Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 44/2002 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenți fizici (vibrații) [a șaisprezecea directivă individuală în sensul art. 16 alin. (1) din Directiva 89/391/CEE]
Număr celex: 32002L0044

În vigoare de la 06 iulie 2002

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI 2002/44/CE
din 25 iunie 2002
privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la
expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenți fizici
(vibrații) [a șaisprezecea directivă individuală în sensul art.
16 alin. (1) din Directiva 89/391/CEE]

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special art. 137 alin. (2),

având în vedere propunerea Comisiei1, prezentată după consultarea Comitetului consultativ pentru securitate, igienă și protecția sănătății la locul de muncă,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social2,

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută în art. 251 din Tratat3, având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la 8 aprilie 2002,

întrucât:

(1) în temeiul Tratatului, Consiliul poate adopta, prin intermediul directivelor, cerințe minime pentru a încuraja îmbunătățirea, în special, a mediului de muncă, în vederea garantării unui nivel mai bun de protecție a sănătății și securității lucrătorilor. Aceste directive trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare și juridice care ar împiedica crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.

(2) Comunicarea Comisiei privind programul său de acțiune pentru punerea în aplicare a Cartei comunitare a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor prevede introducerea unor cerințe minime de sănătate și securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenții fizici. În septembrie 1990, Parlamentul European a adoptat o rezoluție privind acest program de acțiune4, invitând în special Comisia să redacteze o directivă specifică privind riscurile provocate de zgomot și vibrații și de oricare alt agent fizic la locul de muncă.

(3) într-o primă etapă, se consideră necesar să se introducă măsuri de protejare a lucrătorilor împotriva riscurilor generate de vibrații din cauza efectelor lor asupra sănătății și securității lucrătorilor, în special tulburări ale structurii musculare/osoase, neurologice și vasculare. Aceste măsuri sunt destinate nu numai să asigure sănătatea și securitatea fiecărui lucrător în mod individual, ci și să creeze o bază minimă de protecție pentru toți lucrătorii din Comunitate pentru a evita posibile denaturări ale concurenței.

(4) prezenta directivă stabilește cerințe minime, dând astfel statelor membre posibilitatea de a menține sau de a adopta dispoziții mai favorabile pentru protecția lucrătorilor, în special stabilirea unor valori mai scăzute pentru valoarea zilnică de declanșare a unei acțiuni sau valoarea limită a expunerii zilnice la vibrații. Punerea în aplicare a prezentei directive nu poate justifica un regres în raport cu situația existentă în fiecare stat membru.

(5) este necesar un sistem de protecție împotriva vibrațiilor care să se limiteze la definirea, fără detalii inutile, a obiectivelor de atins, a principiilor care trebuie respectate și a valorilor fundamentale care trebuie utilizate, pentru a permite statelor membre să aplice cerințele minime într-un mod echivalent.

(6) nivelul expunerii la vibrație poate fi redus mai eficient prin încorporarea măsurilor preventive în conceperea posturilor de lucru și a locurilor de muncă și prin selectarea echipamentelor, procedeelor și metodelor de lucru astfel încât să se acorde prioritate reducerii riscurilor la sursă. Dispozițiile privind echipamentele și metodele de lucru contribuie astfel la protecția lucrătorilor care le utilizează.

(7) este necesar ca angajatorii să se adapteze la progresele tehnice și la cunoștințele științifice cu privire la riscurile legate de expunerea la vibrații, cu scopul de a îmbunătăți protecția securității și sănătății lucrătorilor.

(8) în cazul transportului maritim și aerian, dată fiind dezvoltarea actuală a tehnicii, nu este posibil să se respecte în toate împrejurările valorile limită ale expunerii pentru vibrațiile suportate de întregul corp. Este, prin urmare, necesar să se prevadă posibilități de derogare pe deplin justificate.

(9) prezenta directivă este o directivă individuală în sensul art. 16 alin. (1) din Directiva Consiliului 89/391/CEE din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă5, directiva menționată se aplică în domeniul expunerii lucrătorilor la vibrații, fără a aduce atingere dispozițiilor mai restrictive și/sau specifice incluse în prezenta directivă.

(10) prezenta directivă constituie un element concret în cadrul realizării dimensiunii sociale a pieței interne.

(11) măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive se adoptă în conformitate cu Decizia Consiliului 1999/468/CE din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei6,

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...