Parlamentul României

Convenția privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a fluviului Dunărea*) (Convenția pentru protecția fluviului Dunărea) din 29.06.1994

Modificări (...), Referințe (2)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 27 februarie 1995

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Traducere.

PREAMBUL

Părțile contractante,

pornind de la dorința fermă de a intensifica colaborarea lor privind gospodărirea apelor în domeniul protecției și utilizării apei,

preocupate de apariția și existența unor amenințări, generând efecte nefavorabile, pe termen scurt sau lung, de schimbările intervenite în starea cursurilor de apă din bazinul Dunării, ce influențează mediul înconjurător, economiile și bunăstarea statelor dunărene,

accentuând nevoia urgentă de întărire a măsurilor naționale și internaționale de prevenire, control și reducere semnificativă a impactului transfrontier cauzat de substanțele periculoase și de nutrienții evacuați în mediul acvatic din bazinul Dunării, acordând, totodată, o atenție deosebită Mării Negre,

apreciind măsurile deja adoptate prin inițiativele naționale ale țărilor dunărene, cele convenite la nivel bilateral și multilateral al cooperării lor, precum și eforturile deja întreprinse în procesul C.S.C.E. de către Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Europa și de Comunitatea Europeană, având ca obiectiv promovarea colaborării la nivel bilateral și multilateral pentru prevenirea și controlul poluării transfrontiere, gospodărirea durabilă a apelor, utilizarea rațională și conservarea resurselor de apă,

referindu-se în mod special la Convenția privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontiere și lacurilor internaționale din 17 martie 1992, precum și la colaborarea bilaterală și multilaterală, existentă între statele dunărene, care va fi continuată și luată în considerare în cooperarea tuturor statelor dunărene, referindu-se, totodată, la Convenția privind protecția Mării Negre împotriva poluării din 21 aprilie 1992,

străduindu-se să realizeze o îmbunătățire de durată și o protecție a fluviului Dunărea și a apelor din bazinul său hidrografic, în special în context transfrontier și pentru o gospodărire durabilă a apei, luând în considerare interesele statelor dunărene în domeniul utilizării apei și, în același timp, contribuind la protecția mediului marin al Mării Negre,

au convenit:

PARTEA I Prevederi generale

ARTICOLUL 1 Definiții

În sensul prezentei convenții:

a) state dunărene sunt statele suverane care dețin o parte considerabilă a bazinului hidrografic al Dunării. Prin parte considerabilă se înțelege o cotă care depășește 2.000 km2 din totalul bazinului hidrografic;

b) bazinul hidrografic al fluviului Dunărea înseamnă partea din bazinul hidrografic al fluviului de care beneficiază părțile contractante;

c) impact transfrontier înseamnă orice efect nefavorabil semnificativ produs asupra mediului înconjurător riveran, rezultat dintr-o schimbare în condițiile apelor, cauzată de activități umane, și care depășește zona care se află sub jurisdicția unei părți contractante. Asemenea modificări pot afecta viața și proprietatea, securitatea instalațiilor și ecosistemele acvatice în cauză;

d) substanțe periculoase sunt acele substanțe care produc efecte toxice, cancerigene, mutagene, teratogene sau bioacumulative, în special cele remanente și care au un impact nefavorabil semnificativ asupra organismelor vii;

e) substanțe periculoase pentru apă sunt substanțele care reprezintă un pericol potențial deosebit de ridicat pentru resursele de apă, astfel încât manipularea lor necesită măsuri speciale preventive și de protecție;

f) surse de poluare a apei punctuale și nepunctuale înseamnă sursele de poluanți și nutrienți, a căror pătrundere în apă este cauzată fie de descărcări locale determinate (surse punctuale), fie de efectele difuze larg răspândite în bazinul hidrografic (surse nepunctuale);

g) balanța apei semnifică relația care caracterizează resursele naturale de apă din întregul bazin hidrografic al unui râu, cuprinzând toate componentele (precipitații, evaporare, scurgeri de suprafață și subterane). Suplimentar, sunt incluse și efectele acțiunii umane, rezultate din utilizarea apei și care influențează calitatea acesteia;

h) date aferente sunt datele rezumative, deduse din balanțele de apă din amonte, în măsura în care sunt relevante și necesare pentru elaborarea balanțelor de apă din aval și a unei balanțe generale de apă pentru fluviul Dunărea. Astfel, datele aferente acoperă componentele balanței de apă pentru toate apele transfrontiere importante din bazinul hidrografic al fluviului Dunărea. Datele aferente se referă la secțiunile transversale ale apelor transfrontiere acolo unde ele delimitează, traversează sau sunt situate la frontierele dintre părțile contractante;

i) Comisia internațională este organizația stabilită prin art. 18 al prezentei convenții.

ARTICOLUL 2 Obiective și principii ale cooperării

(1) Părțile contractante vor depune eforturi pentru realizarea scopurilor unei gospodăriri durabile și echitabile a apelor, inclusiv pentru conservarea, îmbunătățirea și utilizarea rațională a apelor de suprafață și a celor subterane din bazinul hidrografic, în măsura în care acestea sunt posibile. De asemenea, părțile contractante vor depune toate eforturile pentru controlul pericolelor provocate de accidente cu substanțe periculoase pentru apă, inundații și îngheț pe fluviul Dunărea. În plus, ele vor încerca să contribuie la reducerea încărcărilor poluante ale Mării Negre din surse situate în bazinul hidrografic.

(2) În conformitate cu prevederile acestei convenții, părțile contractante vor coopera în probleme fundamentale de gospodărire a apelor și vor lua toate măsurile legale, administrative și tehnice adecvate pentru a menține cel puțin și a îmbunătăți starea actuală a mediului înconjurător și condițiile de calitate a apei fluviului Dunărea și a apelor din bazinul său hidrografic, pentru a preveni și reduce, pe cât posibil, impacturile și schimbările nefavorabile ce apar sau pot fi cauzate.

(3) În acest scop, părțile contractante, luând în considerare urgența măsurilor de reducere a poluării și necesitatea utilizării raționale, durabile a apei, vor stabili prioritățile adecvate și vor întări, armoniza și coordona măsurile adoptate și cele planificate a fi luate la nivel național și internațional în întreg bazinul Dunării, având ca obiectiv dezvoltarea durabilă și protecția mediului fluviului Dunărea. În mod special, acest obiectiv vizează asigurarea unei utilizări durabile a resurselor de apă pentru alimentare cu apă potabilă, industrială și pentru irigații, precum și pentru conservarea și reconstrucția ecosistemelor, răspunzând, de asemenea, și altor cerințe din domeniul sănătății publice.

(4) Principiul poluatorul plătește și principiul precauției constituie baza tuturor măsurilor pentru protecția fluviului Dunărea și a apelor din bazinul său hidrografic.

(5) Cooperarea în domeniul gospodăririi apei se va orienta spre o gospodărire durabilă a apelor, pornind de la criteriile unei dezvoltări stabile și ecologice adecvate, care vizează în același timp:

- menținerea calității generale a vieții;

- menținerea accesului continuu la resursele naturale;

- evitarea pagubelor ecologice de durată și asigurarea protecției ecosistemelor;

- aplicarea unei abordări preventive.

(6) Nu este admis ca aplicarea prevederilor acestei convenții să cauzeze vreo creștere semnificativă, directă sau indirectă, a impacturilor asupra mediului riveran.

(7) Fiecare parte contractantă are dreptul să adopte și să aplice măsuri mai ferme decât cele care rezultă din prevederile prezentei convenții.

ARTICOLUL 3 Domeniu de aplicabilitate

(1) Această convenție se aplică pentru bazinul hidrografic al fluviului Dunărea, așa cum a fost definit în art. 1 subparagraful b).

(2) Obiectul acestei convenții îl reprezintă, în special, următoarele activități planificate sau în curs de realizare, în măsura în care acestea produc sau pot produce impacturi transfrontiere:

a) evacuarea apelor uzate, introducerea de nutrienți și substanțe periculoase, atât din surse punctuale cât și nepunctuale, precum și evacuarea căldurii;

b) activități și măsuri planificate în domeniul amenajărilor hidrotehnice, în special regularizări, controlul scurgerii și nivelul de stocare a cursurilor de apă, controlul inundațiilor și îndepărtarea pericolului de îngheț, precum și efectul instalațiilor, situate în sau în afara cursului de apă, asupra regimului lui hidraulic;

c) alte activități și măsuri planificate, în scopul utilizării apei cum ar fi: hidroenergia, transferul și captarea apei;

d) exploatarea construcțiilor hidrotehnice existente, de exemplu acumulări, hidrocentrale, măsuri pentru prevenirea impactului ecologic incluzând: deteriorarea condițiilor hidrologice, eroziuni, surpări, inundații și transportul sedimentelor; măsuri pentru protecția ecosistemelor;

e) manipularea substanțelor periculoase pentru apă și prevenirea accidentelor.

(3) Această convenție se aplică în cazul pescuitului și navigației interne, în măsura în care sunt vizate probleme de protecție a apei împotriva poluării cauzate de asemenea activități.

ARTICOLUL 4 Forme de cooperare

Formele de cooperare realizate potrivit acestei convenții vor fi, de regulă, următoarele:

a) consultări și activități comune în cadrul Comisiei internaționale, în conformitate cu prevederile acestei convenții;

b) schimb de informații despre acorduri bilaterale și multilaterale, reglementări legale și măsuri în domeniul gospodăririi apelor; schimb de documente legale, linii directoare și de alte publicații; alte forme de schimb de informații și de experiență.

PARTEA a II-a Cooperarea multilaterală

ARTICOLUL 5 Prevenirea, controlul și reducerea impactului transfrontier

(1) Părțile contractante vor dezvolta, adopta și aplica măsuri legislative, administrative și tehnice adecvate, vor asigura premisele interne și bazele necesare pentru protecția eficientă a calității apei și utilizarea durabilă a apei, realizând astfel prevenirea, controlul și reducerea impactului transfrontier.

(2) În acest scop, părțile contractante vor lua, separat sau în comun, măsurile indicate mai jos:

a) înregistrează condiția resurselor naturale de apă din bazinul hidrografic al fluviului Dunărea, aplicând parametrii cantitativi și calitativi stabiliți de comun acord, inclusiv metodologiile adecvate;

b) adoptă norme legale prin care se vor stabili cerințele de îndeplinit, inclusiv limitele de timp care trebuie respectate la evacuările de ape uzate;

c) adoptă norme legale pentru manipularea substanțelor periculoase pentru apă;

d) adoptă norme legale pentru reducerea introducerii de nutrienți sau substanțe periculoase din surse difuze, în special din aplicarea nutrienților, a substanțelor de protecție a plantelor și pesticidelor în agricultură;

e) în scopul armonizării acestor reglementări la un înalt nivel de protecție, precum și pentru implementarea armonizată a măsurilor corespunzătoare, părțile contractante vor lua în considerare rezultatele și propunerile Comisiei internaționale;

f) părțile contractante vor coopera și vor lua măsuri adecvate pentru evitarea efectelor transfrontiere nefavorabile produse de deșeuri și substanțe periculoase, în special de cele provenind din transport.

ARTICOLUL 6 Măsuri speciale pentru protecția resurselor de apă

Părțile contractante vor lua măsuri adecvate pentru prevenirea sau reducerea impacturilor transfrontiere, pentru o utilizare durabilă a resurselor de apă, precum și pentru conservarea resurselor ecologice, în special prin:

a) identificarea resurselor de apă subterană, care vor trebui să fie protejate pe termen lung, precum și a zonelor de protecție pentru asigurarea alimentării cu apă potabilă, existente și viitoare;

b) prevenirea poluării resurselor de apă subterană, în special a celor rezervate pentru alimentarea cu apă potabilă pe termen lung, în particular cea cauzată de nitrați, substanțe pentru protecția plantelor și pesticide, precum și de alte substanțe periculoase;

c) minimalizarea riscurilor poluărilor accidentale prin măsuri de prevenire și control;

d) luarea în considerare a posibilelor influențe asupra calității apei rezultate din activitățile planificate și măsurile aplicate, în conformitate cu art. 3 paragraful (2);

e) evaluarea importanței diferitelor elemente ale biotopului pentru ecologia riverană și propunerea de măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor ecologice litorale și acvatice.

ARTICOLUL 7 Limitarea emisiei.
Obiective și criterii de calitate a apei

(1) Ținând cont de propunerile Comisiei internaționale, părțile contractante vor stabili limite de emisie aplicabile în sectoarele industriale individuale sau în industrie, în funcție de încărcările și concentrațiile poluante și, pe cât posibil, bazate pe tehnologii cu poluare redusă sau nepoluante la sursă. La evacuarea substanțelor periculoase, limitele de emisie se vor baza pe cele mai bune tehnologii disponibile pentru reducerea la sursă și/sau pentru tratarea apelor uzate. Pentru apele uzate orășenești, limitele de emisie vor fi bazate pe aplicarea cel puțin a unei tratări biologice sau a unui nivel de tratare echivalent.

(2) Părțile contractante vor stabili prevederi suplimentare pentru prevenirea sau reducerea evacuării de substanțe periculoase și de nutrienți în cazul surselor nepunctuale, în special atunci când sursele principale provin din agricultură, luând în considerare cele mai bune practici ecologice.

(3) În scopul prevăzut la paragrafele (1) și (2), în anexa nr. II a prezentei convenții este cuprinsă o listă a sectoarelor industriale și a industriilor, precum și o listă suplimentară în care sunt enumerate substanțele periculoase și grupele de substanțe, a căror evacuare din surse punctuale și nepunctuale va trebui să fie evitată sau redusă considerabil. Actualizarea anexei nr. II va fi realizată de către Comisia internațională.

(4) În mod suplimentar, părțile contractante vor defini împreună obiectivele de calitate a apei, atunci când este cazul, și vor aplica criterii de calitate a apei, în scopul prevenirii, controlului și reducerii impactului transfrontier. Recomandările generale, care sunt prezentate în anexa nr. III, vor fi aplicate și specificate de către părțile contractante atât la nivel național, cât și împreună, atunci când este cazul.

(5) Pentru realizarea unei limitări eficiente a emisiilor în zonele care se află sub jurisdicția lor, părțile contractante vor asigura condițiile preliminare necesare și vor aplica măsurile corespunzătoare.

Ele vor asigura că:

a) reglementările naționale pentru limitarea emisiilor și nivelul lor impus prin standarde sunt armonizate, pas cu pas, cu limitele de emisie stabilite prin această convenție;

b) fără excepție, evacuările de ape uzate se bazează pe un aviz anterior emis de către autoritățile competente și având termen de valabilitate limitat;

c) reglementările și avizele pentru măsuri de prevenire și de control, în cazul instalațiilor industriale noi sau modernizate, în special cele care implică folosirea unor substanțe periculoase, sunt orientate spre cele mai bune tehnologii disponibile și sunt implementate cu cea mai mare prioritate;

d) sunt aplicate prevederi mai restrictive decât cele ale standardelor - în cazuri individuale chiar interziceri - în situația în care caracterul apei receptoare și ecosistemul său o cere, în concordanță cu prevederile paragrafului (4);

e) autoritățile competente supraveghează ca activitățile de natură să cauzeze impacturi transfrontiere să se desfășoare în conformitate cu avizele și aprobările impuse;

f) evaluarea impactului ecologic se realizează în conformitate cu reglementările naționale și internaționale sau cu alte proceduri pentru evaluarea și aprecierea efectelor ecologice;

g) la planificarea, acordarea licenței și implementarea activităților și măsurilor menționate în art. 3 paragraful (2) și art. 16 paragraful (2), autoritățile competente iau în considerare riscul accidentelor cu substanțe periculoase pentru apă, impun măsuri preventive și ordonă reguli de comportament pentru combaterea efectelor negative după accidente.

ARTICOLUL 8 Inventarieri ale emisiilor, programe de acțiune
și evaluarea progreselor înregistrate

(1) Părțile contractante vor întocmi periodic inventarieri ale surselor de poluare punctuale și nepunctuale relevante din bazinul hidrografic al fluviului Dunărea, care vor cuprinde inclusiv măsurile de prevenire și reducere deja luate pentru respectivele evacuări, precum și cu privire la eficiența acestor măsuri, ținând cont de prevederile art. 5 paragraful (2) subparagraful a).

(2) Pe o asemenea bază, părțile contractante vor stabili, în etape, o listă de măsuri preventive și de reducere, ce urmează a fi aplicate, treptat, atât cât este necesar pentru realizarea obiectivelor acestei convenții.

(3) Inventarul emisiilor și lista de măsuri care vor fi adoptate formează baza pentru dezvoltarea programelor comune de acțiune pe care le desfășoară părțile contractante, ținând cont de prioritățile stabilite în funcție de urgență și eficiență.

Asemenea programe de acțiune vor fi orientate, în special, spre reducerea încărcării și concentrațiilor poluante provenind atât din surse punctuale industriale și municipale, cât și din surse nepunctuale. Acestea vor cuprinde, printre altele, și măsuri de prevenire și reducere, inclusiv estimări ale duratei și costului.

(4) În mod suplimentar, părțile contractante vor urmări progresul obținut în implementarea programelor comune de acțiune, întocmind rapoarte periodice. Aceste rapoarte vor cuprinde atât măsurile de protecție realizate, cât și rezultatele obținute în ceea ce privește condițiile riverane în lumina evaluării actuale.

ARTICOLUL 9 Programe de monitoring

Pe baza activităților lor naționale, părțile contractante vor coopera în domeniul monitoringului și al evaluării.

(1) În acest scop ele:

- vor armoniza sau vor face comparabile metodele lor de monitoring și de evaluare aplicabile la nivel național, în special în domeniul calității apei, controlului emisiilor, prognozei inundațiilor și balanței de apă pentru a se putea obține rezultate comparabile, care să fie introduse în activitățile comune de monitoring și evaluare;

- vor dezvolta sisteme concertate sau comune la care se vor utiliza echipamente staționare sau mobile de măsură, facilități pentru comunicații și procesare a datelor;

- vor elabora și implementa programe comune pentru monitoringul condițiilor de scurgere pe suprafața bazinului hidrografic al fluviului Dunărea, atât sub aspectul calității, cât și al cantității apei, precum și a sedimentelor și ecosistemelor riverane, ca bază pentru evaluarea impacturilor transfrontiere, cum ar fi: poluarea transfrontieră, schimbările regimurilor de curgere, balanța apei și riscurile de inundații sau de îngheț;

- vor dezvolta metode comune sau armonizate pentru monitoring și evaluare a evacuărilor de ape uzate, inclusiv pentru procesarea, interpretarea și înregistrarea de date, luând în considerare abordarea specifică, care are ca obiect limitarea emisiei (anexa nr. II, partea I);

- vor elabora inventare ale surselor punctuale importante, incluzând poluanții evacuați (inventare ale emisiilor), și vor estima poluarea apei din surse nepunctuale, ținând cont de anexa nr. II, partea a II-a; vor revizui aceste documente în concordanță cu situația actuală.

(2) Vor stabili, de comun acord, punctele de monitoring, caracteristicile de calitate a apelor și parametrii de poluare, care vor fi înregistrate pe fluviul Dunărea cu suficientă regularitate, ținând cont de caracterul ecologic și hidrologic al cursului de apă avut în vedere și de emisiile tipice de poluanți evacuați în bazinul hidrografic.

(3) Pe baza unei metodologii armonizate, părțile contractante vor stabili balanțele naționale ale apei, precum și balanța generală a apei din bazinul fluviului Dunărea. Părțile contractante vor oferi datele de corelare care să fie comparabile într-o măsură suficientă prin aplicarea unei metodologii armonizate. De asemenea, pe baza acestor date, se pot întocmi și balanțele de apă pentru principalii afluenți ai fluviului Dunărea.

(4) Periodic, ele vor evalua condițiile de calitate a fluviului Dunărea și progresele înregistrate prin măsurile adoptate, în scopul prevenirii, controlului și al reducerii impacturilor transfrontiere. Rezultatele vor fi puse la dispoziția publicului prin intermediul unor publicații adecvate.

ARTICOLUL 10 Obligații de raportare

Părțile contractante vor prezenta Comisiei internaționale rapoarte cu privire la problemele de bază care sunt necesare comisiei pentru îndeplinirea sarcinilor sale. Acestea vor include, în special:

a) rapoarte și documente, prevăzute în această convenție sau solicitate de către comisie;

b) informații privind existența, încheierea, amendarea sau denunțarea acordurilor bilaterale și multilaterale și a tratatelor care reglementează protecția și gospodărirea apelor fluviului Dunărea și a apelor din bazinul său hidrografic, sau care sunt relevante pentru aspectele ce prezintă interes;

c) informații privind legile, ordonanțele și alte reglementări generale naționale ce reglementează protecția și gospodărirea apelor fluviului Dunărea și a apelor din bazinul său hidrografic, sau care sunt relevante pentru aspectele ce prezintă interes;

d) comunicarea în termenul stabilit, după adoptarea hotărârilor de către Comisia internațională, a modului, cadrului temporar și dimensiunilor financiare pentru implementarea hotărârilor de acțiune la nivel național, cum ar fi recomandări, programe și măsuri;

e) desemnarea instituțiilor competente care să fie contactate de către Comisia internațională sau de către celelalte părți contractante pentru cooperare în cadrul acestei convenții;

f) comunicarea activităților planificate care, prin caracterul lor, ar putea produce impact transfrontier.

ARTICOLUL 11 Consultări

(1) După realizarea unui schimb de informații preliminar, la cererea uneia sau mai multor părți contractante interesate, părțile contractante implicate vor participa la consultări asupra activităților planificate de genul celor la care se face referire în art. 3 paragraful (2), care ar putea cauza impact transfrontier, în cazul în care acest schimb de informații și asemenea consultări nu sunt încă incluse în cooperarea bilaterală sau internațională. Consultările se desfășoară, de regulă, în cadrul Comisiei internaționale, în vederea soluționării unei probleme.

(2) Înainte de adoptarea unei decizii privind activitățile propuse, autoritățile competente - cu excepția cazurilor ce prezintă pericol - vor aștepta rezultatele consultărilor, cu excepția cazului când acestea nu sunt finalizate cel mai târziu într-un an de la începerea lor.

ARTICOLUL 12 Schimbul de informații

(1) Conform hotărârii Comisiei internaționale, părțile contractante vor desfășura un schimb de date rezonabile disponibile, printre altele cu privire la:

a) condițiile generale ale mediului riveran din bazinul hidrografic al Dunării;

b) experiența acumulată prin aplicarea și exploatarea celei mai bune tehnologii disponibile și a rezultatelor cercetării și dezvoltării;

c) date cu privire la emisii și monitoring;

d) măsuri aplicate și planificate pentru prevenirea, controlul și reducerea impactului transfrontier;

e) reglementări privind evacuările de ape uzate;

f) accidente în care sunt implicate substanțe periculoase pentru apă.

(2) Pentru armonizarea limitelor emisiilor, părțile contractante vor desfășura schimburi de informații cu privire la reglementările lor.

(3) Dacă unei părți contractante i se cer de către celelalte părți contractante date sau informații care nu sunt disponibile, aceasta se va strădui să satisfacă cererea, dar o poate face condiționat, pe bază de plată de către partea solicitantă, care cuprinde costuri pentru colectare și, unde este necesar, pentru procesarea datelor respective.

(4) În scopul aplicării prevederilor acestei convenții, părțile contractante vor facilita schimbul celei mai bune tehnologii disponibile, în special prin promovarea de: schimburi comerciale de tehnologii disponibile, contacte și cooperare industrială directă, inclusiv cu societăți mixte; schimburi de informații și experiență; acordarea de asistență tehnică. De asemenea, părțile contractante vor susține programe comune de instruire și organizarea de seminarii și întâlniri relevante.

(5) Prevederile acestei convenții nu vor afecta drepturile sau obligațiile părților contractante în conformitate cu legile, reglementările, prevederile administrative naționale sau cu practicile legale acceptate și reglementările internaționale aplicabile pentru protecția datelor personale, proprietății intelectuale, inclusiv a secretului industrial și comercial sau a siguranței naționale.

(6) Dacă o parte contractantă hotărăște să ofere unei alte părți contractante o astfel de informație protejată, partea care primește această informație va respecta confidențialitatea informației primite și condițiile în care aceasta i-a fost oferită și va folosi această informație numai în scopul pentru care i-a fost oferită.

ARTICOLUL 13 Protecția informațiilor furnizate

În conformitate cu prevederile acestei convenții, secretele industriale și comerciale sau alte componente confidențiale ale informației sunt transmise în condițiile legilor naționale. Părțile contractante care le primesc vor respecta caracterul secret al unor asemenea informații, folosindu-le exclusiv în scopul stipulat în prezenta convenție, fără să le publice și fără a le pune la dispoziția unor terțe părți. În cazul când o parte contractantă consideră că nu se va putea conforma obligațiilor privind confidențialitatea informației ce i-a fost transmisă, aceasta va informa, fără întârziere, partea trimițătoare și va restitui informația în cauză. Datele personale vor fi transmise părților contractante conform legislației naționale a părții contractante trimițătoare.

Datele personale vor fi folosite de partea primitoare numai în scopul indicat și în condițiile specificate de către partea trimițătoare.

ARTICOLUL 14 Informarea publicului

(1) Părțile contractante vor asigura, cât mai curând posibil, ca autoritățile lor competente să fie determinate să pună la dispoziția oricărei persoane fizice sau persoane juridice, la un preț rezonabil, informațiile disponibile privind starea calității mediului riveran al fluviului Dunărea, ca răspuns la orice cerere rezonabilă, fără a fi necesar ca persoana respectivă să-și întemeieze cererea formulată.

(2) Informațiile menționate în paragraful (1) al acestui articol, care sunt deținute de către autoritățile publice, pot fi oferite în scris, vizual sau oral sau sub formă de baze de date.

(3) Prevederile acestui articol nu vor afecta dreptul părților contractante de a refuza o cerere de astfel de informații, în conformitate cu sistemul lor legal național și reglementările internaționale aplicabile, dacă aceasta afectează:

a) confidențialitatea activității autorităților publice, relațiile internaționale și apărarea națională;

b) siguranța publică;

c) probleme care sunt sau au fost în curs de judecată sau sunt supuse unei anchete, inclusiv anchete disciplinare sau care sunt supuse unor proceduri preliminare;

d) confidențialitatea comercială și industrială, precum și proprietatea intelectuală;

e) confidențialitatea datelor și/sau a dosarelor personale;

f) materiale furnizate de o terță parte fără ca acea parte să aibă obligația legală să procedeze astfel;

g) materialul, a cărui dezvăluire ar face ca mediul înconjurător la care materialul face referire să fie prejudiciat.

(4) O autoritate publică va răspunde unei persoane care cere o informație cât mai repede posibil. Motivul unui refuz de a oferi informația cerută trebuie să fie argumentat în scris.

ARTICOLUL 15 Cercetare și dezvoltare

(1) Pentru a promova țelurile prezentei convenții, părțile contractante vor elabora programe de cercetare științifică sau tehnică complementare sau comune și, în conformitate cu o procedură care va trebui să fie reglementată de către Comisia internațională, vor transmite comisiei:

a) rezultatele unor asemenea cercetări complementare, comune sau ale altor cercetări relevante, la care autoritățile publice au acces;

b) părți relevante ale altor programe de cercetare științifică și tehnică.

(2) Procedând astfel, părțile contractante vor avea în vedere activitatea desfășurată sau sprijinită în acest domeniu de către organizațiile și agențiile internaționale competente în materie.

ARTICOLUL 16 Sisteme de comunicații, avertizare și alarmă,
planuri de urgență

(1) Părțile contractante vor face pregătirile necesare pentru constituirea unor sisteme coordonate sau comune de comunicație, avertizare și alarmă în contextul întregului bazin hidrografic, în măsura în care acestea sunt necesare pentru a suplimenta sistemele stabilite și exploatate la nivel bilateral. Ele se vor consulta cu privire la modalitățile și mijloacele de armonizare a sistemelor naționale de comunicație, avertizare și alarmă și a planurilor de urgență.

(2) În cadrul Comisiei internaționale, părțile contractante se vor informa reciproc despre autoritățile competente sau la punctele de contact, desemnate pentru cazuri de urgență, cum sunt: poluările accidentale, alte condiții critice ale apei, inundații sau pericole generate de îngheț. În consecință, autoritățile competente vor coopera pentru stabilirea unor planuri comune de urgență, unde este necesar, suplimentar planurilor existente la nivel bilateral.

(3) Dacă o autoritate competentă identifică o creștere bruscă a conținutului de substanțe periculoase în fluviul Dunărea sau în apele din bazinul său hidrografic, sau ia cunoștință de o catastrofă sau un accident, ce poate cauza un impact serios asupra calității apei fluviului Dunărea, afectând statele dunărene din aval, autoritatea respectivă va informa imediat punctele de contact desemnate și Comisia internațională, conform procedurii introduse de comisie.

(4) Pentru a controla și reduce riscurile provenite din inundații, incluzând pericolele generate de îngheț, autoritățile competente vor informa imediat statele dunărene din aval, posibil a fi afectate, precum și Comisia internațională, cu privire la producerea scurgerilor sau inundațiilor, precum și referitor la prognoza pericolelor generate de îngheț.

ARTICOLUL 17 Asistența mutuală

(1) În interesul întăririi cooperării și pentru facilitarea îndeplinirii obligațiilor acestei convenții, în special în cazul apariției unor situații critice ale condițiilor riverane, părțile contractante vor asigura asistența mutuală la cererea celorlalte părți contractante.

(2) Comisia internațională va elabora procedurile pentru asistență mutuală, abordând, printre altele, următoarele aspecte:

a) direcția, controlul, coordonarea și supravegherea asistenței;

b) serviciile și facilitățile locale puse la dispoziție de partea contractantă care solicită asistență, incluzând, când este necesar, facilitățile la formalitățile de trecere a frontierei;

c) aranjamente pentru compensarea, despăgubirea și/sau rambursarea costurilor cheltuielilor părții contractante, care oferă asistență, și/sau personalului acesteia, precum și pentru tranzitarea teritoriilor părților contractante terțe, atunci când este necesar;

d) metode de rambursare a costurilor serviciilor de asistență.

PARTEA A III-A Comisia Internațională

ARTICOLUL 18 Înființare, sarcini și competențe

(1) În scopul realizării obiectivelor și prevederilor acestei convenții, va fi înființată Comisia internațională pentru protecția fluviului Dunărea, denumită Comisia internațională, în sensul prezentei convenții. Părțile contractante vor coopera în cadrul Comisiei internaționale. Pentru îndeplinirea obligațiilor părților contractante, conform art. 1-18, Comisia internațională va elabora propuneri și recomandări pentru părțile contractante.

(2) Structura și procedurile Comisiei internaționale, precum și competențele acesteia sunt stipulate în detaliu în anexa nr. IV la această convenție, constituind statutul acestei comisii.

(3) Pe lângă problemele care îi sunt încredințate în mod explicit, Comisia internațională este competentă să abordeze orice alte probleme ce îi sunt încredințate prin mandat de către părțile contractante în cadrul art. 3 al acestei convenții.

(4) Aplicarea hotărârilor adoptate de Comisia internațională este sprijinită atât prin obligațiile părților contractante de a raporta comisiei în conformitate cu art. 10, cât și prin prevederile acestei convenții, referitoare la bazele naționale și realizarea cooperării multilaterale.

(5) Comisia internațională analizează experiența acumulată prin îndeplinirea acestei convenții și prezintă propuneri părților contractante cu privire la amendamente sau completări la această convenție sau pregătește bazele pentru elaborarea altor reglementări pentru protecția și gospodărirea apelor fluviului Dunărea și a apelor din bazinul său hidrografic.

(6) Comisia internațională hotărăște în privința cooperării cu organizații internaționale și naționale sau cu alte organisme care sunt angajate sau interesate în protecția și gospodărirea apelor fluviului Dunărea și a apelor din bazinul său hidrografic sau în probleme generale privind protecția și gospodărirea apelor. Această cooperare are ca scop întărirea coordonării și evitarea paralelismelor.

ARTICOLUL 19 Prevederi cu caracter tranzitoriu privind Declarația
de la București

Activitățile care se realizează de părțile contractante în cadrul Declarației privind cooperarea statelor dunărene în domeniul gospodăririi apei Dunării, în special pentru protecția Dunării împotriva poluării, semnată la 13 decembrie 1985 (Declarația de la București), prin intermediul grupurilor de lucru pentru calitatea apei, inundații, prognoza acestora și balanța apelor, sunt transferate în cadrul acestei convenții.

PARTEA A IV-A Clauze procedurale și finale

ARTICOLUL 20 Validitatea anexelor

Conform art. 23, anexele nr. I-V constituie părți integrante ale acestei convenții.

ARTICOLUL 21 Acorduri existente și suplimentare

Părțile contractante, pe baza egalității și reciprocității, vor adapta, în cazul în care este necesar, acordurile bilaterale, multilaterale sau alte aranjamente existente, pentru a elimina contradicțiile cu principiile de bază ale acestei convenții și, în cazul în care este oportun, vor încheia acorduri suplimentare sau alte aranjamente.

ARTICOLUL 22 Conferința părților

(1) Părțile contractante se vor întruni la recomandarea Comisiei internaționale.

(2) La astfel de întruniri, părțile contractante vor trece în revistă probleme politice rezultând din aplicarea acestei convenții, pe baza raportului Comisiei internaționale, și vor adopta recomandări și hotărâri adecvate.

(3) Partea contractantă, al cărei conducător de delegație deține președinția Comisiei internaționale, va deține și președinția unor astfel de întruniri.

(4) Conferința părților are competența de a adopta recomandări sau hotărâri, cu condiția ca, după transmiterea corespunzătoare a invitațiilor, să fie prezente cel puțin trei sferturi din delegațiile tuturor părților contractante. În cazul când convenția nu prevede altfel, conferința părților va depune toate eforturile pentru a ajunge la un acord, prin consens. În situația în care nu se poate realiza consensul, președintele va declara că toate eforturile de a ajunge la un acord prin consens au fost epuizate. După o astfel de declarație, o recomandare sau o hotărâre se va adopta printr-o majoritate de patru cincimi dintre părțile contractante prezente și care votează.

(5) Hotărârea va deveni obligatorie în prima zi a celei de-a unsprezecea luni de la data adoptării sale pentru toate părțile contractante care au votat-o și care, în această perioadă, nu au notificat în scris secretarului executiv că nu sunt în măsură de a accepta hotărârea. Cu toate acestea, o astfel de notificare poate fi retrasă în orice moment, retragerea devenind efectivă după primirea ei de către secretarul executiv. O asemenea hotărâre va deveni obligatorie pentru orice parte contractantă care a notificat în scris secretarului executiv că acceptă hotărârea din momentul primirii acelei notificări sau din prima zi a celei de-a unsprezecea luni de la data adoptării hotărârii, dacă această dată este ulterioară.

(6) Dacă, totuși, recomandarea sau hotărârea prezintă implicații financiare, recomandarea sau hotărârea va fi adoptată numai prin consens.

ARTICOLUL 23 Amendamente la convenție

Convenția va fi amendată după cum urmează:

(1) Oricare parte contractantă poate propune un amendament la convenție. Textul amendamentului propus împreună cu propunerea de convocare a conferinței părților vor fi comunicate părților contractante, în scris, de către depozitar.

(2) Dacă cel puțin trei sferturi dintre părțile contractante susțin propunerea de convocare a conferinței părților, depozitarul va convoca conferința părților în termen de 6 luni, la sediul Comisiei internaționale.

(3) Adoptarea unui amendament în cadrul conferinței părților necesită consensul.

(4) Amendamentul adoptat va fi prezentat, de către guvernul depozitar, părților contractante spre ratificare, acceptare sau aprobare. Ratificarea, acceptarea sau aprobarea amendamentului vor fi notificate guvernului depozitar, în scris.

(5) Amendamentul va intra în vigoare pentru acele părți contractante care l-au ratificat, acceptat sau aprobat, în cea de-a 30-a zi după ce guvernul depozitar a primit notificarea ratificării, acceptării sau aprobării sale de către cel puțin patru cincimi dintre părțile contractante. După aceea, amendamentul va intra în vigoare pentru oricare altă parte contractantă în cea de-a 30-a zi după ce partea contractantă respectivă a depus instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare a amendamentului.

(6) Anexele nr. I, II și III pot fi amendate de către Comisia internațională în conformitate cu art. 5 din statutul acesteia.

ARTICOLUL 24 Soluționarea diferendelor

(1) În cazul unui diferend între două sau mai multe părți contractante, cu privire la interpretarea sau aplicarea acestei convenții, părțile în cauză vor căuta o soluționare prin negociere sau prin orice alte mijloace de soluționare a diferendului, acceptabile lor, dacă este cazul, cu asistența Comisiei internaționale.

(2)

a) Dacă părțile contractante în dispută nu sunt în măsură să soluționeze diferendul, în conformitate cu paragraful (1) al acestui articol, într-un interval de timp rezonabil, dar nu mai mare de 12 luni, după ce Comisia internațională a fost notificată cu privire la respectivul diferend de către una dintre părțile în dispută, diferendul va fi supus spre reglementare obligatorie, prin unul dintre mijloacele de soluționare pașnică:

- Curții Internaționale de Justiție;

- arbitrajului, în conformitate cu anexa nr. V a acestei convenții;

b) când ratifică, acceptă, aprobă sau accede la această convenție, sau oricând după aceasta, o parte contractantă poate declara în scris depozitarului că, pentru un diferend nesoluționat în conformitate cu paragraful (1) al acestui articol, acceptă una sau ambele modalități de soluționare a diferendului menționat în subparagraful a) al acestui paragraf;

c) dacă părțile în diferend au acceptat ambele modalități de soluționare menționate la subparagraful a) al acestui paragraf, diferendul va fi supus deciziei Curții Internaționale de Justiție, în măsura în care părțile contractante nu au convenit altfel;

d) dacă părțile în diferend nu au acceptat aceleași modalități de soluționare menționate în subparagraful a) al acestui paragraf, diferendul va fi supus arbitrajului;

e) o parte contractantă, care nu a prezentat o declarație în conformitate cu subparagraful b) al acestui paragraf sau a cărei declarație nu mai este în vigoare, este considerată ca parte ce a acceptat arbitrajul.

ARTICOLUL 25 Semnarea

Această convenție va fi deschisă pentru semnare de către statele dunărene, pe deplin împuternicite cu drepturi și privilegii de membri ai O.N.U., în conformitate cu Carta O.N.U., precum și de către Comunitatea Europeană și oricare altă organizație economică de integrare regională, căreia statele, în calitate de membre, i-au transferat competența în privința problemelor guvernate de prevederile acestei convenții, semnată la Sofia la 29 iunie 1994.

ARTICOLUL 26 Ratificarea, acceptarea sau aprobarea

Convenția va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse pe lângă Guvernul României, care va acționa ca depozitar al acestei convenții.

ARTICOLUL 27 Intrarea în vigoare

Convenția va intra în vigoare după nouăzeci de zile de la data când a fost depus cel de-al nouălea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. După depunerea celui de-al nouălea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, convenția va intra în vigoare pentru fiecare stat sau organizație de integrare economică regională care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la convenție, după nouăzeci de zile de la depunerea de către statul sau organizația de integrare economică regională în cauză a instrumentelor lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

ARTICOLUL 28 Aderarea, participarea

(1) Un stat sau o organizație de integrare economică regională, la care se face referire în art. 25 al convenției, pe care nu a semnat-o, poate adera la această convenție. Instrumentul de aderare va fi depus pe lângă depozitar.

(2) Părțile contractante pot invita, în unanimitate, orice stat sau organizație de integrare economică regională să adere la această convenție sau să participe cu statut consultativ.

ARTICOLUL 29 Retragerea

Oricând după cinci ani de la data la care această convenție a intrat în vigoare pentru o parte contractantă, acea parte se poate retrage din această convenție, prin notificare scrisă adresată depozitarului. Orice astfel de retragere va produce efecte la un an după data primirii notificării de către depozitar.

ARTICOLUL 30 Funcțiile depozitarului

Guvernul depozitar va îndeplini funcțiile de depozitar al acestei convenții; depozitarul va informa părțile contractante, în special, cu privire la:

a) depozitarea instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, de retragere sau orice alte informații, declarații și instrumente prevăzute în convenție;

b) data intrării în vigoare a convenției.

ARTICOLUL 31 Textele autentice, depozitarul

Originalul acestei convenții, ale cărei texte în limbile germană și engleză, în aceeași măsură autentice, va fi depus pe lângă Guvernul României, care va trimite copii certificate tuturor părților contractante.

Drept care, subsemnații, competent autorizați de către guvernele lor, au semnat Convenția privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (Convenția pentru protecția fluviului Dunărea).

Semnată la Sofia la 29 iunie 1994.

Pentru Republica Austria, Pentru Republica Moldova,
Franz Fischler Sergiu Fandofan
Pentru Republica Bulgaria, Pentru România,
Valentin Bossevsky Aurel Constantin Ilie
Pentru Republica Croația, Pentru Republica Slovacă,
Darinko Bago Milan Matuska
Pentru Republica Cehă, Pentru Republica Slovenia,
Radovan Tavses
Pentru Republica Federală Germania, Pentru Ucraina,
Clemens Stroetmann Yuria Ruban
Pentru Republica Ungaria, Pentru Comunitatea Europeană,
Sandor Szabo Aastassios Sideris
Jacques Vaccarezza

ANEXA Nr. I

Partea I
Cele mai bune tehnici disponibile

1. Prin folosirea celor mai bune tehnici disponibile se pune accent pe folosirea tehnologiei nepoluante, dacă este posibil.

2. Termenul cele mai bune tehnici disponibile se referă la ultimul stadiu de dezvoltare (starea actuală) a proceselor, instalațiilor sau a metodelor de exploatare care indică adaptarea practică a unei măsuri particulare pentru limitarea descărcărilor, emisiilor și deșeurilor. Pentru a determina dacă un ansamblu de procese, instalații și metode de exploatare constituie cele mai bune tehnici disponibile în cazuri generale sau individuale, va fi acordată o atenție specială pentru:

a) procese, instalații sau metode de exploatare comparabile care, recent, au fost încercate cu succes;

b) schimbări și progrese tehnologice în cunoașterea și înțelegerea științifică;

c) fezabilitatea economică a unor astfel de tehnici;

d) limite de timp pentru instalarea, atât în uzinele existente, cât și în cele noi;

e) natura și volumul descărcărilor și emisiilor interesate.

3. Urmează ca ceea ce se consideră a fi cele mai bune tehnici disponibile pentru un proces particular să fie înlocuite cu timpul, în virtutea progreselor tehnologice, a factorilor sociali și economici, precum și a schimbărilor intervenite în cunoașterea și înțelegerea științifică.

4. Dacă reducerea descărcărilor și emisiilor rezultând din folosirea celor mai bune tehnici disponibile nu va conduce la rezultate acceptabile pentru mediu, vor fi aplicate măsuri suplimentare.

5. Termenul tehnici include atât tehnologia folosită, cât și modul în care instalațiile sunt proiectate, construite, întreținute, exploatate și demontate.

Partea a II-a
Cea mai bună practică de mediu

1. Cea mai bună practică de mediu se referă la aplicarea celei mai adecvate combinări a măsurilor și strategiilor pentru controlul sectorial al mediului.

2. Pentru determinarea setului de măsuri care constituie cea mai bună practică de mediu, în cazuri generale sau individuale, trebuie acordată o atenție specială:

- principiului precauției;

- riscului pentru mediu al produsului, al producerii, folosirii și depozitării lui finale (principiul responsabilității);

- înlocuirii prin activități și substanțe mai puțin poluante și economisirea resurselor, inclusiv a energiei (principiul minimizării);

- scării de folosire;

- beneficiului potențial sau penalității ecologice a materialelor sau activităților înlocuitoare;

- progreselor și schimbărilor în cunoașterea și înțelegerea științifică;

- limitelor de timp pentru implementare;

- implicațiilor sociale și economice.

3. Pentru aceasta urmează ca cea mai bună practică de mediu, pentru o sursă particulară, să se schimbe în virtutea progreselor tehnologice, factorilor economici și sociali, precum și a schimbărilor în cunoașterea și înțelegerea științifică.

4. Dacă reducerea impacturilor, rezultând din folosirea celei mai bune practici de mediu, nu conduce la rezultate acceptabile pentru mediu, vor fi aplicate măsuri suplimentare și va fi redefinită cea mai bună practică de mediu.

ANEXA Nr. II

SECTOARELE INDUSTRIALE ȘI SUBSTANȚELE PERICULOASE

Partea I
Lista sectoarelor industriale și industriile

(1) În sectoarele generatoare de căldură, energie și sectoare miniere:

a) tratarea gazelor de fum și a aerului evacuat, a zgurii și a produșilor de condensare de la instalațiile de ardere;

b) sisteme de răcire;

c) prepararea cărbunelui și a minereului;

d) îmbunătățirea cărbunelui și recuperarea produșilor secundari ai cărbunelui, brichetarea;

e) prelucrarea lignitului lemnos, a cărbunelui activ, a negrului de fum.

(2) În industria care folosește piatra și pământul ca materie primă, sectoarele materialelor de construcții, ale sticlei și ceramicii:

a) fabricarea azbocimentului și a produșilor de azbociment;

b) fabricarea și prelucrarea sticlei, fibrelor de sticlă și fibrelor minerale;

c) fabricarea produselor ceramice.

(3) În sectorul metalelor:

a) metalurgie: ateliere de galvanizare, instalații de decapat, instalații de oxidare anodică, instalații de polizat, instalații de galvanizare la cald, ateliere de călire, fabricarea tablourilor cu circuite integrate, fabricarea bateriilor, ateliere de emailare, ateliere mecanice, ateliere de lustruire;

b) producerea fierului și oțelului, inclusiv turnătoriile;

c) producerea metalelor neferoase, inclusiv turnătoriile;

d) producerea feroaliajelor.

(4) Sectorul chimiei anorganice:

a) fabricarea substanțelor chimice de bază;

b) fabricarea acizilor minerali, bazelor, sărurilor;

c) fabricarea alcaliilor, a leșiilor alcaline și a clorului, folosind electrolize alcoolo-cloride;

d) fabricarea îngrășămintelor minerale (în afară de îngrășămintele potasice), săruri ale acidului fosforic, fosfați pentru alimente;

e) producerea carbonatului de sodiu;

f) producerea corindonului;

g) producerea pigmenților anorganici, a pigmenților minerali;

h) producerea semiconductorilor, redresorilor, celulelor fotoelectrice;

i) producerea substanțelor explozive, inclusiv a celor pirotehnice;

j) producerea oxizilor cu grad ridicat de dispersie;

k) producerea compușilor de bariu.

(5) În sectorul chimiei organice:

a) producerea substanțelor chimice de bază;

b) producerea coloranților, pigmenților, vopselelor;

c) producerea și prelucrarea fibrelor sintetice;

d) producerea și prelucrarea maselor plastice, a cauciucului;

e) producerea compușilor halogenului organic;

f) producerea explozibilelor organice, a combustibililor solizi;

g) producerea substanțelor auxiliare pentru piele, fabricarea hârtiei și textilelor;

h) fabricarea de produse farmaceutice;

i) producerea biocidelor;

j) fabricarea materiei prime pentru agenți de spălare și curățare;

k) fabricarea produselor cosmetice;

l) fabricarea gelatinelor, cleiurilor de piele, adezivilor.

(6) În sectoarele uleiurilor minerale și sintetice:

a) producerea uleiului mineral, fabricarea produșilor uleiurilor minerale, prelucrarea hidrocarburilor;

b) recuperarea uleiului din emulsiile apă-ulei, instalații de dezemulsionare, recuperarea și tratarea uleiului uzat;

c) producerea uleiurilor sintetice.

(7) În tipografii, producții de pelicule, tratamente de suprafață și sectoare de fabricare a plăcilor din plastic, ca și alte forme de producere a rășinilor și materialelor plastice:

a) fabricarea de produse grafice și tipărite;

b) laboratoare de tipărire și laboratoare de film;

c) producerea de filme, benzi audiovizuale;

d) producerea de materiale de acoperire și impregnate.

(8) În sectoarele lemnului, celulozei și hârtiei:

a) fabricarea celulozei, hârtiei și cartonului;

b) fabricarea și acoperirea cartonului de fibră de lemn.

(9) În sectoarele textile, pielăriei și blănăriei:

a) producerea și finisarea textilelor;

b) producerea de piei, finisarea pieii, producerea înlocuitorilor din piele și prelucrarea blănurilor;

c) curățare uscată, spălătorii, curățătorii, spălarea materialelor din lână.

(10) Alte sectoare:

a) recirculare, tratament, stocare, încărcare, descărcare și depozitare a deșeurilor și a materialelor reziduale; stocarea, încărcarea, descărcarea și transportul substanțelor chimice;

b) cercetarea și dezvoltarea domeniului medical și științific, spitale, practica medicală, institute de radiologie, laboratoare, camere de testare;

c) activități de curățare industrială, curățarea conteinerelor industriale;

d) autoateliere, instalații pentru spălarea mijloacelor de transport;

e) tratarea apei;

f) activități de vopsit și zugrăvit;

g) fabricarea și procesarea extractelor din plante și animale;

h) producerea și tratarea microorganismelor și virușilor cu acizi nucleici in vitro;

i) sectoare industriale care utilizează substanțe radioactive (industria nucleară).

Partea a II-a
Lista orientativă cuprinzând substanțe periculoase
și grupe de substanțe

A. Grupe de substanțe prioritare

a) metale grele și compușii lor;

b) compuși organohalogeni;

c) compuși organici de fosfor și staniu;

d) agenți de protecție a plantelor, pesticide (fungicide, ierbicide, insecticide, algicide) și substanțe chimice folosite pentru conservarea materialului lemnos, celulozei, hârtiei, materialelor din piele și textile etc.

e) uleiuri și hidrocarburi de origine petrolieră;

f) alți compuși organici dăunători în special mediului acvatic;

g) compuși ai azotului anorganic și fosforului;

h) substanțe radioactive, inclusiv reziduuri.

B. Substanțe periculoase individuale

Deoarece există diferențe considerabile datorită caracterului periculos al substanțelor incluse în anumite grupe, este necesară, de asemenea, evidențierea unor substanțe individuale care, în practică, pot juca un rol prioritar.

Substanţe Numărul CAS
1. Mercur 7439976
2. Cadmiu 7440439
3. Cupru 7440508
4. Zinc n.a.
5. Plumb 7439921
6. Arsenic 7440382
7. Crom n.a.
8. Nichel 7440020
9. Bor n.a.
10. Cobalt n.a.
11. Seleniu 7782492
12. Argint n.a.
13. Drins -
14. HCH 608731
15. DDT 50293
16. Pentaclor fenol 87865
17. Hexaclorobenzen 118741
18. Hexaclorbutadien 87683
19. Tetraclorură de carbon 56235
20. Cloroform 67663
21. Trifluralină 1582098
22. Endosulfan 115297
23. Şimazină 122349
24. Atrazină 1912249
25. Compuşi de tributiltin -
26. Compuşi de trifeniltin -
27. Etil azinfos 2642719
28. Metil azinfos 86500
29. Fenitrotion 122145
30. Fention 55389
31. Malation 121755
32. Paration 56382
33. Metil paration 298000
34. Diclorvos 62737
35. Tricloretilenă 79016
36. Tetracloretilenă 1271184
37. Triclorbenzen -
38. Dicloretan 1, 2 107062
39. Tricloretan 71556
40. Dioxine n.a.

ANEXA Nr. III

GHID DE APRECIERE GENERALĂ A CALITĂȚII APEI
Obiective și criterii*)

*) Obiectivele și criteriile calității apei sunt realizate, de regulă, în mod individual, și sunt adaptate, în special, la condițiile predominante din ecosistem ale resurselor de apă și ale utilizării lor. Astfel, în cadrul acestei convenții, părților contractante le sunt adresate doar directive de ordin general.

Obiectivele și criteriile pentru calitatea apei realizate pentru atingerea scopurilor specifice pentru fluviul Dunărea și pentru apele de suprafață din bazinul său hidrografic:

a) vor lua în considerare opțiunea de menținere și, unde este necesar, de îmbunătățire a calității existente a apei;

b) vor urmări reducerea încărcărilor și concentrațiilor medii de poluare (în particular substanțe periculoase), până la un anumit grad într-o anume perioadă de timp;

c) vor lua în considerare cerințele specifice de calitate a apei (apa brută pentru apă potabilă, irigații etc.);

d) vor lua în considerare cerințele specifice privind apele protejate în mod special și mediul lor, de exemplu: lacurile; zonele de protecție a apelor subterane și terenurile umede;

e) vor fi bazate pe aplicarea metodelor de clasificare biologică și pe indicatorii chimici pentru controlarea pe termen mediu și lung a menținerii și îmbunătățirii calității apei;

f) vor lua în considerare gradul în care sunt atinse obiectivele și, dacă sunt necesare, în cazuri particulare, măsuri suplimentare de protecție.

ANEXA Nr. IV

STATUTUL
Comisiei internaționale pentru protecția fluviului Dunărea

ANEXA Nr. V

ARBITRAJUL

(1) Procedura de arbitraj, menționată în art. 24 al acestei convenții, va fi în conformitate cu paragrafele (2) - (10), după cum urmează:

(2)

a) În eventualitatea unei divergențe pentru arbitraj, conform art. 24 paragraful (2) al acestei convenții, va fi constituit un tribunal de arbitraj, la cererea adresată de una dintre părțile contractante care se află în diferend cu altă parte contractantă. Cererea pentru arbitraj va menționa subiectul de fond al cererii, incluzând, în particular, articolele convenției a căror interpretare sau aplicare este în diferend;

b) partea solicitantă va informa Comisia internațională că ea a cerut înființarea unui tribunal de arbitraj, declarând numele celeilalte părți contractante cu care este în diferend și articolele convenției a căror interpretare sau aplicare, în opinia ei, sunt în diferend. Reclamantul cât și partea pârâtă pot fi constituiți dintr-o pluralitate de părți contractante. Comisia internațională va înainta informațiile astfel primite tuturor părților contractante la această convenție.

(3) Tribunalul de arbitraj va fi constituit din trei membri: atât partea sau părțile reclamante cât și cealaltă sau celelalte părți, cu care acestea se află în diferend, vor desemna un arbitru, în termen de două luni; cei doi arbitri astfel desemnați vor numi, de comun acord, în termen de două luni, cel de-al treilea arbitru, care va fi președintele tribunalului. Acesta din urmă nu va fi reprezentantul nici uneia dintre părțile aflate în diferend și nici nu va avea reședința pe teritoriul vreuneia dintre aceste părți, nici nu va fi angajatul vreuneia dintre ele și nici nu se va fi ocupat cu acest caz în altă calitate.

(4)

a) Dacă una dintre părțile contractante aflate în diferend nu desemnează un arbitru în termen de două luni de la primirea cererii, cealaltă parte trebuie să-l informeze pe președintele Curții Internaționale de Justiție, care îl va numi pe președintele tribunalului de arbitraj în următoarele două luni. După numire, președintele tribunalului de arbitraj va cere părții contractante care nu a desemnat un arbitru să facă acest lucru în termen de două luni. După această perioadă, dacă arbitrul nu a fost aprobat, președintele tribunalului de arbitraj îl va informa pe președintele Curții Internaționale de Justiție, care va face el desemnarea în următoarele două luni;

b) dacă președintele tribunalului de arbitraj nu va fi desemnat în termen de două luni de la numirea celui de-al doilea arbitru, președintele Curții Internaționale de Justiție îl va numi el în următoarele două luni, la cererea oricăreia dintre părțile contractante.

(5)

a) Tribunalul de arbitraj va hotărî în conformitate cu legislația internațională, în special, cu cea a acestei convenții;

b) orice tribunal de arbitraj, format conform acestei anexe, își va stabili propriile reguli de procedură;

c) în eventualitatea unei divergențe care se află sub jurisdicția tribunalului de arbitraj, obiectul va fi decis prin hotărârea tribunalului de arbitraj.

(6)

a) Hotărârile tribunalului de arbitraj, atât cele de procedură, cât și cele de fond, vor fi luate prin majoritatea de voturi a membrilor săi;

b) tribunalul de arbitraj poate folosi toate mijloacele corespunzătoare în vederea stabilirii faptelor. El poate, la cererea uneia dintre părți, să hotărască măsuri esențiale interimare de protecție;

c) dacă două sau mai multe tribunale, formate conform prevederilor acestei anexe, se confruntă cu subiecte identice sau similare, ele trebuie să se informeze unul pe altul în legătură cu procedurile pentru stabilirea faptelor și să țină cont de ele pe cât posibil;

d) părțile în diferend vor furniza toate datele necesare conducerii eficiente a procedurilor;

e) absența unei părți contractante în diferend nu va constitui un impediment pentru proceduri.

(7) Dacă tribunalul de arbitraj nu hotărăște altfel, datorită împrejurărilor speciale ale cazului, cheltuielile pentru tribunal, inclusiv remunerarea membrilor săi, vor fi suportate de părțile în diferend, în mod egal. Tribunalul va ține la zi cheltuielile și va furniza o dare de seamă finală fiecăreia dintre părți.

(8) Tribunalul de arbitraj își va prezenta hotărârea în termen de cinci luni de la data desemnării sale, dacă nu consideră necesară extinderea limitei de timp pentru o perioadă care nu trebuie să depășească cinci luni.

(9) Oricare parte contractantă care are un interes de natură legală în obiectul diferendului, care poate fi afectată de hotărârea asupra cazului, poate interveni în cadrul lucrărilor, cu consimțământul tribunalului. Hotărârea tribunalului de arbitraj va deveni obligatorie pentru partea contractantă care intervine, în același mod ca și pentru părțile în diferend.

(10)

a) Hotărârea tribunalului de arbitraj trebuie să fie motivată. Ea va fi definitivă pentru părțile în diferend și va fi transmisă de tribunalul de arbitraj părților în diferend și Comisiei internaționale. Comisia internațională va transmite informația primită tuturor părților contractante la această convenție;

b) orice diferend care poate apărea între părți cu privire la interpretarea sau executarea hotărârii trebuie supus de oricare dintre părți tribunalului de arbitraj care a luat hotărârea sau, dacă acesta nu poate fi sesizat, oricărui alt tribunal de arbitraj constituit în acest scop, în același mod ca primul.

;
se încarcă...