Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 60/2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (Text cu relevanță pentru SEE)
Număr celex: 32005L0060

În vigoare de la 25 noiembrie 2005 până la 25 iunie 2017

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

DIRECTIVA 2005/60/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 26 octombrie 2005
privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării
banilor și finanțării terorismului
(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 47 alineatul (2) prima și a treia teză și articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European1,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene2,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat3,

întrucât:

(1) Fluxurile masive de bani murdari pot prejudicia stabilitatea și reputația sectorului financiar și amenința piața unică, iar terorismul zdruncină înseși temeliile societății noastre. Pe lângă abordarea bazată pe dreptul penal, un efort în materie de prevenire la nivelul sistemului financiar poate produce rezultate.

(2) Soliditatea, integritatea și stabilitatea instituțiilor de credit și financiare și încrederea în sistemul financiar în ansamblu ar putea fi puse grav în pericol de eforturile infractorilor și ale complicilor acestora fie de a disimula originea produselor infracțiunii, fie de a canaliza fonduri legale sau ilegale în scopuri teroriste. Pentru a evita adoptarea de către statele membre a unor măsuri de protejare a sistemelor lor financiare care ar putea fi incompatibile cu funcționarea pieței interne, cu normele statului de drept și cu ordinea publică din Comunitate, este necesară o acțiune comunitară în acest domeniu.

(3) În cazul în care la nivel comunitar nu sunt adoptate anumite măsuri de coordonare, cei care spală bani și finanțatorii terorismului ar putea încerca să profite, pentru a-și facilita activitățile infracționale, de libera circulație a capitalurilor și de libertatea de a presta servicii financiare pe care le implică spațiul financiar integrat.

(4) Pentru a răspunde acestor preocupări din domeniul spălării banilor, a fost adoptată Directiva 91/308/CEE a Consiliului din 10 iunie 1991 privind prevenirea folosirii sistemului financiar în scopul spălării banilor4. Directiva respectivă solicita statelor membre să interzică spălarea banilor și să oblige sectorul financiar, cuprinzând instituțiile de credit și o gamă largă de alte instituții financiare, la identificarea clienților lor, ținerea unor evidențe corespunzătoare, stabilirea unor proceduri interne de formare a personalului și de prevenire a spălării banilor și de raportare a oricăror indicii de spălare a banilor autorităților competente.

(5) Spălarea banilor și finanțarea terorismului se produc deseori în context internațional. Orice măsuri adoptate numai la nivel național sau chiar la nivel comunitar, fără a ține seama de coordonarea și cooperarea internațională, ar avea efecte foarte limitate. Prin urmare, măsurile adoptate de Comunitate în acest domeniu ar trebui să fie compatibile cu acțiuni întreprinse în alte foruri internaționale. Acțiunile comunitare trebuie, în special, să țină seama în continuare de recomandările Grupului de Acțiune Financiară (denumit în continuare GAFI), care constituie principalul organism internațional activ în lupta împotriva spălării banilor și finanțării terorismului. Deoarece recomandările GAFI au fost revizuite și extinse în mod substanțial în anul 2003, prezenta directivă ar trebui să fie armonizată cu noile standarde internaționale.

(6) Acordul general privind comerțul cu servicii (GATS) permite membrilor să adopte măsurile necesare pentru protejarea moralității publice și prevenirea fraudei și să adopte măsuri din considerente prudențiale, inclusiv pentru a asigura stabilitatea și integritatea sistemului financiar.

(7) Deși definiția spălării banilor se limita inițial la infracțiuni privind drogurile, în ultimii ani s-a înregistrat tendința unei definiții mult mai largi, bazată pe o gamă mai amplă de infracțiuni principale. O gamă mai largă de infracțiuni principale facilitează raportarea tranzacțiilor suspecte și cooperarea internațională în acest domeniu. Prin urmare, definiția infracțiunilor grave trebuie aliniată cu definiția infracțiunilor grave prevăzută de Decizia-cadru 2001/500/JAI a Consiliului din 26 iunie 2001 privind spălarea banilor, identificarea, urmărirea, înghețarea, sechestrarea și confiscarea mijloacelor și bunurilor obținute de pe urma infracțiunilor5.

(8) De asemenea, utilizarea ilegală a sistemului financiar pentru canalizarea fondurilor de origine ilegală sau chiar a banilor curați în scopuri teroriste reprezintă un risc clar pentru integritatea, buna funcționare, reputația și stabilitatea sistemului financiar. În consecință, măsurile preventive prevăzute de prezenta directivă ar trebui să reglementeze nu numai manipularea banilor obținuți în urma infracțiunilor, ci și colectarea de bani sau bunuri în scopuri teroriste.

(9) Directiva 91/308/CEE, deși impunea o obligație de identificare a clienților, conținea relativ puține detalii privind procedurile relevante. Având în vedere importanța crucială a acestui element de prevenire a spălării banilor și finanțării terorismului, este necesar, în conformitate cu noile standarde internaționale, să se introducă dispoziții mai precise și mai detaliate referitoare la identificarea clientului și a oricărui beneficiar efectiv și verificarea identității acestora. În acest scop, este esențială o definiție precisă a "beneficiarului efectiv". Atunci când încă nu s-a stabilit cine sunt beneficiarii individuali ai unei persoane juridice sau ai unui cadru juridic, precum o fundație sau un trust, motiv pentru care o persoană fizică este imposibil de identificat ca beneficiar efectiv, este suficient să se identifice categoria de persoane care este desemnată ca beneficiară a fundației sau trustului. Această cerință nu trebuie să includă identificarea persoanelor fizice care fac parte din acea categorie de persoane.

(10) Instituțiile și persoanele reglementate de prezenta directivă ar trebui trebuie să identifice și să verifice identitatea beneficiarului efectiv, în conformitate cu prezenta directivă. Pentru îndeplinirea acestei cerințe, respectivele instituții și persoane trebuie să aprecieze singure dacă vor recurge la evidențele publice ale beneficiarilor efectivi, dacă vor solicita clienților lor date relevante sau dacă vor obține informațiile în alt mod, ținând seama de faptul că amploarea măsurilor de precauție privind clientela este legată de riscul spălării banilor și finanțării terorismului, care depinde de tipul clientelei, relația de afaceri, produs sau tranzacție.

(11) Contractele de credit în cadrul cărora contul creditor servește exclusiv pentru decontarea împrumutului, iar rambursarea împrumutului se efectuează dintr-un cont care a fost deschis în numele clientului la o instituție de credit reglementată de prezenta directivă, în temeiul articolului 8 alineatul (1) literele (a)-(c), trebuie considerate în general ca un exemplu de tipuri de tranzacții cu risc redus.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...