Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 12/2000 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit
Număr celex: 32000L0012

În vigoare de la 26 mai 2000

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI nr. 2000/12/CE
din 20 martie 2000
privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special art. 47 alin. (2) prima și a treia teză,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social(1),

acționând în conformitate cu procedura stabilită la art. 251 din Tratat(2),

întrucât:

(1) Directiva Consiliului 73/183/CEE din 28 iunie 1973 privind eliminarea restricțiilor referitoare la libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii legat de activitățile în nume propriu ale băncilor și altor instituții financiare(3), Prima Directivă a Consiliului (77/780/CEE) din 12 decembrie 1977 privind coordonarea legilor, reglementărilor și dispozițiilor administrative referitoare la inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit(4), Directiva Consiliului 89/299/CEE din 17 aprilie 1989 privind fondurile proprii ale instituțiilor de credit(5), a Doua Directivă a Consiliului (89/646/CEE) din 15 decembrie 1989 privind coordonarea legilor, reglementărilor și dispozițiilor administrative referitoare la inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit(6), Directiva Consiliului 89/647/CEE din 18 decembrie 1989 privind rata de solvabilitate a instituțiilor de credit(7), Directiva Consiliului 92/30/CEE din 6 aprilie 1992 privind supravegherea instituțiilor de credit pe bază consolidată(8) și Directiva Consiliului 92/121/CEE din 21 decembrie 1992 privind supravegherea și controlul expunerilor semnificative ale instituțiilor de credit(9) au fost modificate în mod frecvent și substanțial. În vederea unei abordări clare și raționale, directivele menționate anterior vor fi codificate și combinate într-un singur text.

(2) în conformitate cu dispozițiile din Tratat, este interzis în materie de stabilire și prestare de servicii, orice tratament discriminatoriu pe bază de naționalitate sau pe baza faptului că întreprinderea respectivă nu este stabilită în statul membru unde se prestează serviciile respective.

(3) pentru a facilita inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit, trebuie eliminate diferențele care creează cele mai mari obstacole între legislațiile statelor membre referitoare la reglementările privind activitatea acestor instituții.

(4) prezenta directivă constituie un instrument important pentru realizarea pieței interne, obiectiv stabilit prin Actul Unic European și înscris în calendarul din Cartea Albă a Comisiei, atât din punctul de vedere al libertății de stabilire, cât și al libertății de a presta servicii financiare, în domeniul de activitate al instituțiilor de credit.

(5) în vederea protejării economiilor și a creării de condiții concurențiale egale pentru aceste instituții de credit, măsurile de coordonare a instituțiilor de credit trebuie aplicate tuturor instituțiilor de acest tip. Trebuie, de asemenea, să se aibă în vedere, dacă este cazul, diferențele obiective dintre statutele acestora și obiectivele lor, după cum se prevede în legislația națională respectivă.

(6) domeniul de aplicare al acestor măsuri ar trebui să fie cât mai larg posibil, acoperind toate instituțiile a căror activitate constă în primirea unor fonduri rambursabile de la public, sub formă de depozite sau în alte forme, cum ar fi emiterea permanentă de obligațiuni și de alte titluri asemănătoare și acordarea de credite în cont propriu. Trebuie prevăzute și anumite excepții pentru acele instituții de credit cărora nu li se pot aplica dispozițiile prezentei directive. Dispozițiile prezentei directive nu aduc atingere punerii în aplicare a legilor naționale ce prevăd o autorizare specială suplimentară, în baza căreia instituțiile de credit pot să desfășoare activități specifice sau anumite tipuri de operațiuni.

(7) scopul perspectivei adoptate este de a realiza doar o armonizare legislativă de substanță, necesară și suficientă pentru a asigura recunoașterea reciprocă a autorizațiilor și a sistemelor de supraveghere prudențială, făcând astfel posibilă și acordarea unei licențe unice recunoscută în întreaga Comunitate și aplicarea principiului supravegherii prudențiale în statul membru de origine. Prin urmare, cerința elaborării unui program operativ trebuie văzută doar ca un factor care dă posibilitatea autorităților competente de a lua decizii pe baza unui număr mai mare de informații precise, utilizând criterii obiective. Cu toate acestea, este posibil un anumit grad de flexibilitate în ceea ce privește cerințele privind statutul juridic al instituțiilor de credit și protejarea numelor.

(8) sunt necesare cerințe financiare echivalente pentru instituțiilor de credit, pentru a asigura măsuri de protecție similare pentru deponenți și condiții de concurență loială pentru categoriile comparabile de instituții de credit. Până la o mai bună coordonare, trebuie să se stabilească raporturi corespunzătoare de structură, care să asigure, în cadrul cooperării dintre autoritățile naționale, urmărirea, pe baza metodelor standard, situației categoriilor comparabile de instituții de credit. Este de așteptat ca această procedură să creeze o apropiere treptată a sistemelor de coeficienți stabilite și aplicate de către statele membre. Cu toate acestea, este necesar să se facă o distincție între coeficienții care asigură o bună gestionare a instituțiilor de credit și cei stabiliți în scopul politicilor economice și monetare.

(9) conform principiilor recunoașterii reciproce și supravegherii în statul membru de origine, autoritățile competente din statele membre nu ar trebui să acorde sau să retragă o autorizație în cazul în care o serie de elemente, cum ar fi conținutul programelor de activități, localizarea geografică sau activitățile propriu-zise desfășurate, indică în mod clar că o anumită instituție de credit a optat pentru sistemul juridic al unui anumit stat membru cu scopul de a se sustrage de la standardele mai stricte aplicabile într-un alt stat membru pe teritoriul căruia instituția respectivă desfășoară sau intenționează să desfășoare majoritatea activităților sale. Orice instituție de credit, persoană juridică, trebuie să fie autorizată în statul membru în care își are sediul social. O instituție de credit care nu este persoană juridică trebuie să aibă sediul central în statul membru unde a fost autorizată. În plus, statele membre trebuie să solicite ca sediul central al unei instituții de credit să se afle întotdeauna în statul membru de origine al acesteia și să desfășoare efectiv activități pe teritoriul statului membru respectiv.

(10) autoritățile competente nu ar trebui să acorde sau să mențină autorizația unei instituții de credit în cazul în care aceasta are legături strânse cu alte persoane fizice sau juridice, de natură să împiedice exercitarea efectivă a funcțiilor de supraveghere. Instituțiile de credit care sunt deja autorizate trebuie să respecte la rândul lor cerințele autorităților competente în acest sens. Definiția "legăturilor strânse" din prezenta directivă cuprinde criterii minime. Acest fapt nu împiedică însă statele membre să aplice această definiție în alte situații decât cele avute în vedere. Simplul fapt de a fi dobândit un procentaj semnificativ din capitalul unei societăți nu constituie o participație în sensul definiției "legăturilor strânse", dacă această achiziție s-a făcut numai ca o investiție temporară, care nu permite exercitarea unei influențe asupra structurii sau politicii financiare a instituției respective.

(11) referirea la exercitarea efectivă de către autoritățile competente a funcțiilor de supraveghere are în vedere supravegherea pe o bază consolidată care trebuie exercitată asupra unei instituții de credit, în cazurile specificate de legislația comunitară. În asemenea cazuri, autoritățile cărora li se solicită autorizația trebuie să poată identifica autoritățile care sunt competente să exercite funcția de supraveghere pe o bază consolidată asupra instituției de credit respective.

(12) statul membru de origine poate de asemenea stabili reguli mai stricte decât cele prevăzute la art. 5 alin. (1), primul paragraf și alin. (2), precum și la art. 7, 16, 30, 51 și 65 pentru instituțiile autorizate de către autoritățile competente din statul membru respectiv.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...