Parlamentul României

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală*)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 30 august 2004

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 17

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

___________

*) Republicată în temeiul art. III din Legea nr. 222/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 10 noiembrie 2008, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, iar ulterior a mai fost modificată și completată prin:

- Legea nr. 224/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006;

- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2006 privind unele măsuri pentru facilitarea cooperării polițienești internaționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.019 din 21 decembrie 2006, aprobată prin Legea nr. 104/2007 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2006 privind unele măsuri pentru facilitarea cooperării polițienești internaționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 25 aprilie 2007, cu modificările și completările ulterioare.

TITLUL I Dispoziții generale Jurisprudență (1)

CAPITOLUL I Domeniul de aplicare și principii generale ale cooperării judiciare internaționale în materie penală

ARTICOLUL 1 Domeniul de aplicare Jurisprudență (2), Referințe în cărți (1)

(1) Prezenta lege se aplică următoarelor forme de cooperare judiciară internațională în materie penală:
Jurisprudență (5)

a) extrădarea;

b) predarea în baza unui mandat european de arestare;
Jurisprudență (2)

c) transferul de proceduri în materie penală;
Jurisprudență (3)

d) recunoașterea și executarea hotărârilor;

e) transferarea persoanelor condamnate;
Jurisprudență (8)

f) asistența judiciară în materie penală;
Jurisprudență (3)

g) alte forme de cooperare judiciară internațională în materie penală.
Jurisprudență (2)

(2) Prezenta lege nu se aplică modalităților specifice de cooperare polițienească internațională, dacă, potrivit legii, acestea nu se află sub control judiciar.
Jurisprudență (4)

ARTICOLUL 2 Definirea unor termeni și expresii Jurisprudență (2)

În sensul prezentei legi, termenii și expresiile următoare se definesc astfel:
Jurisprudență (1)

a) stat solicitant - statul care formulează o cerere în domeniile reglementate de prezenta lege;

b) stat solicitat - statul căruia îi este adresată o cerere în domeniile reglementate de prezenta lege;

c) autoritate centrală - acea autoritate astfel desemnată de statul solicitant sau de statul solicitat, în aplicarea dispozițiilor unor convenții internaționale;

d) autoritate judiciară - instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă acestea, stabilite potrivit legii române, precum și autoritățile care au această calitate în statul solicitant, conform declarațiilor acestuia din urmă la instrumentele internaționale aplicabile;
Jurisprudență (1)

e) persoană urmărită - persoana care formează obiectul unui mandat de urmărire internațională;
Modificări (1)

f) persoană extrădabilă - persoana care formează obiectul unei proceduri de extrădare;

g) extrădat sau persoană extrădată - persoana a cărei extrădare a fost aprobată;

h) extrădare activă - procedura de extrădare în care România are calitatea de stat solicitant;

i) extrădare pasivă - procedura de extrădare în care România are calitatea de stat solicitat;
Jurisprudență (1)

j) persoana solicitată - persoana care face obiectul unui mandat european de arestare;

k) condamnare - orice pedeapsă sau măsură de siguranță aplicată ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni;
Modificări (1), Jurisprudență (3)

l) măsură de siguranță - orice măsură privativă sau restrictivă de libertate care a fost dispusă pentru completarea sau înlocuirea unei pedepse printr-o hotărâre penală;
Modificări (1)

m) hotărâre - o hotărâre judecătorească prin care se pronunță o condamnare;
Modificări (1), Jurisprudență (1)

n) stat de condamnare - statul în care a fost condamnată persoana care poate fi transferată sau care deja a fost transferată;
Modificări (1)

o) stat de executare - statul către care condamnatul poate fi transferat sau a fost deja transferat în vederea executării pedepsei sau a măsurii de siguranță aplicate;
Modificări (1)

p) resortisant al unui stat de condamnare sau de executare, în cazul României, este cetățeanul român;
Jurisprudență (6)

r) în sensul titlului III din prezenta lege, autoritate judiciară emitentă este autoritatea judiciară a unui stat membru al Uniunii Europene, competentă să emită un mandat european de arestare, potrivit legii acelui stat;

s) în sensul titlului III din prezenta lege, autoritate judiciară de executare este autoritatea judiciară a unui stat membru al Uniunii Europene, competentă să execute un mandat european de arestare, potrivit legii acelui stat;

ș) în sensul titlului III din prezenta lege, stat membru emitent este statul membru al Uniunii Europene în care s-a emis un mandat european de arestare;

t) în sensul titlului III din prezenta lege, stat membru de executare este statul membru al Uniunii Europene căruia îi este adresat un mandat european de arestare.

ARTICOLUL 3 Limitele cooperării judiciare Jurisprudență (13), Reviste (1)

Aplicarea prezentei legi este subordonată protecției intereselor de suveranitate, securitate, ordine publică și a altor interese ale României, definite prin Constituție.

ARTICOLUL 4 Preeminența dreptului internațional Jurisprudență (5)

(1) Prezenta lege se aplică în baza și pentru executarea normelor interesând cooperarea judiciară în materie penală, cuprinse în instrumentele juridice internaționale la care România este parte, pe care le completează în situațiile nereglementate.
Jurisprudență (3)

(2) Cooperarea cu un tribunal penal internațional sau o organizație internațională publică, în conformitate cu dispozițiile în materie ale unor instrumente internaționale speciale, cum sunt statutele tribunalelor penale internaționale, se examinează printr-o procedură legală distinctă, prevederile prezentei legi putând fi aplicate în mod corespunzător, în completare, dacă este necesar.

ARTICOLUL 5 Curtoazia internațională și reciprocitatea Jurisprudență (1)

(1) În lipsa unei convenții internaționale, cooperarea judiciară se poate efectua în virtutea curtoaziei internaționale, la cererea transmisă pe cale diplomatică de către statul solicitant și cu asigurarea scrisă a reciprocității dată de autoritatea competentă a acelui stat.
Jurisprudență (1)

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), prezenta lege constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române.
Jurisprudență (1)

(3) Lipsa reciprocității nu împiedică să se dea curs unei cereri de asistență judiciară internațională în materie penală, dacă aceasta:
Jurisprudență (1)

a) se dovedește necesară datorită naturii faptei sau nevoii de a lupta împotriva anumitor forme grave ale criminalității;

b) poate contribui la îmbunătățirea situației inculpatului ori condamnatului sau la reintegrarea sa socială;
Modificări (1)

c) poate servi la clarificarea situației judiciare a unui cetățean român.

ARTICOLUL 6 Asigurarea de reciprocitate Jurisprudență (5)

În cazul în care statul român formulează o cerere în condițiile prezentei legi, în baza curtoaziei internaționale, asigurarea reciprocității va fi dată de către ministrul justiției, pentru fiecare caz, ori de câte ori va fi necesar, la cererea motivată a autorității judiciare române competente.

ARTICOLUL 7 Dreptul aplicabil Jurisprudență (14)

Cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.

ARTICOLUL 8 Non bis in idem Jurisprudență (8)

(1) Cooperarea judiciară internațională nu este admisibilă dacă în România sau în orice alt stat s-a desfășurat un proces penal pentru aceeași faptă și dacă:
Reviste (1)

a) printr-o hotărâre definitivă s-a dispus achitarea sau încetarea procesului penal;

b) pedeapsa aplicată în cauză, printr-o hotărâre definitivă de condamnare, a fost executată sau a format obiectul unei grațieri sau amnistii, în totalitatea ei ori asupra părții neexecutate.
Modificări (1), Jurisprudență (1)

(2) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică dacă asistența este solicitată în scopul revizuirii hotărârii definitive, pentru unul din motivele care justifică promovarea uneia din căile extraordinare de atac prevăzute de Codul de procedură penală al României.

(3) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazul în care un tratat internațional la care România este parte conține dispoziții mai favorabile sub aspectul principiului non bis in idem.

ARTICOLUL 9 Confidențialitatea

Statul român are obligația de a asigura, pe cât posibil, la cererea statului solicitant confidențialitatea cererilor care îi sunt adresate în domeniile reglementate de prezenta lege și a actelor anexate acestora. În cazul în care condiția păstrării confidențialității nu ar putea fi asigurată, statul român va înștiința statul străin, care va decide.

CAPITOLUL II Dispoziții generale privind procedura de cooperare judiciară internațională în materie penală

ARTICOLUL 10 Autoritățile centrale române Modificări (1), Jurisprudență (3)

Cererile formulate în domeniile reglementate de titlurile II și IV-VII din prezenta lege se transmit prin intermediul următoarelor autorități centrale:
Jurisprudență (4)

a) Ministerul Justiției, dacă au ca obiect extrădarea și transferarea persoanelor condamnate sau dacă se referă la activitatea de judecată ori la faza executării hotărârilor penale;

b) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă se referă la activități din faza de cercetare și urmărire penală;

c) Ministerul Administrației și Internelor, dacă se referă la cazierul judiciar.

ARTICOLUL 11 Transmiterea directă Jurisprudență (3)

(1) Cererile de asistență judiciară în materie penală pot fi transmise direct de autoritățile judiciare solicitante autorităților judiciare solicitate, în cazul în care instrumentul juridic internațional aplicabil în relația dintre statul solicitant și statul solicitat reglementează acest mod de transmitere.

(2) În afara cazurilor prevăzute la alin. (1), cererile de asistență judiciară în materie penală pot fi transmise direct de autoritățile judiciare solicitante autorităților judiciare solicitate în caz de urgență, însă o copie a acestora va fi transmisă simultan la Ministerul Justiției sau la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după caz.
Jurisprudență (4)

(3) Procedura prevăzută la alin. (1) și (2) va fi urmată și pentru transmiterea răspunsului la cererile urgente de asistență judiciară în materie penală.

(4) În cazul prevăzut la alin. (1) și (2) transmiterile directe se vor putea efectua prin intermediul Organizației Internaționale a Poliției Criminale (Interpol).

ARTICOLUL 12 Alte modalități de transmitere a cererilor Jurisprudență (2)

(1) Pentru transmiterea cererilor în baza acordului între statul solicitant și statul solicitat, pot fi folosite și mijloacele electronice adecvate, în special faxul, atunci când sunt disponibile, dacă autenticitatea și confidențialitatea cererii, precum și credibilitatea datelor transmise sunt garantate.

(2) Dispozițiile alin. (1) nu împiedică recurgerea la căile urgente prevăzute la art. 11.

ARTICOLUL 13 Competența internă Jurisprudență (2)

Competența autorităților române pentru a formula o cerere în domeniile reglementate de prezenta lege sau de a executa o asemenea cerere este stabilită de dispozițiile titlurilor următoare ale prezentei legi, precum și de alte acte normative pertinente.

ARTICOLUL 14 Limbile utilizate Jurisprudență (24)

(1) Cererile prevăzute de titlurile II și IV-VII adresate României și actele anexe trebuie însoțite de o traducere în limba română sau în limba engleză ori franceză. În cazul în care documentele menționate sunt traduse într-o altă limbă decât limba română, autoritatea centrală competentă potrivit dispozițiilor art. 10 sau autoritatea judiciară competentă, în cazul transmiterii directe, ia măsuri pentru traducerea acestora în regim de urgență.

(2) Cererile menționate la alin. (1), formulate de autoritățile române, și actele anexe vor fi însoțite de traduceri în una dintre limbile prevăzute în instrumentul juridic aplicabil în relația cu statul solicitat. Cererile formulate în temeiul curtoaziei internaționale și actele anexe se vor traduce în limba oficială a statului solicitat. Traducerea cererilor și a actelor anexe se realizează de autoritatea care are competența de a formula cererea.
Modificări (1)

(3) Răspunsul la cererile adresate României va fi redactat în limba română, traducerea acestuia în limba oficială a statului solicitant sau în una dintre limbile engleză ori franceză fiind facultativă, cu excepția cazului în care prin instrumentul juridic internațional aplicabil se dispune altfel.

(4) În cazul în care răspunsul la cererile formulate de autoritățile române nu este redactat în limba română sau însoțit de o traducere în limba română, autoritatea centrală competentă potrivit dispozițiilor art. 10 sau autoritatea judiciară competentă, în cazul transmiterii directe, ia măsuri pentru traducerea acestuia.
Modificări (1)

ARTICOLUL 15 Computarea arestării Modificări (1), Jurisprudență (35), Reviste (1)

(1) Durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritățile române în temeiul prezentei legi este luată în calcul în cadrul procedurii penale române și se compută din durata pedepsei aplicate de instanțele române.
Jurisprudență (48)

(2) Autoritățile române solicitate sunt obligate să comunice autorităților competente ale statului solicitant informațiile necesare computării duratei arestului executat în România, în baza unei cereri adresate autorităților judiciare române.
Jurisprudență (1)

ARTICOLUL 16 Cheltuieli Jurisprudență (11)

(1) Cheltuielile ocazionate de îndeplinirea unei cereri reglementate de prezenta lege sunt suportate, de regulă, de statul solicitat.
Jurisprudență (30)

(2) Cu toate acestea, sunt în sarcina statului sau a autorității judiciare solicitante:

a) indemnizațiile și remunerațiile martorilor și experților, precum și cheltuielile de călătorie și de ședere;
Jurisprudență (1)

b) cheltuielile ocazionate de remiterea obiectelor;

c) cheltuielile ocazionate de transferul persoanelor pe teritoriul statului solicitant sau la sediul unei autorități judiciare;

d) cheltuielile ocazionate de tranzitul unei persoane de pe teritoriul unui stat străin sau de la sediul unei autorități judiciare către un stat terț;

e) cheltuielile ocazionate de recurgerea la o videoconferință pentru îndeplinirea unei cereri de asistență judiciară;

f) alte cheltuieli considerate drept extraordinare de statul solicitat în funcție de mijloacele umane și tehnologice utilizate pentru îndeplinirea cererii.

(3) Ca urmare a unui acord între autoritățile române solicitate și autoritățile străine solicitante, se poate deroga, în cazuri excepționale, de la dispozițiile alin. (2).

(4) Cheltuielile care revin statului român se suportă de la bugetul de stat și sunt cuprinse, după caz, în bugetul Ministerului Justiției, Ministerului Public și Ministerului Administrației și Internelor.

ARTICOLUL 17 Remiterea de obiecte și bunuri Jurisprudență (3)


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...