Consiliul Comunităților Europene

Directiva nr. 104/1993 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru
Număr celex: 31993L0104

Reviste (2)

În vigoare de la 13 decembrie 1993

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

DIRECTIVA CONSILIULUI 93/104/CE
din 23 noiembrie 1993
privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special art. 118a,

având în vedere propunerea Comisiei1,

în colaborare cu Parlamentul European2,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social3;

întrucât art. 118a din Tratat prevede obligativitatea Consiliului de a adopta, prin intermediul directivelor, cerințe minime pentru a încuraja îmbunătățirea, în special, a mediului de muncă, în vederea garantării unui nivel mai bun de protecție a sănătății și securității lucrătorilor; întrucât, în conformitate cu articolul menționat, aceste directive trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare și juridice care ar împiedica crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii;

întrucât dispozițiile Directivei Consiliului 89/391/CEE din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă4 sunt pe deplin aplicabile domeniilor reglementate de prezenta directivă, fără a aduce atingere unor dispoziții mai restrictive și/sau specifice cuprinse în aceasta;

întrucât Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, adoptată în cadrul Consiliului European de la Strasbourg din 9 decembrie 1989 de către șefii de stat și de guvern ai celor 11 state membre, în special alin. (7) primul paragraf, alin. (8) și alin. (19) primul paragraf, declară că:

"7. Realizarea pieței interne trebuie să conducă la o îmbunătățire a condițiilor de muncă și de viață ale lucrătorilor din Comunitatea Europeană. Acest proces trebuie să rezulte dintr-o apropiere a acestor condiții pe calea progresului, în special în ceea ce privește durata și organizarea timpului de lucru și formele de muncă diferite de munca pe durată nedeterminată, cum ar fi munca pe durată determinată, munca cu timp parțial, munca temporară și munca sezonieră.

8. Fiecare lucrător din Comunitatea Europeană are dreptul la un repaus săptămânal și la un concediu anual plătit, a căror durată trebuie să fie armonizată progresiv, în conformitate cu practicile naționale.

19. Fiecare lucrător trebuie să beneficieze de condiții satisfăcătoare de sănătate și de securitate la locul său de muncă. Trebuie luate măsuri corespunzătoare în vederea continuării armonizării pe calea progresului a condițiilor existente în acest domeniu."

întrucât îmbunătățirea securității, igienei și sănătății lucrătorilor la locul de muncă este un obiectiv care nu trebuie subordonat unor considerații pur economice;

întrucât prezenta directivă constituie un element concret în cadrul realizării dimensiunii sociale a pieței interne;

întrucât stabilirea unor cerințe minime cu privire la organizarea timpului de lucru poate îmbunătăți condițiile de muncă ale lucrătorilor din Comunitate;

întrucât, pentru a asigura sănătatea și securitatea lucrătorilor din Comunitate, acestora trebuie să le fie garantate perioadele minime de repaus zilnic, săptămânal și anual, precum și pauzele adecvate; întrucât este, de asemenea, necesar în acest context să se stabilească un plafon pentru săptămâna de lucru;

întrucât trebuie să se țină seama de principiile Organizației Internaționale a Muncii cu privire la organizarea timpului de lucru, inclusiv de cele referitoare la munca de noapte;

întrucât, în ceea ce privește perioada de repaus săptămânal, trebuie acordată atenția cuvenită diversității factorilor culturali, etnici, religioși și de altă natură din statele membre; întrucât, în cele din urmă, este de competența fiecărui stat membru să decidă dacă duminica trebuie inclusă în perioada de repaus săptămânal, iar dacă da, în ce măsură;

întrucât rezultatele cercetărilor arată că organismul uman este mai sensibil noaptea la perturbațiile de mediu, precum și la anumite forme solicitante de organizare a muncii și că perioadele lungi de lucru în timpul nopții pot fi dăunătoare sănătății lucrătorilor și pot periclita securitatea la locul de muncă;

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...