Parlamentul României

Legea nr. 59/2016 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanțe periculoase

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 21 aprilie 2016

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 6

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziții generale

SECȚIUNEA 1 Obiectul și domeniul de aplicare

Art. 1. -

(1) Prezenta lege reglementează măsuri pentru prevenirea accidentelor majore în care sunt implicate substanțe periculoase, precum și pentru limitarea consecințelor acestora asupra sănătății umane și asupra mediului, pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecție pe întreg teritoriul național, într-o manieră consecventă și eficace.

(2) Prevederile prezentei legi nu aduc atingere dispozițiilor privind protecția civilă, respectiv securitatea și sănătatea în muncă.

Art. 2. -

(1) Prevederile prezentei legi se aplică amplasamentelor definite la art. 3 pct. 1.

(2) Prezenta lege nu se aplică:

a) amplasamentelor, instalațiilor sau zonelor de depozitare ale unităților militare;

b) pericolelor create de radiații ionizante provenite de la materiale radioactive;

c) transportului de substanțe periculoase și depozitării temporare direct legate de transportul pe căi rutiere, căi ferate, căi de navigație fluvială interne, căi maritime sau aeriene, în afara amplasamentelor care intră sub incidența prevederilor prezentei legi, inclusiv încărcării, descărcării și transportului la ori de la alte mijloace de transport pe docuri, pontoane sau stații de triaj;

d) transportului de substanțe periculoase prin conducte, inclusiv stații de pompare, în afara amplasamentelor care intră sub incidența prevederilor prezentei legi;

e) explorării și exploatării minereurilor în mine și cariere, inclusiv prin intermediul forajelor;

f) explorării și exploatării offshore, astfel cum acest termen este definit la art. 2 pct. 2 din Directiva 2013/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iunie 2013 privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore și de modificare a Directivei 2004/35/CE, a minereurilor, inclusiv a hidrocarburilor;

g) depozitării gazelor în situri subterane aflate în largul mării, fiind incluse atât siturile de depozitare dedicate, cât și siturile unde au loc explorarea și exploatarea minereurilor, inclusiv a hidrocarburilor;

h) depozitelor de deșeuri, inclusiv depozitării subterane a deșeurilor.

(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (2) lit. e) și h), sunt incluse în domeniul de aplicare a prevederilor prezentei legi:

a) depozitarea subterană pe întreg teritoriu, cu excepția zonelor offshore, a gazului în straturi naturale, acvifere, cavități saline și mine dezafectate; și

b) operațiunile de prelucrare chimică și termică și depozitarea aferentă acestor operațiuni, care implică substanțe periculoase, precum și instalațiile funcționale de eliminare a sterilului, inclusiv bazine de decantare sau baraje care conțin substanțe periculoase.

SECȚIUNEA a 2-a Definiții

Art. 3. -

Pentru aplicarea prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:

1. amplasament - întreaga zonă care se află sub controlul unui operator, unde sunt prezente substanțe periculoase în una sau mai multe instalații situate în această zonă, inclusiv în infrastructurile sau activitățile obișnuite ori conexe; amplasamentele sunt fie amplasamente de nivel inferior, fie amplasamente de nivel superior;

2. amplasament de nivel inferior - un amplasament în care substanțele periculoase sunt prezente în cantități egale sau mai mari decât cantitățile prevăzute în coloana 2 din partea 1 sau în coloana 2 din partea a 2-a din anexa nr. 1, dar mai mici decât cantitățile prevăzute în coloana 3 din partea 1 sau în coloana 3 din partea a 2-a din anexa nr. 1, acolo unde este necesar aplicându-se regula de însumare stabilită în nota 4 din anexa nr. 1;

3. amplasament de nivel superior - un amplasament în care substanțele periculoase sunt prezente în cantități egale cu sau mai mari decât cantitățile prevăzute în coloana 3 din partea 1 ori în coloana 3 din partea a 2-a din anexa nr. 1, acolo unde este necesar aplicându-se regula de însumare stabilită în nota 4 din anexa nr. 1;

4. amplasament învecinat - un amplasament a cărui poziționare în apropierea unui alt amplasament este de natură să sporească riscul sau consecințele unui accident major;

5. amplasament nou:

a) un amplasament care intră în exploatare sau este construit de la data intrării în vigoare a prezentei legi; sau

b) un sit de exploatare care intră sub incidența prevederilor prezentei legi sau un amplasament de nivel inferior care devine amplasament de nivel superior ori un amplasament de nivel superior care devine amplasament de nivel inferior de la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a unor modificări ale instalațiilor sau activităților sale ce duc la o modificare a inventarului său de substanțe periculoase;

6. amplasament existent - un amplasament care până la data intrării în vigoare a prezentei legi se afla în domeniul de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanțe periculoase, cu modificările și completările ulterioare, iar de la data intrării în vigoare a prezentei legi intră sub incidența prevederilor acesteia, fără a-și modifica clasificarea de amplasament de nivel inferior sau de amplasament de nivel superior;

7. alt amplasament - un sit de exploatare care intră în domeniul de aplicare a prevederilor prezentei legi sau un amplasament de nivel inferior care devine amplasament de nivel superior ori un amplasament de nivel superior care devine amplasament de nivel inferior de la data intrării în vigoare a prezentei legi, din alte motive decât cele prevăzute la pct. 5;

8. accident major - un eveniment, cum ar fi o emisie majoră, un incendiu sau o explozie ce rezultă din evoluții necontrolate în cursul exploatării oricărui amplasament care intră sub incidența prevederilor prezentei legi și care conduce la pericole grave, imediate sau întârziate, pentru sănătatea umană sau pentru mediu, în interiorul sau în exteriorul amplasamentului, și care implică una ori mai multe substanțe periculoase;

9. amestec - o mixtură sau o soluție compusă din două sau mai multe substanțe;

10. depozitare - prezența unei cantități de substanțe periculoase în scopul înmagazinării, depozitării în condiții de siguranță sau menținerii în stoc;

11. efectul domino - rezultatul unei serii de evenimente, în cascadă, în care consecințele unui accident ce are loc la o instalație, un sit de exploatare sau un amplasament sunt amplificate prin propagarea efectelor sale și producerea unui alt accident la o altă instalație, alt sit de exploatare ori amplasament, din cauza distanțelor dintre amplasamente și a proprietăților substanțelor prezente, și care conduce în final la un accident major;

12. inspecție - toate acțiunile, inclusiv vizite la fața locului, verificări ale unor măsuri interne, sisteme, rapoarte și documente de monitorizare, precum și orice monitorizare necesară, efectuată de către sau în numele autorității competente, pentru a verifica și a promova conformarea amplasamentelor cu cerințele prezentei legi;

13. instalație - o unitate tehnică din cadrul unui amplasament, aflată la nivelul sau sub nivelul solului, în care sunt produse, utilizate, manipulate ori depozitate substanțe periculoase; aceasta cuprinde totalitatea echipamentelor, structurilor, sistemelor de conducte, utilajelor, instrumentelor, căilor ferate proprii de garare, docurilor, cheiurilor de descărcare care deservesc instalația, pontoanelor, depozitelor sau altor structuri similare, plutitoare ori de altă natură, necesare pentru exploatarea instalației respective;

14. operator - orice persoană fizică sau juridică care exploatează ori deține controlul unui amplasament sau al unei instalații ori căreia, potrivit prevederilor legislației naționale, i-a fost delegată puterea de decizie economică sau de luare a deciziilor asupra funcționării din punct de vedere tehnic și al siguranței amplasamentului ori instalației;

15. pericol - proprietatea intrinsecă a unei substanțe periculoase sau a unei situații fizice, cu potențial de a produce daune asupra sănătății umane ori asupra mediului;

16. prezența substanțelor periculoase - prezența efectivă sau anticipată a substanțelor periculoase pe amplasament ori a substanțelor periculoase despre care se poate prevedea că ar putea fi generate în timpul pierderii controlului asupra proceselor, inclusiv a activităților de depozitare, în oricare dintre instalațiile aflate în cadrul amplasamentului, în cantități egale cu sau mai mari decât cantitățile relevante pentru încadrare prevăzute în anexa nr. 1;

17. public - orice persoană fizică sau juridică, indiferent de forma de constituire a acesteia;

18. public interesat - publicul afectat sau posibil a fi afectat ori care are un interes în luarea unei decizii privind oricare dintre aspectele prevăzute la art. 15 alin. (1); în accepțiunea prezentei definiții, organizațiile neguvernamentale care promovează protecția mediului și care îndeplinesc toate cerințele aplicabile în conformitate cu legislația națională sunt considerate public interesat;

19. risc - probabilitatea ca un efect specific să se producă într-o anumită perioadă sau în anumite împrejurări;

20. risc rezidual - riscul rămas după aplicarea măsurilor de reducere a acestuia;

21. substanță periculoasă - o substanță sau un amestec care intră sub incidența părții 1 ori care este prevăzută/prevăzut în partea a 2-a din anexa nr. 1, inclusiv sub formă de materie primă, produs, produs secundar, rezidual sau intermediar.

CAPITOLUL II Obligații și responsabilități

SECȚIUNEA 1 Evaluarea pericolelor de accident major pentru o anumită substanță periculoasă

Art. 4. -

(1) În situația în care un operator consideră că o anumită substanță periculoasă care intră sub incidența dispozițiilor prevăzute în anexa nr. 1 nu poate cauza, în practică, o emisie de materie sau energie care ar putea provoca un accident major, atât în condiții normale, cât și în condiții anormale, acestea putând fi rezonabil prevăzute și nu prezintă un pericol de accident major, notifică acest lucru autorităților competente prevăzute la art. 6 alin. (2) lit. a), transmițând și justificarea care stă la baza unei astfel de propuneri, inclusiv informațiile prevăzute la alin. (4).

(2) Autoritățile competente prevăzute la art. 6 alin. (2) lit. a) realizează o verificare preliminară a informațiilor din documentele primite potrivit prevederilor alin. (1) de la operator, din punctul de vedere al respectării dispozițiilor alin. (4), și transmit documentele către Secretariatul de risc al Agenției Naționale pentru Protecția Mediului.

(3) Secretariatul de risc al Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, în colaborare cu celelalte autorități competente prevăzute la art. 6 alin. (1), în urma verificării finale a documentației primite potrivit prevederilor alin. (2), notifică, prin Secretariatul de risc al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, Comisia Europeană, cu informarea prealabilă a operatorului.

(4) În sensul prevederilor alin. (1)-(3), informațiile necesare Comisiei Europene pentru evaluarea proprietăților substanței periculoase în cauză, din care decurg riscuri pentru sănătate, riscuri fizice și riscuri pentru mediu, includ:

a) o listă detaliată a proprietăților necesare pentru a evalua potențialul substanței periculoase de a provoca daune fizice, de sănătate sau asupra mediului;

b) proprietățile fizice și chimice, de exemplu: masa moleculară, presiunea vaporilor saturați, toxicitatea intrinsecă, punctul de fierbere, reactivitatea, vâscozitatea, solubilitatea și alte proprietăți relevante;

c) proprietățile care prezintă riscuri fizice sau pentru sănătate, de exemplu: reactivitatea, inflamabilitatea, toxicitatea împreună cu alți factori, precum și modul în care substanța periculoasă atacă organismul, raportul vătămări/decese, efectele pe termen lung și alte proprietăți relevante;

d) proprietățile din care decurg riscuri pentru mediu, de exemplu: ecotoxicitatea, persistența, bioacumularea, potențialul de propagare pe distanțe lungi în mediu și alte proprietăți relevante;

e) dacă este disponibilă, clasificarea la nivelul Uniunii Europene a substanței sau amestecului potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006;

f) informații despre condițiile de exploatare specifice substanței, de exemplu: temperatura, presiunea și alte condiții relevante în care substanța periculoasă poate fi stocată, utilizată și/sau poate fi prezentă în cazul unor operațiuni anormale previzibile sau al unui accident, precum incendiul.

SECȚIUNEA a 2-a Obligațiile generale care revin operatorului

Art. 5. -

(1) Potrivit prevederilor prezentei legi, operatorul are următoarele obligații:

a) să ia toate măsurile necesare, potrivit prevederilor legislației în vigoare, pentru a preveni accidentele majore și pentru a limita consecințele acestora asupra sănătății umane și asupra mediului;

b) de a dovedi autorităților competente prevăzute la art. 6, în orice moment, în special cu ocazia inspecțiilor prevăzute la art. 20 și a controalelor prevăzute la art. 13 alin. (1), că a luat toate măsurile necesare pentru prevenirea accidentelor majore care implică substanțe periculoase și pentru limitarea consecințelor acestora asupra sănătății umane și asupra mediului.

(2) Operatorii au obligația să desemneze un responsabil pentru managementul securității la nivelul amplasamentului, în vederea asigurării aplicării prevederilor prezentei legi.

SECȚIUNEA a 3-a Autorități competente

Art. 6. -

(1) Autoritățile competente desemnate la nivel central responsabile pentru aplicarea prevederilor prezentei legi sunt:

a) Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin Secretariatul de risc, denumit în continuare SRMMAP, Agenția Națională pentru Protecția Mediului, prin Secretariatul de risc, denumit în continuare SRANPM, și Garda Națională de Mediu, prin Comisariatul General, denumit în continuare GNMCG;

b) Ministerul Afacerilor Interne, prin Departamentul pentru Situații de Urgență, reprezentat de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, denumit în continuare IGSU.

(2) Autoritățile competente desemnate la nivel județean responsabile pentru aplicarea prevederilor prezentei legi sunt:

a) agențiile județene pentru protecția mediului, prin secretariatul de risc, denumite în continuare SRAPM;

b) Comisariatul Municipiului București, Comisariatul Rezervației Biosferei "Delta Dunării" și comisariatele județene din cadrul Gărzii Naționale de Mediu, denumite în continuare CJGNM;

c) Inspectoratul pentru Situații de Urgență București-Ilfov și inspectoratele județene pentru situații de urgență, denumite în continuare ISUJ.

(3) Autoritățile competente desemnate potrivit prevederilor alin. (1) și (2) cooperează și își coordonează activitățile în vederea aplicării prevederilor prezentei legi.

(4) Autoritățile competente la nivel central cooperează cu Comisia Europeană în cadrul activităților de sprijinire a punerii în aplicare a prevederilor prezentei legi, implicând, atunci când este necesar, părțile interesate.

(5) În scopul realizării prevederilor prezentei legi, autoritățile competente prevăzute la alin. (1) și (2) acceptă informații echivalente, care îndeplinesc oricare dintre dispozițiile prezentei legi și care sunt prezentate de operatori în conformitate cu obligațiile ce le revin din alte acte normative relevante de la nivel european și, respectiv, național. În astfel de cazuri, autoritățile competente asigură respectarea prevederilor prezentei legi.

SECȚIUNEA a 4-a Notificarea

Art. 7. -

(1) Operatorul are obligația de a transmite SRAPM, pe suport hârtie, în 3 exemplare, și în format electronic, o notificare care să cuprindă următoarele:

a) numele și/sau denumirea comercială a operatorului și adresa completă a amplasamentului în cauză;

b) sediul social al operatorului, inclusiv adresa completă a acestuia;

c) numele și funcția persoanei care răspunde de amplasament, dacă aceasta este diferită de cea prevăzută la lit. a);

d) fișele cu date de securitate și alte informații necesare, suficiente pentru a identifica substanțele periculoase și categoria de substanțe implicate sau care ar putea fi prezente;

e) cantitatea și forma fizică sub care se prezintă substanța sau substanțele periculoase în cauză, precum și capacitățile de stocare existente pe amplasament, exprimate în tone;

f) activitatea sau activitatea propusă a instalației ori a zonelor de depozitare;

g) date despre imediata vecinătate a amplasamentului, factorii care ar putea provoca un accident major sau agrava consecințele acestuia, inclusiv, dacă sunt disponibile, detalii privind amplasamentele vecine, siturile de exploatare, chiar dacă nu intră în domeniul de aplicare a prevederilor prezentei legi, zone și dezvoltări care ar putea fi sursa unui accident major ori ar putea crește riscul sau agrava consecințele unui accident major și al unor efecte domino.

(2) Notificarea sau actualizarea acesteia, după caz, se trimite SRAPM, în următoarele termene:

a) pentru amplasamentele noi, înainte de obținerea autorizației de construire sau a exploatării, după caz, cu respectarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, respectiv a procedurii de emitere a autorizației/autorizației integrate de mediu, potrivit prevederilor legislației specifice, sau cu 90 de zile înainte de schimbarea ce determină o modificare a inventarului de substanțe periculoase, ca urmare a unor modificări ale instalațiilor ori activităților sale;

b) în toate celelalte cazuri, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi și de la care se aplică amplasamentului în cauză.

(3) Procedura de notificare a activităților care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanțe periculoase se aprobă prin ordin comun al ministrului mediului, apelor și pădurilor și al ministrului afacerilor interne.

(4) În urma notificării primite de SRAPM, autoritățile competente la nivel județean efectuează împreună vizita pe respectivul amplasament și stabilesc încadrarea acestuia, potrivit dispozițiilor prezentei legi.

(5) Prevederile alin. (1) și (2) nu se aplică în cazul în care operatorul a trimis deja o notificare către SRAPM, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 804/2007, cu modificările și completările ulterioare, înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, iar informațiile conținute în notificare sunt în conformitate cu prevederile alin. (1) și au rămas neschimbate.

(6) Operatorul are obligația să actualizeze notificarea și să o transmită SRAPM înainte de următoarele evenimente:

a) orice creștere ori scădere semnificativă a cantității sau orice schimbare semnificativă a naturii ori a formei fizice a substanței periculoase prezente, după cum se indică în notificarea furnizată de operator potrivit prevederilor alin. (1), sau o modificare semnificativă a proceselor în care aceasta este utilizată;

b) modificarea unui amplasament sau a unei instalații care ar putea avea consecințe semnificative în termeni de pericole de accident major;

c) închiderea definitivă a amplasamentului sau dezafectarea acestuia;

d) modificări ale informațiilor prevăzute la alin. (1) lit. a)-c).

(7) În cazul în care evenimentele prevăzute la alin. (6) nu au loc, operatorul elaborează și transmite o notificare actualizată o dată la 5 ani de la depunerea notificării prevăzute la alin. (1).


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...