie;

j) autostradă este un drum proiectat și construit în mod special pentru circulația automobilelor, care nu deservește proprietățile alăturate și care:

i) cu excepția unor locuri speciale sau cu caracter temporar, are, pentru cele două sensuri de circulație, părți carosabile distincte, separate una de alta printr-o bandă de teren care nu este destinată circulației sau, în mod excepțional, prin alte mijloace;

ii) nu se intersectează la nivel cu un drum, cu o cale ferată, de tramvai sau destinată circulației pietonilor;

iii) și este special semnalizată ca autostradă;

k) un vehicul este:

i) oprit, cînd este imobilizat pe o perioadă de timp necesară pentru a lua sau lăsa persoane ori de a încărca sau descărca bunuri;

ii) staționat, cînd este imobilizat pentru un motiv, altul decît acela de a evita un conflict cu un participant la circulație sau un obstacol ori pentru a se supune regulilor de circulație, iar imobilizarea nu se limitează la timpul necesar luării sau lăsării de persoane ori de bunuri.

Părțile contractante vor putea să considere "oprite" vehiculele imobilizate în condițiile arătate la alin. ii) de mai sus, dacă durata imobilizării nu depășește o limită de timp stabilită de legislația națională și să considere "staționate" vehiculele imobilizate în condițiile definite la alin. i) de mai sus, dacă durata imobilizării depășește o limită de timp stabilită de legislația națională;

l) bicicletă este acel vehicul care are cel puțin două roți și este acționat exclusiv de energia musculară a persoanelor care se găsesc pe acest vehicul, în special cu ajutorul pedalelor sau al manivelelor;

m) motoretă este acel vehicul cu două sau trei roți, acționat de un motor cu ardere internă, avînd o capacitate cilindrică de cel mult 50 cm3, și a cărui limită de viteză, prin construcție, nu depășește 50 km/oră. Părțile contractante pot să nu considere ca motorete, potrivit legislației lor naționale, vehiculele care nu au caracteristicile bicicletelor, în ce privește posibilitățile lor de folosire, în special caracteristica de a putea fi puse în mișcare cu ajutorul pedalelor, sau a căror viteză maximă, prin construcție, greutate sau anumite caracteristici ale motorului, depășesc limitele stabilite. Nimic din această definiție nu va putea fi interpretat ca împiedicînd părțile contractante să asimileze complet motoretele bicicletelor pentru aplicarea dispozițiilor din legislația națională asupra circulației rutiere;

n) motocicletă este acel vehicul cu două roți, cu sau fără ataș, echipat cu un motor cu ardere internă. Părțile contractante pot, în legislația națională, să asimileze motocicletelor vehiculele cu 3 roți a căror greutate în gol nu depășește 400 kg. Termenul motocicletă nu include motoretele; totuși, părțile contractante pot asimila motoretele motocicletelor, cu condiția să facă o declarație în acest scop conform paragrafului 2 al art. 54 din convenție;

o) vehicul cu motor este, cu excepția motoretelor pe teritoriul părților contractante care nu le-au asimilat motocicletelor și a vehiculelor care se deplasează pe șine, acel vehicul prevăzut cu un motor cu ardere internă care circulă pe drum prin mijloacele sale proprii;

p) automobil este acel vehicul cu motor care servește în mod normal la transportul pe drum de persoane sau bunuri ori la tractarea pe drum a vehiculelor folosite la transportul de persoane sau bunuri. Acest termen include troleibuzele, adică vehiculele legate de o linie electrică și care nu circulă pe șine. Nu include vehiculele, cum ar fi tractoarele agricole, a căror utilizare la transportul pe drum de persoane sau bunuri ori la tractarea pe drum a vehiculelor utilizate la transportul de persoane sau bunuri nu este decît accesorie;

q) remorcă este orice vehicul destinat a fi tractat de un vehicul cu motor; acest termen include semiremorca;

r) semiremorcă este acea remorcă destinată a fi cuplată la un automobil, în așa fel încît să se sprijine în parte pe ea însăși, iar o parte apreciabilă a greutății sale și a greutății încărcăturii sale să fie suportată de automobil;

s) remorcă ușoară este acea remorcă a cărei greutate maximă autorizată nu depășește 750 kg;

t) ansamblu de vehicule înseamnă vehicule cuplate care circulă pe drum ca o unitate;

u) vehicul articulat este ansamblul de vehicule constituit dintr-un automobil și o semiremorcă cuplată la acest automobil;

v) conducător este acea persoană care își asumă conducerea unui vehicul cu sau fură motor (inclusiv bicicletă) și care însoțește pe drum animale izolate sau în turmă ori animale de tracțiune, de povară sau de călărie;

w) greutate maximă autorizată este greutatea maximă a vehiculului încărcat, declarată admisibilă de autoritatea competentă din statul în care vehiculul este înmatriculat;

x) greutate în gol este greutatea vehiculului fără echipaj, pasageri sau încărcătură, dar cu plinul de carburant și cu utilajul normal de bord;

y) greutate în sarcină este greutatea efectivă a vehiculului astfel cum este încărcat, cu echipajul și pasagerii la bord;

z) sens de circulație și corespunzător sensului circulației înseamnă partea dreaptă cînd, după legislația națională, conducătorul unui vehicul trebuie să permită unui alt vehicul care circulă din sens contrar să treacă prin stînga sa; în caz contrar, înseamnă partea stîngă;

aa) obligația unui conducător de vehicul de a ceda trecerea altor vehicule înseamnă că acesta nu trebuie să-și continue mersul sau manevra ori să o reia dacă aceasta riscă să determine pe conducătorii altor vehicule să modifice în mod brusc direcția sau viteza vehiculelor lor.

ARTICOLUL 2 Anexele convenției

Anexele prezentei convenții, și anume:

Anexa nr. 1 - Excepții de la obligația de a admite în circulație internațională automobilele și remorcile;

Anexa nr. 2 - Numărul de înmatriculare al automobilelor și remorcilor în circulație internațională;

Anexa nr. 3 - Semnul distinctiv al automobilelor și remorcilor în circulație internațională;

Anexa nr. 4 - Elemente de identificare a automobilelor și remorcilor în circulație internațională;

Anexa nr. 5 - Condiții tehnice pentru automobile și remorci;

Anexa nr. 6 - Permisul de conducere național și

Anexa nr. 7 - Permisul de conducere internațional, fac parte integrantă din această convenție.

ARTICOLUL 3 Obligațiile părților contractante

1.a) Părțile contractante vor lua măsurile corespunzătoare pentru ca regulile de circulație în vigoare pe teritoriul lor să fie, în ce privește fondul lor, în concordanță cu dispozițiile cap. II al convenției. Cu condiția ca ele să nu fie în nici un fel contrare dispozițiilor convenției:

i) aceste reguli pot să nu reia acele dintre prevederile care se aplică situațiilor ce nu apar pe teritoriul părților contractante;

ii) aceste reguli pot să conțină dispoziții neprevăzute în acest cap. II.

b) Prevederile prezentului paragraf nu obligă părțile contractante să prevadă sancțiuni penale pentru orice încălcare a dispozițiilor cap. II reluate în regulile lor de circulație.

2.a) Părțile contractante vor lua, de asemenea, măsurile corespunzătoare pentru ca regulile în vigoare pe teritoriul lor, referitoare la condițiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească automobilele și remorcile, să fie conforme cu dispozițiile anexei nr. 5 a convenției; aceste reguli pot conține dispoziții neprevăzute în această anexă, cu condiția de a nu fi deloc contrare principiilor de siguranță ce stau la baza dispozițiilor sus-arătate. În plus, ele vor lua măsurile corespunzătoare pentru ca automobilele și remorcile înmatriculate pe teritoriul lor să fie conforme cu dispozițiile anexei nr. 5 atunci cînd sînt în circulație internațională.

b) Dispozițiile prezentului paragraf nu impun nici o obligație părților contractante în ce privește regulile în vigoare pe teritoriul lor referitoare la condițiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele cu motor care nu sînt automobile în sensul convenției.

3. În afara excepțiilor prevăzute la anexa nr. 1 a convenției, părțile contractante vor fi obligate să admită pe teritoriul lor în circulație internațională automobilele și remorcile care îndeplinesc condițiile prevăzute în cap. III al convenției și ai căror conducători îndeplinesc condițiile prevăzute în cap. IV; ele vor fi obligate să recunoască și certificatele de înmatriculare eliberate conform dispozițiilor cap. III ca dovedind, pînă la proba contrară, că vehiculele ce fac obiectul acestor prevederi îndeplinesc condițiile prevăzute la cap. III.

4. Măsurile pe care le-au luat sau pe care le vor lua părțile contractante, fie unilateral, fie prin acorduri bilaterale sau multilaterale, pentru a admite pe teritoriul lor în circulație internațională automobile și remorci care nu îndeplinesc toate condițiile prevăzute în cap. III al convenției și pentru a recunoaște, în afara cazurilor prevăzute în cap. IV, valabilitatea pe teritoriul lor a permiselor eliberate de o parte contractantă, vor fi considerate ca fiind conforme cu obiectul convenției.

5. Părțile contractante vor fi obligate să admită în circulație internațională pe teritoriul lor bicicletele și motoretele care îndeplinesc condițiile tehnice prevăzute în cap. V al convenției și ai căror conducători au reședința pe teritoriul unei alte părți contractante. Nici o parte contractantă nu va putea să ceară conducătorilor de biciclete sau motorete în circulație internațională să fie titulari ai unui permis de conducere; totuși, părțile contractante care vor face, conform paragrafului 2 al art. 54 al convenției, o declarație prin care asimilează motoretele motocicletelor, vor putea cere permis de conducere conducătorilor de motorete în circulație internațională.

6. Părțile contractante se obligă, la cererea oricărei părți contractante, să comunice informațiile necesare stabilirii identității persoanei pe numele căreia este înmatriculat pe teritoriul lor un automobil sau o remorcă cuplată la un automobil, cînd din cererea prezentată rezultă că vehiculul a fost implicat într-un accident pe teritoriul părții contractante care a adresat cererea.

7. Măsurile pe care le-au luat sau pe care le vor lua părțile contractante, fie unilateral, fie prin acorduri bilaterale sau multilaterale, pentru a înlesni circulația rutieră internațională prin simplificarea formalităților de vamă, de poliție sau de sănătate și alte formalități de același gen, precum și măsurile luate pentru a face să coincidă competențele și orele de deschidere a birourilor și posturilor vamale în același punct al frontierei, vor fi considerate ca fiind conforme cu obiectul convenției.

8. Dispozițiile paragrafelor 3, 5 și 7 ale acestui articol nu afectează dreptul oricărei părți contractante de a condiționa admiterea pe teritoriul său, în circulație internațională, a automobilelor, remorcilor, motoretelor și bicicletelor, precum și a conducătorilor și pasagerilor lor, de respectarea reglementărilor cu privire la: transporturile comerciale de călători și mărfuri, asigurarea de răspundere civilă a conducătorilor de autovehicule și în materie de vamă, precum și, în general, a reglementărilor din alte domenii decît circulația rutieră.

ARTICOLUL 4 Semnalizarea

Părțile contractante la convenție, care nu vor fi și părți contractante la Convenția asupra semnalizării rutiere, deschisă semnării la Viena în aceeași zi cu prezenta convenție, se obligă:

a) ca toate indicatoarele, semnalele luminoase de circulație și marcajele rutiere, instalate pe teritoriul lor, să constituie un sistem unitar;

b) ca numărul tipurilor de indicatoare să fie limitat, iar indicatoarele să nu fie instalate decît în locuri unde prezența lor este socotită necesară;

c) ca indicatoarele de avertizare a pericolului să fie instalate la o distanță suficientă de obstacole, pentru a-i putea anunța din timp pe conducători; și

d) să interzică:

i) de a figura pe un indicator, pe suportul lui sau pe oricare altă instalație ce servește la dirijarea circulației, orice nu are legătură cu obiectul acestui indicator sau instalații; totuși, cînd părțile contractante sau subdiviziunile lor autoriză o asociație fără scop lucrativ să instaleze indicatoare de orientare, ele pot permite ca emblema acestei asociații să figureze pe indicator sau pe suportul acestuia, cu condiția ca înțelegerea semnificației indicatorului să nu fie îngreuiată;

ii) de a instala panouri, afișe, mărci sau instalații ce riscă să fie confundate cu indicatoare sau cu alte instalații ce servesc la dirijarea circulației, să le reducă vizibilitatea sau eficacitatea, să-i stînjenească pe participanții la circulație sau să le distragă atenția într-un mod periculos pentru siguranța circulației.

CAPITOLUL II Reguli aplicabile circulației rutiere

ARTICOLUL 5 Valoarea semnalizării

1. Participanții la circulație trebuie să se conformeze semnificației indicatoarelor rutiere, semnalelor luminoase de circulație și marcajelor rutiere, chiar dacă semnificația acestora ar fi în contradicție cu alte reguli de circulație.

2. Semnificația, semnalelor luminoase de circulație prevalează asupra indicatoarelor rutiere care reglementează prioritatea.

ARTICOLUL 6 Comenzi date de agenții care dirijează circulația

1. Agenții care dirijează circulația vor fi ușor recunoscuți și vizibili de la distanță, atît noaptea cît și ziua.

2. Participanții la circulație sînt obligați să se supună imediat comenzilor date de agenții care dirijează circulația.

3. Se recomandă ca legislațiile naționale să prevadă că sînt considerate, în special, ca comenzi date de agenții care dirijează circulația:

a) brațul ridicat vertical; acest gest înseamnă "atenție, oprire" pentru toți participanții la circulație, exceptînd pe conducătorii care nu s-ar mai putea opri în condiții de siguranță suficientă; mai mult, dacă acest gest este făcut într-o intersecție, el nu obligă oprirea conducătorilor angajați deja în intersecție;

b) brațul sau brațele întinse orizontal; acest gest înseamnă "oprire" pentru toți participanții la circulație care vin, oricare ar fi sensul lor de mers, din direcțiile intersectate de brațul sau de brațele întinse; după ce a făcut acest gest, agentul care dirijează circulația va putea coborî brațul sau brațele; pentru conducătorii care se găsesc în fața sau în spatele agentului, acest gest înseamnă, de asemenea, "oprire";

c) balansarea unei lumini roșii; acest gest înseamnă "oprire" pentru participanții la circulație spre care este îndreptată lumina.

4. Comenzile agenților care dirijează circulația prevalează asupra semnificației indicatoarelor rutiere, a semnalelor luminoase de circulație sau a marcajelor rutiere, precum și asupra regulilor de circulație.

ARTICOLUL 7 Reguli generale

1. Participanții la circulație trebuie să evite orice comportare ce ar putea constitui un pericol sau un obstacol pentru circulație, de a pune în pericol persoane ori de a produce o pagubă proprietăților publice sau particulare.

2. Se recomandă ca legislațiile naționale să prevadă că participanții la circulație trebuie să evite a stînjeni circulația ori să o facă periculoasă aruncînd, depozitînd sau abandonînd pe drum obiecte sau materii ori creînd orice alte obstacole pe drum. Participanții la circulație care n-au putut evita crearea unui obstacol sau a unui pericol trebuie să ia măsurile necesare pentru a-l face să dispară cît mai repede posibil și, în cazul în care nu-l poate face să dispară imediat, să-i semnaleze prezența celorlalți participanți la circulație.

ARTICOLUL 8 Conducători

1. Orice vehicul sau ansamblu de vehicule în mișcare trebuie să aibă un conducător.

2. Se recomandă ca legislațiile naționale să prevadă că animalele de povară, de tras sau de călărie și, eventual, cu excepția unor zone semnalizate special la intrare, animalele izolate sau în turmă, trebuie să aibă un conducător.

3. Fiecare conducător trebuie să aibă calitățile fizice și psihice necesare și să fie în stare fizică și mintală de a conduce.

4. Fiecare conducător de vehicul cu motor trebuie să aibă cunoștințele și îndemînarea necesare conducerii vehiculului; această dispoziție nu constituie, totuși, un impediment pentru învățarea conducerii vehiculelor, potrivit legislației naționale.

5. Fiecare conducător trebuie să aibă permanent controlul vehiculului său ori să poată însoți animalele sale.

ARTICOLUL 9 Turme

Se recomandă ca legislațiile naționale să prevadă că, cu excepția derogării acordate pentru a înlesni migrațiile, turmele trebuie să fie fracționate în grupuri de lungime moderată și separate unele de altele prin intervale suficient de mari pentru comoditatea circulației.

ARTICOLUL 10 Locul pe partea carosabilă

1. Sensul de circulație trebuie să fie același pe toate drumurile unui stat, cu excepția, dacă e cazul, a drumurilor care servesc exclusiv sau în primul rînd tranzitului între două alte state.

2. Animalele ce sînt însoțite pe partea carosabilă trebuie să fie menținute, pe cît posibil, cît mai aproape de marginea părții carosabile corespunzătoare sensului circulației.

3. Sub rezerva dispozițiilor contrare ale paragrafului 1 al art. 7, ale paragrafului 6 al art. 11 și ale altor dispoziții contrare din convenție, orice conducător de vehicul trebuie, atît cît îi permit împrejurările, să mențină vehiculul cît mai aproape de marginea părții carosabile corespunzătoare sensului circulației. Părțile contractante sau subdiviziunile lor pot stabili reguli mai precise referitoare la locul pe partea carosabilă al vehiculelor destinate transportului de mărfuri.

4. Cînd un drum are două sau trei părți carosabile, nici un conducător nu trebuie să meargă pe partea carosabilă situată pe partea opusă aceleia care corespunde sensului circulației.

5.

a) Pe părțile carosabile unde circulația se face în ambele sensuri și care are cel puțin patru benzi, nici un conducător nu trebuie să circule pe benzile situate pe cealaltă jumătate a părții carosabile opusă sensului circulației.

b) Pe părțile carosabile unde circulația se face în ambele sensuri și care are trei benzi, nici un conducător nu poate circula pe banda situată la marginea părții carosabile opusă sensului circulației.

ARTICOLUL 11 Depășirea și circulația pe benzi

1.

a) Depășirea trebuie să se facă pe partea opusă celei care corespunde sensului circulației.

b) Totuși, depășirea trebuie să se facă pe partea corespunzătoare sensului circulației în cazul cînd conducătorul care urmează să fie depășit, după ce a semnalizat intenția de a se îndrepta spre partea opusă celei care corespunde sensului circulației, a condus vehiculul sau animalele spre această parte a drumului, în scopul fie de a vira în această parte pentru a circula pe alt drum sau pentru a intra într-o proprietate alăturată, fie pentru a opri pe această parte.

2. Înainte de a depăși, conducătorul trebuie, sub rezerva dispozițiilor paragrafului 1 al art. 7 și ale art. 14 ale convenției, să se asigure că:

a) nici un conducător care îl urmează nu a început o manevră pentru a-l depăși;

b) cel care îl precede pe aceeași bandă nu a semnalizat intenția de a depăși un altul;

c) banda pe care urmează să se angajeze este liberă pe o distanță suficientă pentru ca, ținînd seama de diferența dintre viteza vehiculului său în timpul depășirii și aceea a participanților la circulație ce urmează să fie depășiți, manevra sa să nu pericliteze sau să stânjenească circulația din sens invers;

d) și că, în afara cazului cînd se angajează pe o bandă interzisă circulației din sens invers, va putea, fără a stînjeni pe cei depășiți, să-și reia locul prevăzut la paragraful 3 al art. 10 din convenție.

3. Conform dispozițiilor paragrafului 2 al acestui articol, pe părțile carosabile unde circulația se face în ambele sensuri, depășirea este interzisă în apropierea vîrfului unei pante și, cînd vizibilitatea este insuficientă, în curbe, afară de cazul cînd în aceste locuri există benzi materializate prin marcaje rutiere longitudinale, iar depășirea se face fără a ieși de pe aceste benzi interzise prin marcaje circulației din sens invers.

4. În timpul depășirii, conducătorul trebuie să se îndepărteze de cel sau de cei depășiți, astfel încît să lase liberă o distanță laterală suficientă.

5.

a) Pe părțile carosabile care au cel puțin două benzi rezervate circulației în sensul de mers, un conducător care ar vrea să efectueze o nouă manevră de depășire imediat sau la puțin timp după ce a revenit pe locul prevăzut de paragraful 3 al art. 10 din convenție, poate, pentru a efectua această manevră și cu condiția de a se asigura că aceasta nu stînjenește în mod deosebit pe conducătorii vehiculelor mai rapide care vin din spate, să rămînă pe banda pe care s-a angajat la efectuarea primei depășiri.

b) Părțile contractante sau subdiviziunile lor pot totuși să nu aplice dispozițiile prezentului paragraf conducătorilor de biciclete, motorete, motociclete și vehicule care nu sînt automobile în sensul convenției, precum și conducătorilor de automobile a căror greutate maximă autorizată depășește 3.500 kg sau a căror viteză, prin construcție, nu poate depăși 40 km pe oră.

6. Cînd sînt aplicabile dispozițiile paragrafului 5. a) al acestui articol, iar densitatea circulației este de așa natură încît vehiculele nu numai că ocupă toată lățimea părții carosabile rezervată sensului lor de circulație, dar circulă cu o viteză ce depinde de viteza vehiculului pe care-l precede pe banda pe care se află:

a) sub rezerva dispozițiilor paragrafului 9 al prezentului articol, faptul că vehiculele de pe o bandă circulă mai repede decît vehiculele de pe altă bandă nu este considerat depășire în sensul acestui articol;

b) un conducător care nu se găsește pe banda cea mai apropiată de marginea părții carosabile corespunzătoare sensului circulației trebuie să nu schimbe banda decît pentru a se pregăti să vireze la dreapta sau la stînga ori pentru a staționa, cu excepția schimbărilor de bandă efectuate, conform legislației naționale, în aplicarea prevederilor paragrafului 5. b) al prezentului articol.

7. În circulația pe benzi prevăzută la paragrafele 5 și 6 ale acestui articol, este interzis conducătorilor, atunci cînd benzile sînt delimitate pe partea carosabilă prin marcaje longitudinale, să circule încălcînd aceste marcaje.

8. Sub rezerva dispozițiilor paragrafului 2 al prezentului articol și ale altor restricții pe care părțile contractante sau subdiviziunile lor le vor putea stabili în ce privește depășirea la intersecții și la trecerile la nivel, nici un conducător de vehicul nu trebuie să depășească un vehicul, altul decît o bicicletă cu două roți, o motoretă sau o motocicletă fără ataș:

a) imediat înainte și într-o intersecție alta decît o intersecție cu sens giratoriu, în afară de:

i) cazul prevăzut la paragraful 1 b) al prezentului articol;

ii) cazul în care drumul sau locul unde are loc depășirea beneficiază de prioritate la intersecție;

iii) cazul în care circulația este dirijată la intersecții de un agent de circulație sau de semnale luminoase de circulație;

b) imediat înainte și pe trecerile la nivel neprevăzute cu bariere sau semibariere, părțile contractante sau subdiviziunile lor putînd totuși să permită depășirea la trecerile la nivel unde circulația este dirijată prin semnale luminoase de circulație, cînd semnalul permite trecerea vehiculelor.

9. Un vehicul nu trebuie să depășească un alt vehicul care se apropie de o trecere pentru pietoni, delimitată prin marcaje sau semnalizată ca atare, ori care este oprit în dreptul acesteia, decît cu o viteză suficient de redusă pentru a putea opri dacă un pieton se află pe trecere. Nici o dispoziție din prezentul paragraf nu va fi interpretată ca împiedicînd părțile contractante sau subdiviziunile lor să interzică depășirea începînd de la o anumită distanță de o trecere pentru pietoni sau să impună prevederi mai stricte conducătorului unui vehicul care vrea să depășească un altul oprit în dreptul trecerii.

10. Un conducător care constată că un altul care îl urmează dorește să-l depășească trebuie, în afara cazului prevăzut la paragraful 1 b) al art. 16 al convenției, să se apropie de marginea părții, carosabile, corespunzătoare sensului circulației și să nu mărească viteza. Dacă insuficiența lățimii, profilul sau starea părții carosabile nu permit, ținînd seama de densitatea circulației din sens invers, de a depăși cu ușurință și fară pericol un vehicul lent, voluminos ori obligat să respecte o limită de viteză, conducătorul acestui din urmă vehicul trebuie să reducă viteza și, la nevoie, să se dea la o parte de îndată ce este posibil, pentru a lăsa să treacă vehiculele care îl urmează.

11.

a) Părțile contractante sau subdiviziunile lor pot, pe drumurile cu sens unic și pe cele unde circulația se desfășoară în ambele sensuri, cînd cel puțin două benzi în localități și trei benzi în afara localităților sînt rezervate circulației în același sens, delimitate prin marcaje longitudinale:

i) să permită vehiculelor care circulă pe o bandă să depășească, pe partea corespunzătoare sensului de circulație, vehiculele care circulă pe altă bandă;

ii) să nu aplice dispozițiile paragrafului 3 al art. 10 din convenție,

cu excepția unor dispoziții corespunzătoare care să restrîngă posibilitatea de a schimba banda.

b) În cazul prevăzut la alin. a) al prezentului paragraf, modul de a conduce va fi considerat că nu constituie o depășire în sensul convenției; totuși, dispozițiile paragrafului 9 al prezentului articol rămîn aplicabile.

ARTICOLUL 12 Trecerea pe lîngă vehiculele care circulă din sens opus

1. Pentru a trece pe lîngă un vehicul care circulă din sens opus, orice conducător trebuie să lase liberă o distanță laterală suficientă și, la nevoie, să circule cît mai aproape de marginea părții carosabile corespunzătoare sensului circulației; dacă, procedînd astfel, mersul său înainte este împiedicat de un obstacol sau de prezența altor participanți la circulație, el trebuie să reducă viteza și, la nevoie, să oprească pentru a lăsa să treacă pe cel sau pe cei care vin din sens opus.

2. Pe drumurile de munte și pe cele cu pantă mare ce au caracteristici similare, unde trecerea pe lîngă vehicule care circulă din sens opus este imposibilă sau grea, obligația de a lăsa să treacă orice vehicul care urcă revine conducătorului de vehicul care coboară, în afară de cazul cînd prin modul cum sînt situate refugiile de-a lungul părții carosabile, pentru a permite vehiculelor să le folosească, este de așa natură încît, ținînd seama de viteza și poziția lor, vehiculul care urcă are în fața lui un refugiu, iar mersul înapoi al unuia dintre vehicule ar fi necesar dacă vehiculul ce urcă nu s-ar opri pe acest refugiu. În cazul în care unul dintre cele două vehicule este obligat să meargă înapoi pentru a face posibilă trecerea unul pe lîngă altul, această manevră va fi făcută de conducătorul vehiculului care coboară, cu excepția cazului în care manevra este în mod evident mai ușor de făcut de către conducătorul vehiculului care urcă. Părțile contractante sau subdiviziunile lor pot, pentru anumite vehicule și anumite drumuri sau sectoare ale acestora, să stabilească reguli speciale diferite de cele din acest paragraf.

ARTICOLUL 13 Viteza și distanța între vehicule

1. Orice conducător de vehicul trebuie să rămînă, în toate împrejurările, stâpîn pe vehiculul său, în așa fel încît să poată face față cerințelor prudenței și să fie continuu în măsură să efectueze toate manevrele ce îi revin. El trebuie ca, potrivind viteza vehiculului, să țină tot timpul seama de împrejurări, în special de dispunerea locurilor, de starea drumului, de starea și încărcătura vehiculului său, de condițiile atmosferice și de intensitatea circulației, așa încît să poată opri vehiculul în limitele cîmpului său vizual din față, precum și înaintea oricărui obstacol previzibil. El trebuie să reducă viteza și, la nevoie, să oprească ori de cîte ori împrejurările o cer, în special atunci cînd vizibilitatea nu este bună.

2. Nici un conducător nu trebuie să stînjenească mersul normal al celorlalte vehicule circulînd, fără motiv temeinic, cu o viteză anormal de redusă.

3. Conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altui vehicul trebuie să lase liberă, în spatele acestuia, o distanță de siguranță suficientă pentru a putea evita o lovire în caz de reducere bruscă a vitezei sau de oprire neașteptată a vehiculului care îl precede.

4. În afara localităților, în scopul de a se înlesni depășirile, conducătorii vehiculelor sau ai ansamblurilor de vehicule cu mai mult de 3.500 kg greutate maximă autorizată sau cu o lungime mai mare de 10 m trebuie, în afara cazului cînd depășesc sau se pregătesc să depășească, să mențină un interval între vehiculele lor și cele care le preced, în așa fel încît vehiculele care îi depășesc să se poată intercala fără pericol în spațiul lăsat în fața vehiculului depășit. Această dispoziție nu este aplicabilă atunci cînd circulația este intensă și nici atunci cînd depășirea este interzisă. În plus:

a) Autoritățile competente pot dispune ca anumite convoaie de vehicule să beneficieze de derogări de la aceste prevederi sau să le facă inaplicabile, chiar și pe drumurile unde există două benzi pe același sens de circulație.

b) Părțile contractante sau subdiviziunile lor pot stabili cifre diferite de cele menționate în prezentul paragraf pentru caracteristicile vehiculelor respective.

5. Nimic din această convenție nu ar putea fi interpretat ca împiedicînd părțile contractante sau subdiviziunile lor de a stabili limite generale sau locale de viteză, pentru toate vehiculele sau pentru anumite categorii de vehicule, ori de a stabili, pe anumite drumuri sau categorii de drumuri, fie viteze minime sau maxime, ori de a stabili intervale minime determinate de prezența pe drum a anumitor categorii de vehicule ce prezintă un pericol deosebit datorită, mai ales, greutății sau încărcăturii lor.

ARTICOLUL 14 Dispoziții generale pentru manevre

1. Orice conducător care vrea să execute o manevră, ca aceea de a ieși dintr-un rînd de vehicule staționate sau de a intra într-un asemenea rînd, a devia direcția la dreapta sau la stînga pe partea carosabilă, a vira la dreapta sau la stînga pentru a merge pe un alt drum ori pentru a intra într-o proprietate alăturată, trebuie să nu înceapă a executa această manevră decît după ce s-a asigurat că o poate face fără a constitui un pericol pentru ceilalți participanți la circulație care îl urmează, îl preced sau cu care urmează să se încrucișeze, ținînd seama de poziția, direcția și viteza lor.

2. Orice conducător care vrea să efectueze o întoarcere sau să meargă înapoi trebuie să nu înceapă a executa această manevră decît după ce s-a asigurat că o poate face fără a constitui un pericol sau un obstacol pentru ceilalți participanți la circulație.

3. Înainte de a vira sau de a efectua o manevră ce implică o deplasare laterală, orice conducător trebuie să-și anunțe intenția în mod clar și din timp cu ajutorul indicatorului sau al indicatoarelor de direcție ale vehiculului ori, în lipsă, semnalizînd corespunzător cu brațul. Semnalizarea cu ajutorul indicatorului sau al indicatoarelor de direcție trebuie să se mențină pe întreaga durată a manevrei. Semnalizarea trebuie să înceteze îndată ce manevra s-a efectuat.

ARTICOLUL 15 Dispoziții speciale referitoare la vehiculele din serviciile
regulate de transport în comun

Se recomandă ca legislațiile naționale să prevadă ca în localități, în scopul de a ușura circulația vehiculelor din serviciile regulate de transport în comun, conducătorii celorlalte vehicule, cu excepția dispozițiilor paragrafului 1 al art. 17 din prezenta convenție, să reducă viteza și, la nevoie, să oprească pentru a lăsa aceste vehicule de transport în comun să efectueze manevra necesară repunerii în mișcare din stațiile semnalizate ca atare. Dispozițiile astfel luate de părțile contractante sau de subdiviziunile lor nu modifică cu nimic obligația conducătorilor de vehicule de transport în comun de a lua măsurile necesare pentru a evita un accident, după ce au anunțat cu ajutorul luminilor de semnalizare a direcției intenția lor de a se repune în mișcare.

ARTICOLUL 16 Schimbarea direcției

1. Înainte de a vira la dreapta sau la stînga pentru a intra pe un alt drum sau într-o proprietate alăturată, oricare conducător trebuie, sub rezerva dispozițiilor paragrafului 1 al art. 7 și ale art. 14 din convenție:

a) dacă vrea să părăsească drumul pe partea corespunzătoare sensului circulației, să se apropie cît mai mult posibil de marginea părții carosabile corespunzătoare acestui sens și să execute manevra într-un spațiu cît mai restrîns posibil;

b) dacă vrea să părăsească drumul pe cealaltă parte, cu excepția posibilității pentru părțile contractante sau subdiviziunile lor de a stabili prevederi diferite pentru biciclete și motorete, să se apropie cît mai mult de axa drumului, dacă este vorba de un drum cu circulație în ambele sensuri, sau de marginea opusă părții care corespunde sensului circulației, dacă este vorba de un drum cu sens unic, și, dacă vrea să se angajeze pe un alt drum unde circulația se face în ambele sensuri, să execute manevra în așa fel încît să intre pe acest drum pe partea corespunzătoare sensului circulației.

2. În timpul manevrei de schimbare a direcției de mers conducătorul trebuie, sub rezerva dispozițiilor art. 21 al convenției, în ce privește pietonii, să lase să treacă vehiculele ce vin din sens opus pe drumul pe care se pregătește să-l părăsească, precum și bicicletele și motoretele care circulă pe pistele pentru biciclete ce traversează partea carosabilă pe care urmează să intre.

ARTICOLUL 17 Reducerea vitezei

1. Nici un conducător de vehicul nu trebuie să efectueze o frînare bruscă neimpusă de motive de siguranță.

2. Orice conducător care vrea să reducă mult viteza trebuie, în afară de cazul cînd aceasta nu este justificată de un pericol iminent, să se asigure în prealabil că o poate face fără pericol și stînjenire excesivă pentru ceilalți conducători. Mai mult, el trebuie, în afară de cazul cînd s-a asigurat că nu este urmat de nici un vehicul sau că acesta se află foarte departe, să semnalizeze în mod clar și din timp intenția sa făcînd un semn corespunzător cu brațul; totuși, această dispoziție nu se aplică în cazul în care semnalul de reducere a vitezei este dat prin aprinderea luminilor stop prevăzute la paragraful 31 al anexei nr. 5 a convenției.

ARTICOLUL 18 Intersecții și obligația de a ceda trecerea

1. Orice conducător care se apropie de o intersecție trebuie să dea dovadă de o prudență sporită, potrivită condițiilor locale. Conducătorul unui vehicul trebuie, în special, să conducă cu o viteză care să-i dea posibilitatea de a opri pentru a lăsa să treacă vehiculele ce au prioritate de trecere.

2. Orice conducător care pătrunde de pe o cărare sau drum de pămînt pe un drum care nu-i nici cărare, nici drum de pămînt, este obligat să cedeze trecerea vehiculelor care circulă pe acest drum. În sensul prezentului articol, termenii de cărare și drum de pămînt vor putea fi definiți în legislația națională.

3. Orice conducător care iese de pe o proprietate alăturată și intră pe un drum este obligat să cedeze trecerea vehiculelor care circulă pe acest drum.

4. Cu excepția dispozițiilor paragrafului 7 al prezentului articol:

a) în statele unde sensul de circulație este pe dreapta, în intersecții altele decît cele care sînt prevăzute de paragraful 2 al acestui articol și de paragrafele 2 și 4 ale art. 25 al convenției, conducătorul unui vehicul este obligat să cedeze trecerea vehiculelor care vin din dreapta;

b) părțile contractante sau subdiviziunile lor pe teritoriul cărora sensul de circulație este pe stîngă sînt libere să stabilească cum doresc regulile de prioritate în intersecții.

5. Chiar dacă semnalele luminoase permit, un conducător nu trebuie să se angajeze într-o intersecție dacă densitatea circulației este atît de mare încît el riscă să rămînă imobilizat în intersecție, stînjenind sau împiedicînd astfel circulația transversală.

6. Orice conducător intrat într-o intersecție unde circulația este dirijată prin semnale luminoase poate părăsi intersecția fără să aștepte ca circulația să fie deschisă în sensul în care intenționează să meargă, cu condiția să nu stînjenească circulația celorlalți participanți la circulație care înaintează în sensul în care circulația este deschisă.

7. În intersecții conducătorii vehiculelor care nu se deplasează pe șine au obligația de a ceda trecerea vehiculelor care se deplasează pe șine.

ARTICOLUL 19 Treceri la nivel

Orice participant la circulație trebuie să dea dovadă de prudență, sporită la apropierea și la traversarea trecerilor la nivel. În special:

a) orice conducător de vehicul trebuie să circule cu viteză redusă;

b) în afara obligației de a se supune indicației de oprire date de un semnal luminos sau acustic, nici un participant la circulație nu trebuie să se angajeze pe o trecere la nivel ale cărei bariere sau semibariere sînt coborîte sau pe cale de a fi coborîte ori ale cărei semibariere sînt în curs de ridicare;

c) dacă o trecere la nivel nu este prevăzută cu bariere, cu semibariere sau cu semnale luminoase, nici un participant la circulație nu trebuie să intre fără a se fi asigurat că nu se apropie nici un vehicul pe șine;

d) nici un participant la circulație nu trebuie să prelungească nejustificat traversarea trecerii la nivel; în caz de imobilizare forțată a unui vehicul, conducătorul lui trebuie să se străduiască să-l scoată în afara căii ferate și, în cazul în care nu poate să o facă, să ia imediat toate măsurile ce-i stau în putință pentru ca mecanicii vehiculelor pe șine să fie preveniți din timp de existența pericolului.

ARTICOLUL 20 Dispoziții aplicabile pietonilor

1. Părțile contractante sau subdiviziunile lor vor putea să nu aplice dispozițiile prezentului articol decît în cazul în care circulația pietonilor pe partea carosabilă ar fi periculoasă sau stînjenitoare pentru circulația vehiculelor.

2. Dacă există trotuare sau acostamente practicabile pentru pietoni, aceștia trebuie să circule pe ele. Totuși, luînd măsurile de precauție necesare:

a) pietonii care împing sau transportă obiecte stînjenitoare pot merge pe partea carosabilă dacă circulația lor pe trotuar sau acostament ar cauza o stînjenire importantă celorlalți pietoni;

b) grupurile de pietoni conduse de un responsabil și care formează un cortegiu pot circula pe partea carosabilă.

3. Dacă nu este posibil să se folosească trotuarele sau acostamentele ori în lipsa acestora, pietonii pot circula pe partea carosabilă; atunci cînd există o pistă pentru biciclete, iar densitatea circulației le permite, ei pot circula pe această pistă, dar fără să stînjenească trecerea bicicliștilor și a conducătorilor de motorete.

4. Atunci cînd, în aplicarea paragrafelor 2 și 3 ale prezentului articol, pietonii circulă pe partea carosabilă, ei trebuie să meargă cît mai aproape posibil de marginea părții carosabile.

5. Se recomandă ca legislațiile naționale să prevadă cele ce urmează: atunci cînd pietonii circulă pe partea carosabilă, ei trebuie, afară de cazul cînd aceasta este de natură a-i pune în pericol, să meargă pe partea opusă celei corespunzătoare sensului circulației. Totuși, persoanele care împing cu mîna o bicicletă, o motoretă sau o motocicletă trebuie totdeauna să circule pe partea corespunzătoare sensului circulației ca și grupurile de pietoni conduse de un responsabil sau care formează un cortegiu. Cu excepția cazului cînd formează un cortegiu, pietonii care circulă pe partea carosabilă trebuie ca, în timpul nopții sau cînd vizibilitatea este redusă, precum și ziua, cînd densitatea circulației o cere, să meargă pe cît posibil pe un singur șir.

6.

a) Pietonii nu trebuie să se angajeze pe partea carosabilă pentru a o traversa decît dînd dovadă de prudență; ei trebuie să folosească trecerea pentru pietoni atunci cînd există în apropiere o asemenea trecere.

b) Pentru a traversa o trecere pentru pietoni semnalizată ca atare sau delimitată de marcaje pe partea carosabilă:

i) dacă trecerea este prevăzută cu semnale luminoase pentru pietoni, aceștia trebuie să se supună semnificației acestora;

ii) dacă trecerea nu este prevăzută cu o astfel de semnalizare, dar circulația vehiculelor este dirijată prin semnale luminoase sau de către un agent de circulație, pietonii nu trebuie să intre pe partea carosabilă atît timp cît semnalul luminos sau gestul agentului de circulație permite trecerea vehiculelor;

iii) la celelalte treceri pentru pietoni, pietonii nu trebuie să intre pe partea carosabilă fără să țină seama de distanța și viteza vehiculelor care se apropie.

c) Pentru a traversa în afara unei treceri pentru pietoni semnalizată ca atare sau delimitată de marcaje pe partea carosabilă, pietonii nu trebuie să se angajeze mai înainte de a se fi asigurat că o pot face fără să stînjenească circulația vehiculelor.

d) Odată angajați în traversarea părții carosabile, pietonii nu trebuie să prelungească trecerea, să întîrzie sau să se oprească fără motiv.

7. Totuși, părțile contractante sau subdiviziunile lor pot prevedea dispoziții mai stricte pentru pietonii care traversează partea carosabilă.

ARTICOLUL 21 Conduita conducătorilor față de pietoni

1. Cu excepția dispozițiilor paragrafului 1 al art. 7, ale paragrafului 9 al art. 11 și ale paragrafului 1 al art. 13 din convenție, cînd pe partea carosabilă există o trecere pentru pietoni semnalizată ca atare sau delimitată prin marcaje:

a) dacă circulația vehiculelor este dirijată la această trecere de semnale luminoase sau de un agent de circulație, conducătorii trebuie, atunci cînd le este interzis să treacă, să oprească înainte de a se angaja pe trecere, iar atunci cînd le este permis să treacă, să nu împiedice sau să stînjenească trecerea pietonilor care sînt angajați pe trecere și traversează în condițiile prevăzute de art. 20 din convenție; dacă conducătorii virează pentru a intra pe un alt drum la începutul căruia se găsește o trecere pentru pietoni, ei nu trebuie s-o facă decît cu viteză redusă și chiar dacă în acest scop trebuie să oprească lăsînd să treacă pietonii angajați sau care se angajează pe o trecere în condițiile prevăzute de paragraful 6 al art. 20 din convenție;

b) dacă circulația vehiculelor nu este dirijată la această trecere de semnale luminoase sau de un agent de circulație, conducătorii nu trebuie să se apropie de această trecere decît cu viteză suficient de redusă pentru a nu pune în pericol pietonii angajați sau care se pregătesc să se angajeze în traversare; la nevoie, ei trebuie să oprească pentru a-i lăsa să treacă.

2. Conducătorii care au intenția să depășească, pe partea corespunzătoare sensului circulației, un vehicul de transport în comun oprit într-o stație semnalizată ca atare, trebuie să reducă viteza și, la nevoie, să oprească pentru a permite călătorilor să urce în vehicul sau să coboare din acesta.

3. Nici o dispoziție din prezentul articol nu va fi interpretată ca împiedicînd părțile contractante sau subdiviziunile lor:

- să oblige pe conducătorii unui vehicul să oprească ori de cîte ori pietonii s-au angajat ori se angajează pe o trecere pentru pietoni semnalizată ca atare sau delimitată prin marcaje pe partea carosabilă, în condițiile prevăzute de art. 20 al convenției, sau

- să le interzică de a împiedica sau stînjeni mersul pietonilor care traversează o intersecție sau foarte aproape de o intersecție, chiar dacă în acel loc nu există o trecere pentru pietoni, semnalizată ca atare sau delimitată prin marcaje pe partea carosabilă.

ARTICOLUL 22 Refugii pe partea carosabilă

Cu excepția dispozițiilor art. 10 al convenției, orice conducător poate să lase la stînga sau la dreapta lui refugiile, bornele și celelalte dispozitive existențe pe partea carosabilă, cu excepția următoarelor cazuri:

a) atunci cînd un indicator impune trecerea pe una din laturile refugiului, bornei sau dispozitivului;

b) atunci cînd refugiul, borna sau dispozitivul se află pe axa drumului unde circulația se face în două sensuri; în acest ultim caz, conducătorul trebuie să lase refugiul, borna sau dispozitivul pe partea opusă aceleia care corespunde sensului circulației.

ARTICOLUL 23 Oprirea și staționarea

1. În afara localităților, vehiculele și animalele trebuie să fie, pe cît posibil, oprite sau staționate în afara părții carosabile. Ele nu trebuie lăsate pe pistele pentru biciclete și, cu excepția cazului în care legislația națională o permite, nici pe trotuarele sau acostamentele amenajate pentru circulația pietonilor.

2.

a) Animalele și vehiculele oprite sau staționate pe partea carosabilă trebuie să stea cît mai aproape posibil de marginea acesteia. Un conducător nu trebuie să oprească vehiculul sau să staționeze pe partea carosabilă decît pe partea care corespunde pentru el sensului circulației; totuși, oprirea sau staționarea este permisă și pe cealaltă parte atunci cînd nu este posibilă pe partea care corespunde sensului circulației ca urmare a existenței unei căi ferate. În plus, părțile contractante sau subdiviziunile lor pot:

i) să nu interzică, în anumite condiții, oprirea sau staționarea pe o parte sau pe cealaltă parte, mai ales dacă indicatoare rutiere interzic oprirea pe partea corespunzătoare sensului circulației;

ii) pe drumurile cu sens unic, să permită oprirea și staționarea pe cealaltă parte, concomitent sau nu cu oprirea sau staționarea pe partea care corespunde sensului circulației;

iii) să permită oprirea și staționarea în mijlocul părții carosabile în locuri special indicate.

b) În afara unor dispoziții contrare din legislația națională, vehiculele altele decît bicicletele cu două roți, motoretele sau motocicletele fără ataș nu trebuie să fie oprite sau staționate pe partea carosabilă pe două rînduri. Vehiculele oprite sau staționate trebuie, cu excepția cazurilor în care dispunerea locurilor permite altfel, să fie așezate paralel cu marginea părții carosabile.

3.

a) Orice oprire și staționare a unul vehicul sînt interzise pe partea carosabilă:

i) pe trecerile pentru pietoni, pe cele pentru bicicliști și pe trecerile la nivel;

ii) pe șinele de tramvai sau de tren ori atît de aproape de aceste șine încît circulația tramvaielor sau a trenurilor ar putea fi împiedicată, precum și cu condiția ca părțile contractante sau subdiviziunile lor să prevadă dispoziții contrare, pe trotuare și pe pistele pentru biciclete;

b) Oprirea și staționarea unui vehicul sînt interzise în orice loc unde acestea ar constitui un pericol, în special:

i) sub pasajele superioare și în tunele, cu excepția eventual a unor locuri special indicate;

ii) pe partea carosabilă, în apropierea vîrfurilor de pante și în curbe, cînd vizibilitatea este insuficientă, pentru ca depășirea vehiculului să se poată face în deplină siguranță, ținînd seama de viteza vehiculelor pe acel sector de drum;

iii) pe partea carosabilă în dreptul marcajului longitudinal, atunci cînd alin. b) ii) al prezentului paragraf nu se aplică, dacă lățimea părții carosabile între marcaj și vehicul este sub 3 m, iar marcajul interzice încălcarea lui de către vehiculele care circulă pe aceeași parte.

c) Staționarea unui vehicul pe partea carosabilă este interzisă:

i) în apropiere de trecerile la nivel, de intersecții și de stațiile pentru autobuze, troleibuze și vehicule pe șine, pe distanțele prevăzute de legislația națională;

ii) în fața intrărilor carosabile ale proprietăților;

iii) în orice loc unde vehiculul staționat ar împiedica accesul la un alt vehicul staționat regulamentar sau degajarea unui asemenea vehicul;

iv) pe banda centrală a drumurilor cu trei părți carosabile și, în afara localităților, pe părțile carosabile ale drumurilor indicate ca prioritare de o semnalizare corespunzătoare;

v) în locurile unde vehiculul staționat ar acoperi vederii participanților la circulație indicatoarele sau semnalele luminoase de circulație.

4. Un conducător nu trebuie să-și părăsească vehiculul sau animalele fără să fi luat toate măsurile necesare pentru a evita un accident și, în cazul unui automobil, pentru a evita să fie folosit fără aprobare.

5. Se recomandă ca legislațiile naționale să prevadă că orice vehicul cu motor altul decît o motoretă sau o motocicletă fără ataș, precum și orice remorcă, cuplată sau nu, care, se află imobilizată pe partea carosabilă în afara unei localități, să fie semnalizată de la distanță, cu ajutorul unui dispozitiv corespunzător așezat în locul cel mai potrivit pentru a-i avertiza din timp pe ceilalți conducători care se apropie:

a) atunci cînd vehiculul este imobilizat noaptea pe partea carosabilă în astfel de condiții încît conducătorii care se apropie nu-și pot da seama de obstacolul existent;

b) atunci cînd conducătorul, în alte cazuri, a fost constrîns să imobilizeze vehiculul într-un loc unde oprirea este interzisă.

6. Nimic din prezentul articol nu ar putea fi interpretat ca împiedicînd părțile contractante sau subdiviziunile lor să impună alte interdicții de staționare și oprire.

ARTICOLUL 24 Deschiderea ușilor

Este interzis de a deschide ușa unui vehicul, de a o lăsa deschisă sau de a coborî din vehicul fără a se fi asigurat că nu poate să rezulte un pericol pentru ceilalți participanți la circulație.

ARTICOLUL 25 Autostrăzi și drumuri cu caracter asemănător

1. Pe autostrăzi și, dacă legislația națională dispune astfel, pe drumurile speciale de intrare pe autostrăzi și de ieșire de pe autostrăzi:

a) circulația este interzisă pietonilor, animalelor, bicicletelor, motoretelor, dacă acestea nu sînt asimilate motocicletelor, și tuturor vehiculelor altele decît automobilele și remorcile lor, precum și automobilelor sau remorcilor lor care, prin construcție, nu pot atinge în linie dreaptă o viteză fixată de legislația națională;

b) este interzis conducătorilor:

i) să oprească sau să staționeze vehiculele în altă parte decît în locurile de staționare semnalizate; în caz de imobilizare forțată a unui vehicul, conducătorul său trebuie să se străduiască să-l ducă în afara părții carosabile și chiar în afara benzii de urgență, iar dacă nu o poate face, să semnalizeze imediat de la distanță prezența vehiculului, pentru a avertiza din timp pe ceilalți conducători care se apropie;

ii) să întoarcă sau să dea înapoi ori să pătrundă pe banda centrală, inclusiv pe racordurile care leagă între ele cele două părți carosabile.

2. Conducătorii care pătrund pe o autostradă trebuie:

a) dacă nu există bandă de accelerație în continuarea drumului de acces, să cedeze trecerea vehiculelor care circulă pe autostradă;

b) dacă există bandă de accelerație, să circule pe aceasta și să intre în circulația autostrăzii respectînd prevederile paragrafelor 1 și 3 ale art. 14 din convenție.

3. Conducătorul care părăsește autostrada trebuie ca, din timp, să circule pe banda corespunzătoare ieșirii de pe autostradă și să se angajeze cît mai curînd pe banda de decelerație dacă există o astfel de bandă.

4. Pentru aplicarea paragrafelor 1, 2 și 3 ale prezentului articol sînt asimilate autostrăzilor celelalte drumuri rezervate circulației automobilelor semnalizate ca atare și care nu fac legătura cu proprietăți alăturate.

ARTICOLUL 26 Dispoziții speciale aplicabile cortegiilor și infirmilor

1. Este interzis participanților la circulație să întrerupă coloanele militare, grupurile de elevi sub conducerea unui responsabil și celelalte cortegii.

2. Infirmii care se deplasează cu un scaun rulant mișcat de ei înșiși sau care circulă cu viteză redusă pot merge pe trotuare și pe acostamentele practicabile.

ARTICOLUL 27 Dispoziții speciale aplicabile bicicliștilor,
conducătorilor de motorete și de motociclete

1. Cu toate dispozițiile paragrafului 3 al art. 10 din convenție, părțile contractante sau subdiviziunile lor pot să nu interzică bicicliștilor de a circula mai mulți unul lîngă altul.

2. Este interzis bicicliștilor să circule fără să țină ghidonul cel puțin cu o mînă, să fie remorcați de un alt vehicul sau de a transporta, trage sau împinge obiecte stînjenitoare pentru conducere sau periculoase pentru ceilalți participanți la circulație. Aceleași dispoziții sînt aplicabile conducătorilor de motorete și de motociclete dar, în plus, aceștia trebuie să țină ghidonul cu ambele mîini, cu excepția cazului în care eventual semnalizează manevra descrisă la paragraful 3 al art. 14 din convenție.

3. Este interzis bicicliștilor și conducătorilor de motorete de a transporta pasageri pe vehiculul lor; părțile contractante sau subdiviziunile lor pot, totuși, să permită excepții de la această dispoziție permițînd, în special, transportul pasagerilor pe locul sau locurile suplimentare amenajate pe bicicletă. Nu este permis motocicliștilor să transporte pasageri decît în ataș, în cazul în care acesta există, și pe locul suplimentar amenajat eventual în spatele conducătorului.

4. În cazul cînd există o pistă pentru biciclete, părțile contractante sau subdiviziunile lor pot interzice bicicliștilor să circule pe partea carosabilă. În acest caz, ele pot permite conducătorilor de motorete să circule pe pista pentru biciclete și, dacă consideră util, să le interzică să circule pe restul părții carosabile.

ARTICOLUL 28 Avertismente sonore și luminoase

1. Pot fi utilizate avertizoarele sonore numai:

a) pentru a da avertismentele necesare în vederea evitării unui accident;

b) în afara localităților, atunci cînd se avertizează un conducător care urmează să fie depășit.

Emiterea sunetelor de către avertizoarele sonore nu trebuie să se prelungească mai mult decît este necesar.

2. Conducătorii de automobile pot să utilizeze, de la căderea nopții și pînă la ivirea zorilor, avertismentele luminoase prevăzute de paragraful 5 al art. 33 din convenție în loc de avertismentele sonore. Ei o pot face și ziua în scopurile indicate la alin. b) al paragrafului 1 al prezentului articol, dacă acest mod de a proceda este mai potrivit în raport de împrejurări.

3. Părțile contractante sau subdiviziunile lor pot permite folosirea avertismentelor luminoase, în scopurile prevăzute la paragraful 1 b) al prezentului articol, și în localități.

ARTICOLUL 29 Vehicule pe șine

1. Atunci cînd o cale ferată este situată pe partea carosabilă, oricare participant la circulație trebuie, la apropierea unui tramvai sau a oricărui alt vehicul pe șine, să o elibereze îndată ce este posibil, pentru a permite trecerea vehiculului pe șine.

2. Părțile contractante sau subdiviziunile lor pot adopta, pentru circulația pe drum a vehiculelor care se deplasează pe șine și pentru încrucișarea cu vehicule ce circulă din sens opus sau pentru depășirea lor, reguli speciale diferite de cele stabilite în prezentul capitol. Totuși, părțile contractante sau subdiviziunile lor nu pot să adopte dispoziții contrare celor de la paragraful 7 al art. 18 din convenție.

ARTICOLUL 30 Încărcarea vehiculelor

1. Dacă pentru un vehicul este stabilită o greutate maximă autorizată, greutatea în sarcină a acestui vehicul nu trebuie să depășească niciodată greutatea maximă autorizată.

2. Orice încărcătură a unui vehicul trebuie să fie așezată și, la nevoie, fixată în așa fel încît să nu poată:

a) pune în pericol persoane sau provoca pagube proprietăților publice ori private, în special să fie tîrîtă ori să cadă pe drum;

b) dăuna vizibilității conducătorului sau primejdui stabilitatea ori conducerea vehiculului;

c) provoca zgomot, praf sau alte inconveniente ce pot fi evitate;

d) masca luminile, inclusiv luminile de frînare, indicatoare de direcție, catadioptrii, numerele de înmatriculare și semnul distinctiv al statului de înmatriculare cu care vehiculul trebuie să fie prevăzut în condițiile convenției sau ale legislației naționale, ori masca semnele făcute cu brațul, conform dispozițiilor paragrafului 3 al art. 14 sau ale paragrafului 2 al art. 17 din convenție.

3. Accesoriile, cum ar fi cablurile, lanțurile, prelatele, ce servesc la ancorarea sau la protejarea încărcăturii, trebuie să fie bine strînse și solid fixate. Toate accesoriile ce servesc la protejarea încărcăturii trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute pentru încărcare la paragraful 2 al prezentului articol.

4. Încărcăturile care depășesc vehiculul spre în față, spre în spate sau pe părți trebuie să fie semnalizate vizibil în toate cazurile în care marginile lor riscă să nu fie observate de conducătorii celorlalte vehicule; noaptea, această semnalizare trebuie să fie făcută în față cu un semnal luminos alb și un dispozitiv reflectorizant alb, iar la spate printr-o lumină roșie și un dispozitiv reflectorizant roșu. În special, pe vehiculele cu motor:

a) încărcăturile care depășesc extremitatea vehiculului cu mai mult de un metru în spate sau în față trebuie să fie totdeauna semnalizate;

b) încărcăturile care depășesc lateral gabaritul vehiculului în așa fel încît extremitatea lor laterală să se găsească la peste 0,40 m de marginea exterioară a luminii de poziție din fața vehiculului trebuie să fie semnalizate noaptea spre înainte ca și spre înapoi de cele a căror extremitate laterală se află la peste 0,40 m de marginea exterioară a luminii de poziție roșii din spate a vehiculului.

5. Nimic din paragraful 4 al prezentului articol nu ar trebui interpretat ca împiedicînd părțile contractante sau subdiviziunile lor de a interzice, limita sau supune unei autorizații speciale depășirile de încărcătură prevăzute la paragraful 4.

ARTICOLUL 31 Conduita în caz de accident

1. Cu excepția dispozițiilor din legislațiile naționale în ceea ce privește obligația de a acorda ajutor răniților, oricare conducător sau alt participant la circulație, implicat într-un accident de circulație, trebuie:

a) să oprească imediat ce este posibil fără să creeze un pericol suplimentar pentru circulație;

b) să se străduiască să mențină siguranța circulației la locul accidentului și, dacă o persoană a fost ucisă sau rănită grav în accident, să evite, în măsura în care aceasta nu afectează siguranța circulației, modificarea stării locului și dispariția urmelor ce pot fi utile pentru a stabili răspunderile;

c) dacă alte persoane implicate în accident i-o cer, să le comunice identitatea;

d) dacă o persoană a fost rănită sau ucisă în accident, să înștiințeze poliția și să rămînă sau să revină la locul accidentului pînă la sosirea acesteia, în afară de cazul în care n-a fost autorizată de aceasta să părăsească locul sau cînd nu ar trebui să acorde îngrijiri răniților ori să fie el însuși îngrijit.

2. Părțile contractante sau subdiviziunile lor pot, în legislația națională, să nu impună prevederea de la alin. d) al paragrafului 1 al prezentului articol, cînd n-a fost produsă nici o rănire gravă și nici una dintre persoanele implicate în accident nu cere ca poliția să fie înștiințată.

ARTICOLUL 32 Iluminarea: dispoziții generale

1. În sensul prezentului articol, termenul noapte înseamnă intervalul dintre căderea nopții și ivirea zorilor, precum și alte momente în care vizibilitatea este redusă datorită, de exemplu, ceții, căderii zăpezii, ploii torențiale sau trecerii prin tunel.

2. Pe timp de noapte:

a) orice vehicul cu motor, altul decît o motocicletă sau o motoretă cu 2 roți fără ataș, care se află pe un drum, trebuie să aibă în față cel puțin două lumini albe sau galbene selectiv, iar în spate un număr cu soț de lumini roșii, conform dispozițiilor prevăzute pentru automobile la paragrafele 23 și 24 ale anexei nr. 5; legislațiile naționale pot permite în față lumini de poziție galbene auto. Dispozițiile prezentului alineat se aplică și ansamblurilor formate dintr-un vehicul cu motor cu una sau mai multe remorci, luminile roșii trebuind să se găsească în acest caz în spatele ultimei remorci; remorcile cărora le sînt aplicabile dispozițiile paragrafului 30 din anexa nr. 5 a convenției trebuie să aibă, în față, cele două lumini albe cu care trebuia să fie prevăzute conform dispozițiilor acestui paragraf 30;

b) orice vehicul sau ansamblu de vehicule căruia nu i se aplică dispozițiile alin. a) al prezentului paragraf și care se află pe un drum trebuie să aibă cel puțin o lumină albă sau galbenă selectiv în față și cel puțin o lumină roșie în spate; atunci cînd nu are decît o lumină în față sau una în spate, aceasta trebuie să fie situată pe axa vehiculului sau pe partea opusă aceleia care corespunde sensului circulației; pentru vehiculele cu tracțiune animală și cărucioare dispozitivul care emite aceste lumini poate fi purtat de conducător sau de un însoțitor care merge pe această parte a vehiculului.

3. Luminile prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol trebuie să fie astfel încît să semnalizeze în mod efectiv vehiculul celorlalți participanți la circulație; lumina din față și cea din spate nu trebuie să fie emise de aceeași lampă sau de același dispozitiv decît dacă caracteristicile vehiculului, în special lungimea sa redusă, sînt astfel încît pot fi satisfăcute în aceste condiții.

4.

a) Prin derogare de la dispozițiile paragrafului 2 al prezentului articol:

i) dispozițiile acestui paragraf 2 nu se aplică vehiculelor oprite sau staționate pe un drum iluminat în așa fel încît acestea să fie vizibile de la o distanță suficientă;

ii) vehiculele cu motor a căror lungime și lățime nu depășesc 6 m și, respectiv, 2 m și la care nu este cuplat nici un vehicul vor putea, atunci cînd sînt oprite sau staționate pe un drum dintr-o localitate, să nu aibă decît o lumină instalată pe partea vehiculului opusă marginii părții carosabile unde vehiculul este oprit sau staționat; această lumină va fi albă sau galbenă auto în față și roșie sau galbenă auto în spate;

iii) dispozițiile alin. b) al paragrafului 2 nu se aplică bicicletelor sau motoretelor și nici motocicletelor fără ataș neechipate cu baterie, atunci cînd sînt oprite sau staționate într-o localitate la marginea părții carosabile.

b) Mai mult, legislația națională poate acorda derogări de la dispozițiile prezentului articol pentru:

i) vehiculele oprite sau staționate în locuri speciale în afara părții carosabile;

ii) vehiculele oprite sau staționate pe străzi unde circulația este foarte redusă.

5. În nici un caz un vehicul nu trebuie să aibă în față lumini, dispozitive reflectorizante sau materiale reflectorizante roșii, iar în spate lumini, dispozitive reflectorizante sau materiale reflectorizante albe sau galbene selectiv; această dispoziție nu se aplică în cazul folosirii de lumini albe sau galbene selectiv pentru mersul înapoi, reflectorizării cifrelor sau literelor de culoare deschisă ale plăcilor de înmatriculare din spate, semnelor distinctive sau altor însemne cerute de legislația națională, reflectorizării fondului deschis al acestor plăci sau însemne și nici luminilor roșii giratoare sau fulger ale unor vehicule prioritare.

6. Părțile contractante sau subdiviziunile lor pot, în măsura în care ele apreciază ca posibil fără să pericliteze siguranța circulației, să pună de acord legislația lor națională cu derogările de la dispozițiile prezentului articol pentru:

a) vehiculele cu tracțiune animală și cărucioare;

b) vehiculele de formă sau de natură specială ori utilizate în scopuri și în condiții speciale.

7. Nimic din această convenție nu va putea fi interpretat ca împiedicînd legislația națională să impună grupurilor de pietoni conduși de un responsabil sau care formează un cortegiu, precum și conducătorilor de animale, izolate sau turme, de animale de tras, de cărăușie sau de călărie, de a avea, atunci cînd circulă pe partea carosabilă în situațiile arătate la paragraful 2 b) al prezentului articol, un dispozitiv reflectorizant sau o lumină; lumina reflectată sau emisă trebuie să fie în acest caz albă sau galbenă selectiv în față și roșie în spate, ori galbenă auto în ambele direcții.

ARTICOLUL 33 Iluminarea: condiții de folosire a luminilor prevăzute în anexa nr. 5

1. Conducătorul unui vehicul echipat cu lumini de drum, cu lumini de întîlnire sau cu lumini de poziție definite în anexa nr. 5 a convenției trebuie să folosească aceste lumini în condițiile următoare cînd, conform art. 32 din convenție, vehiculul trebuie să aibă cel puțin una sau două lumini albe sau galbene selectiv în față:

a) luminile de drum nu trebuie să fie aprinse nici în localități, atunci cînd drumul este suficient de iluminat și nici în afara localităților, atunci cînd partea carosabilă este iluminată în mod continuu, iar această iluminare este suficientă pentru a permite conducătorului să vadă în mod distinct pînă la o distanță suficientă, precum și nici atunci cînd vehiculul este oprit;

b) cu excepția posibilității ca legislația națională să permită folosirea luminilor de drum în timpul zilei sau cînd vizibilitatea este insuficientă datorită, de exemplu, ceții, ninsorii, ploii torențiale sau trecerii prin tunel, luminile de drum nu trebuie să fie aprinse ori funcționarea lor trebuie să fie schimbată în așa fel încît să evite orbirea cînd:

i) un conducător urmează să treacă pe lîngă alt vehicul ce circulă din sens opus; luminile, în cazul în care sînt folosite, trebuie să fie stinse sau schimbate în așa fel încît să evite orbirea la o distanță necesară pentru ca conducătorul celuilalt vehicul să poată continua drumul lesne și fără pericol;

ii) un vehicul circulă în spatele altuia la o distanță mică; totuși, luminile de drum pot fi folosite, conform dispozițiilor paragrafului 5 al prezentului articol, pentru a semnala intenția de a depăși în condițiile prevăzute la art. 28 al convenției;

iii) în orice altă împrejurare cînd trebuie să nu fie orbiți ceilalți participanți la circulație ori cei care folosesc o apă sau o cale ferată ce se află de-a lungul drumului;

c) cu excepția dispozițiilor de la alin. d) al prezentului paragraf, luminile de întîlnire trebuie să fie aprinse atunci cînd folosirea luminii de drum este interzisă de dispozițiile alin. a) și b) de mai sus și pot fi folosite în locul luminilor de drum atunci cînd luminile de încrucișare permit conducătorului să vadă în mod distinct pînă la o distanță suficientă, iar celorlalți participanți la circulație să observe vehiculul de la o distanță suficientă;

d) luminile de poziție trebuie să fie folosite în același timp cu luminile de drum, cu luminile de încrucișare sau cu luminile de ceață. Ele pot fi folosite singure, cînd vehiculul este oprit sau staționat, ori cînd pe drumuri, altele decît autostrăzile și drumurile menționate la paragraful 4 al art. 25 din convenție, condițiile de iluminare sînt de așa natură încît conducătorul poate să vadă în mod distinct pînă la o distanță suficientă, iar ceilalți participanți la circulație să poată observa vehiculul de la o distanță suficientă.

2. Cînd un vehicul este echipat cu lumini de ceață definite la anexa nr. 5 a convenției, nu trebuie utilizate aceste lumini decît în caz de ceață, de ninsoare sau de ploaie torențială. Prin derogare de la dispozițiile paragrafului 1 c) al prezentului articol, aprinderea luminilor de ceață înlocuiește luminile de încrucișare, legislația națională putînd să permită în acest caz aprinderea simultană a luminilor de ceață și a luminilor de încrucișare.

3. Prin derogare de la dispozițiile paragrafului 2 al prezentului articol, legislația națională poate permite, chiar în absența ceții, a ninsorii sau a ploii torențiale, aprinderea luminilor de ceață pe drumurile înguste și cu numeroase curbe.

4. Nimic din această convenție nu va putea fi interpretat ca împiedicînd legislația națională să impună obligația de a se folosi luminile de încrucișare în localități.

5. Avertismentele luminoase prevăzute la paragraful 2 al art. 28 din convenție constau în aprinderea intermitentă, la intervale scurte, a luminilor de încrucișare sau în aprinderea intermitentă a luminilor de drum ori în aprinderea alternantă la intervale scurte a luminilor de încrucișare și a luminilor de drum.

ARTICOLUL 34 Excepții

1. Îndată ce apropierea unui vehicul prioritar este anunțată prin avertismente speciale luminoase și sonore ale acestui vehicul, toți participanții la circulație trebuie să elibereze trecerea și, la nevoie, să oprească.

2. Legislațiile naționale pot să prevadă ca conducătorii vehiculelor prioritare să nu fie obligați, atunci cînd circulația lor este anunțată prin avertismente speciale ale vehiculului și cu condiția de a nu pune în pericol pe ceilalți participanți la circulație, să respecte în totalitate sau în parte dispozițiile prezentului cap. II, altele decît acelea ale paragrafului 2 al art. 6.

3. Legislațiile naționale pot stabili în ce măsură personalul care lucrează la construirea, repararea sau întreținerea drumului, inclusiv conducătorii utilajelor folosite la aceste lucrări, nu este obligat, cu excepția luării tuturor măsurilor de prudență necesare, să respecte în timpul lucrului dispozițiile prezentului cap. II.

4. Pentru a depăși sau a trece pe lîngă utilajele care circulă din sens opus vizate la paragraful 3 al prezentului articol în timp ce participă la lucrări de drum, conducătorii celorlalte vehicule pot, în măsura necesară și cu condiția de a lua toate măsurile de prudență, să nu respecte dispozițiile art. 11 și 12 ale convenției.

CAPITOLUL III Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească automobilele și
remorcile pentru a fi admise în circulație internațională

ARTICOLUL 35 Înmatricularea

1.

a) Pentru a beneficia de dispozițiile convenției, orice automobil în circulație internațională și orice remorcă, alta decît o remorcă ușoară, cuplată la un automobil, trebuie să fie înmatriculată de o parte contractantă sau de una dintre subdiviziunile ei, iar conducătorul automobilului să posede un certificat valabil eliberat pentru a dovedi această înmatriculare, fie de către o autoritate competentă a acestei părți contractante sau de o subdiviziune a sa, fie, în numele părții contractante sau a subdiviziunii sale, de către o asociație pe care a autorizat-o în acest scop. Certificatul, denumit certificat de înmatriculare, cuprinde cel puțin:

- un număr de ordine, denumit număr de înmatriculare, a cărui compunere este prevăzută la anexa nr. 2 a convenției;

- data primei înmatriculări a vehiculului;

- numele complet și domiciliul titularului certificatului;

- numele sau marca de fabrică a constructorului vehiculului;

- numărul de ordine al sașiului (numărul de fabrică sau numărul de serie al constructorului);

- dacă este vorba de un vehicul destinat transportului de mărfuri, greutatea maximă autorizată;

- perioada de valabilitate, în cazul în care nu este nelimitată.

Indicațiile trecute pe certificat sînt fie numai cu caractere latine ori cursive, denumite engleze, fie repetate în acest mod.

b) Părțile contractante sau subdiviziunile lor pot să dispună ca pe certificatele eliberate pe teritoriul lor, anul de fabricație să fie trecut în locul datei primei înmatriculări.

2. Prin excepție de la dispozițiile paragrafului 1 al prezentului articol, un vehicul articulat, în timp ce se află în circulație internațională, va beneficia de dispozițiile convenției chiar dacă nu face obiectul decît al unei singure înmatriculări și al unui singur certificat pentru vehiculul trăgător și semiremorca ce îl compun.

3. Nimic din această convenție nu va putea fi interpretat ca limitînd dreptul părților contractante sau al subdiviziunilor lor de a cere, în cazul unui vehicul în circulație internațională ce nu este înmatriculat pe numele unei persoane care se găsește la bord, justificarea dreptului conducătorului la deținerea vehiculului.

4. Se recomandă ca părțile contractante care n-au înființat încă un serviciu la nivel național sau regional să înregistreze vehiculele aflate în circulație și să centralizeze, pentru fiecare vehicul, datele înscrise pe fiecare certificat de înmatriculare.

ARTICOLUL 36 Numărul de înmatriculare

1. Orice automobil în circulație internațională trebuie să aibă în față și în spate un număr de înmatriculare; totuși, motocicletele nu sînt obligate să aibă acest număr decît în spate.

2. Orice remorcă înmatriculată trebuie, în circulație internațională, să aibă în spate un număr de înmatriculare. În cazul unui automobil care tractează una sau mai multe remorci, remorca sau ultima remorcă, dacă nu este înmatriculată, trebuie să poarte numărul de înmatriculare al vehiculului trăgător.

3. Compunerea și modalitățile de aplicare a numărului de înmatriculare prevăzute în prezentul articol trebuie să fie conforme cu dispozițiile anexei nr. 2 a convenției.

ARTICOLUL 37 Semnul distinctiv al statului de înmatriculare

1. Orice automobil în circulație internațională trebuie să aibă în spate, în afară de numărul de înmatriculare, un semn distinctiv al statului în care este înmatriculat.

2. Orice remorcă cuplată la un automobil și care trebuie, conform art. 36 al convenției, să aibă la spate un număr de înmatriculare, trebuie să poarte și semnul distinctiv al statului care a eliberat acest număr de înmatriculare. Dispozițiile prezentului paragraf se aplică chiar dacă remorca este înmatriculată într-un stat altul decît cel de înmatriculare a automobilului la care a fost cuplată; dacă remorca nu a fost înmatriculată, ea trebuie să aibă la spate semnul distinctiv al statului de înmatriculare a vehiculului trăgător, cu excepția cazului în care circulă în acest stat.

3. Compunerea și modalitățile de aplicare a semnului distinctiv prevăzute în prezentul articol trebuie să fie conforme dispozițiilor anexei nr. 3 a convenției.

ARTICOLUL 38 Elemente de identificare

Orice automobil și remorcă în circulație internațională trebuie să poarte elementele de identificare prevăzute la anexa nr. 4 a convenției.

ARTICOLUL 39 Prevederi tehnice

Orice automobil, remorcă și ansamblu de vehicule în circulație internațională trebuie să îndeplinească condițiile din anexa nr. 5 a convenției. Ele trebuie să fie în stare bună de funcționare.

ARTICOLUL 40 Dispoziție tranzitorie

Timp de 10 ani începînd cu data intrării în vigoare a prezentei convenții, conform paragrafului 1 al art. 47, remorcile în circulație internațională vor beneficia, oricare ar fi greutatea lor maximă autorizată, de dispozițiile convenției, chiar dacă nu sînt înmatriculate.

CAPITOLUL IV Conducătorii de automobile

ARTICOLUL 41 Valabilitatea permiselor de conducere

1. Părțile contractante vor recunoaște:

a) orice permis redactat în limba lor sau într-una din limbile lor ori, în cazul în care nu este redactat într-o astfel de limbă, însoțit de o traducere certificată;

b) orice permis național conform dispozițiilor anexei nr. 6 a convenției; sau

c) orice permis internațional conform dispozițiilor anexei nr. 7 a convenției,

ca valabil pentru conducerea pe teritoriul lor a unui vehicul care intră în categoriile permisului, cu condiția ca permisul să fie în curs de valabilitate și să fi fost eliberat de o altă parte contractantă sau de una dintre subdiviziunile lor ori de către o asociație autorizată în acest scop de această altă parte contractantă sau de una dintre subdiviziunile sale. Dispozițiile prezentului paragraf nu se aplică permiselor de elev conducător.

2. Cu toate dispozițiile paragrafului precedent:

a) cînd valabilitatea permisului de conducere este subordonată, printr-o mențiune specială, portului de către cel interesat al unor aparate sau amenajări ale vehiculului în funcție de invaliditatea conducătorului, permisul nu va fi recunoscut ca valabil decît dacă aceste dispoziții sînt respectate;

b) părțile contractante pot refuza să recunoască valabilitatea pe teritoriul lor a oricărui permis de conducere al cărui titular nu are 18 ani împliniți;

c) părțile contractante pot refuza să recunoască valabilitatea pe teritoriul lor, pentru conducerea vehiculelor sau a ansamblului de vehicule din categoriile C, D și E, prevăzute la anexele nr. 6 și 7 ale convenției, a oricărui permis de conducere al cărui titular nu are 21 ani împliniți.

3. Părțile contractante se angajează să ia măsurile necesare pentru ca permisele naționale și internaționale de conducere, prevăzute la alin. a), b) și c) ale paragrafului 1 din prezentul articol, să nu fie eliberate pe teritoriul lor fără o garanție temeinică a capacităților conducătorului și a aptitudinii sale fizice.

4. Pentru aplicarea paragrafului 1 și a paragrafului 2 alin. c) al prezentului articol:

a) automobilelor din categoria B vizate de anexele nr. 6 și 7 ale acestei convenții li se poate cupla o remorcă ușoară; poate, de asemenea, să li se cupleze și o remorcă a cărei greutate maximă autorizată depășește 750 kg, dar nu depășește greutatea în gol a automobilului, dacă totalul greutăților maxime autorizate ale vehiculelor astfel cuplate nu depășește 3.500 kg;

b) automobilelor din categoriile C și D vizate la anexele nr. 6 și 7 ale prezentei convenții li se poate cupla o remorcă ușoară, fără ca ansamblul astfel constituit să înceteze a aparține categoriei C sau categoriei D.

5. Permisul internațional nu va putea fi eliberat decît deținătorului unui permis național, pentru eliberarea căruia vor fi îndeplinite condițiile minime stabilite de convenție. El nu va trebui să fie valabil mai mult decît permisul național corespunzător, al cărui număr va trebui să figureze pe permisul internațional.

6. Dispozițiile prezentului articol nu obligă părțile contractante:

a) să recunoască valabilitatea permiselor, naționale sau internaționale, care vor fi eliberate pe teritoriul unei alte părți contractante persoanelor care își au reședința pe teritoriul lor în momentul acestei eliberări sau a căror reședință a fost transferată pe teritoriul lor după această eliberare;

b) să recunoască valabilitatea permiselor arătate mai sus care vor fi eliberate conducătorilor a căror reședință în momentul eliberării nu se găsea pe teritoriul unde a fost eliberat permisul sau a căror reședință a fost transferată, după eliberarea permisului, într-un alt teritoriu.

ARTICOLUL 42 Suspendarea valabilității permiselor de conducere

1. Părțile contractante sau subdiviziunile lor pot să retragă unui conducător care comite pe teritoriul lor o infracțiune ce atrage după sine retragerea permisului de conducere conform legislației lor, dreptul de a folosi pe teritoriul lor permisul de conducere, național sau internațional, al cărui titular este. Într-un astfel de caz, autoritatea competentă a părții contractante sau aceea a subdiviziunilor sale care a retras dreptul de a folosi permisul va putea:

a) să rețină permisul și să-l păstreze pînă la expirarea termenului pe timpul căruia dreptul de a folosi permisul este retras sau pînă cînd conducătorul părăsește teritoriul său, dacă această plecare intervine înainte de expirarea termenului;

b) să încunoștiințeze despre retragerea dreptului de a folosi permisul autoritatea care a eliberat sau în numele căreia a fost eliberat permisul;

c) dacă este vorba de un permis internațional, să aplice în locul stabilit în acest scop mențiunea că permisul nu mai este valabil pe teritoriul său;

d) în cazul în care n-a aplicat procedura de la alin. a) al prezentului paragraf, să completeze comunicarea menționată la alin. b) cerînd autorității care a eliberat permisul sau în numele căreia a fost eliberat să-l înștiințeze pe cel interesat de hotărîrea luată împotriva sa.

2. Părțile contractante se vor strădui să aducă la cunoștința celor interesați hotărîrile care le vor fi comunicate conform procedurii prevăzute la paragraful 1 alin. d) al prezentului articol.

3. Nimic din această convenție nu va putea fi interpretat ca interzicînd părților contractante sau uneia din subdiviziunile lor să împiedice un conducător titular al unui permis de conducere, național sau internațional, să conducă dacă este evident sau dovedit că starea lui nu-i permite să conducă în condiții de siguranță sau dacă dreptul de a conduce i-a fost retras în statul în care își are reședința.

ARTICOLUL 43 Dispoziții tranzitorii

Permisele internaționale de conducere conforme prevederilor Convenției asupra circulației rutiere, încheiată la Geneva la 19 septembrie 1949, eliberate în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenții conform paragrafului 1 al art. 47 al convenției, vor fi asimilate, în aplicarea art. 41 și 42 ale convenției, permiselor internaționale de conducere prevăzute de această convenție.

CAPITOLUL V Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească bicicletele și
motoretele pentru a fi admise în circulație internațională

ARTICOLUL 44

1. În circulație internațională bicicletele fără motor trebuie:

a) să aibă o frînă eficace;

b) să fie echipate cu un claxon care să fie auzit de la o distanță suficientă și să nu aibă nici un alt avertizor sonor;

c) să fie echipate cu un dispozitiv reflectorizant roșu în spate și cu dispozitive capabile să emită o lumină albă sau galbenă selectiv spre în față și o lumină roșie spre în spate.

2. Pe teritoriul părților contractante care, conform paragrafului 2 al art. 54 al convenției, n-au făcut o declarație prin care să asimileze motoretele motocicletelor, motoretele în circulație internațională trebuie:

a) să aibă două frîne independente;

b) să fie echipate cu un claxon sau cu un alt avertizor sonor care poate fi auzit de la o distanță suficientă;

c) să fie echipate cu un dispozitiv de eșapament silențios eficace;

d) să fie echipate cu dispozitive avînd o lumină albă sau galbenă selectiv în față, precum și o lumină roșie sau un dispozitiv reflectorizant roșu în spate;

e) să poarte marca de identificare prevăzută la anexa nr. 4 a convenției.

3. Pe teritoriul părților contractante care, conform paragrafului 2 al art. 54 din convenție, au făcut o declarație de asimilare a motoretelor, motocicletelor, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească motoretele pentru a fi admise în circulație internațională sînt cele stabilite pentru motociclete la anexa nr. 5 a convenției.

CAPITOLUL VI Dispoziții finale

ARTICOLUL 45

1. Prezenta convenție va fi deschisă, la sediul Organizației Națiunilor Unite din New York, semnării, pînă la 31 decembrie 1969, de către toate statele membre ale Organizației Națiunilor Unite sau membre ale uneia dintre instituțiile sale specializate ori Agenției Internaționale de Energie Atomică sau părților la Statutul Curții Internaționale de Justiție și de către oricare alt stat invitat de Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite să devină parte la convenție.

2. Convenția este supusă ratificării. Instrumentele de ratificare vor fi depuse pe lîngă secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

3. Convenția va rămîne deschisă aderării oricărui stat prevăzut la paragraful 1 al prezentului articol. Instrumentele de aderare vor fi depuse pe lîngă secretarul general.

4. În momentul cînd va semna convenția sau va depune instrumentul de ratificare ori de aderare, fiecare stat va face cunoscut secretarului general semnul distinctiv pe care îl alege pentru a fi aplicat în circulație internațională pe vehiculele înmatriculate, conform dispozițiilor anexei nr. 3 din convenție. Printr-o altă încunoștințare adresată secretarului general, orice stat poate schimba semnul distinctiv pe cale l-a ales anterior.

ARTICOLUL 46

1. Orice stat va putea, în momentul în care va semna sau ratifica prezenta convenție ori va adera la ea, sau în orice alt moment ulterior să declare, printr-o înștiințare adresată secretarului general, că convenția devine aplicabilă tuturor teritoriilor sau numai unora dintre acestea care asigură relațiile internaționale. Convenția va deveni aplicabilă pe teritoriul sau teritoriile indicate în înștiințare 30 de zile după data la care secretarul general va primi această înștiințare sau de la data intrării în vigoare a convenției pentru statul care adresează înștiințarea, dacă această dată este ulterioară precedentei.

2. Orice stat care face declarația prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol va putea, la orice dată ulterioară, printr-o înștiințare adresată secretarului general, să declare că convenția va înceta să fie aplicabilă pe acel teritoriu, iar convenția va înceta să fie aplicabilă pe acel teritoriu un an după data primirii acestei înștiințări de secretarul general.

3. Orice stat care adresează o înștiințare, conform paragrafului 1 al prezentului articol, va aduce la cunoștința secretarului general semnul sau semnele distinctive pe care le-a ales pentru a fi aplicate în circulația internațională pe vehiculele care au fost înmatriculate pe teritoriul sau teritoriile lor, conform dispozițiilor anexei nr. 3 a convenției. Printr-o altă înștiințare adresată secretarului general, orice stat poate schimba un semn distinctiv pe care îl alesese anterior.

ARTICOLUL 47

1. Prezenta convenție va intra în vigoare la 12 luni după data depunerii celui de-al cincisprezecelea instrument de ratificare sau de aderare.

2. Pentru fiecare stat care va ratifica convenția sau va adera la ea după depunerea celui de-al cincisprezecelea instrument de ratificare sau de aderare, convenția va intra în vigoare la 12 luni de la data depunerii, de acest stat, a instrumentului său de ratificare sau de aderare.

ARTICOLUL 48

La intrarea sa în vigoare prezenta convenție va abroga și înlocui, în relațiile dintre părțile contractante, Convenția internațională asupra circulației automobile și Convenția internațională asupra circulației rutiere, ambele semnate la Paris la 24 aprilie 1926, Convenția asupra reglementării circulației automobile interamericane, deschisă semnării la Washington la 15 decembrie 1943, și Convenția asupra circulației rutiere, deschisă semnării la Geneva la 19 septembrie 1949.

ARTICOLUL 49

1. După o perioadă de un an de la data intrării în vigoare a convenției, orice parte contractantă va putea să propună unul sau mai multe amendamente la convenție. Textul oricărei propuneri de amendament, însoțit de o expunere de motive, va fi adresat secretarului general, care îl va comunica tuturor părților contractante. Părțile contractante vor avea posibilitatea să anunțe, în termen de 12 luni următoare datei acestei comunicări: a) dacă acceptă amendamentul; b) dacă-l resping; ori c) dacă doresc să fie convocată o conferință pentru a-l examina. Secretarul general va transmite și textul amendamentului propus tuturor statelor vizate la paragraful 1 al art. 45 din convenție.

2.

a) Orice propunere de amendament care va fi comunicată conform dispozițiilor paragrafului precedent va fi considerată ca acceptată dacă, în termenul de 12 luni sus-menționat, cel puțin o treime din părțile contractante informează secretarul general fie că resping amendamentul, fie că doresc convocarea unei conferințe pentru a-l examina. Secretarul general va comunica tuturor părților contractante orice acceptare sau respingere a amendamentului propus, precum și orice cerere de convocare a unei conferințe. Dacă numărul total al respingerilor și al cererilor primite în termenul de 12 luni este inferior unei treimi din numărul total al părților contractante, secretarul general va înștiința părțile contractante că amendamentul va intra în vigoare la 6 luni după expirarea termenului de 12 luni specificat la paragraful precedent pentru toate părțile contractante, cu excepția acelora care, în decursul termenului respectiv, au respins amendamentul sau au cerut convocarea unei conferințe pentru a-l examina.

b) Orice parte contractantă care, în decursul termenului de 12 luni, va respinge o propunere de amendament sau va cere convocarea unei conferințe pentru a-l examina, va putea, în orice moment după expirarea acestui termen, să înștiințeze secretarul general că acceptă amendamentul, iar secretarul general va comunica aceasta tuturor celorlalte părți contractante. Amendamentul va intra în vigoare, pentru părțile contractante care vor anunța acceptarea, la 6 luni după ce secretarul general va primi înștiințarea lor.

3. Dacă un amendament propus n-a fost acceptat conform paragrafului 2 al prezentului articol și dacă, în termenul de 12 luni specificat la paragraful 1 al prezentului articol, mai puțin de jumătate din numărul total al părților contractante informează secretarul general că resping amendamentul propus și că cel puțin o treime din numărul total al părților contractante dar nu mai puțin de zece, îl informează că acceptă sau că doresc convocarea unei conferințe pentru a-l examina, secretarul general va convoca o conferință în vederea examinării amendamentului propus sau a oricărei alte propuneri cu care va fi sesizat în conformitate cu paragraful 4 al prezentului articol.

4. Dacă o conferință este convocată conform dispozițiilor paragrafului 3 al prezentului articol, secretarul general va invita toate statele vizate la paragraful 1 al art. 45 al convenției. El va cere tuturor statelor invitate la conferință să-i prezinte, cel mai tîrziu în 6 luni înainte de data deschiderii, orice propunere care ar dori să fie examinată de această conferință în afară de amendamentul propus și va comunica aceste propuneri, cu cel puțin 3 luni înainte de data deschiderii conferinței, tuturor statelor invitate la conferință.

5.

a) Orice amendament la convenție va fi considerat acceptat dacă a fost adoptat cu o majoritate de două treimi a statelor reprezentate la conferință, cu condiția ca această majoritate să reprezinte cel puțin două treimi din numărul părților contractante reprezentate la conferință. Secretarul general va încunoștiința tuturor părților contractante despre adoptarea amendamentului și acesta va intra în vigoare la 12 luni de la data acestei înștiințări pentru toate părțile contractante, cu excepția acelora care, înăuntrul acestui termen, vor înștiința secretarul general că resping amendamentul.

b) Orice parte contractantă care va respinge un amendament în termenul de 12 luni va putea, în orice moment, să înștiințeze secretarul general că îl accepta, iar secretarul general va comunica această înștiințare tuturor celorlalte părți contractante. Amendamentul va intra în vigoare, pentru partea contractantă care va înștiința acceptarea sa, la 6 luni după data la care secretarul general va primi înștiințarea sau la sfîrșitul termenului de 12 luni, dacă data este posterioară precedentei.

6. Dacă propunerea de amendament nu se consideră acceptată, conform paragrafului 2 al prezentului articol, și dacă condițiile prescrise la paragraful 3 al prezentului articol pentru convocarea unei conferințe nu sînt întrunite, propunerea de amendament va fi considerată respinsă.

ARTICOLUL 50

Orice parte contractantă va putea declara nulă prezenta convenție printr-o înștiințare scrisă adresată secretarului general. Declarația va avea efect la un an de la data la care secretarul general va primi înștiințarea.

ARTICOLUL 51

Prezenta convenție va înceta de a fi în vigoare dacă numărul părților contractante este inferior lui cinci în timpul unei perioade oarecare de 12 luni consecutive.

ARTICOLUL 52

Orice diferend între două sau mai multe părți contractante privind interpretarea sau aplicarea convenției, pe care părțile nu ar putea să le reglementeze pe cale de tratative sau într-un alt mod, va putea fi adus, la cererea oricăreia dintre părțile contractante interesate, în fața Curții Internaționale de Justiție, pentru a fi rezolvat de aceasta.

ARTICOLUL 53

Nici o dispoziție a convenției nu va fi interpretată ca interzicînd unei părți contractante să ia măsurile corespunzătoare cu dispozițiile Cartei Națiunilor Unite și limitate la cerințele situației pe care le apreciază necesare pentru siguranța sa externă sau internă.

ARTICOLUL 54

1. Orice stat va putea, în momentul în care va semna convenția sau va depune instrumentul de ratificare sau de aderare, să declare că nu se consideră legat de art. 52 al convenției. Celelalte părți contractante nu vor fi legate de art. 52 față de oricare dintre părțile contractante care va face o astfel de declarație.

2. În momentul în care depune instrumentul de ratificare sau de aderare, orice stat poate să declare, prin înștiințare adresată secretarului general, că va asimila motoretele motocicletelor în scopul aplicării convenției (art. 1. n).

În orice moment un stat va putea ulterior, printr-o înștiințare trimisă secretarului general, să-și retragă declarația.

3. Declarațiile prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol vor intra în vigoare la 6 luni după data la care secretarul general va primi înștiințarea sau la data la care convenția va intra în vigoare pentru statul care va face declarație dacă această dată este posterioară precedentei.

4. Orice modificare a unui semn distinctiv ales anterior, înștiințată conform paragrafului 4 al art. 45 sau paragrafului 3 al art. 46 din convenție, va intra în vigoare la 3 luni după data la care secretarul general va primi înștiințarea.

5. Rezervele la prezenta convenție și la anexele sale, altele decît cele prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol, sînt permise cu condiția să fie formulate în scris și, dacă au fost formulate înainte de depunerea instrumentului de ratificare sau de aderare, să fie confirmate prin acest instrument. Secretarul general va comunica aceste rezerve tuturor statelor prevăzute la paragraful 1 al art. 45 din convenție.

6. Orice parte contractantă care va formula o rezervă sau va face o declarație în conformitate cu paragrafele 1 și 4 ale prezentului articol va putea, în orice moment, să o retragă printr-o înștiințare adresată secretarului general.

7. Orice rezervă făcută conform paragrafului 5 al prezentului articol:

a) modifică, pentru partea contractantă care a formulat acea rezervă, dispozițiile convenției asupra cărora poartă rezerva, în limitele acesteia;

b) modifică aceste dispoziții în aceleași limite pentru celelalte părți contractante în ce privește relațiile lor cu partea contractantă care a făcut cunoscută rezerva.

ARTICOLUL 55

În afara declarațiilor, înștiințărilor și comunicărilor prevăzute la art. 49 și 54 ale convenției, secretarul general va aduce la cunoștința tuturor statelor vizate la paragraful 1 al art. 45:

a) semnăturile, ratificările și aderările, conform art. 45;

b) înștiințările și declarațiile, conform paragrafului 4 al art. 45 și art. 46;

c) datele de intrare în vigoare a convenției, în virtutea art. 47;

d) data intrării în vigoare a amendamentelor la convenție, conform paragrafelor 2 și 5 ale art. 49;

e) declararea nulității, conform art. 50;

f) abrogarea convenției, conform art. 51.

ARTICOLUL 56

Originalul convenției, întocmit într-un singur exemplar în limbile engleză, chineză, spaniolă, franceză și rusă, toate cele cinci texte fiind la fel de valabile, va fi depus pe lîngă secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, care va transmite copii certificate conforme tuturor statelor vizate la paragraful 1 al art. 45 din convenție.

Pentru care împuterniciții, legal autorizați de guvernele lor, au semnat convenția.

Încheiată la Viena, în a 8-a zi a lunii noiembrie 1968.

ANEXA Nr. 1

Excepții de la obligația de a admite în circulație
internațională automobilele și remorcile

1. Părțile contractante pot să nu admită în circulație internațională pe teritoriul lor automobilele, remorcile și ansamblurile de vehicule a căror greutate, totală sau pe osie, ori ale căror dimensiuni depășesc limitele stabilite de legislația națională pentru vehiculele înmatriculate pe teritoriul lor. Părțile contractante pe teritoriul cărora are loc o circulație internațională de vehicule grele se vor strădui să încheie acorduri regionale care să permită, în circulație internațională, accesul pe drumurile regiunii, cu excepția unor drumuri de importanță redusă, a vehiculelor sau ansamblurilor de vehicule ale căror greutate și dimensiuni nu depășesc limitele fixate prin aceste acorduri.

2. Pentru aplicarea paragrafului 1 al prezentei anexe, nu vor fi considerate ca depășire a lățimii maxime autorizate proeminența:

a) pneurilor în apropierea punctului lor de contact cu solul și a legăturilor cu indicatoarele de presiune a pneurilor;

b) dispozitivelor antiderapante ce vor li montate pe roți;

c) oglinzilor retrovizoare construite astfel încît să poată, ca urmare a unei apăsări moderate, să cedeze în ambele sensuri pentru a nu trece peste lățimea maximă autorizată;

d) indicatoarelor de direcție laterale și luminilor de gabarit, cu condiția ca proeminența să nu fie mai mare de cîțiva centimetri;

e) sigiliilor vamale aplicate pe încărcătură și dispozitivelor de fixare și protecție a acestor sigilii.

3. Părțile contractante pot să nu admită în circulație internațională pe teritoriul lor următoarele ansambluri de vehicule, în măsura în care legislația lor națională interzice circulația unor astfel de ansambluri:

a) motociclete cu remorci;

b) ansambluri constituite dintr-un automobil și multe remorci;

c) vehicule articulate destinate transportului de persoane.

4. Părțile contractante pot să nu admită în circulație internațională pe teritoriul lor automobilele și remorcile care beneficiază de excepții conform paragrafului 60 al anexei nr. 5 a convenției.

5. Părțile contractante pot să nu admită în circulație internațională pe teritoriul lor motoretele și motocicletele al căror conducător și, dacă e cazul, pasager nu este echipat cu cască de protecție.

6. Părțile contractante pot să condiționeze admiterea în circulație internațională pe teritoriul lor a oricărui automobil, altul decît o motoretă sau o motocicletă cu două roți fără ataș, de prezența la bordul automobilului a unui dispozitiv, prevăzut la paragraful 56 al anexei nr. 5 a convenției, și destinat, în caz de oprire pe partea carosabilă, să anunțe pericolul pe care-l constituie vehiculul astfel oprit.

7. Părțile contractante pot să condiționeze admiterea în circulație internațională, pe anumite drumuri grele sau în anumite regiuni cu relief greu de pe teritoriul lor, a automobilelor a căror greutate maximă autorizată depășește 3.500 kg, de respectarea dispozițiilor speciale impuse de legislația lor națională pentru admiterea pe aceste drumuri sau în aceste regiuni a vehiculelor cu aceeași greutate maximă autorizată pe care le-a înmatriculat.

8. Părțile contractante pot să nu admită în circulație internațională pe teritoriul lor orice automobil prevăzut cu lumini de încrucișare asimetrice atunci cînd reglarea fascicolelor nu este adaptată sensului circulației de pe teritoriul lor.

9. Părțile contractante pot să nu admită în circulație internațională pe teritoriul lor orice automobil sau remorcă atașată unui automobil care ar purta un semn distinctiv, altul decît acela prevăzut pentru acest vehicul la art. 37 al convenției.

ANEXA Nr. 2

Numărul de înmatriculare al automobilelor și remorcilor
în circulație internațională

1. Numărul de înmatriculare prevăzut la art. 35 și 36 ale convenției trebuie să fie compus fie din cifre, fie din cifre și litere. Cifrele trebuie să fie arabe, iar literele cu caractere latine majuscule. Totuși, pot fi utilizate și alte cifre sau caractere, dar numărul de înmatriculare trebuie atunci să fie repetat în cifre arabe și în caractere latine majuscule.

2. Numărul de înmatriculare trebuie să fie compus și aplicat în așa fel încît să fie vizibil pe timp senin de la o distanță de minimum 40 m, de un observator așezat pe axa vehiculului, iar vehiculul oprit. Părțile contractante pot, pentru vehiculele pe care le înmatriculează, să reducă această distanță minimă de lizibilitate pentru motociclete și categoriile speciale de automobile cărora ar fi dificil să dea numerelor de înmatriculare dimensiuni suficiente pentru a fi lizibile de la 40 m.

3. În cazul în care numărul de înmatriculare este aplicat pe o placă specială aceasta trebuie să fie plană și fixată într-o poziție verticală sau aproape verticală și perpendiculară pe planul longitudinal median al vehiculului. În cazul în care numărul este aplicat sau scris pe vehicul, suprafața pe care este fixat sau scris trebuie să fie plană și verticală, precum și perpendiculară pe planul longitudinal median al vehiculului.

4. Cu excepția dispozițiilor paragrafului 5 al art. 32, placa sau suprafața pe care este fixat sau scris numărul de înmatriculare poate fi dintr-un material reflectorizant.

ANEXA Nr. 3

Semnul distinctiv al automobilelor și remorcilor
în circulație internațională

1. Semnul distinctiv prevăzut la art. 37 al convenției trebuie să fie compus din una pînă la trei litere cu caractere latine majuscule. Literele vor avea o înălțime minimă de 0,08 m, iar scrisul o grosime de cel puțin 0,01 m. Literele vor fi scrise cu negru pe fond alb, avînd forma unei elipse cu axa mare orizontală.

2. Cînd semnul distinctiv nu are decît o singură literă, axa mare a elipsei poate fi verticală.

3. Semnul distinctiv nu trebuie să fie încorporat în numărul de înmatriculare și nici fixat în așa fel încît să poată fi confundat cu acesta din urmă sau să dăuneze asupra lizibilității sale.

4. Pe motociclete și pe remorcile lor, dimensiunile axelor elipsei vor fi de cel puțin 0,175 m și respectiv 0,115 m. Pe celelalte automobile și pe remorcile lor, dimensiunile axelor elipsei vor fi de cel puțin:

a) 0,24 m și 0,145 m, dacă semnul distinctiv are 3 litere;

b) 0,175 m și 0,115 m, dacă semnul distinctiv are mai puțin de 3 litere.

5. Dispozițiile paragrafului 3 al anexei nr. 2 se aplică la fixarea semnului distinctiv pe vehicule.

ANEXA Nr. 4

Elemente de identificare a automobilelor și remorcilor
în circulație internațională

1. Elementele de identificare cuprind:

a) Pentru automobile:

i) numele sau marca constructorului vehiculului;

ii) pe șasiu sau, în lipsa acestuia, pe caroserie numărul de fabricație sau numărul de serie al constructorului;

iii) pe motor, numărul de fabricație al motorului, atunci cînd un astfel de număr este aplicat de constructor.

b) Pentru remorci, indicațiile menționate la alin. i) și ii) de mai sus;

c) Pentru motorete, indicarea capacității cilindrice și literele "CM".

2. Elementele menționate la paragraful 1 al prezentei anexe trebuie să fie plasate în locuri accesibile și ușor de citit; în plus, ele trebuie să fie greu de modificat sau de înlăturat. Literele și cifrele incluse în semne vor fi numai cu caractere latine sau cursive denumite engleze și în cifre arabe, fie repetate în acest mod.

ANEXA Nr. 5

Condiții tehnice pentru automobile și remorci

1. Părțile contractante care, conform art. 1 alin. n) al convenției, au declarat că vor să asimileze motocicletelor vehiculele cu 3 roți a căror greutate în gol nu depășește 400 kg, trebuie să supună acestea din urmă regulilor stabilite în prezenta anexă fie pentru motociclete, fie pentru celelalte automobile.

2. În sensul prezentei anexe, termenul remorcă nu se aplică decît remorcilor destinate a fi cuplate la un automobil.

3. Cu excepția dispozițiilor paragrafului 2 a) al art. 3 din convenție, orice parte contractantă poate, pentru automobilele pe care le înmatriculează și pentru remorcile pe care le admite în circulație potrivit legislației naționale, să impună prevederi care să completeze dispozițiile prezentei anexe ori să fie mai severe decît acestea.

CAPITOLUL I Frînarea

4. În sensul prezentului capitol:

a) termenul roți ale unei osii înseamnă roțile simetrice sau aproape simetrice, în raport cu planul longitudinal median al vehiculului, chiar dacă nu sînt așezate pe aceeași osie (o osie tandem este socotită ca două osii);

b) termenul frînă de serviciu înseamnă dispozitivul utilizat în mod normal pentru a reduce viteza și a opri vehiculul;

c) termenul frînă de staționare înseamnă dispozitivul utilizat pentru a menține, în absența conducătorului, vehiculul imobil sau, în cazul unei remorci, remorca atunci cînd aceasta este decuplată;

d) termenul frînă de ajutor înseamnă dispozitivul destinat să reducă viteza și să oprească vehiculul în caz de defectare a frînei de serviciu.

A. Frînarea automobilelor altele decît motocicletele

5. Orice automobil, altul decît o motocicletă, trebuie să fie echipat cu frîne care pot fi acționate cu ușurință de către conducătorul așezat la locul de conducere. Aceste frîne trebuie să asigure cele trei funcții ale frînării, astfel:

a) o frînă de serviciu care să permită reducerea vitezei și oprirea vehiculului în mod sigur, rapid și eficace, indiferent de condițiile încărcăturii și de gradul de înclinare a drumului pe care circulă;

b) o frînă de staționare care să permită menținerea vehiculului imobil, oricare ar fi condițiile de încărcare, la o înclinare a drumului de 16%, suprafețele active ale frînei rămînînd în poziția de frînare prin intermediul unui dispozitiv care acționează mecanic;

c) o frînă de ajutor care să permită reducerea vitezei și oprirea vehiculului, oricare ar fi condițiile încărcăturii, pe o distanță rezonabilă, chiar în caz de defectare a frînei de serviciu.

6. Cu excepția dispozițiilor paragrafului 5 al prezentei anexe, dispozitivele care asigură cele trei funcții ale frînării (frînă de serviciu, frînă de ajutor și frînă de staționare) pot avea părți comune; combinarea comenzilor nu este admisă decît cu condiția să existe cel puțin două comenzi distincte.

7. Frîna de serviciu trebuie să acționeze asupra tuturor roților vehiculului; totuși, în cazul vehiculelor care au mai mult de două osii, roțile unei osii pot să nu fie frînate.

8. Frîna de ajutor trebuie să acționeze asupra unei roți cel puțin de fiecare parte a planului longitudinal median al vehiculului; aceeași dispoziție se aplică frînei de staționare.

9. Frîna de serviciu și frîna de staționare trebuie să acționeze asupra suprafețelor de frînare conectate la roți în mod permanent, prin intermediul unor piese suficient de rezistente.

10. Nici o suprafață frînată nu trebuie să fie decuplată de roți. Totuși, o astfel de decuplare este admisă pentru anumite suprafețe frînate, cu condiția:

a) să fie doar momentană, ca de exemplu în timpul schimbării vitezelor;

b) atît timp cît acționează asupra frînei de staționare, să nu fie posibilă decuplarea fără intervenția conducătorului, și

c) atît timp cît acționează asupra frînei de serviciu sau de ajutor, acțiunea de frînare continuă să se poată exercita cu eficacitatea prescrisă la paragraful 5 al acestei anexe.

B. Frînarea remorcilor

11. Cu excepția dispozițiilor paragrafului 17 c) al prezentei anexe, orice remorcă alta decît o remorcă ușoară trebuie să fie prevăzută cu frîne, și anume:

a) o frînă de serviciu care să permită reducerea vitezei și oprirea sigură, rapidă și eficace, oricare ar fi condițiile încărcăturii și gradul de înclinare a drumului pe care circulă;

b) o frînă de staționare care să permită menținerea vehiculului imobil, oricare ar fi condițiile încărcăturii, pe o înclinare de 16%, suprafețele active ale frînei rămînînd menținute în poziție de frînare prin intermediul unui dispozitiv cu acțiune pur mecanică. Prezenta dispoziție nu se aplică remorcilor care nu pot fi decuplate de vehiculul trăgător fără ajutorul uneltelor, cu condiția ca cerințele referitoare la frîna de staționare să fie respectate pentru ansamblul de vehicule.

12. Dispozitivele care asigură cele două funcții ale frînării (serviciu și staționare) pot avea părți comune.

13. Frîna de serviciu trebuie să acționeze asupra tuturor roților remorcii.

14. Frîna de serviciu trebuie să poată fi pusă în funcțiune prin comanda frînei de serviciu a vehiculului trăgător; totuși, dacă greutatea maximă autorizată a remorcii nu depășește 3.500 kg, frîna poate fi concepută pentru a nu fi pusă în acțiune, în timpul mersului, decît prin simpla apropiere a remorcii de vehiculul trăgător (frînare prin inerție).

15. Frîna de serviciu și frîna de staționare trebuie să acționeze asupra suprafețelor frînate conectate la roți în mod permanent prin intermediul unor piese suficient de rezistente.

16. Dispozitivele de frînare trebuie să fie astfel încît să asigure oprirea automată a remorcii în caz de rupere a dispozitivului de cuplare în timpul mersului. Totuși, această dispoziție nu se aplică remorcilor cu o osie sau cu două osii cu distanță între ele de mai puțin de 1 m, cu condiția ca greutatea lor maximă autorizată să nu depășească 1.500 kg și, cu excepția semiremorcilor, să fie prevăzute, pe lîngă un dispozitiv de cuplare, cu o legătură secundară prevăzută la paragraful 58 al acestei anexe.

C. Frînarea ansamblurilor de vehicule

17. În afara dispozițiilor de la lit. A și B ale prezentului capitol referitoare la vehiculele izolate (automobil și remorci), prevederile de mai jos se vor aplica ansamblurilor acestor vehicule:

a) dispozitivele de frînare montate pe fiecare din vehiculele care compun ansamblul trebuie să fie corespunzătoare;

b) acțiunea frînei de serviciu trebuie să fie repartizată corespunzător și sincronizată între vehiculele care compun ansamblul;

c) greutatea maximă autorizată a unei remorci neprevăzută cu frînă de serviciu nu trebuie să depășească jumătatea totalului greutății în gol a vehiculului trăgător și a greutății conducătorului.

D. Frînarea motocicletelor

18.

a) Orice motocicletă trebuie să fie prevăzută cu două dispozitive de frînare, care să acționeze unul cel puțin asupra roții sau roților din spate, iar celălalt cel puțin asupra roții sau roților din față; dacă unei motociclete i se adaugă un ataș, frînarea roții atașului nu este cerută. Aceste dispozitive de frînare trebuie să permită reducerea vitezei și oprirea motocicletei într-un mod sigur, rapid și eficace, oricare ar fi condițiile sale de încărcare și declivitatea drumului pe care circulă.

b) În afara dispozitivelor prevăzute la alin. a) al prezentului paragraf, motocicletele cu trei roți simetrice în raport cu planul longitudinal median al vehiculului trebuie să fie prevăzute cu o frîna de staționare care să corespundă condițiilor de la alin. b) al paragrafului 5 al acestei anexe.

CAPITOLUL II Lumini și dispozitive reflectorizante

19. În sensul prezentului capitol, termenul:

lumina de drum este lumina vehiculului care servește la iluminarea drumului pe o mare distanță în fața vehiculului;

lumina de întîlnire este lumina vehiculului care servește la iluminarea drumului în față, fără să orbească sau să stînjenească pe conducătorii care vin din sens invers, precum și pe ceilalți participanți la circulație;

lumina de poziție față este lumina care servește la indicarea prezenței și a lățimii acestui vehicul văzut din față;

lumina de poziție spate este lumina care servește la indicarea prezenței și a lățimii acestui vehicul văzut din spate;

lumina de frînare este lumina care servește a semnala celorlalți participanți la circulație ce se găsesc în spatele acestui vehicul ca conducătorul său acționează frîna de serviciu;

lumina de ceață este lumina care servește la îmbunătățirea iluminării drumului în caz de ceață, ninsoare, furtună sau nor de praf;

lumina de mers înapoi este lumina care servește la iluminarea drumului în spatele acestui vehicul și la avertizarea celorlalți participanți la circulație că vehiculul merge înapoi sau este pe punctul de a merge înapoi;

lumina indicatoare de direcție este lumina care servește a indica celorlalți participanți la circulație că conducătorul are intenția să schimbe direcția spre dreapta sau spre stînga;

catodioptru este un dispozitiv care servește la indicarea prezenței unui vehicul prin reflectarea luminii care emană de la o sursă luminoasă independentă de acest vehicul, observatorul fiind așezat în apropierea acelei surse luminoase;

suprafața iluminată este pentru lumini suprafața vizibilă de ieșire a luminii emise, iar pentru catadioptri suprafața vizibil reflectorizantă.

20. Culorile luminilor prevăzute în prezentul capitol trebuie să fie, pe cît posibil, conforme definițiilor date în suplimentul la această anexă.

21. Cu excepția motocicletelor, orice automobil care depășește în linie dreaptă viteza de 40 km/h trebuie să fie echipat în față cu un număr pereche de lumini de drum albe sau galbene selectiv capabile să ilumineze, în mod eficace, drumul, noaptea, pe timp senin, pe o distanță de cel puțin 100 m în fața vehiculului. Limitele exterioare ale suprafeței iluminate de luminile de drum nu trebuie în nici un caz să fie situate mai aproape de extremitatea lățimii vehiculului decît marginile exterioare ale suprafeței iluminate de luminile de întîlnire.

22. Cu excepția motocicletelor, orice automobil care depășește în linie dreaptă viteza de 10 km/h trebuie să fie echipat în față cu două lumini de întîlnire albe sau galbene selectiv capabile să ilumineze, în mod eficace, drumul, noaptea, pe timp senin, pe o distanță de cel puțin 40 m în fața vehiculului. De fiecare parte, punctul suprafeței iluminate cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al vehiculului nu trebuie să se afle la mai mult de 0,40 m de extremitatea lățimii vehiculului. Un automobil nu trebuie să fie prevăzut cu mai mult de două lumini de întîlnire. Acestea trebuie să fie reglate pentru a fi conforme definiției de la paragraful 19 al acestei anexe.

23. Orice automobil, altul decît o motocicletă fără ataș, trebuie să fie echipat în față cu două lumini de poziție albe; totuși, se admite galbenul selectiv pentru luminile de poziție din față înglobate în luminile de drum sau în luminile de întîlnire care emit fascicule de lumină galben selectiv. Aceste lumini de poziție, atunci cînd sînt singurele lumini aprinse în față, trebuie să fie vizibile, noaptea, pe timp senin, de la o distanță de cel puțin 300 m, fără a orbi sau stînjeni pe ceilalți participanți la circulație. De fiecare parte, punctul suprafeței iluminate cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al vehiculului nu trebuie să se găsească la mai mult de 0,40 m de marginea vehiculului.

24.

a) Orice automobil, altul decît o motocicletă cu două roți fără ataș, trebuie să fie echipat la spate cu un număr pereche de lumini de poziție roșii vizibile noaptea, pe timp senin, de la o distanță de cel puțin 300 m, fără a orbi sau stînjeni pe ceilalți participanți la circulație. De fiecare parte, punctul suprafeței iluminate cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al vehiculului nu trebuie să se găsească la mai mult de 0,40 m de marginea vehiculului.

b) Orice remorcă trebuie să fie echipată la spate cu un număr pereche de lumini de poziție roșii vizibile noaptea, pe timp senin, de la o distanță de cel puțin 300 m, fără a orbi sau stînjeni pe ceilalți participanți la circulație. De fiecare parte, punctul suprafeței iluminate cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al remorcii nu trebuie să se găsească la mai mult de 0,40 m de marginea remorcii. Totuși remorcile a căror lățime nu depășește 0,80 m pot să nu fie echipate decît cu o singură lumină dacă sînt cuplate la o motocicletă cu două roți fără ataș.

25. Orice automobil sau remorcă ce poartă la spate un număr de înmatriculare trebuie să fie echipat cu un dispozitiv de iluminare a acestui număr astfel încît, cînd este iluminat de dispozitiv, să fie lizibil noaptea, pe timp senin, vehiculul fiind oprit, de la o distanță de 20 m din spatele vehiculului; orice parte contractantă poate să reducă această distanță minimă de lizibilitate pe timpul nopții în aceeași proporție și pentru aceleași vehicule pentru care va reduce, conform paragrafului 2 al anexei nr. 2 a convenției, distanța minimă de lizibilitate pe timp de zi.

26. La orice automobil (inclusiv motocicletele) și la orice ansamblu constituit dintr-un vehicul automobil și una sau mai multe remorci, legăturile electrice trebuie să fie astfel încît luminile de drum, de întîlnire, de ceață, de poziție din față și dispozitivul prevăzut la paragraful 25, să nu poată fi puse în funcțiune decît atunci cînd luminile de poziție ale automobilului sau ale ansamblului de vehicule situate cel mai în spate, sînt aprinse.

Totuși, această condiție nu este obligatorie pentru luminile de drum sau pentru luminile de întîlnire atunci cînd sînt folosite pentru a da avertismente luminoase conform paragrafului 5 al art. 33 al convenției. Mai mult, legăturile electrice trebuie să fie în așa fel realizate încît luminile de poziție din față să fie totdeauna aprinse atunci cînd cele de întîlnire, de drum sau de ceață sînt aprinse.

27. Orice automobil, altul decît o motocicletă cu două roți fără ataș, trebuie să fie echipat la spate cu cel puțin doi catadioptri roșii a căror formă să nu fie triunghiulară. De fiecare parte, punctul suprafeței luminoase cel mai îndepărtat al planului longitudinal median al vehiculului nu trebuie să se găsească la mai mult de 0,40 m de marginea vehiculului. Catadioptrii trebuie să fie vizibili pentru conducătorul unui vehicul noaptea, pe timp senin, de la o distanță de cel puțin 150 m, atunci cînd sînt iluminați de luminile de drum ale acestui vehicul.

28. Orice remorcă trebuie să fie prevăzută la spate cu cel puțin, doi catadioptri roșii. Aceștia trebuie să aibă forma unui triunghi echilateral cu un vîrf în sus și o latură orizontală și ale căror laturi să aibă cel puțin 0,15 m și cel mult 0,20 m; nici o lumină de semnalizare nu trebuie să fie instalată în interiorul triunghiului. Acești catadioptri trebuie să corespundă condiției de vizibilitate fixată la paragraful 27 de mai sus. De fiecare parte, punctul suprafeței luminoase cel mai îndepărtat al planului longitudinal median al remorcii nu trebuie să se găsească la mai mult de 0,40 m de marginea remorcii. Totuși, remorcile a căror lățime nu depășește 0,80 m pot să nu fie prevăzute decît cu un singur catadioptru dacă sînt cuplate la o motocicleta fură ataș.

29. Orice remorcă trebuie să fie prevăzută în față cu doi catadioptri albi a căror formă să nu fie triunghiulară. Ei trebuie să îndeplinească condițiile de amplasare și vizibilitate stabilite la paragraful 27 de mai sus.

30. O remorcă cu lățimea de peste 1,60 m trebuie să fie prevăzută în față cu două lumini de poziție albe. Luminile de poziție trebuie să fie plasate cît mai aproape posibil de marginea remorcii și în orice caz în așa fel încît punctul suprafeței luminoase cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al remorcii să nu se găsească la mai mult de 0,15 m de aceste margini.

31. Cu excepția motocicletelor cu două roți, cu sau fără ataș, orice automobil care depășește în linie dreaptă viteza de 25 km/h trebuie să fie prevăzut în spate cu două lumini de frînare de culoare roșie a căror intensitate luminoasă să fie net superioară aceleia a luminilor de poziție din spate. Aceeași dispoziție se aplică oricărei remorci ce constituie ultimul vehicul al unui ansamblu de vehicule; totuși, nici o lumină de frînare nu este necesară în cazul remorcilor mici ale căror dimensiuni sînt astfel încît permit luminilor de frînare ale vehiculului trăgător să fie vizibile.

32. Cu excepția posibilității pentru părțile contractante care, conform paragrafului 2 al art. 54 al convenției, vor declara că asimilează motoretele motocicletelor, de a scuti motoretele în total sau în parte de aceste obligații:

a) orice motocicletă cu sau fără ataș trebuie să fie prevăzută cu o lumină de întîlnire care să corespundă condițiilor referitoare la culoare și vizibilitate stabilite la paragraful 22 de mai sus;

b) orice motocicletă cu sau fără ataș, care depășește în linie dreaptă viteza de 40 km/h, trebuie să fie echipată, în afară de lumina de întîlnire, cu cel puțin o lumină de drum care să corespundă dispozițiilor de culoare și vizibilitate stabilite la paragraful 21 de mai sus. Dacă această motocicletă are mai multe lumini de drum, acestea trebuie să fie situate cît mai aproape posibil una de alta;

c) o motocicletă cu două roți, cu sau fără ataș, nu trebuie să fie echipată cu mai mult de o lumină de întîlnire și cu mai mult de două lumini de drum.

33. Orice motocicletă cu două roți fără ataș poate fi prevăzută în față cu una sau două lumini de poziție care să îndeplinească condițiile de culoare și vizibilitate stabilite la paragraful 23 de mai sus. Dacă această motocicletă are două lumini de poziție în față, acestea trebuie să fie situate cît mai aproape posibil una de alta. O motocicletă cu două roți fără ataș nu trebuie să aibă mai mult de două lumini de poziție în față.

34. Orice motocicletă fără ataș trebuie să fie echipată la spate cu o lumină de poziție care să corespundă condițiilor de culoare și vizibilitate stabilite la paragraful 24 a) de mai sus.

35. Orice motocicletă fără ataș trebuie să fie prevăzută la spate cu un catadioptru care să satisfacă condițiile de culoare și vizibilitate stabilite la paragraful 27 de mai sus.

36. Cu excepția posibilității pentru părțile contractante care, conform paragrafului 2 al art. 54 al convenției, vor declara că asimilează motoretele motocicletelor, de a scuti de această obligație motoretele cu sau fără ataș, orice motocicletă cu sau fără ataș trebuie să fie prevăzută cu o lumină de frînare care să satisfacă dispozițiile paragrafului 31 de mai sus.

37. Cu excepția dispozițiilor relative la lumini și dispozitive prevăzute pentru motocicletele fără ataș, orice ataș cuplat la o motocicletă cu două roți trebuie să fie echipat în față cu o lumină de poziție care să satisfacă condițiile de culoare și vizibilitate stabilite la paragraful 23 de mai sus, iar în spate cu o lumină de poziție care să satisfacă condițiile de culoare și vizibilitate stabilite la paragraful 24 a) de mai sus și cu un catadioptru care să corespundă condițiilor de culoare și vizibilitate prevăzute la paragraful 27 de mai sus. Legăturile electrice trebuie să fie astfel încît luminile de poziție din față și din spate ale atașului să se aprindă în același timp cu lumina de poziție din spate a motocicletei. În orice caz, un ataș nu trebuie să fie prevăzut nici cu lumină de drum și nici cu lumină de întîlnire.

38. Automobilele cu trei roți simetrice în raport de planul longitudinal median al vehiculului, asimilate motocicletelor în aplicarea alin. n) al art. 1 al convenției, trebuie să fie echipate cu dispozitivele prevăzute la art. 21, 22, 23, 24 a), 27 și 31 de mai sus. Totuși, atunci cînd lățimea unui astfel de vehicul nu depășește 1,30 m, sînt suficiente doar o lumină de drum și o lumină de întîlnire. Dispozițiile referitoare la distanța suprafețelor luminoase în raport cu lățimea vehiculului nu sînt aplicabile în acest caz.

39. Orice automobil, cu excepția acelora ai căror conducători pot semnaliza cu brațul schimbările de direcție vizibile din toate direcțiile de către participanții la circulație, trebuie să fie echipat cu lumini indicatoare de direcție fixe, cu lumina intermitentă galbenă auto, dispuse în număr egal pe vehicul și vizibile ziua și noaptea de participanții la circulație interesați de mișcarea vehiculului. Cadența intermitenței luminii trebuie să fie de 90 pe minut cu o toleranță de ±30.

40. Dacă sînt instalate lumini de ceață pe un automobil altul decît o motocicletă cu sau fără ataș, ele trebuie să fie albe sau galbene selectiv, în număr de două și situate astfel încît nici un punct al suprafeței lor luminoase să nu se găsească mai sus de punctul cel mai înalt al suprafeței luminoase a luminilor de întîlnire și ca, de fiecare parte, punctul suprafeței luminoase cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al vehiculului să nu se găsească la mai mult de 0,40 m de extremitatea lățimii vehiculului.

41. Nici o lumină de mers înapoi nu trebuie să orbească sau să stînjenească pe ceilalți participanți la circulație. Dacă o astfel de lumină este instalată pe un automobil, ea trebuie să emită o lumină albă, galbenă auto sau galbenă selectiv. Comanda de aprindere a acestei lumini trebuie să fie astfel încît să nu se poată aprinde decît atunci cînd a fost pus în funcțiune dispozitivul de mers înapoi.

42. Nici o lumină, alta decît luminile indicatoare de direcție, montată pe un automobil sau remorcă, nu trebuie să fie intermitentă, cu excepția acelora care sînt folosite, conform legislației naționale a părților contractante, pentru a semnaliza vehiculele sau ansamblurile de vehicule care nu sînt obligate să respecte regulile generale de circulație sau a căror prezență pe drum impune celorlalți participanți la circulație precauții deosebite, cum sînt vehiculele prioritare, convoaiele de vehicule, vehiculele agabaritice și vehiculele sau mașinile destinate construcției sau întreținerii drumurilor. Totuși, părțile contractante pot permite sau dispune ca anumite lumini, altele decît cele de culoare roșie, să fie intermitente în total sau în parte pentru a semnaliza pericolul deosebit pe care-l prezintă pentru moment vehiculul.

43. În aplicarea dispozițiilor prezentei anexe, va fi considerat:

a) ca o singură lumină orice combinație a două sau a mai multor lumini, identice sau nu, dar avînd aceeași funcție și aceeași culoare, ale căror proiecții ale suprafețelor luminoase pe un plan vertical perpendicular pe planul longitudinal median al vehiculului ocupă cel puțin 50% din suprafața celui mai mic dreptunghi circumscris proiecțiilor suprafețelor luminoase arătate mai sus;

b) ca două sau ca un număr pereche de lumini, o singură suprafață luminoasă avînd forma unei benzi atunci cînd aceasta este situată simetric în raport cu planul longitudinal median al vehiculului și cînd se află cel puțin la 0,40 m de marginea exterioară a lățimii vehiculului de fiecare parte a acesteia, avînd o lungime minimă de 0,80 m. Iluminarea unei astfel de suprafețe trebuie să fie asigurată de cel puțin două surse luminoase situate cît mai aproape de extremitățile sale. Suprafața luminoasă poate consta dintr-un ansamblu de elemente suprapuse astfel încît proiecțiile diverselor suprafețe luminoase elementare pe un plan vertical perpendicular pe planul longitudinal median al vehiculului să ocupe cel puțin 50% din suprafața celui mai mic dreptunghi circumscris proiecțiilor suprafețelor luminoase elementare arătate mai sus.

44. Pe un același vehicul luminile care au aceeași funcție și sînt orientate spre aceeași direcție, trebuie să fie de aceeași culoare. Luminile și catadioptrii care sînt în număr pereche trebuie să fie situate simetric în raport cu planul longitudinal median al vehiculului, cu excepția vehiculelor a căror formă exterioară este asimetrică. Luminile fiecărei perechi trebuie să aibă aproape aceeași intensitate.

45. Luminile de natură diferită și, cu excepția dispozițiilor celorlalte paragrafe ale prezentului capitol, luminile și catadioptrii, pot fi grupate sau înglobate în același dispozitiv, cu condiția ca fiecare din aceste lumini și catadioptri să corespundă dispozițiilor prezentei anexe care le sînt aplicabile.

CAPITOLUL III Alte dispoziții

Aparat de direcție

46. Orice automobil trebuie să fie echipat cu un aparat de direcție robust care să permită conducătorului să schimbe cu ușurință, repede și în siguranță direcția vehiculului său.

Oglindă retrovizoare

47. Orice automobil altul decît o motocicletă cu două roți cu sau fără ataș trebuie să fie echipat cu una sau mai multe oglinzi retrovizoare; numărul, dimensiunile și modul de dispunere a acestor oglinzi trebuie să permită conducătorului să vadă circulația din spatele vehiculului său.

Avertizor sonor

48. Orice automobil trebuie să fie prevăzut cu cel puțin un avertizor sonor care să aibă o putere suficientă. Sunetul emis de el trebuie să fie continuu, uniform și nu strident. Vehiculele prioritare și cele din serviciul public de transport al pasagerilor pot să aibă avertizoare sonore suplimentare ce nu sînt supuse acestor cerințe.

Ștergător de parbriz

49. Orice automobil prevăzut cu un parbriz de dimensiuni și formă prin care conducătorul poate din locul său de conducere să vadă în față drumul prin elementele transparente ale acestuia, trebuie să fie prevăzut cu cel puțin un ștergător de parbriz, eficace și robust, situat într-o poziție corespunzătoare și a cărei funcționare să nu solicite intervenția continuă a conducătorului.

Spălător de parbriz

50. Orice automobil supus obligației de a avea cel puțin un ștergător de parbriz trebuie să fie prevăzut și cu un spălător de parbriz.

Parbriz și geamuri

51. La orice automobil și remorcă:

a) materialele transparente care constituie elementele exterioare ale pereților vehiculului, inclusiv parbrizul, sau peretele interior despărțitor, trebuie să fie în așa fel încît, în caz de spargere, pericolul leziunilor corporale să fie cît mai redus posibil;

b) geamurile parbrizului trebuie să fie dintr-un material a cărui transparență să nu altereze și să nu deformeze în mod apreciabil obiectele văzute prin el. iar În caz de spargere conducătorul să poată vedea suficient drumul.

Dispozitivul de mers înapoi

52. Orice automobil trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de mers înapoi care să poată fi manevrat din locul conducătorului. Acest dispozitiv nu este obligatoriu pe motocicletele și automobilele cu trei roți simetrice în raport cu planul longitudinal median al vehiculului decît dacă greutatea lor maximă autorizată depășește 400 kg.

Amortizorul de zgomot

53. Fiecare motor cu ardere internă al unui automobil trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de eșapare silențios eficace; acest dispozitiv trebuie să fie astfel încît să nu poată fi făcut fără efect de către conducător de la locul său de conducere.

Pneuri

54. Roțile automobilelor și ale remorcilor trebuie să fie echipate cu pneuri, iar starea acestora trebuie să asigure securitatea. Inclusiv aderența, chiar cînd partea carosabilă este umedă. Totuși, prezenta dispoziție nu ar putea să împiedice părțile contractante să permită utilizarea de dispozitive care să dea rezultate cel puțin echivalente acelora obținute cu pneuri.

Indicator de viteză

55. Orice automobil care depășește în linie dreaptă viteza de 40 km/h trebuie să fie prevăzut cu un indicator de viteză, fiecare parte contractantă putînd să dispenseze de această obligație anumite categorii de motociclete și alte vehicule ușoare.

Dispozitiv de semnalizare la bordul automobilelor

56. Dispozitivul prevăzut la paragraful 5 al art. 23 și la paragraful 6 al anexei nr. 1 din convenție trebuie să fie:

a) ori un panou constînd dintr-un triunghi echilateral cu o latură de cel puțin 0,40 m, avînd marginile roșii de cel puțin 0,05 m, centrul fiind gol sau de culoare deschisă; marginile roșii trebuie să fie iluminate prin transparență sau prevăzute cu o bandă reflectorizantă; panoul trebuie să fie astfel încît să poată fi așezat într-o poziție verticală stabilă;

b) ori un alt dispozitiv la fel de eficace prevăzut de legislația țării unde a fost înmatriculat vehiculul.

Dispozitiv antifurt

57. Orice automobil trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv antifurt care să permită, din momentul în care vehiculul este lăsat în staționare, punerea în pană sau blocarea unui organ esențial al vehiculului.

Dispozitiv de cuplare a remorcilor ușoare

58. Cu excepția semiremorcilor, remorcile care nu sînt echipate cu frînă automată prevăzută la paragraful 16 al acestei anexe trebuie să fie echipate, în afara unui dispozitiv de cuplare, cu un dispozitiv secundar de ataș (lanț, cablu etc.) care, în caz de rupere a dispozitivului de cuplare, să poată împiedica cîrma să atingă pămîntul și să asigure o anumită direcție reziduală remorcii.

Dispoziții generale

59.

a) În măsura în care este posibil, organele mecanice și echipamentele automobilelor nu trebuie să prezinte riscul de incendiu sau explozie; ele nu trebuie să dea loc la o emanație excesivă de gaze nocive, de fum opac, de mirosuri sau de zgomote;

b) în măsura în care este posibil, dispozitivul de aprindere de înaltă tensiune a motorului automobilelor nu trebuie să dea loc la o emitere excesivă de paraziți radioelectrici;

c) orice automobil trebuie să fie construit în așa fel încît, în față, spre dreapta și spre stînga, cîmpul de vizibilitate al conducătorului să fie suficient pentru a-i permite să conducă în siguranță;

d) în măsura în care este posibil, automobilele și remorcile trebuie să fie construite și echipate în așa fel încît în caz de accident să reducă pericolul pentru ocupanții lor și pentru ceilalți participanți la circulație; în special, ele nu trebuie să aibă înăuntru sau în afară ornamente sau alte obiecte care prezintă muchii ori proeminențe inutile, constituind un pericol pentru ocupanți și pentru ceilalți participanți la circulație.

CAPITOLUL IV Excepții

60. Pe plan național, părțile contractante pot deroga, în următoarele cazuri, de la dispozițiile prezentei anexe:

a) pentru automobilele și remorcile a căror viteză prin construcție nu depășește în linie dreaptă 25 km/h, sau pentru care legislația națională o limitează la 25 km/h;

b) pentru vehiculele infirmilor, adică automobilele mici, special concepute și construite - nu numai adaptate - pentru uzul unei persoane atinse de o infirmitate sau o incapacitate fizică și care nu sînt utilizate în mod normal decît de acea persoană;

c) pentru vehiculele destinate experiențelor ce au ca scop realizarea progresului tehnic și îmbunătățirea siguranței;

d) pentru vehiculele de o formă ori de un tip special, sau care sînt utilizate în scopuri deosebite în condiții speciale.

61. Părțile contractante pot, de asemenea, să excepteze de la dispozițiile prezentei anexe vehiculele pe care le înmatriculează și care se pot angaja în circulație internațională:

a) autorizînd culoarea galben auto pentru luminile de poziție prevăzute la paragrafele 23 și 30 și pentru catadioptrii prevăzuți la paragraful 29 ale acestei anexe;

b) autorizînd culoarea roșie pentru acele dintre luminile indicatoare de direcție prevăzute la paragraful 39 al acestei anexe care sînt montate la spatele vehiculului;

c) autorizînd culoarea roșie pentru acele dintre, luminile prevăzute în ultima frază a paragrafului 42 al acestei anexe care sînt montate la spatele vehiculului;

d) în ce privește poziția luminilor la vehiculele care au o utilizare specială și a căror formă exterioară nu ar permite respectarea acestor dispoziții fără să se recurgă la dispozitive de montare ce riscă să fie avariate sau smulse cu ușurință;

e) autorizînd prezența unui număr impar, mai mare de două lumini de drum, pe automobilele pe care le înmatriculează; și

f) în ce privește remorcile care servesc la transportul încărcăturilor lungi (trunchiuri de arbori, tuburi etc.) și care, în mers, nu sînt cuplate la un vehicul trăgător, ci sînt legate de vehiculul trăgător numai prin încărcătură.

CAPITOLUL V Dispoziții tranzitorii

62. Automobilele înmatriculate pentru prima dată și remorcile puse în circulație pe teritoriul uneia dintre părțile contractante înainte de intrarea în vigoare a convenției sau după 2 ani de la intrarea ei în vigoare nu vor fi supuse dispozițiilor acestei anexe, cu condiția ca ele să satisfacă dispozițiile părților I, II și III ale anexei nr. 6 a Convenției din 1949 asupra circulației rutiere.

SUPLIMENT

Definirea filtrelor colorate pentru obținerea culorilor prevăzute în această anexă (coordonate tricromatice):

Roșu ........... limita spre galben ............ y <= 0,335
limita spre purpuriu .......... z <= 0,008
Alb ............ limita spre albastru .......... x >= 0,310
limita spre galben ............ x <= 0,500
limita spre verde ............. y <= 0,150 + 0,640 x
limita spre verde ............. y <= 0,440
limita spre purpuriu .......... y >= 0,050 + 0,750 x
limita spre roșu .............. y >= 0,382
Galben auto limita spre galben ............ y <= 0,429
limita spre roșu .............. y >= 0,398
limita spre alb ............... z <= 0,007
Galben selectiv limita spre roșu .............. y >= 0,138 + 0,580 x
limita spre verde ............. y <= 1,29 x - 0,100
limita spre alb ............... y <= - x + 0,966
valoarea spectrală ............ y <= - x + 0,992

Pentru verificarea caracteristicilor colorimetrice ale acestor filtre, se va utiliza o sursă luminoasă la temperatura de culoare de 2854°K [corespunzătoare iluminantului A al Comisiei internaționale de iluminare (C.I.E.)].

ANEXA Nr. 6

Permisul de conducere național

1. Permisul de conducere național este fie o coală de hîrtie format A 7 (74X105 mm), fie o coală pliabilă în dublu (148X105 mm) sau în triplu (222x105 mm) a acestui format. El este de culoare roz.

2. Permisul este imprimat în limba sau în limbile prevăzute de autoritatea care-l emite sau autorizată să-l emită; totuși, el poartă, în franceză, titlul "Permis de conducere", însoțit sau nu de titlu în alte limbi.

3. Indicațiile scrise de mînă sau dactilografiate existente pe permis sînt fie numai cu caractere latine sau cursive zise engleze, fie repetate în acest mod.

4. Două din paginile permisului sînt conforme paginilor model 1 și 2, alăturate. Cu condiția ca mărimea rubricilor A, B, C, D și E, conform paragrafului 4 al art. 41 din convenție, literele din text sau esențialul din rubricile privind identitatea titularului permisului, să nu fie modificate, prezenta dispoziție va fi considerată ca satisfăcătoare, chiar dacă, în raport de aceste modele, li s-au adus modificări de detaliu, permisele de conducere naționale conforme modelului din anexa nr. 9 a Convenției asupra circulației rutiere de la Geneva, din 19 septembrie 1949, vor fi considerate ca satisfăcînd dispozițiile cuprinse în prezenta anexă.

5. Dreptul de a stabili dacă pagina model nr. 3 trebuie sau nu să facă parte din permis și dacă permisul trebuie sau nu să conțină indicații suplimentare, aparține legislației naționale; dacă este prevăzut un spațiu pentru a trece schimbările de domiciliu, acesta va fi, cu excepția permisului conform modelului din anexa nr. 9 a Convenției din 1949, deasupra, pe versoul paginii a 3-a a permisului.

PAGINI MODEL

                Nr. 1                              Nr. 2                             Nr. 3
!||||||||||||||||||||||||||||||||||`|||||||||||||||||||||||||||||||`||||||||||||||||||||||||||||||¬
§                                  §              2)               §                              §
§       PERMIS DE CONDUCERE1)      —|||||||||||||||||||||||||||||||¯                              §
§                                  § Categoriile de vehicule pentru§                              §
§                                  § care permisul este valabil:   §                              §
—||||||||||||||||||||||||||||||||||˜|`|||||||||||||||||||||||||`|||˜||||||||||||||||||||||||||||||¯
§1. Numele .................       §A§Motociclete              § 9)§    Valabil         Reînnoit  §
§                                  § §                         §   §    pînă la         pînă la   §
§2. Prenumele3) ............       § §                         §   §  ...........     ..........9)§
§                                  § §                         §   §eliberat la ...... data ......§
§3. Data4) și locul5) nașterii ....—|˜|||||||||||||||||||||||||˜|||˜||||||||||||||||||||||||||||||¯
§   ...............................§B§Automobile, altele decît § 9)§    Valabil         Reînnoit  §
§                                  § §cele din categoria A, a  §   §    pînă la         pînă la   §
§4. Domiciliul ....................§ §căror greutate maximă    §   §  ...........     ..........9)§
§   ...............................§ §autorizată nu depășește  §   §eliberat la ...... data ......§
§                                  § §3500 kg și al căror număr§   §                              §
§                                  § §de locuri pe scaune, în  §   §                              §
§    Semnătura      !||||||||||||¬ § §afara locului pentru     §   §                              §
§  titularului6)    § Fotografie § § §conducător, nu trece de 8§   §                              §
§.................. §  33x45 mm  § —|˜|||||||||||||||||||||||||˜|||˜||||||||||||||||||||||||||||||¯
§                   ¡||||||||||||± §C§Automobile destinate     § 9)§    Valabil         Reînnoit  §
§5. Eliberat de ...................§ §transportului de mărfuri §   §    pînă la         pînă la   §
§                                  § §a căror greutate maximă  §   §  ...........     ..........9)§
§6. La ...... data ................§ §autorizată depășește     §   §eliberat la ...... data ......§
§                                  § §3500 kg                  §   §                              §
§7. Valabil pînă la7) .............—|˜|||||||||||||||||||||||||˜|||˜||||||||||||||||||||||||||||||¯
§                                  §D§Automobile destinate     § 9)§    Valabil         Reînnoit  §
§                                  § §transportului de persoane§   §    pînă la         pînă la   §
§   Nr. .......................... § §și care au mai mult de 8 §   §  ...........     ..........9)§
§         Semnătura, etc.8)        § §locuri pe scaune, în     §   §eliberat la ...... data ......§
§                                  § §afara locului            §   §                              §
§                                  § §conducătorului           §   §                              §
§                                  —|˜|||||||||||||||||||||||||˜|||˜||||||||||||||||||||||||||||||¯
§                                  §E§Ansamblu de vehicule al  § 9)§    Valabil         Reînnoit  §
§                                  § §cărui vehicul trăgător   §   §    pînă la         pînă la   §
§                                  § §intră în categoria sau   §   §  ...........     ..........9)§
§                                  § §categoriile B, C sau D   §   §eliberat la ...... data ......§
§                                  § §pentru care conducătorul §   §                              §
§                                  § §are dreptul să conducă,  §   §                              §
§                                  § §dar ansamblul însuși nu  §   §                              §
§                                  § §intră în această         §   §                              §
§                                  § §categorie sau în aceste  §   §                              §
§                                  § §categorii                §   §                              §
§                                  —|˜|||||||||||||||||||||||||˜|||˜||||||||||||||||||||||||||||||¯
§                                  § §                         §1010) §
§                                  —|˜|||||||||||||||||||||||||˜|||˜||||||||||||||||||||||||||||||¯
§                                  § §           11)           §   §                              §
¡||||||||||||||||||||||||||||||||||°|°|||||||||||||||||||||||||°|||°||||||||||||||||||||||||||||||±

1) Pe modelele pliabile în două (dacă sînt pliate în așa fel ÎncÎt coperta să nu fie o pagină model) și pe modelele pliabile În trei, această indicație poate figura pe copertă.

2) Se va înscrie denumirea sau semnul distinctiv al statului, așa cum este el definit conform anexei nr. 3 a convenției. Observația 1 de mai sus se aplică și acestei rubrici.

3) Pot fi scrise aici numele tatălui sau al soțului.

4) Dacă data nașterii nu este cunoscută, se va trece vîrsta aproximativă la data eliberării permisului.

5) Nu se va trece nimic, dacă locul nașterii este necunoscut.

6) În lipsă, amprenta degetului mare. Semnătura sau amprenta degetului mare, precum și spațiul destinat, pot fi omise.

7) Această rubrică este facultativă în cazul în care permisul are și o pagină model nr. 3.

8) Semnătura și sigiliul ori pecetea autorității care eliberează permisul sau al asociației împuternicită să o facă. Pe modelele pliabile în două (în așa fel încît coperta nu este o pagină model) și pe modelele pliabile în trei, sigiliul sau pecetea poate fi aplicată pe copertă.

9) Pecetea sau sigiliul autorității care a eliberat permisul și, eventual, data aplicării peceții sau sigiliului. Acesta va fi pus în coloana din dreapta paginii model nr. 2, în dreptul despărțiturilor referitoare la definirea categoriilor de vehicule pentru care este valabil permisul și numai în dreptul acestora; aceleași dispoziții se aplică și mențiunilor făcute în coloana din dreapta paginii model nr. 3, în ceea ce privește reînnoirile acordate.

Părțile contractante pot ca, în loc să pună sigiliul sau pecetea autorității în coloana din dreapta paginii model nr. 2, să înscrie într-o nouă rubrică 8 "Categorii", pe pagina model nr. 1, litera sau literele corespunzătoare categoriei sau categoriilor pentru care este valabil permisul și un asterisc pentru fiecare categorie pentru care permisul nu este valabil (De exemplu: "8, Categoria A, B ***").

10) Spațiu rezervat celorlalte categorii de vehicule stabilite de legislația națională.

11) Spațiu rezervat unor observații suplimentare pe care autoritățile competente ale statului care eliberează permisul ar dori eventual să le facă, inclusiv condițiile restrictive de utilizare (de ex. "Port de ochelari corectori") - "Valabil numai pentru conducerea autovehiculului nr. ......", sau "sub rezerva amenajării vehiculului pentru conducerea de către o persoană care nu are un picior". În cazul prevăzut de alineatul 2 al notei 9 de mai sus, aceste observații suplimentare vor figura, de preferință, pe pagina model nr. 1.

Alte observații pot fi consemnate pe pagini ce nu sînt pagini model.

ANEXA Nr. 7

Permisul de conducere internațional

1. Permisul este un carnet format A 6 (148x105 mm). Coperta sa este gri; paginile interioare sînt albe.

2. Ambele pagini ale primei foi ale copertei sînt conforme paginilor 1 și, respectiv, 2 de mai jos; ele sînt imprimate în limba națională sau în cel puțin una din limbile naționale ale statului care l-a eliberat. La sfîrșitul paginilor interioare, două pagini suprapuse, sînt conforme modelului nr. 3 de mai jos și sînt imprimate în franceză. Paginile interioare care preced aceste două pagini reproduc în mai multe limbi, dintre care în mod obligatoriu engleza, spaniola sau rusa, prima din aceste două pagini.

3. Indicațiile scrise de mînă sau dactilografiate vor fi cu caractere latine sau cursive, zise engleze.

4. Părțile contractante care eliberează sau autoriză eliberarea permiselor de conducere internaționale ale căror, coperți sînt imprimate într-o limbă care nu este nici engleza, nici spaniola, nici franceza, nici rusa, vor comunica secretarului general al Organizației Națiunilor Unite traducerea în această limbă a textului model 3 de mai jos.

Pagina model nr. 1
(fața primei foi a copertei)

!||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||¬
§    ....................................................................1)    §
§                     Circulația Automobilă Internațională                     §
§                      PERMIS DE CONDUCERE INTERNAȚIONAL                       §
§                                Nr. .........                                 §
§                     Convenția asupra circulației rutiere                     §
§                             din 8 noiembrie 1968                             §
§                                                                              §
§    Valabil pînă la ....................................................2)    §
§    Eliberat de ..........................................................    §
§    la ...................................................................    §
§    data .................................................................    §
§    Numărul permisului de conducere național .............................    §
§                             ............................................3)   §
§                    !||¬                                                      §
§                    §  § 4)                                                   §
§                    ¡||±                                                      §
¡||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||±

1) Numele statului de eliberare și semnul distinctiv al acestei țări, definit în anexa nr. 3.

2) Trei ani de la data eliberării sau la data expirării valabilității permisului de conducere național, la acea din cele două date care este anterioară celeilalte.

3) Semnătura autorității sau a asociației care a eliberat permisul.

4) Pecetea sau sigiliul autorității ori asociației care a eliberat permisul.

Pagina model nr. 2
(versoul primei foi a copertei)

Prezentul permis nu este valabil pentru circulația pe teritoriul ........1)
Este valabil pe teritoriile tuturor celorlalte părți contractante. Categoriile de vehicule pentru a căror conducere este valabil sînt specificate la sfîrșitul carnetului.2)
Prezentul permis nu afectează cu nimic obligația ca acolo unde se află titularul său să respecte în orice stat unde circulă legile și reglementările privind stabilirea și exercitarea unei profesii. Permisul încetează de a fi valabil într-un stat dacă titularul său și-a stabilit aici reședința obișnuită.

1) Se va înscrie aici denumirea părții contractante unde titularul își are reședința obișnuită.

2) Spațiu rezervat înscrierii facultative a listei statelor părți contractante.

Model nr. 3
(pagina din stînga)

!||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||¬
§                     Precizări referitoare la conducător                      §
§                                                                              §
§   Numele ............................................................... 1   §
§   Prenumele1) .......................................................... 2   §
§   Locul nașterii2) ..................................................... 3   §
§   Data nașterii3) ...................................................... 4   §
§   Domiciliul ........................................................... 5   §
—||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||¯
§          Categoriile de vehicule pentru care este valabil permisul           §
—|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||`||||||||||¯
§Motociclete                                                        §    A     §
—|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||˜||||||||||¯
§Automobile, altele decît cele de categoria A, a căror greutate     §    B     §
§maximă autorizată nu depășește 3500 kg și al căror număr de locuri §          §
§pe scaun, în afara locului conducătorului, nu depășește opt        §          §
—|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||˜||||||||||¯
§Automobile destinate transportului de mărfuri și a căror greutate  §    C     §
§maximă autorizată depășește 3500 kg                                §          §
—|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||˜||||||||||¯
§Automobile destinate transportului de persoane și care au mai      §    D     §
§mult de 8 locuri pe scaun, în afara locului conducătorului         §          §
—|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||˜||||||||||¯
§Ansamblu de vehicule al cărui automobil trăgător intră într-una    §    E     §
§din categoriile B, C sau D pentru care conducătorul are permis,    §          §
§dar nu intră ele însele în această categorie sau aceste categorii  §          §
—|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||°||||||||||¯
§Condiții restrictive de folosire5) ...........................................§
§..............................................................................§
§..............................................................................§
§..............................................................................§
¡||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||±

1) Numele tatălui sau soțului pot fi înscrise în acest spațiu.

2) Nu se va completa cu nimic dacă locul nașterii nu este cunoscut.

3) Dacă data nașterii nu este cunoscută, se va indica vîrsta aproximativă la data eliberării permisului.

4) Pecetea sau sigiliul autorității ori asociației care a eliberat permisul. Această pecete sau acest sigiliu nu va fi aplicat în dreptul categoriilor A, B, C, D sau E decît dacă titularul are dreptul să conducă vehicule din categoria respectivă.

5) De exemplu: ..... "Poartă ochelari de corecție", "Valabil doar pentru conducerea vehiculului nr. .......", "Sub rezerva amenajării vehiculului pentru conducerea de către o persoană care are un picior amputat".

Model nr. 3
(pagina din dreapta)

┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│         1. ........................................................          │
│         2. ........................................................          │
│         3. ........................................................          │
│         4. ........................................................          │
│         5. ........................................................          │
├────────────────────┐                                                         │
│              ┌─┐   │                                                         │
│    A         │ │ 4)│                     ┌──────────┐                        │
│              └─┘   │                     │          │                        │
│              ┌─┐   │                     │Fotografie│                        │
│    B         │ │ 4)│                     │          │                        │
│              └─┘   │                     └──────────┘                        │
│              ┌─┐   │                                                         │
│    C         │ │ 4)│                      ┌─┐                                │
│              └─┘   │                      │ │ 4)                             │
│              ┌─┐   │                      └─┘                                │
│    D         │ │ 4)│                                                         │
│              └─┘   │                                Semnătura                │
│              ┌─┐   │                      titularului6) ................     │
│    E         │ │ 4)│                                                         │
│              └─┘   │                                                         │
├────────────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────┤
│ Decăderi                                                                     │
│                                                                              │
│ Titularul este decăzut din dreptul de                                        │
│ a conduce pe teritoriul ...........7)                                        │
│ de la ...............................      pînă la ...............           │
│                                            data ..................           │
│                                                                              │
│ Titularul este decăzut din dreptul de                                        │
│ a conduce pe teritoriul ...........7)                                        │
│ de la ...............................      pînă la ...............           │
│                                            data ..................           │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────-

6) În lipsă, amprenta degetului mare.

7) Denumirea statului.

8) Semnătura și sigiliul sau pecetea autorității care a anulat valabilitatea permisului pe teritoriul său. În cazul în care spațiile prevăzute pe prezenta pagină pentru decăderi au fost deja utilizate, decăderile ulterioare vor fi înscrise pe verso.

;
se încarcă...