Înalta Curte de Casație și Justiție - ÎCCJ

Decizia nr. 18/2017 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel București - Secția I penală, în Dosarul nr. 61.261/3/2010, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a unei probleme de drept

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ

Dosar nr. 977/1/2017

Mirela Sorina Popescu - președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele completului
Geanina Cristina Arghir - judecător la Secția penală
Silvia Cerbu - judecător la Secția penală
Rodica Cosma - judecător la Secția penală
Simona Cristina Neniță - judecător la Secția penală
Valentin Horia Șelaru - judecător la Secția penală
Ioana Bogdan - judecător la Secția penală
Simona Daniela Encean - judecător la Secția penală
Florentina Dragomir - judecător la Secția penală

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția I penală, în Dosarul nr. 61.261/3/2010, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: "Dacă, în sensul legii penale, funcționarul bancar, angajat al unei societăți bancare cu capital integral privat, autorizată și aflată sub supravegherea Băncii Naționale a României, este sau nu funcționar public, în accepțiunea art. 175 alin. (2) din Codul penal."

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală și art. 274 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Ședința a fost prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

La ședința de judecată a participat doamna Mirela Cojocaru, magistrat-asistent în cadrul Secției penale, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 275 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de doamna Marinela Mincă, procuror-șef al Biroului de reprezentare, Serviciul judiciar penal, Secția juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că s-au transmis puncte de vedere asupra chestiunii de drept de către Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Târgu Mureș și Curtea de Apel Timișoara, care, după caz, au făcut referire și la opiniile unora dintre instanțele arondate, de către Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și de către apelanții-inculpați H.R.E., D.R.M., S.D.D.M., N.T. și apelanta-parte civilă B.R.S. - S.A.

În continuare, a arătat că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, care a fost comunicat părților, potrivit dispozițiilorart. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

A mai referat că, în cadrul Secției judiciare - Serviciul judiciar penal al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii, vizând această problemă de drept, astfel cum rezultă din Adresa Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 947/C/974/III-5/2017, și că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus concluzii scrise.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a acordat cuvântul asupra eventualelor cereri sau chestiuni prealabile și, constatând că nu sunt alte cereri sau excepții de formulat, a solicitat procurorului să susțină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept supusă dezlegării.

Reprezentantul Ministerului Public a susținut punctul de vedere exprimat în scris, în sensul că sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția I penală în Dosarul nr. 61.261/3/2010, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept deduse judecății, este admisibilă, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute deart. 475 din Codul de procedură penală, în sensul că instanța de trimitere este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță și solicită dezlegarea de principiu a unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective.

În ceea ce privește fondul problemei de drept supuse dezlegării, a menționat că, pentru ca o persoană să fie funcționar public în sensul art. 175 alin. (2) din Codul penal, trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții: persoana să exercite un serviciu de interes public, îndeplinirea respectivului serviciu public să fie supusă unui control sau unei supravegheri, iar controlul și/sau supravegherea să fie exercitate de către o autoritate publică.

Referitor la prima condiție invocată, apreciază că incidența acesteia ține de sfera atribuțiilor unei persoane și se verifică prin raportare la definiția dată sintagmei "serviciu public" în dreptul administrativ, respectiv în dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. m) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, text potrivit căruia serviciul public presupune o activitate organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public.

În acest context, apreciază că publicizarea dreptului bancar este rezultatul interesului deosebit pe care îl manifestă pentru orice stat desfășurarea unei activități bancare de către instituțiile de credit, aspect dedus din regimul de autorizare, de reglementare, de supraveghere prudențială pe care îl exercită asupra acestor subiecte de drept Banca Națională a României, instituție publică independentă, din caracterul imperativ al normelor care alcătuiesc ansamblul dispozițiilor normative incidente în domeniul bancar și din monopolul instituit în privința desfășurării activității bancare derulate de aceste unități de credit, justificat de necesitatea conferirii unei siguranțe clientelei, ceea ce presupune ca activitatea bancară să se deruleze doar prin intermediul unor entități care prezintă încredere.

Prin serviciile prestate de unitățile bancare se urmărește satisfacerea unei nevoi de interes general a membrilor societății, fapt care impune concluzia că funcționarul bancar prestează un serviciu de interes public.

Cu privire la cea de-a doua condiție, apreciază că aceasta este îndeplinită, în ipoteza enunțată de către instanța de trimitere, față de împrejurarea că băncile sunt persoane juridice române ce își desfășoară activitatea în baza autorizației emise de Banca Națională a României, se supun reglementărilor și ordinelor acesteia, au obligația de a permite accesul funcționarilor Băncii Naționale a României sau al auditorilor independenți pentru efectuarea de inspecții și de a pune la dispoziția acestora evidențe, conturi, operațiuni și să furnizeze orice date, documente ce privesc administrarea, contul intern, operațiunile băncii, context în care Banca Națională a României poate să aplice orice fel de sancțiuni, ce pot cumula, în situații grave, chiar cu retragerea autorizației băncii. Aceste aspecte au fost prevăzute succesiv atât în actele normative aferente activității bancare, cât și în cele ce au reglementat, în timp, statutul Băncii Naționale a României.

Referitor la cea de-a treia condiție impusă de art. 175 alin. (2) din Codul penal, consideră că Banca Națională a României poate fi calificată ca o autoritate centrală autonomă, conform art. 116 alin. (2) din Constituția României, activitatea sa fiind reglementată de dispozițiile unei legi organice. Atât Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, cât și Legea nr. 443/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară au fost legi organice. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, care a abrogat Legea nr. 58/1998, a fost adoptată de către Guvernul României în temeiul dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituția României, legea de abilitare fiind adoptată de Parlamentul României cu majoritatea cerută pentru legile organice. Și Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar este o lege organică. De altfel, acest act normativ, care implementează Directiva nr. 59/2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1.093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului, consacră expres împrejurarea că Banca Națională a României este autoritate de rezoluție pentru instituțiile de credit.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...