Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 19/1994 privind sistemele de garantare a depozitelor
Număr celex: 31994L0019

Modificări (1), Referințe (1)

În vigoare de la 31 mai 1994 până la 03 iulie 2019

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 30 mai 1994
privind sistemele de garantare a depozitelor
(94/19/CE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 57 alineatul (2) prima și a doua teză,

având în vedere propunerea Comisiei1,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social2,

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b din tratat3,

întrucât, în conformitate cu obiectivele tratatului, dezvoltarea armonioasă a activităților instituțiilor de credit din cadrul Comunității ar trebui promovată prin eliminarea tuturor restricțiilor privind dreptul de stabilire și libertatea de a furniza servicii, consolidând în același timp stabilitatea sistemului bancar și protecția depunătorilor;

întrucât, în condițiile eliminării restricțiilor privind activitățile instituțiilor de credit, ar trebui acordată atenția necesară situației care ar putea apărea în cazul în care depozitele plasate la o instituție de credit care are sucursale în alte state membre ar deveni indisponibile; întrucât este indispensabilă asigurarea unui nivel minim armonizat al protecției depozitelor, indiferent de locul în care acestea sunt plasate în cadrul Comunității; întrucât această protecție a depozitelor este la fel de importantă pentru realizarea pieței bancare unice ca și regulile prudențiale;

întrucât, în eventualitatea închiderii unei instituții de credit insolvabile, depunătorii la oricare dintre sucursalele situate într-un stat membru, altul decât cel în care instituția de credit își are sediul, trebuie protejați prin același sistem de garantare ca și ceilalți depunători la instituția respectivă;

întrucât costurile pe care le suportă o instituție de credit pentru a participa la un sistem de garantare a depozitelor nu au legătură cu pierderile care ar putea apărea ca urmare a unei retrageri masive a depozitelor bancare, nu numai de la instituția de credit aflată în dificultate, ci și de la instituții sănătoase, datorită faptului că depunătorii își pierd încrederea în soliditatea sistemului bancar;

întrucât acțiunea întreprinsă de statele membre ca răspuns la Recomandarea 87/63/CEE a Comisiei din 22 decembrie 1986 privind introducerea sistemelor de garantare a depozitelor în cadrul Comunității4 nu a atins pe deplin rezultatul dorit; întrucât această situație poate afecta negativ funcționarea corespunzătoare a pieței interne;

_______________

1 JO C 163, 30.6.1992, p. 6 și JO C 178, 30.6.1993, p. 14.

2 JO C 332, 16.12.1992, p. 13.

3 JO C 115, 26.4.1993, p. 96 și Decizia Parlamentului European din 9 martie 1994 (JO C 91, 28.3.1994).

4 JO L 33, 04.2.1987, p. 16.

întrucât a Doua Directivă 89/646/CEE a Consiliului din 15 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la inițierea și desfășurarea activității instituțiilor de credit și de modificare a Directivei 77/780/CEE5 prevede crearea unui sistem de autorizare unică a fiecărei instituții de credit și de supraveghere a acesteia de către autoritățile din statul membru de origine, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1993;

___________

5 JO L 386, 30.12.1989, p. 1, directivă astfel cum a fost modificată de Directiva 92/30/CEE (JO L 110, 28.4.1992, p. 52).

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...