Consiliul Comunităților Europene

Directiva nr. 308/1991 privind prevenirea folosirii sistemului financiar în scopul spălării banilor
Număr celex: 31991L0308

Referințe (2), Reviste (1)

În vigoare de la 28 iunie 1991

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

DIRECTIVA CONSILIULUI
din 10 iunie 1991
privind prevenirea folosirii sistemului financiar în scopul
spălării banilor (91/308/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităților Economice Europene, în special art. 57 alin. (2) prima și a treia teză, precum și art. 100a,

având în vedere propunerea Comisiei,

în cooperare cu Parlamentul European,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social,

întrucât folosirea instituțiilor de credit și a instituțiilor financiare în scopul spălării sumelor rezultate din activități infracționale, denumite în continuare "spălarea banilor", riscă să compromită în mod grav soliditatea și stabilitatea instituțiilor respective, ca și fiabilitatea sistemului financiar în general, care ar pierde astfel încrederea publicului;

întrucât, în absența unei acțiuni comunitare împotriva spălării banilor, statele membre ar putea fi obligate, pentru a-și proteja sistemul financiar, să adopte măsuri care s-ar dovedi incompatibile cu realizarea pieței unice; întrucât, pentru a-și facilita activitățile cu caracter infracțional, cei care se ocupă cu spălarea banilor ar putea încerca să profite de libera circulație a capitalurilor și de libera prestare de servicii pe care o implică spațiul financiar integrat, în situația în care anumite măsuri de coordonare nu ar fi adoptate la nivelul Comunității;

întrucât spălarea banilor are o influență clară asupra dezvoltării crimei organizate, în general, și a traficului cu stupefiante în particular; întrucât opinia publică devine din ce în ce mai conștientă de faptul că a combate spălarea banilor reprezintă unul dintre mijloacele cele mai eficiente de combatere a acestor activități cu caracter infracțional, care constituie o amenințare deosebită pentru societățile din statele membre;

întrucât spălarea banilor trebuie combătută în principal prin măsuri de drept penal și în cadrul unei cooperări internaționale între autoritățile judiciare și de poliție, așa cum s-a făcut, în domeniul drogurilor, prin Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit cu stupefiante și cu substanțe psihotrope, adoptată la 19 decembrie 1988, la Viena, denumită în continuare "Convenția de la Viena" și așa cum a fost aceasta din urmă extinsă la toate activitățile cu caracter criminal prin Convenția Consiliului Europei privind spălarea, depistarea, sechestrarea și confiscarea sumelor rezultate din activitățile cu caracter infracțional, deschisă spre semnare la 8 noiembrie 1990, la Strasbourg;

întrucât un demers penal nu trebuie să fie totuși singura strategie folosită în combaterea spălării banilor, dat fiind faptul că sistemul financiar poate juca un rol foarte eficient; întrucât, în acest context, este oportun să se facă referire la Recomandarea Consiliului Europei din 27 iunie 1980 și la Declarația de principii adoptată în decembrie 1988, la Basel, de către autoritățile de supraveghere bancară din Grupul celor Zece, două texte care reprezintă un pas important în prevenirea folosirii sistemului financiar în scopul spălării banilor;

întrucât spălarea banilor se înscrie în general într-un context internațional care permite să se ascundă mai ușor proveniența infracțională a fondurilor; întrucât măsurile adoptate exclusiv la nivel național, fără a ține seama de o coordonare și de o cooperare internațională, ar avea efecte foarte limitate;

întrucât orice măsură adoptată de Comunitate în acest domeniu trebuie să fie compatibilă cu celelalte acțiuni întreprinse de alte foruri internaționale; întrucât, în această privință, orice acțiune a Comunității ar trebui, în special, să țină seama de recomandările Grupului de Acțiune Financiară în privința spălării banilor, constituit în iulie 1989 cu ocazia conferinței la nivel înalt a celor șapte state cele mai industrializate de la Paris;

întrucât Parlamentul European a cerut, în mai multe rezoluții, stabilirea unui program global al Comunității privind combaterea traficului cu stupefiante și care să cuprindă dispoziții referitoare la spălarea banilor;

întrucât, în sensul prezentei directive, definiția spălării banilor se inspiră din definiția adoptată prin Convenția de la Viena; întrucât, dat fiind că, totuși, fenomenul spălării banilor se referă nu numai la rezultatul infracțiunilor de trafic cu stupefiante, ci și la rezultatul altor activități cu caracter infracțional (cum ar fi crima organizată și terorismul), este important ca statele membre să extindă, în sensul în care o permite legislația lor, efectele prezentei directive asupra rezultatului acestor activități, în măsura în care acest rezultat poate să atragă după sine operațiuni de spălare a banilor, care ar justifica sancțiuni pe acest temei;

întrucât interzicerea spălării banilor prevăzută prin legislația statelor membre, sprijinită de măsuri adecvate și de sancțiuni, constituie o condiție necesară în combaterea acestui fenomen;

întrucât, pentru a evita situațiile în care persoanel care se ocupă cu spalarea banilor profită de anonimat pentru a desfășura activități cu caracter infracțional, este necesar să se vegheze ca instituțiile de credit și instituțiile financiare să ceară identificarea clienților lor atunci când stabilesc relații de afaceri cu aceștia sau atunci când efectuează tranzacții care depășesc un anumit prag; întrucât această măsură trebuie extinsă, pe cât posibil, și asupra uzufructuarilor;

întrucât instituțiile de credit și instituțiile financiare trebuie să păstreze cel puțin cinci ani copii sau referințe ale documentelor de identificare solicitate, ca și documentele justificative și înregistrările, constând în documente originale sau în copie având putere probatorie similară în raport cu legislația națională privind tranzacțiile, în scopul de a servi ca element probatoriu în orice anchetă legată de spălarea banilor;

întrucât, pentru a păstra soliditatea și integritatea sistemului financiar și a contribui la combaterea spălării banilor, este necesar să se vegheze ca instituțiile de credit și instituțiile financiare să examineze cu o atenție sporită orice tranzacție care, dată fiind natura ei, este foarte probabil legată de spălarea banilor; întrucât, în acest scop, este necesar ca aceste instituții să fie deosebit de atente la tranzacțiile efectuate cu state terțe care nu aplică, în materie de combatere a spălării banilor, norme comparabile cu cele stabilite de Comunitate sau cu alte norme echivalente definite de foruri internaționale și pe care Comunitatea și le-a însușit;

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...