Ministerul Justiției - MJ

Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii din 10.09.2007

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 21 mai 2008

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 2

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

România și Statele Unite ale Americii, denumite în continuare părți,

văzând Convenția de extrădare încheiată și semnată la București la 23 iulie 1924 dintre România și Statele Unite ale Americii și Convenția adițională semnată la București la 10 noiembrie 1936,

luând în considerare faptul că România și Statele Unite ale Americii aplică în prezent dispozițiile acestor convenții,

fiind conștiente de obligațiile asumate potrivit Acordului de extrădare dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii, semnat la Washington DC la 25 iunie 2003,

ținând cont de necesitatea respectării drepturilor omului și supremației legii și dorind să asigure între cele două părți o cooperare mai eficientă în lupta împotriva criminalității și, în acest scop, să încheie un nou tratat pentru extrădarea infractorilor,

au convenit următoarele:

ARTICOLUL 1 Obligația de a extrăda Acțiuni respinse (1), Jurisprudență (7)

Părțile convin să-și extrădeze reciproc, în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat, persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autoritățile statului solicitant pentru o infracțiune care dă loc la extrădare.

ARTICOLUL 2 Infracțiuni care dau loc la extrădare Jurisprudență (7)

(1) O infracțiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă. În cazul în care cererea de extrădare are ca obiect executarea de către o persoană condamnată a unei pedepse aplicate pentru o infracțiune care dă loc la extrădare, pedeapsa privativă de libertate rămasă de executat trebuie să fie de cel puțin 4 luni.
Jurisprudență (2)

(2) De asemenea, pot da loc la extrădare tentativa, asocierea sau participarea la săvârșirea oricăreia dintre infracțiunile menționate la alin. (1).
Jurisprudență (1)

(3) În sensul prezentului articol, o infracțiune dă loc la extrădare:

a) indiferent dacă legea statelor solicitant și solicitat încadrează sau nu acțiunile ori omisiunile care constituie infracțiunea în aceeași categorie de infracțiuni sau descriu infracțiunea prin aceeași terminologie;
Jurisprudență (1)

b) indiferent dacă infracțiunea este sau nu una dintre acelea pentru care legislația federală a Statelor Unite ale Americii prevede dovedirea unor aspecte precum folosirea transportului interstatal ori folosirea serviciilor poștale sau a altor facilități care afectează comerțul interstatal ori exterior, aceste aspecte fiind doar de natură a stabili competența pentru o instanță federală din Statele Unite ale Americii; și

c) indiferent dacă, în cauzele penale privitoare la impozite și taxe, obligații vamale, controlul operațiunilor valutare, importul sau exportul de mărfuri, legislația statelor solicitant și solicitat prevede ori nu același tip de impozite și taxe, obligații vamale sau controlul operațiunilor valutare, importul ori exportul acelorași tipuri de mărfuri.

(4) Dacă infracțiunea a fost săvârșită în afara teritoriului statului solicitant, extrădarea va fi acordată, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții pentru extrădare, în cazul în care legislația statului solicitat permite aplicarea unei pedepse pentru o infracțiune comisă în afara teritoriului său în împrejurări similare. Dacă legislația statului solicitat nu permite aplicarea unei pedepse pentru o infracțiune comisă în afara teritoriului său în împrejurări similare, autoritatea executivă a statului solicitat poate, acest fapt fiind la latitudinea ei, să procedeze la extrădare, dacă toate celelalte condiții pentru extrădare sunt îndeplinite.
Jurisprudență (1)

(5) Dacă extrădarea este acordată pentru o infracțiune care dă loc la extrădare, se va acorda extrădarea și pentru orice altă infracțiune menționată în cererea de extrădare, chiar dacă pentru această infracțiune se prevede o pedeapsă privativă de libertate de un an sau mai mică, dacă toate celelalte condiții prevăzute pentru extrădare sunt îndeplinite.
Jurisprudență (1)

ARTICOLUL 3 Cetățenia Jurisprudență (2)

Extrădarea nu va fi refuzată pe baza cetățeniei persoanei căutate.

ARTICOLUL 4 Infracțiuni politice și militare Jurisprudență (2)

(1) Extrădarea nu va fi acordată dacă infracțiunea pentru care se solicită extrădarea este o infracțiune politică.

(2) În sensul prezentului tratat nu sunt considerate infracțiuni politice următoarele:

a) omorul sau altă infracțiune violentă împotriva șefului de stat al uneia dintre părți sau împotriva unui membru al familiei acestuia;

b) o infracțiune pentru care ambele părți au în baza unui tratat internațional multilateral obligația de a extrăda persoana căutată sau de a supune cazul autorităților lor competente, în vederea luării unei decizii asupra urmăririi penale;

c) omorul, uciderea din culpă, vătămarea corporală cu intenție, vătămarea corporală gravă, atacul cu intenția de a pricinui o vătămare fizică gravă sau o agresiune sexuală gravă;

d) infracțiunile care implică răpirea sau orice altă formă de detenție ilegală, inclusiv luarea de ostatici;

e) plasarea, folosirea, amenințarea cu folosirea sau posesia unui material exploziv, incendiar ori distructiv capabil să pună în pericol viața sau să cauzeze vătămări fizice considerabile ori să provoace pagube materiale substanțiale proprietății; și

f) plănuirea sau tentativa la săvârșirea oricăreia dintre infracțiunile sus-menționate ori participarea la comiterea unor astfel de infracțiuni.

(3) Fără a aduce atingere dispozițiilor alin. (2), extrădarea nu va fi acordată dacă autoritatea competentă a statului solicitat apreciază că cererea este motivată politic.

(4) Autoritatea competentă a statului solicitat poate refuza extrădarea pentru infracțiuni militare care nu sunt infracțiuni de drept comun.

(5) În înțelesul prezentului articol, pentru Statele Unite ale Americii autoritatea competentă este Ramura executivă.

ARTICOLUL 5 Urmăriri anterioare
(Ne bis in idem)
 Jurisprudență (4)

(1) Extrădarea nu va fi acordată dacă persoana căutată a fost condamnată sau achitată în statul solicitat pentru infracțiunea pentru care se solicită extrădarea.

(2) Extrădarea nu va fi împiedicată de faptul că autoritățile statului solicitat au decis:

a) să nu urmărească penal persoana căutată pentru faptele pentru care se solicită extrădarea;

b) să înceteze orice procedură penală începută împotriva persoanei căutate pentru aceleași fapte; sau

c) să cerceteze persoana căutată pentru aceleași fapte pentru care se solicită extrădarea.

ARTICOLUL 6 Prescripția Jurisprudență (2)

Extrădarea poate fi refuzată dacă s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale sau a executării pedepsei potrivit legii statului solicitant. Statul solicitat va ține cont de actele care ar întrerupe sau suspenda termenul de prescripție în statul solicitant.

ARTICOLUL 7 Pedeapsa capitală

Atunci când, potrivit legii statului solicitant, infracțiunea pentru care se solicită extrădarea este pedepsită cu moartea și nu este pedepsită cu moartea de legea statului solicitat, statul solicitat poate acorda extrădarea cu condiția ca pedeapsa capitală să nu fie aplicată persoanei căutate sau, dacă pentru motive procedurale o asemenea condiție nu poate fi îndeplinită de către statul solicitant, cu condiția ca pedeapsa cu moartea, în cazul în care va fi aplicată, să nu fie executată. Dacă statul solicitant acceptă extrădarea sub condiția prevăzută de acest articol, trebuie să respecte condiția.

ARTICOLUL 8 Procedura de extrădare și documentele necesare Jurisprudență (8)

(1) Cererile de extrădare și documentele în susținerea acestora trebuie prezentate pe cale diplomatică, fapt ce include modalitatea de transmitere prevăzută la art. 12 alin. (4).

(2) Cererile de extrădare vor fi însoțite de:

a) documente, declarații sau alte categorii de informații privind identitatea și localizarea probabilă a persoanei căutate;

b) informații care descriu faptele care stau la baza infracțiunii și un scurt istoric al cazului din punct de vedere procedural;

c) textele legale relevante care reglementează elementele constitutive ale infracțiunii pentru care se solicită extrădarea;

d) textele legale relevante care prevăd o pedeapsă pentru infracțiunea pentru care se solicită extrădarea;

e) textele legale relevante privind prescripția răspunderii penale sau a executării pedepsei și informații privind aplicarea acestora în cazul infracțiunii pentru care se solicită extrădarea; și

f) documentele, declarațiile și alte categorii de informații prevăzute la alin. (3) și (4), după caz.

(3) Pe lângă cerințele prevăzute la alin. (2), cererea de extrădare a unei persoane inculpate pentru săvârșirea unei infracțiuni va fi însoțită de:

a) copia mandatului sau ordinului de arestare ori de detenție emis de un judecător, instanță sau de altă autoritate competentă;

b) copia actului de acuzare; și

c) orice informații de natură să ofere motive rezonabile să se creadă că persoana căutată a săvârșit infracțiunea pentru care se cere extrădarea.

(4) Pe lângă cerințele prevăzute la alin. (2), cererea de extrădare a unei persoane care a fost găsită vinovată sau condamnată pentru o infracțiune pentru care se solicită extrădarea va fi însoțită de:

a) copia hotărârii de condamnare sau, în cazul în care persoana căutată a fost găsită vinovată, dar nu i s-a aplicat pedeapsa, o declarație dată de autoritatea judiciară care atestă stabilirea vinovăției;

b) informații care dovedesc că persoana căutată este persoana a cărei vinovăție a fost stabilită;

c) dacă persoana căutată a fot condamnată, o declarație privind stadiul executării pedepsei; și

d) în cazul unei persoane care a fost găsită vinovată sau condamnată în lipsă, documentele prevăzute la alin. (3) și informații privind împrejurările în care persoana a lipsit de la procedurile penale.

ARTICOLUL 9 Informații suplimentare Jurisprudență (1)

Statul solicitat poate să ceară statului solicitant să furnizeze informații suplimentare într-un termen rezonabil indicat, dacă apreciază că informațiile prezentate în sprijinul cererii de extrădare nu sunt suficiente pentru a îndeplini cerințele prevăzute de prezentul tratat. Astfel de informații suplimentare pot fi solicitate și transmise direct între Ministerul Justiției din România și Departamentul de Justiție al Statelor Unite ale Americii.

ARTICOLUL 10 Admisibilitatea documentelor Jurisprudență (1)

Documentele care poartă certificarea sau sigiliul Ministerului Justiției din România sau Departamentului de Justiție al Statelor Unite ale Americii sau al ministerului ori departamentului responsabil pentru afaceri externe al statului solicitant vor fi admisibile în procedura de extrădare în statul solicitat, fără o altă certificare, autentificare sau legalizare.

ARTICOLUL 11 Traducerea

Toate documentele prezentate de statul solicitant trebuie traduse în limba statului solicitat, dacă nu se convine altfel.

ARTICOLUL 12 Arestarea provizorie Jurisprudență (8)

(1) În caz de urgență, statul solicitant poate cere arestarea provizorie a persoanei căutate, în așteptarea cererii de extrădare și a documentelor anexate acesteia. Cererea de arestare provizorie poate fi transmisă pe cale diplomatică sau direct între Ministerul Justiției din România și Departamentul de Justiție al Statelor Unite ale Americii. Pentru transmiterea unei asemenea cereri pot fi utilizate și canalele Organizației Internaționale a Poliției Criminale (Interpol).
Jurisprudență (2)

(2) Cererea de arestare provizorie va cuprinde:

a) descrierea persoanei căutate;

b) localizarea persoanei căutate, dacă este cunoscută;

c) o scurtă expunere a faptelor, incluzând, dacă este posibil, data și locul săvârșirii infracțiunii;

d) o descriere a dispozițiilor legale încălcate;

e) o declarație privind existența unui mandat sau ordin de arestare ori de detenție sau o declarație a vinovăției ori de condamnare a persoanei căutate;

f) o declarație potrivit căreia cererea de extrădare a persoanei căutate și documentele în sprijinul cererii de extrădare vor fi transmise în termenul prevăzut în prezentul tratat.

(3) Statul solicitant va fi informat fără întârziere cu privire la urmarea dată cererii de arestare provizorie, precum și cu privire la motivele care împiedică să se dea curs cererii.

(4) Cu excepția cazului în care există motive temeinice pentru menținerea în stare de arest, persoana care a fost arestată provizoriu va fi pusă în libertate la expirarea unei perioade de 60 de zile de la data arestării provizorii, dacă statul solicitat nu a primit cererea oficială de extrădare și documentele în sprijinul acesteia, cerute potrivit art. 8. În acest scop, primirea cererii oficiale de extrădare și a documentelor în sprijinul cererii de extrădare de către ambasada statului solicitat în statul solicitant, până la data menționată mai sus, constituie primirea de către statul solicitat.
Jurisprudență (5)

(5) Punerea în libertate potrivit alin. (4) nu exclude rearestarea ulterioară în vederea extrădării și extrădarea persoanei respective dacă cererea de extrădare și documentele în sprijinul acesteia sunt primite la o dată ulterioară.
Jurisprudență (1)

ARTICOLUL 13 Hotărârea și predarea Jurisprudență (8)

(1) Statul solicitat informează prompt statul solicitant cu privire la hotărârea sa asupra cererii de extrădare.

(2) În caz de respingere totală sau parțială a cererii, statul solicitat comunică motivele refuzului. Statul solicitat transmite, la cerere, copiile hotărârilor judecătorești pertinente.

(3) În cazul în care cererea de extrădare este aprobată, autoritățile statului solicitant și ale celui solicitat vor conveni asupra datei și locului predării persoanei căutate.
Jurisprudență (1)

(4) În cazul în care persoana căutată nu este preluată de pe teritoriul statului solicitat în perioada de timp prevăzută de legislația acelui stat, persoana respectivă poate fi pusă în libertate și statul solicitat are dreptul să refuze o cerere ulterioară de extrădare pentru aceeași infracțiune sau aceleași infracțiuni.

ARTICOLUL 14 Predarea temporară și predarea amânată Jurisprudență (5)

(1) Dacă se acordă extrădarea unei persoane care face obiectul unui proces penal sau se află în executarea unei pedepse în statul solicitat, statul solicitat poate preda temporar persoana căutată statului solicitant în vederea urmăririi penale. Persoana astfel predată va fi ținută în stare de arest în statul solicitant și va fi returnată în statul solicitat după finalizarea procedurilor împotriva persoanei respective, în conformitate cu condițiile ce vor fi stabilite prin acord între părți. Timpul petrecut în arest pe teritoriul statului solicitant în timpul urmăririi penale poate fi computat din perioada rămasă de executat în statul solicitat.
Jurisprudență (1)

(2) Statul solicitat poate amâna procedurile de extrădare privind o persoană care este urmărită penal sau se află în executarea unei pedepse în acel stat. Amânarea poate continua până când urmărirea persoanei căutate s-a finalizat sau până când pedeapsa aplicată a fost executată.
Jurisprudență (2)

ARTICOLUL 15 Cereri de extrădare sau predare formulate de mai multe state

(1) Dacă statul solicitat primește cereri de extrădare privind aceeași persoană de la statul solicitant și de la un alt stat sau alte state, fie pentru aceeași infracțiune, fie pentru infracțiuni diferite, autoritatea executivă a statului solicitat va stabili cărui stat, dacă este cazul, va preda acea persoană.

(2) În cazul în care România primește o cerere de extrădare formulată de Statele Unite ale Americii și o cerere de predare în baza unui mandat european de arestare pentru aceeași persoană, fie pentru aceeași infracțiune, fie pentru infracțiuni diferite, autoritatea sa judiciară sau orice altă autoritate care ar putea fi desemnată ulterior va determina cărui stat, dacă este cazul, va preda acea persoană.

(3) La luarea unei decizii potrivit alin. (1) și (2), statul solicitat va ține seama de toate elementele relevante, inclusiv, dar fără a se limita la, de următoarele:

a) dacă cererile au fost formulate în baza unui tratat;

b) locul unde fiecare infracțiune a fost săvârșită;

c) interesele statelor solicitante;

d) gravitatea faptelor;

e) naționalitatea sau cetățenia victimei;

f) posibilitatea unei extrădări ulterioare între statele solicitante; și

g) ordinea cronologică a primirii cererilor din partea statelor solicitante.

ARTICOLUL 16 Sechestrarea și remiterea de bunuri Jurisprudență (4)

(1) În limitele permise de propria legislație, statul solicitat poate sechestra și remite statului solicitant toate obiectele, inclusiv bunurile, documentele, mijloacele de probă și toate câștigurile în numerar sau sub orice altă formă, care au legătură cu infracțiunea pentru care se acordă extrădarea. Obiectele menționate mai sus pot fi remise chiar dacă extrădarea nu poate deveni efectivă din cauza decesului, dispariției sau evadării persoanei căutate și pot fi remise înainte de extrădare.

(2) Statul solicitat poate condiționa remiterea obiectelor de oferirea unor asigurări satisfăcătoare din partea statului solicitant că acestea vor fi returnate în statul solicitat cât mai curând posibil. Statul solicitat poate, de asemenea, să amâne remiterea unor asemenea obiecte dacă acestea sunt necesare ca mijloace de probă în statul solicitat.


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...