Guvernul României

Ordonanța nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 31 august 2003

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 4

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

În temeiul art. 107 din Constituție și al art. 1 pct. II.2 din Legea nr. 279/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanță.

CAPITOLUL I Reglementări specifice în materia financiar-fiscală Modificări (1), Jurisprudență (1)

SECȚIUNEA 1 Stabilirea regimului vamal și fiscal al mărfurilor comercializate prin magazinele amplasate în aeroporturile internaționale după locurile stabilite pentru efectuarea controlului vamal

Art. 1. -

(1) În aeroporturile internaționale, în punctele de trecere a frontierei de stat, după locurile stabilite pentru efectuarea controlului vamal, pot funcționa magazine care comercializează mărfuri românești și străine, în condițiile plății obligațiilor fiscale, prevăzute de reglementările legale în vigoare. Jurisprudență (1)

(2) Închirierea spațiilor comerciale din aeroporturile internaționale se va face prin licitație publică.

(3) Amplasarea și amenajarea exterioară a magazinelor nu trebuie să permită introducerea și scoaterea de mărfuri din incinta acestora prin alte locuri decât cele stabilite de șeful punctului de trecere a frontierei de stat, împreună cu cel al biroului vamal de control și vămuire.

(4) Introducerea și scoaterea de mărfuri din aceste magazine se vor face numai sub supravegherea autorităților prevăzute la alin. (3).

(5) În vederea introducerii mărfurilor în magazine, persoanele juridice deținătoare ale acestora sunt obligate să solicite biroului vamal, în competența căruia funcționează magazinul, acordarea regimului vamal de antrepozit.

(6) Antrepozitarea vamală se va face în condițiile Legii nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările ulterioare.

Art. 2. -

Mărfurile care pot face obiectul comercializării prin aceste magazine sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță.

Art. 3. -

(1) Comercializarea mărfurilor se poate face numai către pasagerii care călătoresc înspre o destinație internațională, precum și către membrii echipajelor aeronavelor care efectuează curse în trafic extern de pasageri.

(2) Comercializarea mărfurilor este condiționată de prezentarea de către cumpărător a cărții de îmbarcare sau a biletului de avion și a pașaportului și de înregistrarea electronică a datelor cuprinse în acestea. Excepție fac numai membrii echipajelor aeronavelor care efectuează curse în trafic extern de pasageri, care vor prezenta numai pașaportul.

Art. 4. -

(1) Mărfurile vor fi comercializate numai în ambalaje și în cantități uzuale comerțului cu amănuntul, destinate consumului individual sau familial.

(2) Toate mărfurile destinate vânzării trebuie să aibă aplicată pe ele sau pe ambalaj o etichetă autocolantă cu următorul text: "EXPORT".

(3) Prețurile de vânzare ale mărfurilor vor fi exprimate în euro și vor fi afișate la vedere. Modificări (1)

(4) Justificarea vânzărilor se face prin bonuri fiscale sau facturi.

(5) Bonurile fiscale vor conține următoarele date: denumirea, adresa/sediul și codul fiscal ale agentului economic emitent; logotipul și seria aparatului; numărul de ordine; data și ora emiterii; denumirea bunurilor livrate; cantitățile; prețurile unitare; valoarea; valoarea totală.

(6) Facturile vor fi utilizate pentru produsele de folosință îndelungată prevăzute prin hotărâre a Guvernului privind obligațiile ce revin agenților economici - persoane fizice sau juridice - în comercializarea produselor de folosință îndelungată destinate consumatorilor și care se regăsesc în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță. Pe lângă informațiile conținute în bonurile fiscale, facturile vor evidenția în plus marca, tipul, seriile produselor vândute, precum și alte elemente cerute de reglementările în vigoare.

Art. 5. -

(1) Pentru mărfurile românești care urmează a fi comercializate prin astfel de magazine se pot încheia fie contracte de comision, fie contracte de vânzare-cumpărare.

(2) Pentru mărfurile românești comercializate se vor întocmi formalitățile privind exportul în primele 10 zile ale lunii următoare lunii în care s-a realizat vânzarea mărfurilor care au făcut obiectul unor astfel de contracte.

(3) Declarațiile vamale de export vor fi însoțite de o listă specificativă, în care se vor evidenția numerele bonurilor fiscale și/sau ale facturilor, după caz, în baza cărora au fost vândute mărfurile.

(4) Prin derogare de la prevederile legale în vigoare în materie, pentru mărfurile românești supuse accizelor, comercializate prin astfel de magazine, se datorează accize.

Art. 6. -

(1) Pentru mărfurile străine care urmează a fi comercializate prin astfel de magazine se va proceda la antrepozitare, în condițiile scutirii de la plata garantării drepturilor de import.

(2) Introducerea și scoaterea mărfurilor din antrepozite se vor efectua numai sub supraveghere vamală.

(3) Evidența intrărilor și ieșirilor de mărfuri se va efectua potrivit protocolului încheiat cu autoritatea vamală în baza normelor legale aplicabile.

(4) În primele 10 zile ale lunii următoare lunii în care s-a realizat vânzarea mărfurilor străine se vor întocmi formalitățile vamale aferente importurilor și se vor efectua plățile privind obligațiile fiscale la bugetul de stat, respectiv taxele vamale, accizele, taxa pe valoarea adăugată, comisionul vamal.

(5) Prin derogare de la prevederile legale în vigoare, pentru mărfurile străine comercializate prin astfel de magazine se vor întocmi și formalitățile specifice exportului. Modificări (1)

(6) Pe declarațiile vamale de export se vor face următoarele mențiuni:

a) destinatar: "persoane fizice aflate în trafic extern";

b) condiții de plată: "numerar" sau "card electronic";

c) moneda plății: "devize cotate de Banca Națională a României".

Art. 7. -

În cazul distrugerii totale sau parțiale a mărfurilor, acestea se scot din evidență pe baza documentelor justificative, legal întocmite, prezentate autorității vamale.

Art. 8. -

(1) Comercializarea altor mărfuri decât cele stabilite prin prezenta ordonanță, precum și neemiterea bonurilor fiscale sau a facturilor pentru mărfurile comercializate constituie contravenții și se sancționează cu amendă cuprinsă între 10.000.000 lei și 100.000.000 lei.

(2) Amenda se aplică agenților economici care desfășoară activitatea de comercializare a mărfurilor în condițiile prezentei ordonanțe.

(3) În cazul în care contravenientul săvârșește încă o dată fapta prevăzută la alin. (1), pe lângă amendă se aplică și sancțiunea complementară a încetării activității desfășurate de agentul economic în astfel de magazine.

Art. 9. -

(1) Constatarea contravențiilor, precum și aplicarea sancțiunilor se fac de către organele de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, unităților sale teritoriale și Direcției Generale a Vămilor.

(2) Prevederile prezentei secțiuni se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu completările ulterioare.

SECȚIUNEA a 2-a Sistemul de antrepozitare fiscală

Art. 10. -

(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2004 se instituie sistemul de antrepozitare fiscală.

(2) Sistemul de antrepozitare fiscală se aplică produselor cuprinse în următoarele grupe de produse: alcool și băuturi alcoolice, produse din tutun și uleiuri minerale.

(3) Producția și/sau depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost plătită, pot avea loc numai într-un antrepozit fiscal. Un antrepozit fiscal poate fi folosit numai pentru producerea și/sau depozitarea produselor accizabile prevăzute la alin. (2).

(4) Producția de produse accizabile reprezintă orice operațiune de fabricare, procesare sau modificare sub orice formă a acestora.

Art. 11. -

(1) Un antrepozit fiscal poate funcționa numai pe baza autorizației valabile emise de Ministerul Finanțelor Publice, ca autoritate fiscală competentă.

(2) În vederea obținerii autorizației pentru ca un loc să funcționeze ca antrepozit fiscal, persoana care intenționează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală competentă, în modul și sub forma prevăzute în norme.

(3) Cererea trebuie să conțină informații și să fie însoțită de documente cu privire la:

a) amplasarea și natura locului;

b) tipurile și cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse și/sau depozitate în decursul unui an;

c) identitatea și alte informații cu privire la persoana care urmează să-și desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat;

d) capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerințele prevăzute la art. 14.

(4) Persoana care intenționează să fie antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate ale sediului unde locul este amplasat. În plus, atunci când solicitantul nu este proprietarul locului, cererea trebuie să fie însoțită de o declarație din partea proprietarului, prin care se confirmă permisiunea de acces pentru personalul cu atribuții de control.

Art. 12. -

Autoritatea fiscală competentă eliberează autorizația de antrepozit fiscal pentru un loc numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) locul urmează a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea, ambalarea, primirea, deținerea, depozitarea și/sau expedierea produselor accizabile. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare, cantitatea de produse accizabile depozitată trebuie să fie mai mare decât cantitatea pentru care suma accizelor potențiale este mai mare de 50.000 euro;

b) locul este amplasat, construit și echipat astfel încât să se prevină scoaterea produselor accizabile din acest spațiu fără plata accizelor;

c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile;

d) în cazul unei persoane fizice care urmează să funcționeze ca antrepozitar autorizat, aceasta să nu fi fost condamnată definitiv pentru evaziune fiscală, abuz de încredere, fals, uz de fals, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, în România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidența în ultimii 5 ani;

e) în cazul unei persoane juridice care urmează să funcționeze ca antrepozitar autorizat, administratorii acestor persoane juridice să nu fi fost condamnați definitiv pentru evaziune fiscală, abuz de încredere, fals, uz de fals, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, în România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidența în ultimii 5 ani;

f) persoana care urmează să își desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat trebuie să dovedească faptul că poate îndeplini cerințele prevăzute la art. 14.

Art. 13. -

(1) Autorizația va conține următoarele:

a) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat;

b) descrierea și amplasarea locului antrepozitului fiscal;

c) tipul produselor accizabile și natura activității;

d) capacitatea maximă de depozitare în cazul antrepozitelor fiscale utilizate numai pentru operațiuni de depozitare;

e) nivelul garanției financiare;

f) perioada de valabilitate a autorizației;

g) orice alte informații relevante pentru autorizare.

(2) În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru depozitare, capacitatea maximă de depozitare a antrepozitului fiscal propus va fi determinată de comun acord cu autoritatea fiscală competentă.

(3) Respingerea cererii de autorizare va fi comunicată în scris o dată cu motivele luării acestei decizii.

(4) În cazul în care autoritatea fiscală competentă a respins cererea de autorizare a unui loc ca antrepozit fiscal, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie, conform prevederilor legislației în vigoare.

Art. 14. -

Orice antrepozitar autorizat are obligația de a îndeplini următoarele cerințe:

a) să depună la autoritatea fiscală competentă o garanție financiară care să acopere riscul de neplată a accizelor pentru produsele accizabile care sunt produse, primite, depozitate sau expediate din antrepozitul fiscal. Garanțiile pot îmbrăca mai multe forme, și anume: depozite în numerar, ipoteci, garanții bancare sau garanții personale. Modul de calcul, suma și durata oricărei garanții financiare impuse prin această ordonanță sunt prezentate în normele metodologice prevăzute la art. 16 alin. (1);

b) să instaleze și să mențină încuietori, sigilii, instrumente de măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare asigurării securității produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;

c) să țină evidențe exacte și actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare și produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale și expediate din antrepozitele fiscale, și să prezinte evidențele corespunzătoare la cererea autorităților fiscale;

d) să țină un sistem corespunzător de evidență a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil și de securitate;

e) să asigure accesul autorităților fiscale competente în orice zonă a antrepozitului fiscal în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare și în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor;

f) să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autoritățile fiscale competente, la cererea acestora;

g) să asigure în mod gratuit un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autorităților fiscale competente;

h) să cerceteze și să raporteze către autoritățile fiscale competente orice pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la produsele accizabile;

i) să înștiințeze autoritățile fiscale competente cu privire la orice extindere sau modificare propusă a structurii antrepozitului fiscal, precum și a modului de operare în acesta, care poate afecta cuantumul garanției financiare constituite în conformitate cu lit. a);

j) să se conformeze cu orice alte cerințe impuse de îndeplinirea prevederilor legale.

Art. 15. -

(1) Pentru obținerea autorizațiilor de antrepozite fiscale cu valabilitate de la data de 1 ianuarie 2004, persoanele care intenționează să fie antrepozitari autorizați pot depune la Ministerul Finanțelor Publice, începând cu data de 1 octombrie 2003, cereri în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3).

(2) Emiterea autorizațiilor de antrepozite fiscale se efectuează în baza deciziei unei comisii instituite la nivelul Ministerului Finanțelor Publice prin ordin al ministrului finanțelor publice.

(3) Autorizațiile se eliberează în termen de 30 de zile de la data depunerii documentației complete.

Art. 16. -


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...