Curtea Europeană a Drepturilor Omului - CEDO

Hotărârea privind cauza Beraru împotriva României

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

(Cererea nr. 40107/04)

Hotărârea devine definitivă în condițiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Aceasta poate suferi modificări de formă.

În Cauza Beraru împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), reunită într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Dragoljub Popoviæ, Luis López Guerra, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secție,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 18 februarie 2014,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află cererea nr. 40107/04 îndreptată împotriva României, prin care un cetățean israelian, domnul Sorin Schumel Beraru ("reclamantul"), a sesizat Curtea la 12 noiembrie 2004, în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția).

2. Reclamantul a fost reprezentat de domnul B. Schneider și de domnul F. Schultehinrichs, avocați în Frankfurt am Main. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna I. Cambrea, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. Reclamantul a afirmat că nu a beneficiat de dreptul la un proces echitabil în cadrul procesului penal îndreptat împotriva sa. Acesta s-a plâns, în special, că administrarea probelor de către instanțele interne nu a respectat principiul contradictorialității și că instanțele interne au încălcat normele pentru administrarea probelor. Acesta s-a plâns, de asemenea, că instanțele interne nu și-au respectat obligația de a asigura acces la toate probele și nu au luat măsuri pentru ca avocații săi să aibă acces corespunzător la dosar pentru a-i pregăti apărarea.

4. La 27 ianuarie 2011, cererea a fost comunicată Guvernului.

I. Circumstanțele cauzei

5. Reclamantul s-a născut în 1949 și locuiește în Tel Aviv.

A. Istoricul procesului penal

6. În 2001, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a dispus începerea urmăririi penale față de reclamant în legătură cu achiziționarea societății comerciale românești CICO, vândută la licitație de statul român. Reclamantul era învinuit de săvârșirea unor infracțiuni financiare grave.

7. În mai 2001, pe numele reclamantului s-a emis un mandat internațional de arestare.

8. La 18 februarie 2002, procurorul responsabil de caz (H.G.) i-a informat, în scris, pe superiorii ierarhic că i se oferise o mită considerabilă [1,5 milioane de dolari americani (USD)] ca să revoce mandatul de arestare emis pe numele reclamantului. Aceasta a adăugat că soțul său (H.D.) fusese contactat de ofițeri de poliție care se oferiseră să îi faciliteze acesteia contactul cu S.H. - persoana folosită de reclamant ca intermediar.

9. În consecință, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a autorizat supravegherea și înregistrarea convorbirilor telefonice dintre persoanele implicate în darea de mită.

10. La 14 iunie 2002, doi dintre ofițerii de poliție implicați în darea de mită, B.R. și U.I., s-au întâlnit cu soțul doamnei procuror, H.D., la terasa unui restaurant din București ca să-i ofere partea cuvenită din mita avută în vedere. Aceștia au fost reținuți în momentul în care îi înmânau lui H.D. suma de 99 700 USD.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...