Consiliul Comunităților Europene

Directivă privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani (89/48/CEE)
Număr celex: 31989L0048

Referințe (2)

În vigoare de la 24 ianuarie 1989

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

DIRECTIVA CONSILIULUI
din 21 decembrie 1988
privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor de
învățământ superior acordate pentru formarea profesională
cu durata minimă de trei ani
(89/48/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 49, articolul 57 alineatul (1) și articolul 66 ale acestuia;

având în vedere propunerea Comisiei1;

în cooperare cu Parlamentul European2;

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social3;

întrucât, în temeiul articolului 3 litera (c) din tratat, eliminarea, între statele membre, a obstacolelor în calea liberei circulații a persoanelor și serviciilor constituie unul dintre obiectivele Comunității; întrucât, pentru resortisanții statelor membre, aceasta presupune în special posibilitatea exercitării unei profesii, în mod independent sau ca salariat, în alt stat membru decât cel în care a fost obținută calificarea profesională;

întrucât dispozițiile care au fost adoptate până în prezent de Consiliu și în temeiul cărora statele membre recunosc reciproc, în scopuri profesionale, diplomele de învățământ superior eliberate pe teritoriul lor, privesc un număr redus de profesii; întrucât nivelul și durata formării care au condiționat accesul la aceste profesii au fost reglementate în mod analog în toate statele membre sau au făcut obiectul armonizării minime necesare pentru stabilirea unor sisteme sectoriale de recunoaștere reciprocă a diplomelor;

întrucât, pentru a răspunde rapid așteptărilor cetățenilor europeni care dețin diplome de învățământ superior acordate pentru formări profesionale și eliberate într-un alt stat membru decât cel în care doresc să-și exercite profesia, se impune punerea în aplicare a unei alte metode de recunoaștere a diplomelor, astfel încât să faciliteze cetățenilor respectivi exercitarea tuturor activităților profesionale care corespund într-un stat membru gazdă unei formări postliceale, dacă posedă astfel de diplome care îi pregătesc pentru astfel de activități, diplome acordate după un ciclu de studii cu durata minimă de trei ani și eliberate într-un alt stat membru;

întrucât acest obiectiv poate fi atins prin introducerea unui sistem general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior acordate pentru formare profesională cu durata minimă de trei ani;

întrucât, în cazul profesiilor pentru a căror exercitare Comunitatea nu a stabilit nivelul minim de calificare necesară, statele membre își rezervă dreptul de a stabili acest nivel, cu scopul de a garanta calitatea muncii depuse pe teritoriul lor; întrucât, totuși, statele membre nu pot, fără să încalce obligațiile înscrise la articolul 5 din tratat, să impună unui resortisant dintr-un stat membru să obțină acele calificări pe care, în general, le stabilesc în cazul diplomelor eliberate în cadrul sistemului lor național de învățământ, dacă persoana respectivă a obținut deja toate sau o parte dintre calificări în alt stat membru; întrucât, în consecință, orice stat membru gazdă unde o profesie este reglementată, trebuie să țină cont de calificările obținute în alt stat membru și să verifice dacă aceste calificări corespund celor pe care le cere statul respectiv;

întrucât o colaborare între statele membre poate facilita respectarea acestor obligații; întrucât, în acest scop, se impune stabilirea unor mijloace de organizare ale unei asemenea colaborări;

întrucât se impune ca noțiunea de activitate profesională reglementată să fie definită avându-se în vedere diferitele realități sociologice naționale; întrucât noțiunea ar trebui să se refere nu numai la o activitate profesională al cărei acces este condiționat, într-un stat membru, de deținerea unei diplome, dar și la activitățile profesionale al căror acces nu este limitat, dacă sunt practicate pe baza unui titlu profesional destinat celor care dețin anumite calificări; întrucât asociațiile profesionale sau organizațiile care conferă aceste titluri membrilor lor și care sunt recunoscute de autoritățile publice nu pot invoca statutul lor privat pentru a se sustrage aplicării sistemului prevăzut de prezenta directivă;

întrucât este, de asemenea, necesar să se stabilească caracteristicile experienței profesionale sau stagiului de adaptare pe care statul membru gazdă poate să le solicite persoanei respective, pe lângă diploma de învățământ superior, în cazul în care calificările persoanei nu corespund celor prevăzute de dispozițiile la nivel național;

întrucât o probă de aptitudini poate fi introdusă în locul perioadei de adaptare, întrucât obiectivul celor două este îmbunătățirea situației actuale privind recunoașterea reciprocă a diplomelor între statele membre și deci facilitarea liberei circulații a persoanelor în cadrul Comunității; întrucât rolul lor este să evalueze aptitudinile migrantului, persoană deja formată profesional într-un alt stat membru, de adaptare la noul mediu profesional; întrucât, din punctul de vedere al migrantului, o probă de aptitudine are avantajul că reduce durata perioadei de adaptare, întrucât, în principiu, migrantul este cel care trebuie să aleagă între perioada de adaptare și proba de aptitudine; întrucât totuși natura anumitor profesii permite statelor membre să impună în anumite condiții perioada de adaptare sau proba de aptitudine; întrucât, în special, diferențele între sistemele juridice ale statelor membre, chiar dacă variază ca importanță de la un stat la altul, justifică dispozițiile particulare, deoarece educația și formarea atestate de o diplomă, un certificat sau alte titluri într-un domeniu al dreptului statului membru gazdă, nu acoperă, ca regulă generală, cunoștințele juridice cerute de statul membru gazdă în domeniul juridic respectiv;

întrucât sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior nu are ca scop nici modificarea normelor profesionale, inclusiv a normelor de etică profesională, care se aplică în cazul oricărei persoane care își exersează profesia pe teritoriul unui stat membru, și nici sustragerea migranților de la aplicarea acestor reguli; întrucât sistemul stabilește măsurile necesare pentru ca migranții să respecte normele profesionale ale statului membru gazdă;

întrucât dispozițiile articolului 49, articolului 57 alineatul (1) și articolului 66 din tratat atribuie Comunității competențe în vederea adoptării dispozițiilor necesare stabilirii și funcționării unui astfel de sistem;

întrucât sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior nu aduce atingere dispozițiilor articolului 48 alineatul 4 și ale articolului 55 din tratat;

întrucât un astfel de sistem, consolidând dreptul cetățeanului european de a-și folosi cunoștințele sale profesionale în orice stat membru, extinde și în același timp întărește dreptul cetățeanului de a obține asemenea cunoștințe oriunde dorește;

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...