Parlamentul României

Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue și al zonei economice exclusive ale României

Modificări (...), Referințe (1), Cărți (1), Reviste (1), Jurisprudență

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 07 noiembrie 1990
Formă aplicabilă de la 08 aprilie 2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

CAPITOLUL I Marea teritorială și apele maritime interioare ale României Jurisprudență (1)

Art. 1. -

Prezenta lege reglementează statutul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue și al zonei economice exclusive, în conformitate cu dispozițiile Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării, ratificată de România prin Legea nr. 110/1996.

Art. 2. -

(1) Marea teritorială a României cuprinde fâșia de mare adiacentă țărmului ori, după caz, apelor maritime interioare, având lățimea de 12 mile marine (22.224 m), măsurată de la liniile de bază.

(2) Liniile de bază sunt liniile celui mai mare reflux de-a lungul țărmului sau, după caz, liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale țărmului, inclusiv ale țărmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajărilor hidrotehnice și ale altor instalații portuare permanente.

(3) Coordonatele geografice ale punctelor între care sunt trasate liniile de bază drepte sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. În cazul unor evoluții obiective de natură să influențeze punctele între care sunt trasate liniile de bază drepte, coordonatele noilor puncte sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(4) Limita exterioară a mării teritoriale este linia care are fiecare punct situat la o distanță de 12 mile marine, măsurată de la punctul cel mai apropiat al liniilor de bază.

Art. 3. -

Marea teritorială a României se delimitează de marea teritorială a statelor vecine prin înțelegeri cu fiecare dintre aceste state, în conformitate cu principiile și normele dreptului internațional.

Art. 4. -

Limitele exterioare și laterale ale mării teritoriale, stabilite conform prevederilor art. 2 și 3, constituie frontiera de stat maritimă a României.

Art. 5. - Referințe în cărți (1)

Suprafețele de apă situate între țărmul mării și liniile de bază stabilite în art. 2 constituie apele maritime interioare ale României.

Art. 6. -

(1) Apele maritime interioare, marea teritorială, solul și subsolul acestora, precum și spațiul aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul României.

(2) În aceste spații România își exercită suveranitatea în conformitate cu legislația sa internă, cu prevederile convențiilor internaționale la care este parte și ținând seama de principiile și normele dreptului internațional.

CAPITOLUL II Zona contiguă a României

Art. 7. -

Zona contiguă a României este fâșia de mare adiacentă mării teritoriale care se întinde spre largul mării până la distanța de 24 mile marine, măsurată de la liniile de bază stabilite în art. 2.

Art. 8. -

În zona sa contiguă, România exercită controlul pentru prevenirea și reprimarea încălcărilor, pe teritoriul său, ale legilor și reglementărilor sale din domeniul vamal, fiscal, sanitar și al trecerii frontierei de stat.

CAPITOLUL III Zona economică exclusivă a României în Marea Neagră

Art. 9. - Jurisprudență (1)

(1) Zona economică exclusivă a României este instituită în spațiul marin al țărmului românesc la Marea Neagră, situat dincolo de limita apelor mării teritoriale și adiacent acestora, în care România își exercită drepturi suverane și jurisdicția asupra resurselor naturale ale fundului mării, subsolului acestuia și coloanei de apă de deasupra, precum și în ceea ce privește diferitele activități legate de explorarea, exploatarea, protecția, conservarea mediului și gestionarea acestora.

(2) În condițiile specifice determinate de dimensiunile Mării Negre, întinderea zonei economice exclusive a României se stabilește prin delimitare, pe bază de acord încheiat cu statele vecine ale căror țărmuri sunt limitrofe sau situate față în față cu litoralul românesc al Mării Negre, ținându-se seama de faptul că lățimea maximă a zonei economice exclusive, în conformitate cu prevederile Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării, ratificată de România prin Legea nr. 110/1996, poate fi de 200 mile marine măsurate de la liniile de bază prevăzute la art. 2. Jurisprudență (1)

(3) Delimitarea se face în conformitate cu principiile general recunoscute de dreptul internațional și cu respectarea legislației române, prin aplicarea, în funcție de circumstanțele specifice din fiecare sector de delimitat, a principiilor și criteriilor de delimitare general recunoscute, astfel încât să se ajungă la o soluție echitabilă.

Art. 10. - Jurisprudență (1)

(1) În zona economică exclusivă România exercită:

a) drepturi suverane de explorare și exploatare, protecție, conservare și gestionare a tuturor resurselor naturale biologice și/sau nebiologice și a altor resurse care se află pe fundul mării, în subsolul acestuia, în coloana de apă, în spațiul aerian de deasupra acestuia;

b) drepturi suverane privind alte activități legate de explorarea și exploatarea zonei în scopuri economice, cum sunt producerea de energie cu ajutorul apei, al curenților și al vânturilor;

c) drepturi exclusive privind amplasarea și folosirea de insule artificiale, de instalații și lucrări destinate cercetării științifice, explorării și exploatării resurselor naturale din această zonă sau în alte scopuri economice;

d) jurisdicție privind:

- amplasarea și folosirea de insule artificiale, de instalații și lucrări;

- cercetarea științifică marină;

- protecția și conservarea mediului marin și a faunei marine;

e) alte drepturi prevăzute în prezenta lege sau în alte acte normative ale României și de normele general recunoscute ale dreptului internațional.

(2) Drepturile suverane și jurisdicția prevăzute la alin. (1) se realizează în conformitate cu legislația României.

Art. 11. -

România poate coopera în zona sa economică exclusivă, prin organele sale competente, cu celelalte state riverane la Marea Neagră, pentru asigurarea conservării, explorării și exploatării raționale a resurselor biologice, protecției și apărării mediului marin, îndeosebi în sectoarele direct învecinate cu această zonă, ținându-se seama de caracteristicile specifice ale Mării Negre ca mare semiînchisă și cu potențial biologic redus.

Art. 12. -

(1) În zona economică exclusivă a României toate statele, riverane sau fără litoral, se bucură, în conformitate cu normele general recunoscute ale dreptului internațional, de libertățile de navigație, de survol și de a instala cabluri și conducte submarine, precum și de libertatea de a utiliza marea în alte scopuri licite pe plan internațional, legate de exercitarea acestor libertăți, în condițiile respectării prevederilor prezentei legi și ale altor acte normative ale României.

(2) Pe axul traseului cablurilor și conductelor montate în mare se instituie zone de securitate și protecție, care se întind până la 1.000 de metri de o parte și de alta a acestuia.

Art. 13. -

(1) România are interese prioritare în legătură cu stocurile de pești anadromi care se reproduc în apele sale și are răspunderea principală pentru aceste specii, exercitându-și în consecință drepturile cu privire la ele.

(2) Organele competente române iau măsuri pentru a asigura conservarea stocurilor acestor specii de pești anadromi prin acțiuni corespunzătoare și stabilirea de norme privind reglementarea pescuitului lor, inclusiv stabilirea capturii totale autorizate, și cooperează în acest scop cu organele altor state interesate, în cazul în care speciile menționate migrează dincolo de limitele zonei economice exclusive a României.

Art. 14. - Jurisprudență (1)

(1) România asigură utilizarea optimă a resurselor piscicole și a altor resurse biologice, prin luarea măsurilor tehnice sau de altă natură ce se impun cu privire la conservarea și gestionarea lor în toate apele situate în interiorul limitelor exterioare ale zonei sale economice exclusive, cu luarea în considerare a celor mai sigure date științifice, iar în cazurile în care consideră necesar, în colaborare cu organizațiile internaționale având competență în acest domeniu și la care România este sau nu este membră.

(2) În acest scop organele competente române stabilesc anual volumul total autorizat al capturilor pentru fiecare specie de pește și alte resurse biologice, adoptă măsuri tehnice și de altă natură pentru a asigura un pescuit rațional și conservarea, protecția și regenerarea resurselor biologice, asigurând respectarea legislației române în materie privind monitorizarea prin satelit a navelor de pescuit, inclusiv inspecția, reținerea, sechestrarea și urmărirea judiciară a navelor de pescuit care încalcă drepturile suverane ale statului român.

(3) Stocurile de pești anadromi care se reproduc în cursurile de apă ale României nu pot fi pescuite decât în apele situate în interiorul limitelor zonei sale economice exclusive.

(4) În ceea ce privește respectarea reglementărilor privind stocurile de pești ce habitează sau traversează ape situate în zonele economice exclusive ale altor state ori migrează în apele internaționale, cooperarea României va fi asigurată prin acorduri specifice, în vederea conservării și gestiunii acestor stocuri, și ținând seama, în mod corespunzător, de interesele și de responsabilitățile sale.

Art. 15. -

(1) Organele competente române pot permite accesul navelor de pescuit ale altor state în zona economică exclusivă a României, pe bază de acorduri, în condiții de reciprocitate, cu respectarea legilor și a reglementărilor române, precum și a normelor general recunoscute ale dreptului internațional, în scopul exploatării unui eventual excedent al volumului total autorizat al capturilor.

(2) Statele care participă, pe bază de acord cu România, la măsuri care urmăresc reînnoirea stocurilor de pești anadromi și la refacerea resurselor piscicole și a altor resurse biologice din zona sa economică exclusivă, îndeosebi prin finanțarea acestor măsuri, sunt luate în considerare cu prioritate la realizarea prevederilor alin. (1).

Art. 16. -

(1) În zona sa economică, România are jurisdicție exclusivă asupra insulelor artificiale, instalațiilor și lucrărilor, inclusiv dreptul de a exercita controlul pentru prevenirea infracțiunilor și a altor încălcări privind legile și reglementările sale în domeniul vamal, fiscal, sanitar și al imigrației, precum și în legătură cu legile și regulamentele privind securitatea.

(2) În jurul insulelor artificiale, al instalațiilor și lucrărilor din zona economică exclusivă a României se instituie zone de securitate și protecție care se întind până la 500 de metri de la fiecare punct al limitelor lor exterioare, în afară de cazurile în care se prevede altfel prin norme internaționale general recunoscute. Organele române competente stabilesc și instituie în aceste zone măsurile care se impun pentru asigurarea securității și protecției atât a navigației, cât și a insulelor artificiale, instalațiilor și lucrărilor.

(3) Organizațiile, companiile, persoanele fizice și juridice, române și străine, care au dreptul să amplaseze, să mențină și să exploateze insulele artificiale, instalațiile și lucrările sus-menționate, sunt obligate să asigure și să mențină în stare de funcționare mijloacele permanente de avertizare asupra existenței acestora.

(4) Instalarea de insule artificiale, amplasarea de instalații și lucrări, instituirea în jurul lor a zonelor de securitate și protecție, precum și desființarea completă sau parțială a acestor instalații și lucrări se comunică prin avize pentru navigatori emise de autoritățile române competente, împreună cu toate datele necesare identificării acestora.

CAPITOLUL IV Trecerea inofensivă prin marea teritorială

SECȚIUNEA A Reguli aplicabile tuturor navelor străine

Art. 17. - Referințe în cărți (1)

(1) Trecerea inofensivă a navelor străine prin marea teritorială a României se efectuează în condițiile stabilite de prezenta lege și de alte reglementări în vigoare, cu respectarea normelor dreptului internațional.

(2) Prin trecere se înțelege faptul de a naviga în marea teritorială în scopul:

a) de a o traversa fără a intra în apele maritime interioare ori fără a ancora într-o radă sau a face escală într-o instalație portuară situată în afara apelor maritime interioare;

b) de a intra în apele maritime interioare și a ancora într-o radă sau a face escală într-o instalație portuară sau de a le părăsi.

(3) Trecerea trebuie să fie neîntreruptă și rapidă. Navele vor urma drumurile maritime, șenalele și pasele recomandate, specificate de hărțile maritime și în documentele de navigație.

(4) Pe timpul trecerii inofensive nu se permite oprirea sau ancorarea, în afara cazurilor când acestea sunt impuse de nevoile navigației sau ca urmare a unui caz de forță majoră ori avarie, pentru salvarea persoanelor sau pentru ajutorarea navelor și aeronavelor aflate în pericol.

Art. 18. - Jurisprudență (1)

(1) Trecerea unei nave străine prin marea teritorială este inofensivă atât timp cât nu aduce atingere păcii, ordinii publice sau securității naționale.

(2) Se consideră că trecerea aduce atingere păcii, ordinii publice sau securității naționale dacă o asemenea navă desfășoară, în marea teritorială sau în apele maritime interioare, una dintre următoarele activități:

a) amenințarea cu forța sau folosirea forței împotriva suveranității, integrității teritoriale sau independenței politice a României sau în orice alt mod contrar principiilor dreptului internațional;

b) manevre sau exerciții cu arme de orice fel;

c) culegerea de informații în detrimentul apărării sau securității naționale;

d) propaganda care prejudiciază interesele apărării sau ale securității naționale;

e) decolarea de pe nave, apuntarea sau îmbarcarea pe nave a oricărui fel de aparate de zbor; Reviste (1)

f) lansarea, debarcarea sau îmbarcarea de tehnică militară, scafandri, submarine, alte vehicule submersibile sau amfibii și de orice alte instalații în măsură să execute cercetări acvatice sau subacvatice;

g) îmbarcarea sau debarcarea de mărfuri, stupefiante și substanțe psihotrope, fonduri bănești sau de persoane, contrar legilor și reglementărilor în vigoare, inclusiv vamale, fiscale, sanitare sau de imigrare; Reviste (1)

h) poluarea deliberată și gravă, de orice natură, a apei și a mediului marin, a spațiului aerian de deasupra apei sau afectarea deliberată și gravă a ecosistemelor marine;

i) orice activitate de pescuit sau altă activitate de explorare ori exploatare ilegală a resurselor naturale și biologice;

j) orice activitate de cercetări științifice, arheologice sau ridicări hidrografice;

k) orice activitate care se desfășoară cu încălcarea reglementărilor internaționale în domeniul radiocomunicațiilor sau care poate perturba funcționarea sistemelor de comunicații sau a oricărui alt echipament sau instalații;

l) orice altă activitate care nu are o legătură directă cu trecerea sau care se desfășoară cu încălcarea condițiilor prevăzute în prezenta lege.

Art. 19. -

În marea teritorială, în apele maritime interioare și în porturile României este interzis accesul oricărei nave care are la bord arme nucleare, chimice ori alte arme de distrugere în masă, sau care transportă asemenea arme sau muniție pentru acestea, precum și orice alte mărfuri sau produse interzise de legile României.

Art. 20. -

Navele străine cu propulsie nucleară pot intra în rade sau în porturi numai cu aprobarea prealabilă a organelor române competente, care va fi solicitată cu cel puțin 30 de zile înainte de data intrării.

Art. 21. -

(1) Navele străine cu propulsie nucleară și navele care transportă substanțe radioactive sau alte substanțe periculoase sunt obligate, atunci când se află în trecere prin marea teritorială, să aibă asupra lor documentele prevăzute de acordurile internaționale pentru aceste nave și încărcătura pe care o transportă și să ia măsurile speciale de precauție prevăzute de aceste acorduri.

(2) Navele străine care transportă substanțe radioactive sau alte substanțe ori deșeuri periculoase sau nocive pot trece prin marea teritorială numai cu aprobarea organelor române competente. Aprobarea trebuie solicitată cu cel puțin 30 de zile înainte de data estimată a intrării în marea teritorială a României.

(3) Pe timpul trecerii inofensive a navelor prevăzute la alin. (2) oprirea sau ancorarea nu este permisă, în afara cazurilor prevăzute la art. 17.

(4) Navele străine cu propulsie nucleară sau care transportă substanțe radioactive ori alte substanțe sau deșeuri periculoase ori nocive vor utiliza numai căile de navigație desemnate de autoritatea română competentă și vor respecta dispozitivele de separare a traficului prescrise.

Art. 22. -

(1) Controlul documentelor de siguranță a navelor cu propulsie nucleară și a navelor care transportă substanțe radioactive sau alte substanțe periculoase, controlul dozimetric și celelalte controale legate de protecția mediului înconjurător se execută de organele române competente, în locuri stabilite de către acestea. Pe timpul staționării navelor în porturi sau în rade pot fi executate controale suplimentare.

(2) Dacă în urma controlului se constată că prezența unei nave poate duce la consecințe periculoase, organele române competente pot dispune ca, într-un termen stabilit, nava respectivă să părăsească marea teritorială.

Art. 23. -

Navele străine aflate în trecere prin marea teritorială sau staționate în rade ori în porturi nu vor folosi mijloacele de navigație radio, aparatura hidroacustică și de radiocomunicații, sistemele electronice și optice de observare decât pentru necesitățile siguranței navigației și staționării la ancoră, precum și pentru a comunica cu autoritățile portuare și a realiza traficul radio, în clar sau folosind coduri, cu stațiile românești de pe uscat, potrivit regulilor și procedurilor prevăzute în Regulamentul radiocomunicațiilor care este anexă la Convenția internațională a telecomunicațiilor.

Art. 24. -

Organele române competente vor lua măsurile necesare pentru a preveni orice încălcare a condițiilor stabilite prin reglementările în vigoare cu privire la admiterea navelor străine în apele maritime interioare sau la instalațiile portuare și vor folosi orice mijloace legale, inclusiv de constrângere pentru a împiedica trecerea oricărei nave străine prin apele maritime interioare sau marea teritorială, dacă această trecere nu este inofensivă.

Art. 25. -

(1) Organele române competente pot suspenda temporar, în anumite zone ale mării teritoriale, trecerea inofensivă a navelor străine, ori de câte ori această suspendare este cerută de asigurarea securității țării sau este necesară pentru a se putea executa exerciții militare.

(2) Măsurile de suspendare a trecerii inofensive prevăzute la alin. (1) vor fi publicate în "avize pentru navigatori" emise de organele române competente.

SECȚIUNEA B Reguli aplicabile navelor străine folosite în scopuri comerciale

Art. 26. - Referințe în cărți (1)

(1) Jurisdicția penală a României se aplică cu privire la orice infracțiune săvârșită pe teritoriul român de către persoane îmbarcate la bordul navelor străine folosite în scopuri comerciale, precum și cu privire la orice infracțiune săvârșită la bordul unei asemenea nave, pe timpul când aceasta se află în porturile românești sau în apele maritime interioare.

(2) Jurisdicția penală a României nu se va exercita la bordul unei nave străine folosite în scopuri comerciale, care trece prin marea teritorială, cu privire la o infracțiune săvârșită la bordul acesteia, cu excepția cazurilor când:

a) infracțiunea a fost săvârșită de un cetățean român sau de o persoană fără cetățenie care are domiciliul pe teritoriul României;

b) infracțiunea este îndreptată împotriva intereselor României sau împotriva unui cetățean român, ori a unei persoane rezidente pe teritoriul României;

c) infracțiunea este de natură să tulbure ordinea și liniștea publică în țară sau ordinea în marea teritorială;

d) exercitarea jurisdicției române este necesară pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante sau de substanțe psihotrope;

e) asistența autorităților române a fost cerută, în scris, de căpitanul navei ori de un agent diplomatic sau un funcționar consular al cărui pavilion îl arborează nava.

Art. 27. -

Jurisdicția penală a României se aplică și în cazul încălcării prevederilor prezentei legi cu privire la zona economică exclusivă a României de către persoane îmbarcate la bordul navelor străine folosite în scopuri comerciale, dacă faptele sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, sunt considerate infracțiuni.

Art. 28. -

Jurisdicția penală la bordul unei nave sub pavilionul unui stat cu care România a încheiat o convenție consulară sau un alt acord similar se exercită cu respectarea prevederilor acestora.

Art. 29. - Jurisprudență (1)

(1) În exercitarea jurisdicției României organele române competente vor putea dispune, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, reținerea sau sechestrarea unei nave străine folosite în scopuri comerciale și vor putea lua măsuri de executare silită împotriva unei asemenea nave care se găsește în marea teritorială, în apele maritime interioare sau în zona contiguă a României, pentru asigurarea executării obligațiilor contractate sau a altor obligații asumate de nava respectivă în timpul sau în legătură cu trecerea sa prin marea teritorială sau prin apele maritime interioare ale României, precum și pentru alte pretenții rezultând din evenimente de navigație care au avut ca urmare avarii ale navei sau încărcăturii, ori rezultând din abordaje, asistență sau salvare, precum și pentru despăgubiri, taxe și altele asemenea.

(2) În cazul încălcării drepturilor suverane ale statului român de explorare, exploatare, protecție, conservare și gestionare a mediului și a resurselor biologice din zona economică exclusivă, autoritățile române vor putea lua măsurile necesare, în conformitate cu dispozițiile legale române în vigoare și cu convențiile internaționale la care România este parte, inclusiv inspectarea sau reținerea unei nave străine folosite în scopuri comerciale. Nava reținută și echipajul său vor fi eliberate imediat după depunerea unei cauțiuni sau a unei alte garanții corespunzătoare.

SECȚIUNEA C Reguli aplicabile navelor militare străine, submarinelor și celorlalte vehicule submersibile, precum și altor nave de stat folosite pentru servicii guvernamentale

Art. 30. -

(1) Navele militare străine, submarinele și celelalte vehicule submersibile, precum și navele sub pavilion străin folosite pentru servicii guvernamentale pot intra în marea teritorială, în porturi și rade numai cu aprobarea prealabilă a Guvernului român, exceptându-se cazurile de avarie sau adăpostire de furtună.

(2) Aprobarea se solicită cu cel puțin 30 de zile înainte de data la care ar urma să aibă loc trecerea prin marea teritorială sau vizitarea porturilor sau radelor, cu excepția cazurilor când între România și statul pavilionului s-a convenit altfel.

Art. 31. -

Submarinele și celelalte vehicule submersibile străine în trecere prin marea teritorială sunt obligate să navigheze la suprafață și să arboreze pavilionul național. Cele care se vor afla în imersiune vor fi constrânse să iasă la suprafață. În cazul când, din cauza unei avarii nu pot ieși la suprafață, acestea sunt obligate să semnalizeze, prin toate mijloacele, despre situația în care se află.

Art. 32. -

Dacă o navă militară străină încalcă legile și reglementările României în apele maritime interioare sau în marea teritorială și nu ține seama de avertismentul ce i-a fost dat de a se conforma acestora, va fi somată să părăsească imediat marea teritorială a României.

Art. 33. -

Răspunderea pentru orice prejudicii sau daune cauzate de către o navă militară străină ori de orice altă navă de stat folosită pentru servicii guvernamentale sau în scopuri necomerciale, precum și de către persoane care fac parte din echipajul acestor nave, pe timpul când nava respectivă s-a aflat în porturi, în apele maritime interioare, în marea teritorială și în zona economică exclusivă ale României, revine statului sub al cărui pavilion se află nava.

Art. 34. -

Sub rezerva excepțiilor prevăzute în secțiunea A și a condițiilor art. 30-33, navele militare străine și alte nave de stat străine folosite pentru servicii guvernamentale se bucură de imunitate de jurisdicție pe timpul cât se află în porturi, în apele maritime interioare și în marea teritorială ale României.

CAPITOLUL V Dreptul de urmărire în afara mării teritoriale

Art. 35. -

(1) O navă străină folosită în scopuri comerciale poate fi urmărită în afara mării teritoriale a României și poate fi reținută pentru a fi trasă la răspundere, dacă există motive întemeiate să se creadă că acea navă a încălcat legile și reglementările române pe timpul cât s-a aflat în apele maritime interioare, în marea teritorială, în zona contiguă sau în zona economică exclusivă a României.

(2) Urmărirea poate începe atunci când nava străină sau una dintre ambarcațiunile acesteia se găsește în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona contiguă a României și nu poate să fie continuată dincolo de limitele mării teritoriale sau ale zonei contigue, decât cu condiția să nu fie întreruptă.

(3) Urmărirea începe când nava străină nu se conformează semnalului de oprire și poate continua, fără întrerupere, până la intrarea navei urmărite în marea teritorială a propriului său stat sau a unui alt stat.

(4) Nava reținută conform prevederilor acestui articol poate fi condusă până la cel mai apropiat port românesc, pentru cercetări și aplicarea de sancțiuni.

(5) Dacă o navă a fost reținută în afara mării teritoriale, în împrejurări care nu justifică exercitarea dreptului de urmărire, ea va fi despăgubită pentru orice pierdere sau daună suferită ca urmare a acestei acțiuni.

(6) Dreptul de urmărire nu poate fi exercitat decât de navele și de aeronavele Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului Afacerilor Interne, autorizate în acest scop.

Art. 36. -

(1) Dreptul de urmărire prevăzut la art. 35 se aplică și în cazul încălcării de către o navă străină, folosită în scopuri comerciale, a legislației române cu privire la zona economică exclusivă a României în Marea Neagră.

(2) În acest caz, urmărirea poate începe numai când nava străină în cauză sau una dintre ambarcațiunile sale se găsește în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusivă a României.

CAPITOLUL VI Cercetarea științifică în marea teritorială și în zona economică exclusivă ale României

Art. 37. -

Activitatea de cercetare științifică, precum și cea de prospectare și de amenajare a navigației în marea teritorială a României se realizează de către instituțiile române de specialitate, în baza programelor și proiectelor aprobate și cu avizul organelor române competente.

Art. 38. -

Persoanele fizice sau juridice străine pot participa la cercetări științifice în marea teritorială a României numai cu autorizarea expresă a organelor române, potrivit prevederilor legislației în vigoare și condițiilor specifice stabilite de către acestea.

Art. 39. -

(1) Cercetările științifice marine în zona economică exclusivă a României se efectuează numai cu autorizarea organelor române competente, în conformitate cu legislația României, ținându-se seama și de convențiile internaționale la care România este parte.

(2) Cercetările științifice în zona economică exclusivă a României, efectuate în scopuri exclusiv pașnice și pentru lărgirea și aprofundarea cunoștințelor științifice în domeniul marin, în folosul întregii omeniri, se pot face și de către state străine sau organizații internaționale, precum și de către persoane fizice sau juridice străine, dar numai cu acordul prealabil al organelor competente române. Acestea din urmă au dreptul să refuze, în mod discreționar, executarea unui proiect de cercetare științifică marină în zona economică exclusivă a României în următoarele cazuri:

a) dacă proiectul are o incidență directă asupra explorării și exploatării resurselor naturale, biologice sau nebiologice;

b) dacă proiectul prevede forări pe fundul mării, utilizarea de explozivi sau introducerea de substanțe nocive în mediul marin;

c) dacă proiectul prevede construirea, exploatarea sau utilizarea insulelor artificiale, a instalațiilor și lucrărilor prevăzute la art. 16;

d) dacă datele și informațiile privind proiectul, natura și obiectivele lui sunt inexacte sau dacă autorul ori beneficiarul proiectului nu s-a achitat de obligațiile contractate printr-un proiect de cercetare anterior, față de statul român;

e) dacă există indicii sau motive întemeiate care duc la concluzia că prin realizarea proiectului se poate aduce atingere drepturilor suverane și jurisdicției României asupra zonei sale economice exclusive prevăzute de prezenta lege și de prevederile dreptului internațional.

Art. 40. -

Statele străine, organizațiile internaționale cu competență în acest domeniu, precum și persoanele fizice și juridice străine care intenționează să întreprindă cercetări științifice marine în zona economică exclusivă a României au obligația de a furniza organelor competente române, cu cel puțin 6 luni înainte de data propusă pentru începerea derulării proiectului de cercetare științifică marină, toate informațiile pe care acestea le solicită.

Art. 41. -

În desfășurarea cercetărilor științifice marine în zona economică exclusivă a României statele străine, organizațiile internaționale cu competență în acest domeniu, precum și persoanele fizice și juridice străine care au obținut acordul organelor române competente în acest scop sunt obligate:

a) să asigure participarea reprezentanților statului român la lucrările de cercetare științifică marină, inclusiv la bordul navelor și al altor ambarcațiuni de cercetare științifică marină;

b) să permită organelor competente române, la cererea acestora, accesul la toate eșantioanele și datele obținute în cadrul cercetărilor științifice marine și să prezinte acestora rapoartele preliminare, rezultatele finale și concluziile după încheierea cercetărilor, precum și datele care pot fi reproduse și eșantioanele care pot fi fracționate;

c) să furnizeze organelor competente române, la cererea acestora, o evaluare a datelor, eșantioanelor și a rezultatelor cercetării și să le ajute la interpretarea lor;

d) să nu difuzeze rezultatele cercetărilor, nici chiar parțial, pe plan internațional, pe căi naționale sau internaționale, fără a solicita și fără a obține acordul organelor competente române;

e) să ridice instalațiile și materialele utilizate, după încetarea activității de cercetare științifică, dacă nu s-a convenit altfel;

f) să nu afecteze în niciun fel prin activitatea pe care o desfășoară drepturile suverane și jurisdicția României asupra mării teritoriale și zonei sale economice exclusive prevăzute în prezenta lege.

Art. 42. -

(1) Organele române competente au dreptul să ceară suspendarea lucrărilor de cercetare științifică marină în curs de desfășurare în zona economică exclusivă a României, pentru următoarele situații, dacă acestea nu sunt înlăturate într-un termen stabilit în acest scop:

a) lucrările nu sunt efectuate în conformitate cu informațiile comunicate conform art. 40, pe baza cărora organele competente române și-au dat consimțământul;

b) statul sau organizația internațională competentă ori persoanele fizice și juridice străine care desfășoară lucrările respective nu respectă dispozițiile art. 41.

(2) Organele române competente au dreptul să ceară încetarea tuturor lucrărilor de cercetare științifică marină în toate cazurile în care nerespectarea art. 40 echivalează cu o modificare importantă a proiectului sau a lucrărilor de cercetare.

(3) Ordinul de suspendare dat potrivit prevederilor alin. (1) va putea fi revocat de organele competente române, iar proiectul de cercetare științifică va putea continua de îndată ce statul sau organizația internațională competentă ori persoanele fizice și juridice care efectuează aceste lucrări de cercetare științifică marină s-au conformat condițiilor prevăzute la art. 40 și 41.

CAPITOLUL VII Protecția mediului marin

Art. 43. -

(1) Prevenirea, reducerea și menținerea sub control a poluării mediului marin, provocată sau care este legată de activitățile din apele maritime interioare, din marea teritorială, din zona economică exclusivă și din atmosfera de deasupra acestora, se realizează în conformitate cu legislația română în vigoare și cu convențiile internaționale la care România este parte.

(2) Organele române competente stabilesc norme și iau măsuri pentru protejarea și conservarea mediului marin, precum și pentru prevenirea, reducerea și menținerea sub control a poluării mediului marin și în legătură cu menținerea securității și a protecției navigației specifice zonei respective și asigură respectarea și aplicarea acestora în porturi, în apele maritime interioare, în marea teritorială și în zona economică exclusivă ale României.

(3) Măsurile luate în aplicarea prevederilor prezentului capitol vizează toate sursele de poluare a mediului marin. Ele includ, în special, măsurile care limitează:

a) evacuarea de substanțe toxice, dăunătoare sau nocive, mai ales substanțe nedegradabile, provenind din surse terestre, din atmosferă ori prin atmosferă sau prin scufundare;

b) poluarea de către nave, îndeosebi măsurile pentru prevenirea accidentelor și pentru a se face față cazurilor de urgență, a se asigura securitatea operațiunilor pe mare, a se preveni deversările, fie că sunt intenționate sau nu, și pentru a se reglementa proiectarea, construcția, echiparea și exploatarea navelor și componența/structura personalului afectat acestora;

c) poluarea provenind de la instalațiile sau aparatura utilizată pentru explorarea ori exploatarea resurselor naturale de pe fundul mării și din subsolul ei, în mod deosebit măsurile pentru prevenirea accidentelor și pentru a se face față cazurilor de urgență, a se asigura securitatea operațiunilor pe mare și a se reglementa proiectarea, construcția, echiparea și exploatarea acestor instalații și aparaturi și componența/structura personalului afectat acestora;

d) poluarea provenind de la celelalte instalații sau aparaturi care funcționează în mediul marin, aplicând măsurile pentru prevenirea accidentelor și pentru a se face față cazurilor de urgență, a se asigura securitatea operațiunilor pe mare și a se reglementa proiectarea, construcția, echiparea și exploatarea acestor instalații și aparaturi și componența/structura personalului afectat acestora.

(4) Măsurile luate potrivit prevederilor prezentului capitol cuprind și acele măsuri necesare pentru protejarea și conservarea ecosistemelor rare sau delicate, precum și a mediului de viață al speciilor și organismelor marine al căror număr este în scădere, care sunt amenințate sau pe cale de dispariție.

Art. 44. -

Este interzisă, potrivit legislației în vigoare, poluarea de orice natură a apelor maritime interioare, a mării teritoriale și a zonei economice exclusive, precum și a atmosferei de deasupra acestora, prin orice mod sau mijloace, cum ar fi: deversarea, aruncarea, scufundarea sau degajarea de pe nave ori alte instalații plutitoare, submersibile sau fixe, de pe aparate de zbor, precum și de către surse aflate pe țărm a unor substanțe sau deșeuri nedegradabile, toxice, radioactive, hidrocarburi, precum și a altor substanțe nocive, dăunătoare sau periculoase pentru sănătatea oamenilor ori pentru flora și fauna mării, sau a altor reziduuri ori materiale care pot să producă pagube țărmului românesc ori să creeze obstacole în calea utilizării legitime a mării.

Art. 45. -

(1) În cazul în care există motive întemeiate să se creadă că o navă folosită în scopuri comerciale, care se află în apele maritime interioare sau în marea teritorială ori care a trecut sau navighează prin zona economică exclusivă a României, a încălcat prevederile legislației române sau regulile internaționale privind prevenirea, reducerea și menținerea sub control a poluării mediului marin, organele române competente sunt în drept să ceară navei respective explicații în legătură cu faptele care îi sunt imputate, precum și să inspecteze această navă, în cazul în care ar refuza să prezinte explicațiile cerute ori dacă explicațiile primite nu concordă cu faptele, iar atunci când elementele de probă o justifică, să intenteze o acțiune judiciară în legătură cu această încălcare, în conformitate cu legislația română, și, printre alte măsuri necesare, să ordone, sub rezerva normelor dreptului internațional, reținerea navei.

(2) În cazul în care există dovezi evidente că o navă folosită în scopuri comerciale, care se află în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusivă a României, a încălcat prevederile legislației române sau regulile internaționale privind prevenirea, reducerea și menținerea sub control a poluării mediului marin, prin imersiune sau deversări ale unor substanțe ori deșeuri nedegradabile, toxice, radioactive, hidrocarburi, precum și ale altor substanțe nocive, dăunătoare sau periculoase pentru sănătatea oamenilor ori pentru flora și fauna mării, care au produs sau riscă să producă, prin poluare, riscuri și daune importante țărmului românesc ori intereselor statului român sau oricăror resurse din apele sale maritime interioare, marea sa teritorială sau din zona sa economică exclusivă, organele române competente sunt în drept să intenteze o acțiune judiciară în legătură cu această încălcare, în conformitate cu legislația română, și să ordone, sub rezerva normelor dreptului internațional și dacă elementele de probă o justifică, reținerea navei.

Art. 46. -

Dacă o navă străină folosită în scopuri comerciale se află într-un port românesc sau la o instalație terminală în larg, organele competente române pot iniția procedurile legale în legătură cu orice încălcare făcută de această navă, iar dacă nava se află în apele maritime interioare, în marea teritorială, în zona contiguă sau în zona economică exclusivă a României, poate fi urmărită și reținută în conformitate cu prevederile art. 29, 35 și 36.

Art. 47. -

(1) În sensul prezentei legi:

1. prin poluarea mediului marin se înțelege introducerea de către orice persoană fizică sau juridică, direct ori indirect, de substanțe sau energie în mediul marin, când aceasta are sau poate avea efecte vătămătoare, cum ar fi daune aduse resurselor biologice, faunei și florei marine, riscuri pentru sănătatea omului, piedici pentru activitățile marine, inclusiv pescuitului și celorlalte utilizări legitime ale mării, alterarea calității apei mării din punct de vedere al întrebuințării acesteia și degradarea valorilor sale de agrement;

2. prin scufundare se înțelege:

a) orice evacuare deliberată de deșeuri sau de alte materii de pe nave, aeronave, platforme sau alte lucrări plasate pe mare;

b) orice sabordare pe mare a unor nave, aeronave, platforme sau alte lucrări;

3. prin Convenția Marpol 73/78 se înțelege Convenția internațională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, modificată prin Protocolul încheiat la Londra la data de 17 februarie 1978, la care România a aderat prin Legea nr. 6/1993, în versiunea sa actualizată;

4. prin deversare se înțelege orice evacuare provenită de la o navă, oricare ar fi cauza acesteia, conform definiției prevăzute la art. 2 din Convenția Marpol 73/78;

5. prin navă se înțelege orice construcție maritimă, indiferent de pavilion, inclusiv ambarcațiunile cu aripi portante, vehiculele cu pernă de aer, submersibilele, mijloacele plutitoare și platformele fixe sau plutitoare;

6. prin substanțe poluante se înțelege substanțele prevăzute în anexele I (Hidrocarburi) și II (Substanțe lichide nocive în vrac) la Convenția Marpol 73/78;

7. prin persoană juridică se înțelege orice entitate juridică având acest statut în temeiul legislației naționale în vigoare, cu excepția statelor sau a organismelor publice care acționează în exercițiul autorității statului, precum și a organizațiilor internaționale publice.

(2) Termenul scufundare, în sensul alin. (1) pct. 2, nu vizează:

a) evacuarea de deșeuri sau de alte materii provenind direct sau indirect din exploatarea normală a navelor, aeronavelor, platformelor ori a altor lucrări plasate pe mare, precum și de la echipamentul acestora, cu excepția deșeurilor sau a altor materii transportate de nave ori transbordate pe nave, aeronave, platforme ori alte lucrări plasate pe mare, care sunt folosite pentru eliminarea acestor materii sau provenite din tratarea unor asemenea deșeuri ori a altor materii la bordul acestor nave, aeronave, platforme sau lucrări;

b) depozitarea unor materii în alt scop decât simpla lor eliminare, sub rezerva ca această depozitare să nu contravină scopurilor prezentei legi.

Art. 48. -

(1) În cazul în care în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusivă a României are loc o coliziune de nave, o eșuare sau o altă avarie maritimă, iar acțiunile legate de un asemenea eveniment pot avea consecințe dăunătoare pentru mediul și fauna marină, precum și pentru apele maritime interioare, marea teritorială, zona economică exclusivă sau pentru țărmul românesc, organele române competente sunt în drept să adopte măsurile necesare, corespunzător cu paguba efectivă sau cu amenințarea pe care o reprezintă, în scopul apărării împotriva poluării sau amenințării cu poluarea, și să asigure respectarea acestor măsuri dincolo de limitele mării teritoriale.

(2) Scufundarea de deșeuri în marea teritorială, zona economică exclusivă a României sau pe platoul continental al României, astfel cum este acesta definit la art. 76 din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, nu poate avea loc fără acordul prealabil expres al organelor române competente; acestea au dreptul să autorizeze, să reglementeze și să controleze această scufundare, după ce au examinat în modul cuvenit problema împreună cu celelalte state pentru care această scufundare poate, datorită situației lor geografice, să cauzeze, prin poluare, prejudicii acestora și mediului lor înconjurător.

CAPITOLUL VIII Sancțiuni

Art. 49. -

(1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă deversarea de substanțe poluante de pe o navă în:

a) apele maritime interioare sau acvatoriile porturilor, în care se aplică Convenția Marpol 73/78;

b) marea teritorială;

c) zona economică exclusivă sau într-o zonă echivalentă stabilită în conformitate cu dreptul internațional;

d) marea liberă.

(2) Fapta prevăzută la alin. (1), săvârșită din culpă, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

(3) Fapta prevăzută la alin. (1) care a cauzat o deteriorare semnificativă a calității apelor sau prejudicii semnificative vieții marine se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani.

(4) Fapta prevăzută la alin. (3), săvârșită din culpă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Art. 50. -

În măsura în care nu contravine prevederilor dreptului internațional, jurisdicția penală a României se aplică și pentru faptele prevăzute la art. 49 săvârșite de pe nave străine:

a) în zona economică exclusivă a României sau într-o zonă echivalentă stabilită în conformitate cu dreptul internațional;

b) în afara teritoriului României și a zonei economice exclusive, dar care au cauzat sau riscă să cauzeze poluare pe teritoriul său ori în zona sa economică exclusivă, iar nava se află în mod voluntar într-un port sau terminal în larg al României;

c) în marea liberă, iar nava se află în mod voluntar într-un port sau terminal în larg al României.

Art. 51. -

(1) În aplicarea art. 230 alin. 1 din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, ratificată prin Legea nr. 110/1996, faptele prevăzute la art. 49 săvârșite de pe o navă străină în afara teritoriului României se pedepsesc cu amendă în cazurile în care jurisdicția penală a României se aplică conform regulilor de drept intern sau internațional.

(2) În aplicarea art. 230 alin. 2 din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, faptele prevăzute la art. 49 alin. (1), (2) și (4) săvârșite de pe o navă străină în marea teritorială a României se pedepsesc cu amendă.

Art. 52. -

(1) Nu intră sub incidența art. 49 și 51 deversările de substanțe poluante care provin de la navele de război, de la navele de război auxiliare, precum și de la alte nave aparținând statului român ori altui stat sau exploatate de acesta și utilizate în momentul deversării exclusiv pentru un serviciu public, necomercial.

(2) Nu intră sub incidența art. 49 și 51 deversările de substanțe poluante care au fost produse în condițiile prevăzute de regulile 15, 34, 4.1 sau 4.3 din anexa I revizuită ori de regulile 13, 3.1.1 sau 3.1.3 din anexa II revizuită la Convenția Marpol 73/78.

(3) Nu intră sub incidența art. 49 și 51 faptele săvârșite de proprietar, de comandant sau de echipajul navei, dacă deversarea de substanțe poluante a fost produsă în condițiile prevăzute de Regula 4.2 din anexa I revizuită sau de Regula 3.1.2 din anexa II revizuită la Convenția Marpol 73/78.

Art. 53. -

(1) În cazul în care Autoritatea Navală Română constată săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de prezenta lege sau are cunoștință de riscul săvârșirii unei asemenea infracțiuni care cauzează ori poate cauza o poluare iminentă, trebuie să informeze de îndată celelalte state membre susceptibile de a fi expuse acestor prejudicii, precum și Comisia Europeană.

(2) În cazul în care Autoritatea Navală Română constată săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de prezenta lege sau are cunoștință de riscul săvârșirii unei asemenea infracțiuni, care poate fi supusă jurisdicției unui alt stat membru, trebuie să informeze de îndată respectivul stat membru cu privire la aceasta.

(3) Autoritatea Navală Română notifică de îndată statului de pavilion al navei sau oricărui alt stat în cauză măsurile luate în aplicarea prevederilor prezentei legi.

Art. 54. -

(1) În cazul infracțiunilor care atrag competența mai multor state membre, România, prin autoritățile centrale competente, va coopera cu statele membre implicate, în special în ceea ce privește stabilirea condițiilor de urmărire penală, precum și a normelor privind asistența judiciară reciprocă.

(2) Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului informează Secretariatul general al Consiliului cu privire la decizia României de a aplica jurisdicția sa penală pentru infracțiunile prevăzute de prezenta lege, săvârșite de unul dintre resortisanții săi, în cazul în care acestea pot fi pedepsite penal la locul în care au fost săvârșite sau în cazul în care locul în care au fost săvârșite nu intră sub nicio jurisdicție teritorială, precum și pentru infracțiunile săvârșite în beneficiul unei persoane juridice al cărei sediu social este situat pe teritoriul său.

Art. 55. -

Se desemnează Autoritatea Navală Română ca punct de contact, în special în vederea schimbului de informații prevăzute la art. 53. Aceasta va transmite Comisiei Europene datele sale de contact.

Art. 56. -

În cazul infracțiunilor prevăzute la art. 49, constatarea săvârșirii acestora și cercetarea penală revin organelor de urmărire penală.

Art. 57. -

(1) Constituie contravenție următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni:

a) încălcarea interdicției prevăzute la art. 19;

b) aducerea ilegală în țară, în scopul deversării, aruncării sau scufundării în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusivă a României sau al degajării în atmosfera de deasupra acestora, de pe nave sau de pe alte instalații plutitoare sau fixe, de pe aparate de zbor ori vehicule submersibile, de substanțe ori deșeuri nedegradabile, toxice, radioactive, hidrocarburi sau alte substanțe nocive, dăunătoare sau periculoase pentru sănătatea oamenilor ori pentru flora și fauna mării, ori de alte reziduuri sau materiale care pot să producă pagube țărmului românesc ori să creeze obstacole în calea utilizării legitime a mării, inclusiv în scopuri turistice;

c) pescuitul industrial sau altă activitate de explorare și exploatare ilegală a resurselor naturale și biologice ale apelor maritime interioare, ale mării teritoriale sau ale zonei economice exclusive a României, inclusiv ale fundului mării și ale subsolului din aceste zone;

d) sabordarea unei nave în apele maritime interioare, în marea teritorială ori eșuarea ei la țărm;

e) intrarea în porturile românești, fără aprobarea organelor române competente, a navelor cu propulsie nucleară;

f) neprezentarea documentelor prevăzute de acordurile internaționale pentru navele care transportă substanțe radioactive sau toxice ori alte substanțe periculoase, precum și neluarea măsurilor de precauție prevăzute de aceste acorduri;

g) efectuarea, fără autorizarea organelor române competente sau cu încălcarea condițiilor stabilite în autorizație, a unor activități de cercetare științifică, de prospecțiuni sau a altor activități în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusivă a României;

h) îmbarcarea sau debarcarea de persoane ori mărfuri în afara porturilor sau a locurilor unde aceste operațiuni sunt autorizate;

i) pătrunderea neautorizată a unei nave într-un port declarat închis sau într-o zonă a mării teritoriale în care trecerea inofensivă a fost suspendată temporar;

j) încălcarea restricțiilor prevăzute la art. 23;

k) încălcarea interdicțiilor prevăzute la art. 18 alin. (2) lit. e), f) și k);

l) nerespectarea regulilor stabilite de organele române competente cu privire la securitatea navigației și la protecția instalațiilor, a altor echipamente, a cablurilor de telecomunicații și a conductelor submarine, în apele maritime interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusivă ale României;

m) crearea de insule artificiale, amplasarea de instalații și lucrări în zona economică exclusivă a României;

n) nerespectarea avizelor pentru navigatori și a semnalizărilor privind instalarea de insule artificiale, amplasarea de instalații și lucrări în zona economică exclusivă a României;

o) neasigurarea instalațiilor și a altor echipamente cu mijloace permanente de avertizare a prezenței lor, încălcarea normelor de menținere a acestor mijloace în stare bună de funcționare și de lichidare a instalațiilor și echipamentelor a căror folosire a fost definitiv interzisă în zona economică exclusivă a României.

(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-h) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 40.000 lei, iar cele prevăzute la alin. (1) lit. i)-o), cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei, sancțiunile fiind aplicabile la locul constatării faptelor contravenționale.

Art. 58. -

(1) Dacă faptele prevăzute la art. 57 alin. (1) lit. a) -g) au cauzat pagube importante sau au produs alte consecințe grave ori au fost săvârșite în mod repetat, sancțiunea este amenda de la 20.000 lei la 40.000 lei.

(2) Pentru faptele prevăzute la art. 57 alin. (1) lit. b) și c) sancțiunea poate fi, în funcție de gravitatea consecințelor și de întinderea pagubelor, amenda de la 40.000 lei la 150.000 lei.

(3) În situații deosebit de grave, organele române competente pot dispune, ca măsuri complementare, confiscarea navei, a instalațiilor, a uneltelor de pescuit, a aparaturii și a altor obiecte de la contravenient, folosite la săvârșirea contravenției.

(4) Bunurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă.

(5) Sancțiunile se aplică și persoanelor juridice.

Art. 59. -

Nu constituie contravenție faptele prevăzute la art. 57 alin. (1) lit. d), h), i) și j), dacă au fost săvârșite în scopul garantării securității navei ori a navigației sau al salvării de vieți omenești ori în scopul evitării unor avarii la navă sau la încărcătură.

Art. 60. -

(1) Contravențiile se constată și sancțiunile se aplică, în conformitate cu reglementările în vigoare, de personalul cu sarcini de supraveghere și control al navigației din cadrul Ministerului Transporturilor, de personalul special împuternicit de ministrul apărării naționale, ministrul afacerilor interne, ministrul mediului și schimbărilor climatice, ministrul agriculturii și dezvoltării rurale și de ministrul sănătății, precum și de alte persoane special împuternicite prin lege.

(2) Împotriva procesului-verbal de contravenție se poate face plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Secția maritimă și fluvială a Judecătoriei Constanța.

Art. 61. -

Aplicarea amenzilor pentru contravenții nu scutește contravenientul de obligația de despăgubire pentru daunele pricinuite pe uscat, în apele maritime interioare, în marea teritorială și în zona economică exclusivă ale României, în conformitate cu legislația română.

Art. 62. -

Amenzile aplicate persoanelor fizice sau juridice străine se plătesc în valută convertibilă, prin transformarea amenzilor din lei în valută la cursul de schimb oficial din momentul săvârșirii contravenției.

Art. 63. -

Contravențiilor prevăzute la art. 57 le sunt aplicabile prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 28 și 29.

Art. 64. -

(1) În cazul comiterii unor fapte pentru care legea română prevede arestarea comandantului navei străine sau reținerea acesteia, organele române competente vor înștiința imediat oficiul consular sau misiunea diplomatică ale statului de pavilion despre măsurile luate.

(2) Nava reținută și echipajul său vor fi eliberate de îndată ce a fost depusă o cauțiune corespunzătoare, potrivit reglementărilor legale în vigoare. Cauțiunea va fi stabilită în lei și se va plăti în valută convertibilă, prin transformarea sumei din lei în valută la cursul de schimb oficial de la data săvârșirii contravenției.

Art. 65. -

Organele Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului Afacerilor Interne vor asigura aplicarea prevederilor art. 30-32 și ale art. 35 și vor acorda sprijin altor organe de stat competente la aplicarea unor măsuri de constrângere împotriva navelor străine în marea teritorială și în zona economică exclusivă ale României, în baza prevederilor prezentei legi.

CAPITOLUL IX Dispoziții finale

Art. 66. -

Termenul mare teritorială, astfel cum este definit la art. 2, înlocuiește termenul ape teritoriale folosit în dispozițiile legale anterioare prezentei legi.

Art. 67. -

Prezenta lege intră în vigoare după 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 68. -

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Decretul nr. 39/1956 pentru reglementarea regimului apelor teritoriale, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 3 din 28 ianuarie 1956, precum și orice alte dispoziții contrare.

*

Prezenta lege transpune art. 2-5, art. 8 și 16 din Directiva 2005/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind poluarea cauzată de nave și introducerea unor sancțiuni în caz de încălcare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 255 din 30 septembrie 2005, și art. 1 pct. 3 și 4 din Directiva 2009/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de modificare a Directivei 2005/35/CE privind poluarea cauzată de nave și introducerea unor sancțiuni în caz de încălcare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 280 din 27 octombrie 2009.

ANEXĂ

COORDONATELE GEOGRAFICE
ale punctelor între care sunt trasate liniile de bază drepte, de la care este măsurată lățimea spațiilor maritime ale României

Segmentul Punctele Coordonatele geografice ale punctelor
Latitudine (φ) Longitudine (λ)
A 1 45°10'51" 29°45'56"
2 45°08'42" 29°46'20"
B 2 Ca la segmentul A
3 44°50'28" 29°36'52"
C 3 Linia celui mai mare reflux
4
D 4 44°46'52" 29°31'48"
5 44°43'38" 29°03'10"
E 5 Ca la segmentul D
6 44°31'26" 28°52'26"
F 6 Ca la segmentul E
7 44°07'15" 28°41'50"
G 7 Ca la segmentul F
8 43°59'14" 28°40'09"
H 8 Ca la segmentul G
9 43°44'20" 28°34'51"

;
se încarcă...