Guvernul României

Ordonanța de urgență nr. 71/2010 privind stabilirea strategiei pentru mediul marin

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 02 iulie 2010

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 3

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

Având în vedere necesitatea adoptării unor măsuri urgente pentru elaborarea și promovarea unei legislații în domeniul mediului marin,

ținând cont de obligațiile asumate de România la momentul aderării la Uniunea Europeană și având în vedere prevederile Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, precum și prevederile tratatelor de instituire a Comunităților Europene referitoare la actele adoptate de Comisie și de Consiliu și la modalitățile de aplicare a acestora în sistemul de drept național,

luând în considerare faptul că Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru "Strategia pentru mediul marin") are ca termen de transpunere în legislația națională data de 15 iulie 2010, iar necesitatea transpunerii corecte și complete vizează interesul public,

având în vedere faptul că neadoptarea în regim de urgență a acestor măsuri conduce la prejudicii importante pentru România prin declanșarea procedurii de infrigement și aplicarea de sancțiuni pecuniare, în conformitate cu legislația Uniunii Europene, cu consecințe grave asupra bugetului de stat,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Obiectivul

Art. 1. -

(1) Prezenta ordonanță de urgență are ca obiectiv stabilirea strategiei pentru mediul marin, care prevede măsurile necesare pentru a obține sau a menține starea ecologică bună a mediului marin, cel mai târziu până în anul 2020, denumită în continuare strategia marină.

(2) În acest scop, autoritatea publică centrală din domeniul apelor elaborează și implementează strategia marină pentru:

a) protecția și conservarea mediului marin, prevenirea deteriorării acestuia sau, dacă este posibil, refacerea ecosistemelor marine în zonele în care acestea au fost afectate;

b) prevenirea și reducea aportului de elemente externe în mediul marin, în vederea eliminării treptate a poluării, astfel cum este definită la art. 3 pct. 8, cu condiția să se asigure că nu sunt impacturi sau riscuri semnificative pentru biodiversitatea marină, ecosistemele marine, sănătatea umană sau utilizările legale ale mării.

(3) Strategia marină are la bază abordarea ecosistemică pentru gestionarea activităților umane, fapt ce asigură că presiunea totală rezultată din aceste activități este menținută la un nivel compatibil cu realizarea unei stări ecologice bune și, de asemenea, că nu este compromisă capacitatea ecosistemelor marine de a reacționa la schimbările induse de om, făcând posibilă totodată o utilizare durabilă a bunurilor și a serviciilor marine de către generațiile prezente și cele viitoare.

(4) Prezenta ordonanță de urgență contribuie la întărirea coerenței dintre diferitele politici, acorduri și măsuri legislative în domeniul mediului marin și urmărește să asigure integrarea activităților din acest domeniu.

Domeniul de aplicare

Art. 2. -

(1) Prezenta ordonanță de urgență se aplică apelor marine, astfel cum sunt definite la art. 3 pct. 1, și ia în considerare efectele transfrontiere asupra calității mediului marin al țărilor nemembre ale Uniunii Europene (UE) din aceeași regiune marină.

(2) Prezenta ordonanță de urgență nu se aplică activităților al căror obiectiv unic este apărarea sau securitatea națională. Cu toate acestea, autoritatea publică centrală din domeniul apelor trebuie să se asigure că aceste activități sunt compatibile cu obiectivele legii, în măsura în care acest lucru este posibil și realizabil.

Definiții

Art. 3. -

Pentru aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:

1. ape marine:

a) apele, fundul mării și subsolul marin situate în partea exterioară a liniei de bază care este limita de măsurare a întinderii apelor teritoriale ce se extind până la extremitatea zonei în care România deține și/sau își exercită jurisdicția, conform Legii nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue și al zonei economice exclusive ale României, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 110/1996 privind ratificarea Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, și aderarea la Acordul referitor la aplicarea părții a XI-a a Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiat la New York în 28 iulie 1994;

b) apele costiere, așa cum sunt definite la pct. 10 din anexa nr. 1 la Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, fundul și subsolul acestora, în măsura în care unele aspecte specifice ale stării ecologice a mediului marin nu au fost abordate în legea menționată sau în alte acte normative;

2. regiune marină - regiunea prevăzută la art. 4 și subregiunile acestei sunt definite în scopul facilitării punerii în aplicare a prezentului act normativ și sunt determinate pe baza caracteristicilor hidrologice, oceanografice și biogeografice; Modificări (1)

3. strategie marină - strategia care trebuie elaborată și pusă în practică pentru fiecare regiune sau subregiune marină vizată, potrivit prevederilor art. 5;

4. stare ecologică - starea generală a mediului în apele marine, ținându-se cont de structura, funcția și procesele componentelor ecosistemelor marine, împreună cu factorii naturali fiziografici, geografici, biologici, geologici și climatici, precum și de condițiile fizice, acustice și chimice care rezultă în special din activitatea umană desfășurată în cadrul sau în afara zonei în cauză;

5. stare ecologică bună - starea ecologică a apelor marine, care se definește prin diversitatea ecologică și dinamica oceanelor și a mărilor, care sunt curate, în bună stare sanitară și productive, caracteristici ce depind de factorii intrinseci și printr-o utilizare durabilă a mediului marin, salvgardându-se astfel potențialul acestuia pentru utilizările și activitățile generațiilor actuale și viitoare, și anume:

a) structura, funcțiile și procesele componentelor ecosistemelor marine, care împreună cu factorii fiziografici, geografici, geologici și climatici permit acestor ecosisteme să își păstreze întreaga funcționalitate și capacitate de rezistență la schimbările ecologice induse de om. Speciile și habitatele marine sunt protejate, este prevenit declinul biodiversității datorat intervenției omului și funcționarea diferitelor componente biologice este în echilibru;

b) proprietățile hidromorfologice, fizice și chimice ale ecosistemelor, inclusiv acele proprietăți care rezultă din activitățile umane din zona în cauză, susțin ecosistemele. Introducerea în mediul marin de substanțe și de energie rezultate din activitățile umane, inclusiv zgomotul, nu provoacă efecte poluante. Starea ecologică bună este determinată la nivelul regiunii sau subregiunii marine, prevăzute la art. 4, pe baza descriptorilor calitativi prevăzuți în anexa nr. 1. Se pune în aplicare o gestionare adaptată la condițiile de mediu și care are la bază abordarea ecosistemică cu scopul atingerii unei stări ecologice bune;

6. criterii - caracteristicile tehnice particulare care sunt strâns legate de descriptorii calitativi;

7. obiectiv de mediu - descrierea calitativă și cantitativă a stării dorite pentru diferitele componente ale apelor marine, precum și a presiunilor și a impacturilor exercitate asupra lor, în fiecare regiune și subregiune marină. Obiectivele de mediu sunt stabilite în conformitate cu art. 10;

8. poluare - introducerea directă sau indirectă în mediul marin, ca urmare a activităților umane, de substanțe și energie, inclusiv surse sonore submarine care rezultă din activități umane, care produc sau sunt susceptibile să producă efecte nocive, cum ar fi deteriorarea resurselor vii și a ecosistemelor marine, inclusiv pierderea biodiversității, riscuri pentru sănătatea umană, obstacole pentru activități maritime, inclusiv pentru pescuit, turism și agrement, precum și pentru alte utilizări legale ale mării, provoacă alterarea calității apelor marine din punctul de vedere al utilizării acestora și reducerea facilităților de agrement ale mediului marin sau, în general, afectează utilizarea durabilă a bunurilor și a serviciilor marine;

9. cooperare regională - cooperarea și coordonarea activităților între statele membre ale UE și, ori de câte ori este posibil, între state membre și țări nemembre ale UE, care împart aceeași regiune sau subregiune marină, cu scopul de a elabora și de a pune în aplicare strategii marine;

10. convenție privind mările regionale - orice convenție sau acord internațional împreună cu organismele lor de conducere, încheiată/încheiat în scopul protecției mediului marin din regiunile marine menționate la art. 4, cum ar fi Convenția pentru protecția mediului marin din zona Mării Baltice, Convenția privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est și Convenția privind protecția mediului marin și a zonei de coastă a Mării Mediterane, Convenția privind protecția Mării Negre împotriva poluării.

Regiunile marine

Art. 4. -

(1) Atunci când pune în aplicare obligațiile care îi revin în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, autoritatea publică centrală din domeniul apelor are în vedere în mod corespunzător faptul că apele marine aflate sub suveranitatea sau jurisdicția sa fac parte integrantă din regiunea marină Marea Neagră.

(2) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor notifică Comisiei Europene cu privire la subdiviziunile apelor marine până la data de 15 iulie 2010.

Strategia marină

Art. 5. -

(1) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor elaborează, pentru regiunea Marea Neagră, strategia marină aplicabilă apelor sale marine, conform planului de acțiune prevăzut la alin. (3) lit. a) și b).

(2) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor, în cadrul strategiei marine pe care o implementează, cooperează cu alte state membre ale UE din bazinul Mării Negre, precum și cu statele semnatare ale Convenției privind protecția Mării Negre împotriva poluării, pentru a adopta măsurile cerute în scopul realizării obiectivelor acesteia.

(3) Pentru a se asigura o abordare comună în realizarea stării ecologice bune, coerența și coordonarea activităților din regiunea Mării Negre, la implementarea strategiei marine se are în vedere următorul plan de acțiune:

a) pregătirea activității, care se realizează după cum urmează:

(i) evaluarea inițială, care trebuie efectuată până la data de 15 iulie 2012, a stării ecologice actuale a apelor teritoriale și a impactului de mediu al activităților umane asupra acestor ape, în conformitate cu prevederile art. 8;

(ii) evaluarea, efectuată până la data de 15 iulie 2012, a stării ecologice bune pentru apele marine, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1);

(iii) stabilirea, până la data de 15 iulie 2012, a unui set de obiective de mediu și de indicatori asociați, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1);

(iv) elaborarea și punerea în aplicare, până la data de 15 iulie 2014, în lipsa dispozițiilor contrare ale legislației din domeniu, a unui program de monitorizare în vederea evaluării continue și a actualizării periodice a obiectivelor, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1);

b) programul de măsuri, care se realizează după cum urmează:

(i) elaborarea, cel mai târziu până în anul 2015, a unui program de măsuri destinat să asigure realizarea sau menținerea stării ecologice bune, potrivit prevederilor art. 13 alin. (1)-(3);

(ii) punerea în aplicare, cel mai târziu până în anul 2016, a programului prevăzut la pct. (i), în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (10).

(4) În cazul în care starea ecosistemelor din regiunea Mării Negre este atât de critică încât necesită o acțiune urgentă, autoritatea publică centrală din domeniul apelor împreună cu statele membre ale UE care au graniță în această regiune vor elabora un plan de acțiune în conformitate cu alin. (1) și vor prevedea lansarea anticipată a unui program de măsuri, precum și posibile măsuri de protecție mai stricte, cu condiția ca acestea să nu împiedice realizarea stării ecologice bune în altă zonă a regiunii marine. Ca urmare a situației la care face referire alin. (3), statele membre în cauză informează Comisia Europeană cu privire la programul lor revizuit și acționează în consecință.

Cooperarea regională

Art. 6. -

(1) În vederea realizării coordonării prevăzute la art. 5 alin. (2), autoritatea publică centrală din domeniul apelor utilizează, în măsura în care acest lucru este posibil și oportun, prevederile Legii nr. 98/1992 pentru ratificarea Convenției privind protecția Mării Negre împotriva poluării, semnată la București la 21 aprilie 1992, prin care țările riverane Mării Negre se angajează să protejeze și să conserve mediul marin, precum și alte structuri instituționale regionale existente în materie de cooperare.

(2) Pentru implementarea strategiei marine în regiunea Mării Negre, autoritatea publică centrală din domeniul apelor depune toate eforturile utilizând forurile internaționale competente, inclusiv mecanismele și structurile stipulate în Legea nr. 98/1992, pentru a-și coordona acțiunile cu țările nemembre ale UE care au suveranitate sau jurisdicție asupra apelor din aceeași regiune. În acest context, autoritatea publică centrală din domeniul apelor se bazează, în măsura în care este posibil, pe programele și activitățile relevante existente elaborate în cadrul structurilor rezultate din Legea nr. 98/1992 și acorduri bilaterale încheiate cu țările riverane regiunii Mării Negre.

(3) Coordonarea și cooperarea sunt extinse, atunci când este cazul, la toate statele membre ale UE situate în bazinul regiunii marine Marea Neagră, inclusiv țările fără ieșire la mare, pentru a permite statelor membre UE situate în această regiune să își îndeplinească obligațiile, utilizând structurile de cooperare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență și de Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare.

Autoritățile competente

Art. 7. -

(1) Autoritățile competente pentru implementarea strategiei marine sunt prevăzute în tabelul nr. 1 din anexa nr. 2.

(2) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor transmite Comisiei Europene lista autorităților competente prevăzute la alin. (1) împreună cu informațiile prevăzute în anexa nr. 2, până la data de 15 ianuarie 2011.

(3) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor este autoritatea responsabilă cu cooperarea și coordonarea regională în conformitate cu prevederile art. 6.

(4) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor transmite Comisiei Europene lista cu autoritățile competente, care fac parte din organisme internaționale care sunt relevante în procesul de implementare al strategiei marine și care sunt prevăzute în tabelul nr. 2 din anexa nr. 2.

(5) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor informează Comisia Europeană cu privire la orice modificări ale informațiilor comunicate în baza alin. (2) în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a unei asemenea modificări.

CAPITOLUL II Pregătirea, prima componentă a planului de acțiune

Evaluarea

Art. 8. -

(1) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor evaluează starea inițială a apelor sale marine, ținând cont de datele existente, atunci când acestea sunt disponibile și care cuprind următoarele elemente:

a) analiza particularităților, a caracteristicilor esențiale și a stării ecologice a acestor ape în momentul evaluării, bazate pe lista orientativă a caracteristicilor enumerate în tabelul nr. 1 din anexa nr. 3, acoperind caracteristicile fizice și chimice, tipurile de habitat, trăsăturile biologice și hidromorfologia;

b) analiza presiunilor și a impacturilor predominante, inclusiv cele care rezultă din activități umane, care influențează starea ecologică a acestor ape, analiză care:

(i) se bazează pe lista orientativă a elementelor enumerate în tabelul nr. 2 din anexa nr. 3 și cuprinde aspectele calitative și cantitative ale efectelor cumulate ale diverselor presiuni, precum și tendințele previzibile;

(ii) cuprinde principalele efecte cumulative și sinergice; și

(iii) ia în considerare evaluările relevante care au fost efectuate în conformitate cu legislația în vigoare;

c) analiza economică și socială a utilizării acestor ape și a costurilor degradării mediului marin.

(2) Analizele prevăzute la alin. (1) țin cont de elementele privind apele costiere, tranzitorii și teritoriale aflate sub incidența dispozițiilor Legii nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare. Acestea iau în considerare sau au drept bază și alte evaluări relevante, precum cele efectuate în colaborare cu celelalte țări din cadrul convențiilor privind mările regionale sau se bazează pe acestea, astfel încât să realizeze o evaluare globală a stării mediului marin.

(3) În cursul pregătirii evaluării prevăzute la alin. (1), autoritatea publică centrală din domeniul apelor se asigură că, prin coordonarea stabilită în conformitate cu prevederile art. 5 și 6:

a) metodologia de evaluare este armonizată în regiunea marină Marea Neagră;

b) sunt luate în considerare impactul și caracteristicile transfrontieră.

Determinarea stării ecologice bune

Art. 9. -

(1) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor, ținând seama de rezultatele evaluării inițiale realizate potrivit prevederilor art. 8 alin. (1), stabilește pentru apele marine proprii un set de caracteristici corespunzătoare unei stări ecologice bune, pe baza descriptorilor calitativi prevăzuți în anexa nr. 1. În elaborarea acestui set se iau în considerare elementele orientative prevăzute în tabelul nr. 1 din anexa nr. 3 și în special de caracteristicile fizice și chimice, tipurile de habitat, de caracteristicile biologice și hidromorfologie. De asemenea, se ține cont și de presiunile și impacturile produse de activitățile umane în regiunea marină Marea Neagră, luând în considerare listele orientative prevăzute în tabelul nr. 2 din anexa nr. 3.

(2) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor notifică Comisiei Europene rezultatele evaluării realizate conform art. 8 alin. (1), precum și rezultatele determinării efectuate conform alin. (1), în termen de 3 luni de la finalizarea acesteia din urmă.

Stabilirea obiectivelor de mediu

Art. 10. -

(1) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor, pe baza evaluării inițiale realizate în temeiul art. 8 alin. (1), stabilește pentru apele marine teritoriale un set complet de obiective de mediu și de indicatori relevanți în scopul de a orienta eforturile în vederea atingerii stării ecologice bune a mediului marin, luând în considerare lista orientativă de presiuni și impacturi prezentată în tabelul nr. 2 din anexa nr. 3, precum și din lista orientativă de caracteristici prevăzută în anexa nr. 4. La stabilirea obiectivelor și a indicatorilor respectivi se ține cont de continuitatea aplicării pentru aceleași ape a obiectivelor de mediu relevante existente, stabilite la nivel național, comunitar sau internațional, asigurând compatibilitatea reciprocă a acestor obiective și luarea în considerare, de asemenea, pe cât acest lucru este posibil, a impacturilor transfrontiere semnificative și a caracteristicilor transfrontiere. Modificări (1)

(2) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor notifică Comisiei Europene obiectivele de mediu prevăzute la alin. (1) în termen de 3 luni de la stabilirea acestora.

Programe de monitorizare

Art. 11. -

(1) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor, pe baza evaluării inițiale realizate conform art. 8 alin. (1), elaborează programul de monitorizare în vederea evaluării permanente a stării ecologice a apelor sale marine, pe baza listelor indicative de elemente enumerate în anexa nr. 3 și a listei prevăzute în anexa nr. 5 și în funcție de obiectivele de mediu stabilite în conformitate cu art. 10. Autoritatea competentă pune în aplicare programul de monitorizare. Programele de monitorizare sunt compatibile în cadrul regiunii marine Marea Neagră și se bazează pe dispozițiile relevante în materie de evaluare și de monitorizare stabilite prin Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare, sau în temeiul acordurilor internaționale și sunt compatibile cu aceste dispoziții.

(2) România împreună cu statele membre ale UE cu care împarte aceeași regiune marină elaborează programul de monitorizare în conformitate cu alin. (1) și se asigură că:

a) metodele de monitorizare sunt compatibile în regiunea marină în cauză, pentru a facilita compararea rezultatelor monitorizării;

b) sunt luate în considerare impactul și caracteristicile transfrontieră relevante.

(3) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor notifică Comisiei Europene programele de monitorizare prevăzute la alin. (1) în termen de 3 luni de la elaborarea lor.

CAPITOLUL III Programul de măsuri, a doua componentă
a planului de acțiune

Programul de măsuri

Art. 12. -

(1) Pentru regiunea marină Marea Neagră, autoritatea publică centrală din domeniul apelor identifică, conform art. 9 alin. (1), măsurile necesare pentru a atinge sau pentru a menține starea ecologică bună în apele sale marine. Aceste măsuri se elaborează pe baza evaluării inițiale realizate în baza art. 8 alin. (1), având în vedere obiectivele de mediu stabilite în temeiul art. 10 alin. (1) și ținând cont de tipurile de măsuri enumerate în anexa nr. 6. Modificări (1)


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...