Act Internațional

Acordul european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale (A.E.T.R.) din 01.07.1970 *)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 22 noiembrie 1994

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 5

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Traducere.

Geneva, 1 iulie 1970

Părțile contractante,

în dorința de a favoriza dezvoltarea și îmbunătățirea transporturilor rutiere internaționale de mărfuri și pasageri,

conștiente de necesitatea de a spori siguranța traficului rutier, de a reglementa condițiile de muncă în transporturile rutiere internaționale în conformitate cu principiile Organizației Internaționale a Muncii și de a adopta în comun anumite măsuri pentru asigurarea respectării unei asemenea reglementări,

au convenit după cum urmează:

ARTICOLUL 1 Definiții

În sensul prezentului acord, se înțelege:

a) prin vehicul, orice automobil sau remorcă; acest termen include orice ansamblu de vehicule;

b) prin automobil, orice vehicul având un motor cu propulsie, care circulă pe șosea cu mijloacele sale proprii și care servește în mod normal la transportul de persoane sau de mărfuri pe șosea, sau la tracțiunea pe șosea a vehiculelor utilizate pentru transportul de persoane sau de mărfuri; acest termen nu cuprinde tractoarele agricole;

c) prin remorcă, orice vehicul destinat a fi cuplat cu un automobil; acest termen cuprinde semiremorcile;

d) prin semiremorcă, orice remorcă destinată a fi cuplată cu un automobil, astfel încât aceasta să se sprijine cu o parte pe automobil și o parte importantă din greutatea sa și din greutatea încărcăturii să fie suportată de automobilul respectiv;

e) prin ansamblu de vehicule, vehiculele cuplate care participă la circulația rutieră ca o singură unitate;

f) prin greutate maximă permisă, greutatea maximă a vehiculului încărcat, declarată admisă de către autoritatea competentă a statului în care vehiculul este înmatriculat;

g) prin transport rutier, orice deplasare efectuată pe rute deschise pentru public, cu încărcătură sau fără încărcătură, a unui vehicul destinat transportului de călători sau mărfuri;

h) prin transport rutier internațional, orice transport rutier care include traversarea a cel puțin unei frontiere;

i) prin servicii regulate, serviciile care asigură transportul de persoane, efectuat după un program și pe itinerare determinate, aceste servicii oferind posibilitatea de a lua și de a lăsa pasagerii din/în stații stabilite în prealabil.

Un regulament de exploatare sau documente înlocuitoare, aprobate de către autoritățile publice competente ale părților contractante și publicate de transportator înaintea punerii în aplicare, stabilesc condițiile de transport, mai ales frecvența, orarele, tarifele și obligația de a transporta, în măsura în care aceste condiții nu sunt precizate printr-un text legal sau reglementar.

Oricare ar fi organizatorul transporturilor, sunt considerate tot ca servicii regulate acele servicii care asigură transportul unor categorii determinate de călători, excluzând alți călători, în măsura în care aceste servicii sunt efectuate conform condițiilor indicate în primul alineat al prezentei definiții. Serviciile acestei categorii, mai ales acelea care asigură transportul lucrătorilor la locul de muncă și la domiciliul lor sau transportul elevilor la institutele de învățământ și la domiciliul lor, sunt numite în continuare servicii regulate speciale;

j) prin șofer, orice persoană, salariată sau nu, care conduce vehiculul, chiar pentru o perioadă scurtă, sau care este la bordul vehiculului pentru a-l putea conduce, dacă este cazul;

k) prin membru al echipajului sau membru de echipaj, șoferul sau una dintre persoanele menționate mai jos, fie că acest șofer sau că aceste persoane sunt salariate sau nu:

(i) însoțitorul, adică orice persoană care însoțește șoferul pentru a-l asista la anumite manevre și care ia parte efectiv, în mod obișnuit, la operațiunile de transport, fără a fi un șofer în sensul paragrafului j) al prezentului articol.

(ii) încasatorul (taxatorul), adică orice persoană care însoțește șoferul unui vehicul care transportă persoane și care are ca sarcină principală să elibereze sau să controleze biletele sau alte documente care permit persoanelor să călătorească în vehicul;

l) prin săptămână, perioada cuprinsă între ora 0 a zilei de luni și ora 24 a zilei de duminică;

m) prin repaus, orice perioadă neîntreruptă de cel puțin o oră, în timpul căreia șoferul poate să dispună liber de timpul său.

ARTICOLUL 2 Domeniu de aplicabilitate

1. Prezentul acord se va aplica pe teritoriul fiecărei părți contractante tuturor operațiunilor de transport rutier internațional efectuate cu un vehicul înmatriculat pe teritoriul acestei părți contractante sau pe teritoriul oricărei alte părți contractante.

2. Cu toate acestea:

a) dacă, pe parcursul unei operațiuni de transport rutier internațional, unul sau mai mulți membri ai echipajului nu părăsesc teritoriul național unde își exercită în mod normal activitățile lor profesionale, partea contractantă căreia îi aparține acest teritoriu va fi liberă să nu aplice prevederile prezentului acord cu privire la acest sau la acești membri ai echipajului;

b) dacă părțile contractante al căror teritoriu este tranzitat nu se înțeleg într-un alt mod, prezentul acord nu se va aplica transporturilor rutiere internaționale efectuate cu:

1. vehicule destinate transporturilor de mărfuri și a căror greutate maximă admisă, inclusiv cea a remorcilor sau a semiremorcilor, nu depășește 3,5 tone;

2. vehicule destinate transporturilor de călători care, după tipul lor de construcție sau de echipament, sunt construite să transporte maximum nouă persoane, inclusiv șoferul, și sunt destinate acestui scop;

3. vehicule destinate transporturilor de persoane prin servicii regulate al căror parcurs al liniei nu depășește 50 kilometri;

4. vehicule a căror viteză maximă admisă nu depășește 30 kilometri pe oră;

5. vehicule destinate serviciilor forțelor armate, protecției civile, pompierilor și forțelor care răspund de menținerea ordinii publice sau care sunt sub controlul acestora;

6. vehicule destinate serviciilor de canalizare, de protecție împotriva inundațiilor, serviciilor apei, gazului, electricității, gunoiului, colectării gunoaielor, telegrafului, telefoanelor, poștei, radiodifuziunii, televiziunii și detectării emițătorilor sau receptorilor de televiziune sau radio;

7. vehicule folosite pentru stare de urgență sau destinate acțiunilor de salvare;

8. vehicule specializate destinate serviciilor medicale;

9. vehicule care transportă materiale aparținând circurilor sau bâlciurilor;

10. vehicule specializate de depanare;

11. vehicule supuse testelor rutiere în vederea perfecționării tehnice, reparării sau întreținerii, și vehicule noi sau transformate, care nu sunt încă puse în circulație;

12. vehicule folosite pentru transporturi necomerciale de bunuri în scopuri particulare;

13. vehicule folosite pentru colectarea laptelui în ferme sau pentru aducerea în ferme a bidoanelor cu lapte sau a produselor din lapte destinate hranei animalelor.

ARTICOLUL 3 Aplicarea anumitor dispoziții ale acordului în transporturile rutiere
efectuate de vehicule provenind din state care nu sunt părți contractante

1. Fiecare parte contractantă va aplica pe teritoriul său, în transporturile rutiere internaționale efectuate de orice vehicul înmatriculat pe teritoriul unui stat care nu este parte contractantă la prezentul acord, dispoziții cel puțin la fel de stricte ca acelea care sunt prevăzute în art. 5, 6, 7, 8, 9 și 10 ale prezentului acord.

2. Fiecare parte contractantă va putea, în cazul unui vehicul înmatriculat într-un stat care nu este parte contractantă la prezentul acord, să nu pretindă decât foi de parcurs zilnice completate de mână de către șofer în locul aparatului de control, conform specificațiilor cuprinse în anexa la prezentul acord.

ARTICOLUL 4 Principii generale

Fiecare parte contractantă poate aplica minime mai ridicate sau maxime mai scăzute decât cele prevăzute în art. 5-8 inclusiv. Dispozițiile prezentului acord rămân totuși aplicabile șoferilor care efectuează transporturi internaționale pe vehicule înmatriculate într-un alt stat parte contractantă sau nu.

ARTICOLUL 5 Echipaje

1. Vârsta minimă a șoferilor care efectuează transporturi de mărfuri este fixată:

a) pentru vehiculele, inclusiv, dacă este cazul, remorcile sau semiremorcile, a căror greutate maximă admisă este inferioară sau egală cu 7,5 tone, la 18 ani împliniți;

b) pentru celelalte vehicule, la:

21 ani împliniți

sau

18 ani împliniți, cu condiția ca persoana interesată să posede un carnet de conducere care să ateste pregătirea ca șofer pentru transporturile rutiere de mărfuri, recunoscut de către una dintre părțile contractante. Părțile contractante se vor informa asupra nivelului minim de pregătire cerut în țara lor și asupra altor condiții speciale care sunt aplicabile șoferilor pentru transporturi de mărfuri, în conformitate cu dispozițiile prezentului acord.

2. Șoferii care efectuează transporturi de călători trebuie să fie în vârstă de cel puțin 21 de ani.

Șoferii care efectuează transporturi de călători pe rute care depășesc o rază de 50 de kilometri în jurul punctului de bază obișnuit al vehiculului trebuie să îndeplinească, de asemenea, una dintre condițiile următoare:

a) să fi efectuat timp de un an, cel puțin, activitatea de șofer pentru transporturi de mărfuri, pe vehicule a căror greutate maximă admisă este mai mare de 3,5 tone;

b) să fi efectuat timp de un an, cel puțin, activitatea de șofer pentru transporturi de călători, pe rute care nu depășesc o rază de 50 de kilometri în jurul punctului de bază obișnuit al vehiculului sau pentru alte tipuri de transporturi de călători, care nu sunt supuse prezentului acord, atât timp cât autoritatea competentă consideră că ei au dobândit în acest fel experiența necesară;

c) să fie posesorii unui carnet de conducere care să ateste pregătirea ca șofer pentru transporturi rutiere de călători, recunoscut de una dintre părțile contractante.

ARTICOLUL 6 Timpul de conducere a vehiculului

1. Durata totală de conducere a vehiculului cuprinsă între două repausuri zilnice sau între un repaus zilnic și un repaus săptămânal, numită în continuare perioada de conducere zilnică nu trebuie să depășească 9 ore. Poate să fie prelungită până la 10 ore, de două ori pe săptămână.

După maximum 6 perioade de conducere zilnică, șoferul trebuie să ia un repaus săptămânal ca cel stabilit în paragraful 3 al art. 8.

Perioada de repaus săptămânal poate fi mutată la sfârșitul celei de a șasea zi, dacă durata totală de conducere a vehiculului în cursul celor 6 zile nu depășește perioada maximă corespunzătoare celor șase perioade de conducere zilnică a vehiculului.

În cazul transporturilor internaționale de călători, altele decât serviciile regulate, cuvintele "șase" și "al șaselea", care figurează în al doilea și în al treilea alineat, sunt înlocuite cu "doisprezece" și, respectiv, cu "al doisprezecelea".

2. Durata totală de conducere nu trebuie să depășească 90 de ore pentru o perioadă de două săptămâni consecutive.

ARTICOLUL 7 Întreruperi

1. După patru ore și jumătate de conducere a vehiculului, șoferul trebuie să facă o pauză de cel puțin 45 de minute, cu excepția cazului când el intră în perioada de repaus.

2. Această pauză poate fi înlocuită prin pauze de cel puțin 15 minute fiecare, intercalate în timpul când se conduce vehiculul sau imediat după această perioadă, astfel încât să se respecte dispozițiile paragrafului 1.

3. În timpul acestor pauze șoferul nu poate efectua alte activități. Conform prezentului articol, timpul de așteptare și timpul care nu este afectat conducerii vehiculului, petrecuți într-un vehicul în mers, în feribot sau în tren, nu sunt considerați ca alte activități.

4. Întreruperile menționate în prezentul articol nu pot fi considerate ca repausuri zilnice.

ARTICOLUL 8 Timp de repaus

1. În fiecare perioadă de 24 de ore, șoferul beneficiază de un timp de repaus zilnic, de cel puțin 11 ore consecutive, care ar putea fi redus la un minimum de 9 ore consecutive, cel mult de 3 ori pe săptămână, cu condiția ca un timp de repaus corespunzător să fie acordat prin compensare, înainte de sfârșitul săptămânii următoare.

În zilele în care perioada de repaus nu este redusă conform primului alineat, repausul poate fi luat în două sau trei perioade separate în timpul perioadei de 24 de ore, una dintre aceste perioade trebuind să fie de cel puțin 8 ore consecutive. În acest caz durata minimă de repaus ajunge până la 12 ore.

2. În timpul fiecărei perioade de 30 de ore, în care există cel puțin doi șoferi la bordul unui vehicul, aceștia trebuie să beneficieze, fiecare, de un repaus zilnic, de cel puțin 8 ore consecutive.

3. În cursul fiecărei săptămâni, una dintre perioadele de repaus menționate în paragrafele 1 și 2 atinge, cu titlu de repaus săptămânal, un total de 45 de ore consecutive. Această perioadă de repaus poate fi redusă la un minimum de 36 de ore consecutive, dacă ea este luată la punctul de bază obișnuit al vehiculului sau al șoferului sau la un minimum de 24 de ore consecutive, dacă ea este luată în afara acestor puncte. Fiecare scurtare este compensată printr-un timp de repaus echivalent, luat în bloc înainte de sfârșitul celei de-a treia săptămâni care urmează săptămânii respective.

4. O perioadă de repaus săptămânal care începe într-o săptămână și se prelungește în următoarea poate fi legată la una sau alta din aceste săptămâni.

5. În cazul transporturilor de călători, cărora li se aplică paragraful 1 alin. 4 al art. 6, o perioadă de repaus săptămânal poate fi mutată în săptămâna care urmează celei la care se referă perioada de repaus și adăugată repausului săptămânal al acestei de-a doua săptămâni.

6. Orice timp de repaus luat în compensare pentru reducerea perioadelor de repaus zilnic și/sau săptămânal trebuie să fie legat de un alt repaus, de cel puțin 8 ore, și trebuie să fie acordat, la cererea persoanei interesate, la locul de staționare a vehiculului sau la punctul de bază al șoferului.

7. Pauza zilnică poate fi luată într-un vehicul, atunci când acesta este echipat cu o cușetă și este în staționare.

8. Prin derogare de la dispozițiile paragrafului 1 mai sus menționat, în cazul în care, în domeniul transporturilor de mărfuri sau de pasageri, un șofer însoțește un vehicul transportat cu feribotul sau cu trenul, repausul zilnic poate fi întrerupt o singură dată, atât timp cât sunt îndeplinite condițiile următoare:

- partea de repaus zilnic luată pe jos trebuie să se situeze înainte sau după partea repausului zilnic luată la bordul feribotului sau în tren;

- perioada între cele două părți ale repausului zilnic trebuie să fie cât se poate de scurtă și nu poate, în nici un caz, să depășească o oră înainte de îmbarcare sau după debarcare, formalitățile vamale fiind cuprinse în operațiunile de îmbarcare sau de debarcare;

- în timpul celor două părți ale repausului zilnic, șoferul trebuie să aibă la dispoziție un pat sau o cușetă.

Repausul zilnic, astfel întrerupt, crește cu 2 ore.

ARTICOLUL 9 Derogări

Cu condiția să nu se prejudicieze siguranța rutieră și pentru a se da posibilitatea șoferului să atingă un punct de oprire corespunzător, șoferul poate să se abată de la prezentul acord atât cât este necesar pentru a asigura securitatea pasagerilor, vehiculului sau încărcăturii sale. Șoferul trebuie să menționeze natura și motivul abaterii de la acord pe foaia de înregistrare a aparatului de control sau în registrul său de serviciu.

ARTICOLUL 10 Aparatul de control

1. Părțile contractante vor trebui să prescrie instalarea și folosirea pe vehiculele înmatriculate pe teritoriile lor a unui aparat de control, în conformitate cu prescripțiile următoare:

a) aparatul de control, în sensul prezentului acord, trebuie să corespundă, în ceea ce privește condițiile sale de construcție, de instalare, de folosire și de control, dispozițiilor prezentului acord, inclusiv anexei sale;

b) dacă nu se poate folosi în mod normal și într-un mod adecvat un aparat de control instalat pe un vehicul, fiecare membru al echipajului trebuie să scrie de mână, pe foaia de parcurs, folosind simboluri grafice adecvate, indicațiile privind etapele sale de activitate profesională și de repaus;

c) dacă, datorită depărtării de vehicul, membrii echipajului nu au fost în măsură să folosească aparatul, ei trebuie să adauge de mână, folosind simboluri grafice adecvate, pe foaia de înregistrare, diverșii timpi corespunzători activităților lor profesionale în perioada când ei nu erau în vehicul;

d) membrii echipajului trebuie să aibă mereu la ei și să poată prezenta la control foile de înregistrare pentru săptămâna în curs și ale ultimei zile a săptămânii precedente, în cursul căreia ei au condus;

e) membrii echipajului trebuie să fie atenți ca aparatul de control să fie pus în funcțiune și manipulat corect și ca, în caz de defectare, el să fie reparat cât mai repede posibil.

2. Proprietarul eliberează șoferilor un număr suficient de foi de înregistrare, ținând cont de caracterul individual al acestor foi, de durata serviciului și de obligația de a înlocui eventual foile stricate sau reținute de un agent de control. Proprietarul nu înmânează șoferilor decât foi de un model omologat, corespunzătoare, pentru a fi folosite în aparatul instalat la bordul vehiculului.

3. Întreprinderile vor păstra foile de înregistrare completate conform dispozițiilor de la alin. b), c), d) ale paragrafului 1 din prezentul articol, pe o perioadă de cel puțin 12 luni după data ultimei înscrieri, și le vor prezenta, la cerere, agenților de control.

ARTICOLUL 11 Controale efectuate de întreprindere

1. Întreprinderea trebuie să organizeze serviciul de transport rutier, astfel încât membrii echipajului să fie în măsură să respecte dispozițiile prezentului acord.


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...