Curtea Europeană a Drepturilor Omului - CEDO

Hotărârea privind cauza Creangă împotriva României

Jurisprudență

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

MAREA CAMERĂ

HOTĂRÂREA din 23 februarie 2012

Strasbourg

(Cererea nr. 29.226/03)

Hotărârea este definitivă. Aceasta poate suferi modificări de formă.

În Cauza Creangă împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reunită în Marea Cameră compusă din Nicolas Bratza, președinte, Jean-Paul Costa, Françoise Tulkens, Nina Vajiæ, Dean Spielmann, Lech Garlicki, Peer Lorenzen, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Päivi Hirvelä, Giorgio Malinverni, Mirjana Lazarova Trajkovska, Nebojša Vuèiniæ, Guido Raimondi, Ganna Yudkivska, judecători, și Vincent Berger, jurist,

după ce a deliberat în camera de consiliu la 30 martie 2011 și 18 ianuarie 2012,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la cea din urmă dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află Cererea nr. 29.226/03 îndreptată împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, Sorin Creangă (reclamantul), a sesizat Curtea la 4 septembrie 2003 în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (convenția).

2. Reclamantul a fost reprezentat de S. Cus, avocat în București. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental ad interim, doamna C. Ciută, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. Reclamantul susținea, în special, că lipsirea sa de libertate în data de 16 iulie 2003, între orele 9-22, a fost ilegală, ca și arestarea sa preventivă consecutivă. Acesta a invocat în special art. 5 § 1 din convenție.

4. Cererea a fost repartizată Secției a doua a Curții (art. 52 § 1 din regulament). La 1 noiembrie 2004, Curtea a modificat alcătuirea secțiilor sale (art. 25 § 1 din regulament). Cauza a fost astfel atribuită Secției a treia în noua ei alcătuire (art. 52 § 1 din regulament). În cadrul acestei secții s-a constituit, conform art. 26 § 1 din regulament, camera însărcinată cu judecarea cauzei (art. 27 § 1 din convenție). La 19 februarie 2009, președintele Secției a treia a hotărât să comunice Guvernului cererea.

5. La 15 iunie 2010, camera respectivă, compusă din Josep Casadevall, Elisabet Fura, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupanèiè, Ineta Ziemele, Luis López Guerra și Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secție, a pronunțat hotărârea. Aceasta a declarat în unanimitate cererea admisibilă în ceea ce privește capetele de cerere întemeiate pe art. 5 § 1 din convenție și inadmisibilă pentru celelalte capete. Tot în unanimitate, s-a hotărât că a fost încălcat art. 5 § 1 din convenție în ceea ce privește lipsirea de libertate a reclamantului în data de 16 iulie 2003, între orele 10-22, și arestarea sa la 25 iulie 2003, în urma recursului în anulare; s-a hotărât, de asemenea, că nu a fost încălcat art. 5 § 1 din convenție în ceea ce privește motivarea insuficientă a arestării preventive în perioada 16-18 iulie 2003. Camera a hotărât, de altfel, că statul pârât trebuie să plătească reclamantului 8.000 de euro (EUR) pentru prejudiciul moral și 500 EUR pentru cheltuielile de judecată.

6. La 3 septembrie 2010, Guvernul a solicitat trimiterea cauzei în fața Marii Camere (art. 43 din convenție).

7. La 22 noiembrie 2010, un colegiu al Marii Camere a decis admiterea cererii (art. 73 din regulament).

8. Compunerea Marii Camere a fost alcătuită în conformitate cu art. 26 §§ 4 și 5 din convenție și art. 24 din regulament. La 3 noiembrie 2011, Jean-Paul Costa, președintele Curții, și-a încheiat mandatul. Nicolas Bratza i-a succedat în funcție și de la acea dată a asigurat președinția Marii Camere în speță (art. 9 § 2 din regulament). Jean-Paul Costa și-a păstrat funcția de judecător ulterior expirării mandatului, în temeiul art. 23 § 3 din convenție și art. 24 § 4 din regulament. În urma abținerii lui Corneliu Bîrsan (art. 28 din regulament), judecător ales să reprezinte România, președintele Marii Camere l-a desemnat pe Guido Raimondi în calitate de judecător ad hoc (art. 26 § 4 din convenție și art. 29 § 1 din regulament).

9. Atât reclamantul, cât și Guvernul au depus observații scrise suplimentare (art. 59 § 1 din regulament).

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...