Act Internațional

Convenția asupra protecției patrimoniului cultural subacvatic din 02.11.2001 *)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 25 aprilie 2007

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 3

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Traducere.

Paris, 2 noiembrie 2001

Conferința generală a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, întrunită în cea de-a 31-a sesiune a sa, la Paris, între 15 octombrie și 3 noiembrie 2001,

recunoscând importanța patrimoniului cultural subacvatic ca parte integrantă a patrimoniului cultural al umanității și ca element deosebit de important al istoriei popoarelor, națiunilor și al relațiilor reciproce în ceea ce privește patrimoniul lor comun,

știind cât de importante sunt protecția și conservarea patrimoniului cultural subacvatic și că responsabilitatea acestei obligații aparține tuturor statelor,

constatând creșterea interesului și aprecierii publicului față de patrimoniul cultural subacvatic,

convinsă de importanța care revine cercetării, informării și educației pentru protecția și conservarea patrimoniului cultural subacvatic,

convinsă că publicul are dreptul să beneficieze de avantajele educative și recreative ale unui acces responsabil și inofensiv la patrimoniul cultural subacvatic in situ și că educarea publicului contribuie la o mai bună cunoaștere, apreciere și protecție a acestui patrimoniu,

conștientă de faptul că intervențiile neautorizate asupra patrimoniului cultural subacvatic reprezintă o amenințare la adresa acestuia și că este necesară adoptarea de măsuri mai severe pentru a împiedica asemenea intervenții,

conștientă de necesitatea de a răspunde în mod adecvat posibilului impact negativ pe care unele acțiuni legitime l-ar putea avea în mod întâmplător asupra patrimoniului cultural subacvatic,

deosebit de preocupată de intensificarea exploatării comerciale a patrimoniului cultural subacvatic și, în particular, de unele activități care au ca scop vânzarea, achiziționarea sau schimburile de elemente aparținând patrimoniului cultural subacvatic,

știind că progresele tehnologice facilitează descoperirea și accesul la patrimoniul cultural subacvatic,

convinsă că o cooperare între state, organizații internaționale, instituții științifice, organizații profesionale, arheologi, scafandri, alte părți interesate și publicul larg este indispensabilă pentru protecția patrimoniului cultural subacvatic,

considerând că prospectarea, explorările și protecția patrimoniului cultural subacvatic necesită accesul și folosirea de metode științifice specifice și utilizarea de tehnici și de materiale adecvate, precum și un înalt grad de specializare profesională, ceea ce indică adoptarea unor criterii uniforme în domeniu,

conștientă de necesitatea codificării și dezvoltării treptate de norme referitoare la protecția și conservarea patrimoniului cultural subacvatic, în conformitate cu dreptul și practicile internaționale, în special cu Convenția UNESCO cu privire la mijloacele de prevenire și interzicere a importului, exportului și transferului ilicit de bunuri culturale, din 14 noiembrie 1970, precum și cu Convenția UNESCO privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural, din 16 noiembrie 1972, și Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, din 10 decembrie 1982,

preocupată de ameliorarea eficacității măsurilor luate la nivel internațional, regional și național pentru conservarea in situ a elementelor de patrimoniu cultural subacvatic sau, dacă acest lucru este necesar în scopuri științifice sau de protejare, pentru a proceda, cu grijă, la recuperarea lor,

după ce a decis, în cea de-a 29-a sesiune a sa, că această problemă va face obiectul unei convenții internaționale,

adoptă în această zi de 2 noiembrie 2001 prezenta convenție.

ARTICOLUL 1 Definiții Reviste (1)

În sensul prezentei convenții:

1.

a) Prin patrimoniu cultural subacvatic se înțelege toate urmele existenței umane având caracter cultural, istoric sau arheologic, care au fost parțial ori în totalitate acoperite de apă, periodic sau în permanență, de cel puțin 100 de ani, cum ar fi:

(i) siturile, structurile, clădirile, obiectele și resturile umane, în contextul arheologic și în mediul lor natural;

(ii) navele, aeronavele, alte vehicule sau orice parte din acestea, împreună cu încărcătura sau orice alt conținut, în contextul arheologic și în mediul lor natural; și

(iii) obiectele cu caracter preistoric.

b) Conductele și cablurile așezate pe fundul mării nu sunt considerate ca făcând parte din patrimoniul cultural subacvatic.

c) Instalațiile, altele decât conductele sau cablurile, așezate pe fundul mării și care sunt încă în uz, nu sunt considerate ca făcând parte din patrimoniul cultural subacvatic.

2.

a) Prin state părți se înțelege statele care au consimțit să se considere obligate prin prezenta convenție și pentru care aceasta este în vigoare.

b) Prezenta convenție se aplică, mutatis mutandis, teritoriilor la care face referire art. 26 paragraful 2 b), care devin părți la prezenta convenție potrivit condițiilor definite în acest paragraf, în măsura în care termenul state părți se aplică acestor teritorii.

3. Prin UNESCO se înțelege Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură.

4. Prin directorul general se înțelege directorul general al UNESCO.

5. Prin Zonă se înțelege fundul mărilor și al oceanelor și subsolul acestora, în limitele jurisdicției naționale.

6. Prin intervenție asupra patrimoniului cultural subacvatic se înțelege o activitate care are ca obiect principal patrimoniul cultural subacvatic și care ar putea să aducă atingere materială sau să producă orice altfel de daune acestui patrimoniu, direct sau indirect.

7. Prin intervenție care afectează întâmplător patrimoniul cultural subacvatic se înțelege o activitate care, deși nu are ca obiect principal sau secundar patrimoniul cultural subacvatic, ar putea să aducă atingere materială sau să producă orice altfel de daune acestui patrimoniu, direct sau indirect.

8. Prin nave și aeronave de stat se înțelege nave de război și alte nave sau aeronave care, la data scufundării lor, aparțineau unui stat sau operau sub controlul său și erau utilizate exclusiv pentru servicii publice necomerciale, care sunt identificate ca atare și corespund definiției patrimoniului cultural subacvatic.

9. Prin Norme se înțelege Normele privind intervențiile directe asupra patrimoniului cultural subacvatic, așa cum sunt menționate la art. 33.

ARTICOLUL 2 Obiective și principii generale

1. Prezenta convenție își propune să asigure și să îmbunătățească protecția patrimoniului cultural subacvatic.

2. Statele părți vor coopera în scopul protecției patrimoniului cultural subacvatic.

3. Statele părți vor conserva patrimoniul cultural subacvatic, în beneficiul umanității, conform prevederilor prezentei convenții.

4. Statele părți vor lua fiecare sau, dacă este cazul, împreună toate măsurile necesare, în conformitate cu prezenta convenție și cu dreptul internațional, pentru protecția patrimoniului cultural subacvatic, utilizând, în acest scop, în funcție de capacitățile lor, cele mai adecvate mijloace de care dispun.

5. Conservarea in situ a patrimoniului cultural subacvatic va fi considerată o opțiune prioritară, înainte de autorizarea sau de întreprinderea oricărui fel de intervenție asupra acestui patrimoniu.

6. Elementele aparținând patrimoniului cultural subacvatic care au fost recuperate vor fi depozitate, conservate și administrate astfel încât să se asigure conservarea lor pentru o perioadă de timp îndelungată.

7. Patrimoniul cultural subacvatic nu poate face obiectul niciunui fel de exploatare comercială.

8. În conformitate cu practica statelor și cu dreptul internațional și, în special, cu Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, nicio dispoziție din prezenta convenție nu va putea fi interpretată ca modificând normele dreptului internațional și practica statelor referitoare la imunitățile suverane sau oricare dintre drepturile unui stat în ceea ce privește navele și aeronavele de stat.

9. Statele părți veghează ca resturile umane scufundate în apele maritime să fie respectate cum se cuvine.

10. Va fi încurajat accesul responsabil și inofensiv in situ al publicului la patrimoniul cultural subacvatic, în scopuri de observare sau de documentare, astfel încât să fie încurajate sensibilizarea publicului față de acest patrimoniu, precum și punerea în valoare și protecția acestuia, cu excepția cazului în care un asemenea acces este incompatibil cu protecția și gestionarea lui.

11. Nicio acțiune sau activitate realizată în baza prezentei convenții nu poate constitui fundament pentru proclamarea, susținerea sau contestarea oricărei revendicări referitoare la suveranitate sau la jurisdicția națională.

ARTICOLUL 3 Relația dintre prezenta convenție și Convenția
Națiunilor Unite asupra dreptului mării

Nicio prevedere din prezenta convenție nu va aduce atingere drepturilor, jurisdicției și obligațiilor pe care statele le au în baza dreptului internațional, inclusiv a Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării. Prezenta convenție va fi interpretată și aplicată în contextul și în conformitate cu prevederile dreptului internațional, inclusiv ale Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării.

ARTICOLUL 4 Relația cu dreptul privind salvarea și dreptul privind bunurile găsite

Nicio activitate referitoare la patrimoniul cultural subacvatic căreia i se aplică prezenta convenție nu cade sub incidența dreptului privind salvarea sau a dreptului privind bunurile găsite decât dacă:

a) este autorizată de autoritățile competente; și

b) este în deplină conformitate cu prezenta convenție; și

c) asigură garantarea protecției maxime a patrimoniului cultural subacvatic în cazul oricărei operațiuni de recuperare.

ARTICOLUL 5 Activități care afectează întâmplător patrimoniul cultural subacvatic

Toate statele părți vor utiliza cele mai bune mijloace de care dispun pentru a preveni sau a atenua orice efect advers pe care l-ar putea avea activitățile care țin de jurisdicția lor și care afectează întâmplător patrimoniul cultural subacvatic.

ARTICOLUL 6 Acorduri bilaterale regionale sau alte acorduri multilaterale

1. Statele părți sunt încurajate să încheie acorduri bilaterale, regionale sau alte acorduri multilaterale ori să îmbunătățească acordurile existente, în vederea asigurării conservării patrimoniului cultural subacvatic. Toate aceste acorduri trebuie să fie în deplină conformitate cu dispozițiile prezentei convenții și să nu diminueze caracterul său universal. În cadrul unor asemenea acorduri, statele pot adopta norme și reglementări care să asigure o mai bună protecție a patrimoniului cultural subacvatic decât cele adoptate în cadrul prezentei convenții.

2. Părțile la astfel de acorduri bilaterale, regionale sau multilaterale pot invita statele care au o legătură verificabilă - în special o legătură culturală, istorică sau arheologică - cu patrimoniul cultural subacvatic, la care se face referire, să adere la aceste acorduri.

3. Prezenta convenție nu modifică drepturile și obligațiile statelor părți privind protecția navelor scufundate, care rezultă din alte acorduri bilaterale, regionale sau multilaterale încheiate înainte de adoptarea prezentei convenții și mai ales dacă acestea sunt conforme obiectivelor sale.

ARTICOLUL 7 Patrimoniul cultural subacvatic din apele interioare,
din apele arhipelagice și din marea teritorială

1. În exercițiul suveranității lor, statele părți au dreptul exclusiv de a reglementa și autoriza intervenții asupra patrimoniului cultural subacvatic din apele lor interioare, din apele arhipelagice și din marea lor teritorială.

2. Fără a aduce atingere celorlalte acorduri internaționale și normelor de drept internațional privind protecția patrimoniului cultural subacvatic, statele părți vor impune, pentru intervențiile asupra patrimoniului cultural subacvatic din apele lor interioare, din apele arhipelagice și din marea lor teritorială, aplicare Normelor.

3. În exercițiul suveranității lor și conform practicilor generale dintre state, în vederea cooperării pentru adoptarea celor mai bune metode pentru protecția navelor și aeronavelor de stat, statele părți vor trebui să informeze statul parte sub al cărui pavilion se găsesc acestea sau alte state care au o legătură verificabilă cu acestea - în special culturală, istorică ori arheologică - despre descoperirea unor astfel de nave sau aeronave de stat identificabile în interiorul apelor lor arhipelagice și al apelor mării lor teritoriale.

ARTICOLUL 8 Patrimoniul cultural subacvatic din zona contiguă

Fără a aduce atingere și în plus față de art. 9 și 10, precum și în aplicarea art. 303 paragraful 2 din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, statele părți pot reglementa și autoriza intervenții asupra patrimoniului cultural subacvatic din zona lor contiguă. În cadrul acestor acțiuni, vor impune aplicarea Normelor.

ARTICOLUL 9 Declararea și notificarea în zona economică exclusivă
și pe platoul continental

1. Toate statele părți au responsabilitatea protejării patrimoniului cultural subacvatic din zona economică exclusivă și din cea a platoului continental, conform prezentei convenții. În consecință:

a) când un cetățean al statului sau o navă care arborează pavilionul acestuia fac o descoperire ori au în vedere o intervenție asupra patrimoniului cultural subacvatic situat în zona sa economică exclusivă sau pe platoul său continental, statul parte respectiv va cere cetățeanului sau căpitanului vasului să declare această descoperire sau intervenția sa;

b) în zona economică exclusivă sau pe platoul continental al unui alt stat parte:

(i) statele părți vor cere cetățeanului lor sau căpitanului vasului să le declare această descoperire ori intervenție atât lor, cât și celuilalt stat parte; sau, după caz,

(ii) un stat parte va cere cetățeanului său ori căpitanului vasului să declare descoperirea sau intervenția sa și va asigura transmiterea rapidă și eficace a informației respective tuturor celorlalte state părți.

2. La depunerea instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare, fiecare stat parte va preciza modul în care va transmite declarațiile prevăzute la paragraful 1b).

3. Orice stat parte va notifica directorului general descoperirile sau intervențiile asupra patrimoniului cultural subacvatic care i-au fost aduse la cunoștință în baza paragrafului 1.

4. Directorul general va pune imediat la dispoziție tuturor statelor părți orice informație care i-a fost adusă la cunoștință în baza paragrafului 3.

5. Orice stat parte poate informa statul parte în a cărui zonă economică exclusivă sau pe al cărui platou continental se găsește patrimoniul cultural subacvatic că dorește să fie consultat în ceea ce privește modul de asigurare a unei protecții efective a acestui patrimoniu. Această declarație trebuie să se bazeze pe existența unei legături verificabile, în special a unei legături culturale, istorice sau arheologice a acelui stat cu patrimoniul cultural subacvatic respectiv.

ARTICOLUL 10 Protecția patrimoniului cultural subacvatic în zona economică
exclusivă și pe platoul continental

1. Nu va putea fi acordată nicio autorizație pentru o intervenție asupra patrimoniului cultural subacvatic situat în zona economică exclusivă sau pe platoul continental decât în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

2. Un stat parte în a cărui zonă economică exclusivă sau pe al cărui platou continental se găsește un patrimoniu cultural subacvatic are dreptul să interzică sau să autorizeze orice intervenție asupra acestui patrimoniu, pentru a împiedica lezarea drepturilor sale suverane sau a jurisdicției sale, așa cum sunt ele recunoscute de dreptul internațional, inclusiv de Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării.

3. Când se descoperă un element de patrimoniu cultural subacvatic sau când se are în vedere o intervenție asupra patrimoniului cultural subacvatic în zona economică exclusivă sau pe platoul continental aparținând unui stat parte, acest stat parte:

a) consultă toate celelalte state părți care și-au manifestat interesul pentru aceasta, conform art. 9 paragraful 5, asupra celui mai bun mod de a proteja patrimoniul cultural subacvatic;

b) coordonează aceste consultări în calitate de stat coordonator, în afară de cazul în care declară explicit că nu dorește să facă acest lucru, situație în care statele părți care și-au manifestat interesul pentru aceasta, conform art. 9 paragraful 5, desemnează un stat coordonator.

4. Fără a aduce atingere obligațiilor tuturor părților de a proteja patrimoniul cultural subacvatic prin adoptarea măsurilor necesare, conforme dreptului internațional, pentru prevenirea oricărui pericol imediat la adresa patrimoniului cultural subacvatic, în special jaful, statul coordonator poate să ia toate măsurile oportune și/sau să acorde toate autorizațiile necesare, conform prezentei convenții, și, la nevoie, înainte de orice consultare, pentru prevenirea oricărui pericol imediat la adresa patrimoniului cultural subacvatic, pericol determinat fie de acțiuni umane, fie de alte cauze, inclusiv jaful. Pentru adoptarea acestor măsuri poate fi solicitată asistența altor state părți.

5. Statul coordonator:

a) pune în aplicare măsurile de protecție care au fost convenite de statele participante la consultare, inclusiv statul coordonator, cu excepția cazului în care statele consultate, inclusiv statul coordonator, decid ca aceste măsuri să fie puse în aplicare de un alt stat parte;

b) eliberează toate autorizațiile necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor astfel stabilite, conform Normelor, cu excepția cazului în care statele consultate, inclusiv statul coordonator, decid ca aceste autorizații să fie eliberate de un alt stat parte;

c) poate realiza orice fel de cercetare preliminară necesară asupra patrimoniului cultural subacvatic și eliberează toate autorizațiile necesare în respectiva situație și transmite fără întârziere directorului general rezultatele acestei cercetări, iar acesta pune imediat aceste informații la dispoziția celorlalte state părți.

6. În coordonarea acestor consultări, în adoptarea acestor măsuri și prin realizarea oricăror cercetări preliminare sau eliberarea de autorizații în baza prezentului articol, statul coordonator acționează în numele statelor părți în ansamblul lor și nu în propriul său interes. O astfel de acțiune nu poate constitui prin ea însăși baza vreunui fel de revendicare a unui drept preferențial sau jurisdicțional neconsacrat prin dreptul internațional și, în special, prin Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării.

7. Sub rezerva dispozițiilor paragrafelor 2 și 4, nicio intervenție asupra vreunei nave sau aeronave de stat nu poate fi realizată fără acordul statului sub al cărui pavilion aceasta se găsește sau fără colaborarea statului coordonator.

ARTICOLUL 11 Declararea și notificarea în Zonă

1. Toate statele părți au responsabilitatea protejării patrimoniului cultural subacvatic din Zonă, conform prezentei convenții și art. 149 din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării. În consecință, când un cetățean al unui stat parte sau un vas care arborează pavilionului său face o descoperire ori are intenția să realizeze o intervenție asupra patrimoniului cultural subacvatic situat în Zonă, acest stat parte va cere cetățeanului său ori căpitanului vasului să îi raporteze această descoperire sau intervenție.

2. Statele părți vor notifica directorului general și secretarului general al Autorității Internaționale a Fundurilor Marine descoperirile sau intervențiile asupra patrimoniului cultural subacvatic care le-au fost astfel semnalate.

3. Directorul general pune fără întârziere la dispoziția tuturor statelor părți informațiile care îi sunt astfel notificate.

4. Orice stat parte poate declara directorului general că dorește să fie consultat asupra modului în care se asigură protecția efectivă a acestui patrimoniu cultural subacvatic. Această declarație trebuie să se bazeze pe existența unei legături verificabile între statul respectiv și acel patrimoniu cultural subacvatic, ținând cont mai ales de drepturile preferențiale ale statelor, de natură culturală, istorică sau arheologică.

ARTICOLUL 12 Protecția patrimoniului cultural subacvatic în Zonă

1. Nu va putea fi eliberată nicio autorizație pentru o intervenție asupra patrimoniului cultural subacvatic situat în Zonă decât în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...