Organizația Internațională a Muncii - OIM

Convenția nr. 168/1988 privind promovarea angajării și proiecția contra șomajului, 1988*)

Modificări (...), Referințe (1)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 25 noiembrie 1992

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Traducere.

Conferința generală a Organizației Internaționale a Muncii, convocată la Geneva de către Consiliul de administrație al Biroului Internațional al Muncii și care s-a reunit la 1 iunie 1988 în cea de-a 75-a sesiune a sa,

subliniind importanța muncii și a angajării productive în cadrul întregii societăți, ținînd cont nu numai de resursele pe care le creează pentru comunitate, dar și de veniturile pe care le aduc lucrătorilor, de rolul social care li se conferă și de sentimentul de satisfacție personală care derivă din aceasta,

amintind normele internaționale existente în domeniul angajării și al protecției contra șomajului (Convenția și Recomandarea privind șomajul, 1934; Recomandarea privind șomajul (tineri), 1935; Recomandarea privind garantarea mijloacelor de existență, 1944; Convenția privind securitatea socială (norme minime), 1952; Convenția și Recomandarea privind politica de angajare, 1964; Convenția și Recomandarea privind valorificarea resurselor umane, 1975; Convenția și Recomandarea privind administrația muncii, 1978; Recomandarea privind politica angajării (dispoziții complementare) 1984,

considerînd că amploarea șomajului și a subangajării afectează diverse țări din lume în toate stadiile de dezvoltare și în special problemele tinerilor, dintre care un mare număr este în căutarea unui prim loc de muncă,

considerînd că de la adoptarea instrumentelor internaționale referitoare la protecția contra șomajului, menționate mai sus, s-au produs în legislația și practica a numeroase state membre importante evoluții care fac necesară revizuirea normelor existente, în special Convenția asupra șomajului, 1934, și adoptarea de noi norme internaționale referitoare la promovarea deplinei angajări, productive și liber alese, prin toate mijloacele potrivite, inclusiv securitatea socială,

notînd că dispozițiile referitoare la prestațiile de șomaj ale Convenției privind securitatea socială (norme minime), 1952, fixează un nivel de protecție depășit azi de cea mai mare, parte a regimurilor de indemnizație existente în țările industrializate și că n-au fost încă completate cu norme mai avansate, spre deosebire de cele referitoare la alte prestații, dar că principiile pe care se bazează această convenție rămîn valabile și că normele sale pot să mai constituie încă un obiectiv ce trebuie atins de către anumite țări în dezvoltare, în măsură să instituie un regim de indemnizații de șomaj,

recunoscînd că politicile care determină o creștere economică susținută și neinflaționistă, o reacție suplă la schimbări, precum și la crearea și promovarea tuturor formelor de angajare productivă și liber aleasă, inclusiv micile întreprinderi, cooperativele, lucrătorii independenți și inițiativele locale în favoarea angajării, chiar și prin redistribuirea resurselor actualmente consacrate finanțării activităților de asistență pură, în favoarea activităților apte de a promova angajarea, în special orientarea, formarea și reeducarea profesională, oferă cea mai bună protecție contra efectelor nefaste ale șomajului involuntar, că totuși șomajul involuntar există și că este necesar, în consecință, să se facă astfel încît sistemele de securitate socială să aducă un ajutor angajărilor și un sprijin economic persoanelor care șomează din motive involuntare,

după ce a hotărît să adopte diverse propuneri referitoare la promovarea angajării și a securității sociale, problemă care constituie cel de-al cincilea punct pe ordinea de zi a sesiunii, tocmai în vederea revizuirii Convenției privind șomajul, 1934,

considerînd că aceste propuneri ar trebui să ia forma unei convenții internaționale,

adoptă, la 21 iunie 1988, următoarea convenție, care va fi denumită Convenție privind promovarea angajării și protecția contra șomajului, 1988.

Partea I Dispoziții generale

ARTICOLUL 1

În sensul prezentei convenții:

a) termenul legislație cuprinde legi și reglementări, precum și dispoziții statutare în materie de securitate socială;

b) termenul prescris înseamnă determinat prin sau în virtutea legislației naționale.

ARTICOLUL 2

Orice stat membru trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru a-și coordona regimul de protecție contra șomajului și politica sa de angajare. În acest scop, trebuie vegheat ca regimul său de protecție contra șomajului și, în special, modalitățile de indemnizare pentru șomaj să contribuie la promovarea deplinei angajări, productive și liber alese, și să nu aibă ca efect descurajarea celor ce angajează de a oferi și a lucrătorilor de a căuta o angajare productivă.

ARTICOLUL 3

Dispozițiile prezentei convenții trebuie să fie puse în aplicare în consultare și în colaborare cu organizațiile celor ce angajează și ale lucrătorilor, în conformitate cu practica națională.

ARTICOLUL 4

1. Orice stat membru care ratifică prezenta convenție poate, printr-o declarație care însoțește ratificarea sa, să excludă de la angajamentul care rezultă din această ratificare dispozițiile părții a VII-a.

2. Orice stat membru care a făcut o astfel de declarație poate să o anuleze oricînd printr-o declarație ulterioară.

ARTICOLUL 5

1. Orice stat membru poate, printr-o declarație care însoțește ratificarea, să-și rezerve dreptul la cel mult 2 derogări temporare prevăzute la paragraful 4 al art. 10, la paragraful 3 al art. 11, la paragraful 2 al art. 15, la paragraful 2 al art. 18, la paragraful 4 al art. 19, la paragraful 2 al art. 23, la paragraful 2 al art. 24 și la paragraful 2 al art. 25. Această declarație trebuie să enunțe motivele care justifică aceste derogări.

2. Contrar dispozițiilor de la paragraful 1, un membru, a cărui aplicare limitată a sistemului de securitate socială o justifică, poate, printr-o declarație care însoțește ratificarea sa, să-și rezerve dreptul derogărilor temporare prevăzute la paragraful 4 al art. 10, la paragraful 3 al art. 11, la paragraful 2 al art. 15, la paragraful 2 al art. 18, la paragraful 4 al art. 19, la paragraful 2 al art. 23, la paragraful 2 al art. 24 și la paragraful 2 al art. 25. Această declarație trebuie să enunțe motivele care justifică aceste derogări.

3. Orice stat membru care face o declarație pentru aplicarea paragrafului 1 sau a paragrafului 2, în rapoartele asupra aplicării prezentei convenții pe care le prezintă în virtutea art. 22 al Constituției Organizației Internaționale a Muncii, trebuie să facă cunoscut, în legătură cu fiecare dintre derogările al căror beneficiu și l-a rezervat:

a) fie că motivele pe care le-a avut pentru acest lucru continuă să existe;

b) fie că renunță, începînd de la o dată determinată, să se prevaleze de derogarea respectivă.

4. Orice stat membru care face o declarație pentru aplicarea paragrafului 1 sau a paragrafului 2 va trebui, în funcție de obiectul declarației sale și atunci cînd circumstanțele o vor permite:

a) să acopere eventualitatea șomajului parțial;

b) să mărească numărul de persoane protejate;

c) să majoreze cuantumul indemnizațiilor;

d) să reducă durata perioadei de așteptare;

e) să extindă durata de plată a indemnizațiilor;

f) să adapteze regimurile legale de securitate socială la condițiile activității profesionale a lucrătorilor care lucrează cu program redus;

g) să se străduiască să garanteze îngrijiri medicale beneficiarilor de indemnizații de șomaj și persoanelor din sarcina lor;

h) să se străduiască să garanteze luarea în considerare a perioadelor în cursul cărora aceste indemnizații sînt plătite în vederea achiziționării dreptului la prestații de securitate socială și, dacă este cazul, pentru calculul prestațiilor de invaliditate, de bătrînețe și de urmași.

ARTICOLUL 6

1. Orice stat membru trebuie să garanteze egalitatea de tratament tuturor persoanelor protejate, fără discriminare bazată pe rasă, culoare, sex, religie, opinie politică, ascendență națională, naționalitate, origine etnică sau socială, invaliditate sau vîrstă.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu se opun adoptării de măsuri speciale care sînt justificate de către situația unor grupuri determinate, în cadrul regimurilor vizate la paragraful 2 al art. 12, sau destinate să răspundă necesităților specifice ale unor categorii de persoane care întîmpină probleme speciale pe piața muncii, în special grupurile dezavantajate, și nici încheierii de acorduri bilaterale sau multilaterale între state referitoare la prestațiile de șomaj pe o bază de reciprocitate.

Partea a II-a Promovarea angajării productive

ARTICOLUL 7

Orice stat membru trebuie să formuleze ca obiectiv prioritar o politică care vizează promovarea deplinei angajări, productive și liber alese, prin toate mijloacele adecvate, inclusiv securitatea socială. Aceste mijloace ar trebui să includă, în special, serviciile de angajare, pregătire și orientare profesională.

ARTICOLUL 8

1. Orice stat membru trebuie să se străduiască să stabilească, sub rezerva legislației și a practicii naționale, măsuri speciale pentru promovarea posibilităților adiționale de angajare și de ajutor pentru angajare și să înlesnească angajarea productivă și liber aleasă a unor categorii determinate de persoane dezavantajate, care au sau sînt susceptibile de a avea dificultăți pentru găsirea unei angajări durabile, așa cum sînt femeile, tinerii lucrători, persoanele handicapate, muncitorii în vîrstă, șomerii de lungă durată, muncitorii emigranți cu statut legal și muncitorii afectați de schimbările structurale.

2. Orice stat membru trebuie să specifice în rapoartele sale, în baza art. 22 din Constituția Organizației Internaționale a Muncii, categoriile de persoane în favoarea cărora se obligă să promoveze măsuri de angajare.

3. Orice stat membru trebuie să se străduiască să extindă în mod progresiv promovarea angajării productive la un număr mai mare de categorii decît cel care era acoperit la origine.

ARTICOLUL 9

Măsurile vizate prin prezentă parte trebuie să se inspire din Convenția și Recomandarea asupra valorificării resurselor umane, 1975 și ale Recomandării privind politica angajării (dispoziții complementare), 1984.

Partea a III-a Eventualități acoperite

ARTICOLUL 10

1. Eventualitățile acoperite trebuie să cuprindă, în condiții prestabilite, șomajul complet, definit ca o pierdere a cîștigului datorată imposibilității de a obține o angajare convenabilă, ținînd cont de dispozițiile paragrafului 2 al art. 21, pentru o persoană capabilă de a lucra, disponibilă pentru muncă și efectiv în căutare de angajare.

2. Orice stat membru trebuie să se străduiască să extindă protecția convenției, în condiții prestabilite, la următoatele eventualități:

a) pierderea cîștigului, datorată șomajului parțial, definit ca o reducere temporară a duratei normale sau legale de lucru;

b) suspendarea sau reducerea cîștigului, datorată unei suspendări temporare a lucrului, fără încetarea raportului de muncă, în special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare.

3. Orice stat membru trebuie, în afară de acestea, să se străduiască să prevadă acordarea de indemnizații lucrătorilor cu program redus, care sînt efectiv în căutare de o angajare cu program normal de lucru. Totalul indemnizațiilor și cîștigurilor provenind din angajarea lor cu program redus poate fi de natură să-i determine să caute o angajare cu program normal.

4. Atunci cînd o declarație făcută în virtutea art. 5 este în vigoare, aplicarea paragrafelor 2 și 3 poate fi amînată.

Partea a IV-a Persoane protejate

ARTICOLUL 11

1. Persoanele protejate trebuie să cuprindă categorii prestabilite de salariați, care să formeze,în total, cel puțin 85% din ansamblul salariaților, inclusiv agenții deținînd funcții publice și ucenicii.

2. Contrar dispozițiilor paragrafului 1, agenții deținînd funcții publice, a căror angajare este garantată prin legislația națională pînă la vîrstă normală de pensionare, pot fi excluși de la protecție.

3. Atunci cînd o declarație făcută în virtutea art. 5 este în vigoare, persoanele protejate trebuie să cuprindă:

a) fie categorii prescrise de salariați, care să formeze, în total, cel puțin 50% din ansamblul salariaților;

b) fie, dacă nivelul de dezvoltare o justifică în mod special, categorii prescrise de salariați, care să formeze, în total, cel puțin 50% din ansamblul salariaților care lucrează în întreprinderi industriale care folosesc cel puțin 20 de persoane angajate.

Partea a V-a Metode de protecție

ARTICOLUL 12

1. Orice stat membru poate determina metoda sau metodele de protecție pe care le-a ales pentru a pune în aplicare dispozițiile convenției, fie că este vorba de regimuri contributive sau necontributive, sau de combinarea unor astfel de regimuri, cu condiția să nu se dispună altfel prin prezenta convenție.

2. Totuși, dacă legislația unui stat membru protejează pe toți rezidenții ale căror resurse în timpul eventualității nu exced limitele prescrise, protecția acordată poate fi limitată în funcție de resursele beneficiarului și familiei sale, în conformitate cu dispozițiile art. 16.

Partea a VI-a Atribuirea de indemnizații

ARTICOLUL 13

Prestațiile acordate șomerilor sub formă de plăți periodice pot fi legate de metodele de protecție.

ARTICOLUL 14

În cazul șomajului complet trebuie acordate indemnizații sub formă de plăți periodice, calculate astfel încît să furnizeze beneficiarului o indemnizație parțială și tranzitorie a pierderii cîștigului și să evite, în același timp, efectele descurajatoare pentru căutarea unui loc de muncă și crearea de locuri de muncă.

ARTICOLUL 15

1. În cazul șomajului complet și al suspendării cîștigului datorat unei încetări temporare a lucrului, fără încetarea raportului de muncă, dacă această ultimă eventualitate este acoperită, trebuie să se acorde indemnizații sub formă de plăți periodice calculate în modul următor:

a) atunci cînd aceste indemnizații sînt determinate în raport cu cotizațiile vărsate de către persoana protejată sau în numele său, sau cu cîștigul anterior, ele trebuie fixate la cel puțin 50% din cîștigul anterior, în limita eventuală a maximului indemnizației sau cîștigului, legate, de exemplu, de salariul unui muncitor calificat sau de salariul mediu al lucrătorilor din regiunea respectivă;

b) atunci cînd aceste indemnizații nu sînt stabilite în funcție de cotizațiile și cîștigul anterior, ele trebuie fixate la cel puțin 50% din salariul minim legal sau din salariul pentru o muncă necalificată obișnuită, sau la un cuantum minim indispensabil pentru cheltuieli esențiale, cuantumul cel mai mare trebuind să fie reținut.

2. Atunci cînd o declarație făcută în virtutea art. 5 este în vigoare, cuantumul indemnizațiilor trebuie să fie cel puțin egal cu:

a) fie 45% din cîștigul anterior;

b) fie 45% din salariul minim legal sau din salariul unui muncitor necalificat obișnuit, fără ca acest procentaj să poată fi inferior cuantumului minimal indispensabil pentru cheltuielile esențiale.

3. Dacă acest lucru este potrivit, procentajele specificate la paragrafele 1 și 2 pot fi atinse comparînd plățile periodice, fără impozit și cotizație, cu cîștigul fără impozit și cotizație.

ARTICOLUL 16

Contrar dispozițiilor art. 15, indemnizațiile acordate după durata inițială specificată la alin. a) al paragrafului 2 al art. 19, precum și indemnizațiile acordate de către un stat membru vizat la paragraful 2 al art. 12 pot fi fixate ținînd cont de alte resurse de care dispune beneficiarul și familia sa, dincolo de o limită stabilită, în funcție de un barem prestabilit. În orice caz, aceste indemnizații, combinate cu orice alte prestații la care ei pot avea dreptul, trebuie să le garanteze condiții de existență sănătoase și convenabile în funcție de normele naționale.

ARTICOLUL 17

1. Dacă legislația unui stat membru subordonează dreptul la indemnizațiile de șomaj îndeplinirii unui stagiu, acest stagiu nu trebuie să depășească durata considerată necesară pentru a evita abuzurile.

2. Orice stat membru trebuie să se străduiască să adapteze stagiul la condițiile de activitate profesională a lucrătorilor sezonieri.

ARTICOLUL 18

1. Dacă legislația unui stat membru prevede că indemnizațiile nu încep a fi acordate în caz de șomaj complet decît la expirarea unui termen de așteptare, durata acestui termen nu trebuie să depășească 7 zile.

2. Atunci cînd o declarație făcută în virtutea art. 5 este în vigoare, durata termenului de așteptare nu trebuie să depășească 10 zile.

3. Atunci cînd este vorba de lucrători sezonieri, termenul de așteptare prevăzut la paragraful 1 poate fi adaptat la condițiile activității lor profesionale.

ARTICOLUL 19

1. Indemnizațiile acordate în caz de șomaj complet și de suspendare a cîștigului, datorate unei încetări temporare a lucrului fără încetarea raportului de muncă, trebuie să fie vărsate pe toată durata acestor eventualități.

2. Totuși, în caz de șomaj complet:

a) durata inițială a acordării indemnizațiilor vizate la art. 15 poate fi limitată la 26 de săptămîni pentru cazurile de șomaj sau la 39 de săptămîni în cursul întregii perioade de 24 de luni;

b) în caz de prelungire a șomajului, la expirarea acestei perioade inițiale de indemnizație, durata de acordare a indemnizațiilor calculate, eventual, în funcție de resursele beneficiarului și ale familiei sale, în conformitate cu dispozițiile art. 16, poate fi limitată la o perioadă stabilită.

3. Dacă legislația unui stat membru prevede că durata inițială a acordării indemnizațiilor vizate la art. 15 este eșalonată în funcție de durata stagiului, media duratelor prevăzute pentru acordarea indemnizațiilor trebuie să ajungă la cel puțin 26 de săptămîni.

4. Atunci cînd o declarație făcută în virtutea art. 5 este în vigoare, durata de acordare a indemnizațiilor poate fi limitată la 13 săptămîni în cursul unei perioade de 12 luni sau la o medie de 13 săptămîni, dacă legislația prevede că durata inițială de acordare este eșalonată în funcție de durata stagiului.

5. În cazul vizat la alin. b) al paragrafului 2, orice stat membru trebuie să depună eforturi pentru a acorda celor interesați un ajutor suplimentar adecvat, spre a le permite să regăsească o angajare productivă și liber aleasă, în special recurgînd la măsuri specificate în partea a II-a.

6. Durata plății indemnizațiilor acordate lucrătorilor sezonieri poate fi adaptată condițiilor activității lor profesionale, fără a prejudicia dispozițiile alin. b) al paragrafului 2.

ARTICOLUL 20

Indemnizațiile la care ar fi avut dreptul o persoană protejată în caz de șomaj total sau parțial, sau de suspendare a câștigului datorat unei încetări temporare a lucrului, fără încetarea raportului de muncă, pot fi refuzate, suprimate, suspendate sau reduse într-un mod stabilit, după cum urmează:

a) atît timp cît cel interesat nu se găsește pe teritoriul statului membru;

b) atunci cînd, după aprecierea autorității competente, cel interesat a contribuit deliberat la concedierea sa;

c) atunci cînd, după aprecierea autorității competente, cel interesat a părăsit în mod voluntar slujba sa fără motiv legitim;

d) pe durata unui conflict profesional, atunci cînd cel interesat a încetat lucrul pentru a lua parte la acest conflict sau cînd este împiedicat să lucreze în legătură directă cu încetarea lucrului datorită amintitului conflict;

e) atunci cînd cel interesat a încercat să obțină sau a obținut în mod fraudulos indemnizațiile;

f) atunci cînd cel interesat a neglijat, fără motiv legitim, utilizarea serviciilor puse la dispoziția sa în domeniul angajării, orientării, pregătirii profesionale, reorientării profesionale sau reintegrării într-o muncă convenabilă;

g) atît timp cît cel interesat primește o altă prestație de menținere a venitului, prevăzută de către legislația statului membru în cauză, cu excepția unei prestații familiale, sub rezerva ca partea indemnizațiilor care este suspendată să nu depășească cealaltă prestație.

ARTICOLUL 21

1. Indemnizațiile la care o persoană protejată ar fi avut dreptul în caz de șomaj complet pot fi refuzate, suprimate, suspendate sau reduse într-o măsură prestabilită, atunci cînd cel interesat refuză acceptarea unei angajări convenabile.

2. În aprecierea caracterului convenabil sau nu al unei angajări trebuie să se țină cont, în special, de condițiile prestabilite și într-o măsură corespunzătoare de vârsta șomerului, de vechimea sa în profesia anterioară, de experiența căpătată, de durata șomajului, de starea pieței muncii, de repercusiunile acestei angajări asupra situației personale și familiale a celui interesat și de faptul dacă locul de muncă este disponibil ca urmare directă a unei încetări a lucrului datorită unui conflict profesional în curs de desfășurare.

ARTICOLUL 22

Atunci cînd o persoană protejată a primit direct de la cel ce angajează sau din orice altă sursă, în virtutea legislației naționale sau a unei convenții colective, o indemnizație de plecare a cărei funcție principală este să contribuie la compensarea pierderii cîștigului suferit în caz de șomaj complet:

a) indemnizațiile de șomaj la care ar fi avut dreptul cel interesat pot fi suspendate pe timpul unei perioade care corespunde celei în care indemnizația de plecare permite compensarea pierderii cîștigului; sau

b) indemnizația de plecare poate fi redusă cu o sumă corespunzătoare valorii convertite într-un vărsămînt unic al indemnizațiilor de șomaj la care ar fi avut dreptul cel interesat în timpul unei perioade care corespunde celei în timpul căreia indemnizația de plecare permite compensarea suferită prin pierderea cîștigului, la alegerea fiecărui stat membru.

ARTICOLUL 23

1. Orice stat membru, a cărui legislație include îngrijirile medicale și subordonează direct sau indirect acest drept unei condiții de activitate profesională, trebuie să se străduiască să garanteze, în condiții prestabilite, îngrijiri medicale beneficiarilor de indemnizații de șomaj, precum și persoanelor aflate în sarcina lor.

2. Atunci cînd o declarație făcută în virtutea art. 5 este în vigoare, punerea în aplicare a paragrafului 1 poate fi amînată.

ARTICOLUL 24

1. Orice stat membru trebuie, în condiții prescrise, să se străduiască să garanteze beneficiarilor indemnizațiilor de șomaj luarea în considerare a perioadelor în cursul cărora aceste indemnizații sînt acordate:

a) pentru dobândirea dreptului și, dacă este cazul, calculul prestațiilor de invaliditate, de bătrânețe și de urmași;

b) pentru dobândirea dreptului la îngrijirile medicale, la indemnizațiile de boală și de maternitate și la prestații familiale, după terminarea șomajului, când legislația statului membru respectiv prevede asemenea prestații și îi subordonează direct sau indirect dreptul la o condiție de activitate profesională.

2. Când o declarație făcută în virtutea art. 5 este în vigoare, aplicarea paragrafului 1 poate fi întîrziată.

ARTICOLUL 25

1. Orice stat membru trebuie să asigure adaptarea regimurilor legale de securitate socială care sînt legate de exercitarea unei activități profesionale la condițiile activității profesionale a lucrătorilor cu timp parțial, a căror durată de muncă sau câștiguri nu pot, în condiții prestabilite, să fie considerate ca neglijabile.

2. Atunci cînd o declarație făcută în virtutea art. 5 este în vigoare, punerea în aplicare a paragrafului 1 poate fi amînată.

Partea a VII-a Dispoziții speciale pentru noii solicitanți de angajare

ARTICOLUL 26

1. Statele membre trebuie să ia în considerare faptul că există numeroase categorii de persoane în căutare de lucru, care nu au fost niciodată recunoscute ca șomeri sau care au încetat de a mai fi sau care nu au aparținut niciodată unor regimuri de indemnizație de șomaj sau care au încetat de a le mai aparține, în consecință, cel puțin 3 din următoarele 10 categorii de persoane în căutare de lucru trebuie să beneficieze de prestații sociale, în condiții și conform unor modalități prestabilite:

a) tinerii care și-au terminat pregătirea profesională;

b) tinerii care și-au terminat studiile;

c) tinerii care și-au terminat stagiul militar obligatoriu;

d) orice persoană la terminarea unei perioade pe care a consacrat-o educării unui copil sau îngrijirii unei persoane bolnave, handicapate sau în vîrstă;

e) persoanele al căror soț sau soție a decedat, atunci cînd nu are dreptul la prestații de urmași;

f) persoanele divorțate sau separate;

g) deținuții eliberați;

h) adulții, inclusiv invalizii, care au terminat o perioadă de pregătire;

i) muncitorii migranți, la întoarcerea lor în țara de origine, sub rezerva drepturilor lor dobîndite în baza legislației ultimei țări unde au muncit;

j) persoanele care, înainte, au lucrat pe cont propriu.

2. Orice stat membru trebuie să specifice în raporturile sale, pe baza art. 22 al Constituției Organizației Internaționale a Muncii, categoriile de persoane vizate la paragraful 1, pe care se angajează să le protejeze.

3. Orice stat membru trebuie să se străduiască să extindă progresiv protecția la un număr de categorii de persoane mai ridicat decît cel pe care l-a acceptat la origine.

Partea a VIII-a Garanții juridice, administrative și financiare

ARTICOLUL 27

1. În caz de refuz, de suprimare, de suspendare, de reducere a indemnizațiilor sau de contestare a cuantumului lor, orice solicitant trebuie să aibă dreptul de a face o reclamație la organismul, care administrează regimul de prestații și de a exercita ulterior dreptul la recurs la un organ independent. Solicitantul trebuie să fie informat în scris despre procedurile ce se aplică și care trebuie să fie simple și rapide.

2. Procedura de recurs trebuie să permită solicitantului, în conformitate cu legislația și practica națională, să fie reprezentat sau asistat de către o persoană calificată, aleasă de către el, printr-un delegat al unei organizații reprezentative a lucrătorilor sau printr-un delegat al unei organizații reprezentative a persoanelor protejate.

ARTICOLUL 28

Orice stat membru trebuie să-și asume o responsabilitate generală pentru buna administrare a instituțiilor și serviciilor care concură la aplicarea convenției.

ARTICOLUL 29

1. Atunci cînd administrarea este asigurată printr-un departament guvernamental responsabil față de un parlament, reprezentanții persoanelor protejate și ai celor ce angajează trebuie, în condiții prestabilite, să fie asociați cu titlu consultativ la acesta.

2. Atunci cînd administrarea nu este asigurată de către un departament guvernamental responsabil în fața unui parlament:

a) reprezentanți ai persoanelor protejate trebuie să participe la administrare sau să fie asociați cu drept consultativ în condiții prestabilite;

b) legislația națională poate să prevadă participarea reprezentanților celor ce angajează;

c) legislația poate, de asemenea, prevedea participarea reprezentanților autorităților publice.

ARTICOLUL 30

Atunci cînd subvențiile sînt acordate de către stat sau de sistemul de securitate socială în vederea salvgardării angajărilor, statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a garanta utilizarea exclusivă a acestor subvenții în scopul prevăzut și a împiedica orice fraudă sau orice abuz din partea beneficiarilor.

ARTICOLUL 31

Prezenta convenție revizuiește Convenția privind șomajul, 1934.

ARTICOLUL 32

Ratificările oficiale ale prezentei convenții vor fi comunicate directorului general al Biroului Internațional al Muncii și înregistrate de către acesta.

ARTICOLUL 33

1. Prezenta convenție nu va obliga decît statele membre ale Organizației Internaționale a Muncii a căror ratificare a fost înregistrată de către directorul general.

2. Ea va intra în vigoare după 12 luni după ce ratificările a două state membre au fost înregistrate de către directorul general.

3. În continuare, această convenție va intra în vigoare, pentru fiecare stat membru, la 12 luni după data înregistrării ratificării sale.

ARTICOLUL 34

1. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenție poate să o denunțe la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării inițiale în vigoare a convenției, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internațional al Muncii și înregistrat de către acesta. Denunțarea nu va avea efect decît la un an de la data înregistrării sale.

2. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenție, care, în termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani menționată la paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de denunțare prevăzută prin prezentul articol, va fi obligat pentru o nouă perioadă de 10 ani și, ca urmare, va putea denunța prezenta convenție la expirarea fiecărei perioade de 10 ani, în condițiile prevăzute în prezentul articol.

ARTICOLUL 35

1. Directorul general al Biroului Internațional al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizației Internaționale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor și denunțărilor care îi vor fi comunicate de către statele membre ale organizației.

2. Notificînd statelor membre ale organizației înregistrarea celei de-a doua ratificări care i-a fost comunicată, directorul general va atrage atenția statelor membre ale organizației asupra datei la care prezenta convenție va intra în vigoare.

ARTICOLUL 36

Directorul general al Biroului Internațional al Muncii va comunica secretarului general al Națiunilor Unite, în scopul înregistrării, în conformitate cu art. 102 al Cartei Națiunilor Unite, informații complete cu privire la toate ratificările și toate actele de denunțare pe care le-a înregistrat în conformitate cu articolele precedente.

ARTICOLUL 37

Ori de cîte ori va considera necesar, Consiliul de administrație al Biroului Internațional al Muncii va prezenta conferinței generale un raport asupra aplicării prezentei convenții și va examina dacă este cazul să înscrie pe ordinea de zi a conferinței problema revizuirii sale totale sau parțiale.

ARTICOLUL 38

1. În cazul în care conferința va adopta o nouă convenție care să revizuiască total sau parțial prezenta convenție și numai dacă noua convenție nu dispune altfel:

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenții de revizuire va antrena, de plin drept, fără a se ține seama de art. 34 de mai sus, denunțarea imediată a prezentei convenții, sub rezerva ca noua convenție de revizuire să fi intrat în vigoare;

b) cu începere de la data intrării în vigoare a noii convenții de revizuire, prezenta convenție va înceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele membre.

2. Prezenta convenție va rămîne în orice caz în vigoare în forma și conținutul său pentru statele membre care au ratificat-o și care nu vor ratifica convenția de revizuire.

ARTICOLUL 39

Textele francez și englez ale prezentei convenții au aceeași valabilitate.

;
se încarcă...