Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Regulamentul nr. 1001/2017 privind marca Uniunii Europene (text codificat) (Text cu relevanță pentru SEE)
Număr celex: 32017R1001

Modificări (...), Reviste (1)

În vigoare de la 06 iulie 2017

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 118 primul paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (1),

(1) Poziția Parlamentului European din 27 aprilie 2017 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 22 mai 2017.

întrucât:

(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009(2) a fost modificat de mai multe ori și în mod substanțial(3). Este necesar, din motive de claritate și de raționalizare, să se codifice respectivul regulament.

(2) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO L 78, 24.3.2009).

(3) A se vedea anexa II.

(2) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului(4), codificat în 2009 ca Regulamentul (CE) nr. 207/2009, a instituit un sistem de protecție a mărcilor specific Uniunii, care prevedea protecția mărcilor la nivelul Uniunii, în paralel cu protecția mărcilor disponibilă la nivelul statelor membre în conformitate cu sistemele mărcilor naționale armonizate de Directiva 89/104/CEE a Consiliului(5), care a fost codificată ca Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului(6).

(4) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, 14.1.1994).

(5) Prima Directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 40, 11.2.1989).

(6) Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 299, 8.11.2008).

(3) Este oportun să se promoveze o dezvoltare armonioasă a activităților economice în întreaga Uniune și o extindere continuă și echilibrată prin realizarea și buna funcționare a unei piețe interne care să ofere condiții analoge celor existente pe o piață națională. Realizarea unei astfel de piețe și întărirea unității sale implică nu numai eliminarea obstacolelor din calea liberei circulații a mărfurilor și liberei prestări a serviciilor, precum și stabilirea unui sistem care să asigure respectarea concurenței, ci și stabilirea condițiilor juridice care să permită întreprinderilor să își adapteze încă de la început activitățile de producție și distribuție a bunurilor sau de prestare a serviciilor la dimensiunea Uniunii. Printre instrumentele juridice de care ar trebui să dispună întreprinderile în acest scop, sunt adecvate în special mărcile care le permit să își identifice produsele sau serviciile, în egală măsură, în întreaga Uniune, indiferent de frontieră.

(4) Pentru a urmări obiectivele Uniunii menționate anterior, este necesar să se prevadă un regim al mărcilor al Uniunii care conferă întreprinderilor dreptul de a dobândi, conform unei proceduri unice, mărci UE care să se bucure de o protecție uniformă și să producă efecte pe întreg teritoriul Uniunii. Principiul caracterului unitar al mărcii UE, astfel exprimat, ar trebui să se aplice cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament.

(5) Apropierea legislațiilor statelor membre nu permite înlăturarea obstacolului teritorialității drepturilor pe care legislațiile statelor membre le conferă titularilor de mărci. Pentru a permite întreprinderilor să exercite fără nici o piedică o activitatea economică în cadrul întregii piețe interne, ar trebui sa fie posibilă înregistrarea mărcilor reglementate de un drept uniform al Uniunii, care să se aplice direct în toate statele membre.

(6) Experiența dobândită de la instituirea sistemului mărcilor comunitare a arătat că întreprinderile din Uniune și din țările terțe au acceptat sistemul, acesta devenind o completare și o alternativă viabilă și de succes la protecția mărcilor asigurată la nivelul statelor membre.

(7) Cu toate acestea, dreptul Uniunii privind mărcile nu se substituie legislațiilor statelor membre referitoare la mărci. Într-adevăr, nu apare ca fiind justificat să se impună întreprinderilor să solicite înregistrarea mărcilor lor ca mărci UE.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...