Curtea Europeană a Drepturilor Omului - CEDO

Hotărârea privind cauza Oțet împotriva României

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

(Cererea nr. 14317/04)

Hotărârea devine definitivă în condițiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Aceasta poate suferi modificări de formă.

În Cauza Oțet împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), reunită într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secție,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 6 martie 2014,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află cererea nr. 14317/04 îndreptată împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Emil Oțet ("reclamantul"), a sesizat Curtea la 25 februarie 2004, în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția).

2. Reclamantul, care a beneficiat de asistență judiciară, a fost reprezentat de H. A. Matuschka, avocat în Reșița. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna I. Cambrea, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. Reclamantul invocă încălcarea dreptului său la un proces echitabil, în sensul art. 6 § 1 din Convenție, ca urmare mai ales a nerespectării principiului egalității armelor.

4. La 6 mai 2011, cererea a fost comunicată Guvernului.

ÎN FAPT

I. Circumstanțele cauzei

5. Reclamantul s-a născut în 1957 și locuiește în Reșița.

6. Prin rechizitoriul din 29 martie 2002, reclamantul a fost trimis în judecată sub învinuirea de evaziune fiscală (art. 13 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale) și fals intelectual (art. 289 din Codul penal).

7. Prin sentința din 15 octombrie 2002, Judecătoria Reșița ("judecătoria") a pronunțat achitarea reclamantului pentru cele două învinuiri. În urma analizării rezultatelor unei expertize contabile, instanța a concluzionat că faptele de care fusese acuzat reclamantul nu existau. Instanța a luat act de faptul că Ministerul Finanțelor nu a formulat nicio cerere de constituire ca parte civilă.

8. Parchetul de pe lângă judecătorie a declarat apel la Tribunalul Caraș-Severin ("tribunalul").

9. La 9 aprilie 2003, grefa tribunalului a primit o cerere de constituire ca parte civilă din partea Direcției Generale a Finanțelor Publice Caraș-Severin, care dorea să recupereze suma de 561 668 508 lei românești (ROL), echivalentul a 15 000 euro (EUR). Suma reprezenta TVA, impozit pe venit, precum și "majorări aferente" în cuantum de 333 518 611 ROL, echivalentul a 8 900 EUR. Cererea a fost depusă la dosar la 10 aprilie 2003.

10. Reclamantul, asistat de avocatul său ales, a fost prezent la ședința tribunalului din 14 aprilie 2003. Avocatul său a solicitat instanței respingerea apelului parchetului pentru motivele prezentate în concluziile sale scrise. În ultimul rând, reclamantul s-a declarat nevinovat și a solicitat, de asemenea, instanței respingerea apelului parchetului.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...