Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 3/2002 privind ozonul din aerul înconjurător
Număr celex: 32002L0003

În vigoare de la 09 martie 2002

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

DIRECTIVA 2002/3/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 12 februarie 2002
privind ozonul din aerul înconjurător

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei1,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European2,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor3,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat4, având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la 10 decembrie 2001,

întrucât:

(1) Pe baza principiilor consacrate în articolul 174 din tratat, al cincilea Program de acțiune pentru mediu, aprobat prin Rezoluția Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului din 1 februarie 1993, privind un program al Comunității Europene de politici și acțiune în domeniul mediului și al dezvoltării durabile5 și completat prin Decizia 2179/98/CE6, preconizează, în special, modificări aduse legislației existente privind poluanții aerului. Acest program recomandă stabilirea de obiective pe termen lung privind calitatea aerului.

(2) În temeiul articolului 4 alineatul (5) din Directiva 96/62/CE a Consiliului din 27 septembrie 1996 privind evaluarea și managementul calității aerului înconjurător7, Consiliul urmează să adopte articolele legislative prevăzute la alineatul (1) și dispozițiile stabilite la alineatele (3) și (4) din articolul menționat.

(3) Este important să se asigure protecția eficientă împotriva efectelor dăunătoare asupra sănătății umane ca urmare a expunerii la ozon. Este necesar ca efectele nocive ale ozonului asupra vegetației, ecosistemelor și mediului în ansamblu să fie reduse cât mai mult posibil. Caracterul transfrontalier al poluării cu ozon impune adoptarea de măsuri la nivel comunitar.

(4) Directiva 96/62/CE prevede ca pragurile numerice să se bazeze pe rezultatele activității desfășurate de grupurile științifice internaționale care sunt active în domeniu. Comisia trebuie să ia în considerare cele mai recente date obținute prin cercetare științifică în domeniile epidemiologice și ecologice vizate și cele mai recente progrese înregistrate în domeniul metrologiei în vederea reexaminării elementelor pe care se bazează astfel de praguri.

(5) Directiva 96/62/CE impune stabilirea de valori limită și/sau țintă pentru ozon. Având în vedere caracterul transfrontalier al poluării cu ozon, este necesară stabilirea de valori țintă la nivel comunitar pentru protecția sănătății umane și pentru protecția vegetației. Este necesar ca aceste valori țintă să reflecte obiectivele intermediare generate din strategia comunitară integrată pentru combaterea acidifierii și a ozonului de la nivelul solului, care constituie, de asemenea, baza Directivei 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici8.

(6) În conformitate cu Directiva 96/62/CE, ar trebui puse în aplicare planuri și programe pentru zonele și aglomerațiile în care concentrațiile de ozon depășesc valorile țintă, pentru a garanta că valorile țintă sunt respectate în cea mai mare măsură posibilă până la data precizată. Este necesar ca astfel de planuri și programe să vizeze, în mare parte, măsurile de control care urmează să fie puse în aplicare conform legislației comunitare relevante.

(7) Este necesar ca obiectivele pe termen lung să fie stabilite cu scopul de a asigura protecția eficientă a sănătății umane, precum și protecția mediului. Este necesar ca obiectivele pe termen lung să aibă în vedere strategia de reducere a ozonului și a acidifierii, precum și scopul acesteia de a reduce discrepanța dintre nivelurile actuale de ozon și obiectivele pe termen lung.

(8) Este necesar ca măsurările să fie obligatorii în zonele în care obiectivele pe termen lung nu sunt respectate. Numărul impus de puncte fixe de prelevare poate fi redus prin utilizarea unor mijloace suplimentare de evaluare.

(9) Este necesară stabilirea unui prag de alertă pentru ozon în vederea protecției populației. Este necesară stabilirea unui prag de informare, pentru a proteja categoriile sensibile de populație. Este necesară informarea periodică a publicului în ceea ce privește concentrația de ozon în aerul înconjurător.

(10) Este necesar să fie elaborate planuri de acțiune pe termen scurt în cazurile în care se poate reduce semnificativ riscul de depășire a pragului de alertă. Este necesară investigarea și evaluarea potențialului de reducere a riscului, duratei și gravității depășirilor pragurilor stabilite. Nu sunt necesare măsuri pe plan local în cazul în care, prin analiza beneficiilor și a costurilor, se demonstrează că acestea ar fi disproporționate.

(11) Caracterul transfrontalier al poluării cu ozon poate impune o anumită coordonare între statele membre învecinate pentru elaborarea și punerea în aplicare a planurilor, programelor și planurilor de acțiune pe termen scurt, precum și pentru informarea publicului. Este necesar ca statele membre să inițieze cooperarea cu țări terțe acolo unde este cazul, punând accent pe implicarea timpurie a țărilor candidate la aderare.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...