Consiliul Comunităților Europene

Directiva nr. 102/1986 de apropiere a actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre privind creditul de consum
Număr celex: 31987L0102

Modificări (...), Reviste (1), Jurisprudență

În vigoare de la 12 februarie 1987

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

DIRECTIVA CONSILIULUI
din 22 decembrie 1986
de apropiere a actelor cu putere de lege și actelor administrative
ale statelor membre privind creditul de consum
(87/102/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 100,

având în vedere propunerea Comisiei1,

având în vedere avizul Parlamentului European2,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social3,

întrucât există diferențe considerabile între legislațiile statelor membre în domeniul creditului de consum;

întrucât aceste diferențe legislative pot duce la denaturări ale concurenței între cei care acordă credite pe piața comună;

întrucât aceste diferențe limitează posibilitățile de care dispune consumatorul de a obține credite în alte state membre; întrucât acestea afectează volumul și natura creditelor angajate, precum și cumpărarea de bunuri și servicii;

întrucât, prin urmare, aceste diferențe au o influență asupra liberei circulații a bunurilor și serviciilor care pot fi obținute pe credit de către consumatori și, astfel, afectează în mod direct funcționarea pieței comune;

întrucât, având în vedere volumul în creștere al creditelor acordate consumatorilor în cadrul Comunității, instituirea unei piețe comune a creditului de consum ar aduce beneficii atât consumatorilor, cât și celor care acordă credite, producătorilor, comercianților cu ridicata și cu amănuntul și furnizorilor de servicii;

întrucât programele Comunității Economice Europene privind politica de protecție și de informare a consumatorului4 prevăd, inter alia, necesitatea protejării consumatorului împotriva condițiilor inechitabile de creditare și că armonizarea condițiilor generale care reglementează creditul de consum trebuie considerată ca fiind o prioritate;

întrucât diferențele din legislație și din practică duc la o protecție inegală a consumatorului în domeniul creditului de consum, de la un stat membru la altul;

întrucât în ultimii ani au intervenit multe schimbări în privința tipurilor de credit disponibile pentru consumatori și utilizate de către aceștia; întrucât au apărut și continuă să se dezvolte noi forme de credit de consum;

întrucât consumatorul trebuie să primească informații corespunzătoare privind condițiile și costul creditului și privind obligațiile sale; întrucât aceste informații trebuie să cuprindă, inter alia, rata anuală a dobânzii aferentă creditului sau, în absența acesteia, suma totală pe care consumatorul trebuie să o plătească pentru credit; întrucât, în așteptarea unei decizii privind o metodă sau metode comunitare de calculare a ratei anuale a dobânzii aferente creditului, statele membre trebuie să poată menține metode sau practici existente pentru calcularea acestei rate sau, în absența acestora, să adopte dispoziții pentru indicarea costului total al creditului pentru consumator;

întrucât condițiile de acordare a creditului pot fi dezavantajoase pentru consumator; întrucât se poate realiza o protecție mai bună a consumatorilor prin adoptarea anumitor cerințe care să se aplice tuturor formelor de credit;

întrucât, având în vedere natura anumitor contracte de credit sau tipuri de tranzacții, aceste contracte sau tranzacții trebuie să fie parțial sau în întregime excluse din sfera de aplicare a prezentei directive;

întrucât statele membre trebuie să aibă posibilitatea ca, prin consultare cu Comisia, să excepteze de la aplicarea prezentei directive anumite forme de credit necomercial, acordate în condiții speciale;

întrucât practicile existente în anumite state membre în privința actelor autentice, redactate în prezența unui notar sau a unui judecător, sunt de asemenea natură încât aplicarea anumitor dispoziții ale prezentei directive nu mai este necesară pentru aceste acte; întrucât, de aceea, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să excepteze aceste acte de la aplicarea dispozițiilor în cauză;

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...