Organizația Națiunilor Unite - ONU

Convenția contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 20.12.1988 *)

Modificări (...), Referințe (3)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 30 decembrie 1992

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Traducere.

Părțile prezentei convenții,

profund preocupate de amploarea și creșterea producției, cererea și traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, care reprezintă o gravă amenințare pentru sănătatea și bunăstarea persoanelor și au efecte nefaste asupra principiilor economice, culturale și politice ale societății,

profund preocupate, de asemenea, de efectele devastatoare în creștere a traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope în diversele straturi ale societății și, mai ales, de faptul că copiii sînt exploatați în numeroase regiuni ale lumii în calitate de consumatori pe piața drogurilor, cît și utilizați în scopul producerii, distribuirii și comerțului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, ceea ce reprezintă un pericol de gravitate incomensurabilă,

recunoscînd legăturile dintre traficul ilicit și alte activități criminale organizate, conexe, care subminează bazele economiei legitime și amenință stabilitatea, securitatea și suveranitatea statelor,

recunoscînd, de asemenea, că traficul ilicit este o activitate criminală internațională a cărei eliminare solicită o atenție imediată și gradul de prioritate cel mai ridicat,

conștiente că traficul ilicit reprezintă o sursă de cîștiguri financiare și averi considerabile care permit organizațiilor criminale transnaționale să penetreze, să contamineze și să corupă structurile de stat, activitățile comerciale și financiare legitime cît și societatea la toate nivelurile sale,

hotărîte să-i priveze pe cei ce se ocupă de traficul ilicit de fructul activităților lor criminale și să suprime astfel mobilul lor principal,

dornice să elimine cauzele profunde ale problemei abuzului de stupefiante și substanțe psihotrope, mai ales cererea ilicită de aceste stupefiante și substanțe, cît și cîștigurile enorme rezultate din traficul ilicit,

considerînd că este necesar să se ia măsuri pentru controlul unor anumite substanțe, inclusiv a precursorilor, produselor chimice și solvenților care sînt utilizați în fabricarea stupefiantelor și substanțelor psihotrope și a căror disponibilitate a provocat o creștere a fabricării clandestine a acestor stupefiante și substanțe,

hotărîte să îmbunătățească cooperarea internațională pentru reprimarea traficului ilicit pe mare,

recunoscînd că eliminarea traficului ilicit depinde de responsabilitatea colectivă a tuturor statelor și că o acțiune coordonată în cadrul acestei cooperări internaționale este necesară în acest scop,

recunoscînd competența Organizației Națiunilor Unite cu privire la controlul stupefiantelor și substanțelor psihotrope și dorind ca organismele internaționale competente în materie să-și exercite activitatea în cadrul acestei organizații,

reafirmînd principiile directoare ale tratatelor în vigoare cu privire la stupefiante și substanțele psihotrope și sistemul de control stabilit prin aceste tratate,

recunoscînd necesitatea întăririi și completării măsurilor prevăzute în Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961, în această convenție cum apare ea modificată prin Protocolul din 1972, care modifică Convenția unică cu privire la stupefiante din 1961 și în Convenția din 1971 cu privire la substanțele psihotrope, în scopul reducerii amploarei și extinderii traficului ilicit și atenuării gravelor consecințe,

recunoscînd, de asemenea, că este important să fie întărite și dezvoltate mijloacele juridice eficiente de cooperare internațională în materie penală pentru a pune capăt activităților criminale internaționale reprezentate de traficul ilicit,

dorind să încheie o convenție internațională globală, eficientă și operațională, care să vizeze în mod special lupta împotriva traficului ilicit, în care să se țină cont de diversele aspecte ale problemei în ansamblul ei, în special de cele care nu sînt tratate în instrumentele internaționale care există în domeniul stupefiantelor și substanțelor psihotrope,

convin în cele ce urmează:

ARTICOLUL 1 Definiții

În afară de o indicație expresă în sens contrar sau în cazul în care contextul cere să fie altfel, definițiile de mai jos se aplică tuturor dispozițiilor prezentei convenții:

a) Termenul bunuri desemnează toate tipurile de averi corporale sau necorporale, mobile sau imobile, palpabile sau nepalpabile, cît și actele juridice sau documentele care atestă proprietatea asupra acestor averi sau drepturile asupra lor.

b) Termenul coca desemnează orice specie de arbust din specia Erythroxylon.

c) Termenul comisie desemnează comisia pentru stupefiante a Consiliului economic și social al Organizației Națiunilor Unite.

d) Termenul confiscare desemnează deposedarea permanentă de bunuri prin decizia unui tribunal sau unei alte autorități competente.

e) Termenul consiliu desemnează Consiliul Economic și Social al Organizației Națiunilor Unite.

f) Expresia Convenția din 1961 desemnează Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961.

g) Expresia Convenția din 1961, cum apare ea modificată, desemnează Convenția unică cu privire la stupefiante din 1961 cum apare ea modificată de Protocolul din 1972 care modifică Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961.

h) Expresia Convenția din 1971 desemnează convenția din 1971 cu privire la substanțele psihotrope.

i) Expresia stat de tranzit desemnează un stat pe teritoriul căruia sînt deplasate substanțele ilicite stupefiantele, substanțele psihotrope și substanțele înscrise în tabelul I și II și care nu reprezintă nici punctul de plecare, nici destinația finală a acestor substanțe.

j) Termenii înghețare sau confiscare desemnează interdicția temporară a transferului, conversiei, distribuirii sau deplasării bunurilor sau asumarea temporară a pazei sau controlului bunurilor prin decizia unui tribunal sau altei autorități competente.

k) Expresia livrare supravegheată desemnează metodele care constau în permiterea trecerii prin teritoriul uneia sau mai multor țări a stupefiantelor sau substanțelor psihotrope, a substanțelor înscrise în tabelul I sau tabelul II, anexe la prezenta convenție, sau substanțelor care le sînt substituite, expediate în mod ilicit sau suspectate de aceasta, cu știința și sub controlul autorităților competente din țările indicate, în scopul identificării persoanelor implicate în comiterea infracțiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3 din convenție.

l) Termenul organ desemnează organul internațional de control al stupefiantelor stabilit prin Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961 și această convenție cum apare ea modificată prin Protocolul din 1972 modificînd Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961.

m) Expresia mac de opium desemnează planta din specia Papaver somniferum L.

n) Expresia plantă de cannabis desemnează orice plantă din familia Cannabis.

o) Termenul produs desemnează orice bun care provine direct sau indirect în urma comiterii unei infracțiuni, stabilit în conformitate cu paragraful 1 al art. 3 sau obținut direct sau indirect prin comitere.

p) Termenul secretar general îl desemnează pe secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

q) Termenul stupefiant desemnează orice substanță fie că este de origine naturală sau de sinteză, care figurează în tabelul I sau tabelul II al Convenției din 1961 și Convenției din 1961 cum apare ea modificată.

r) Expresia substanță psihotropă desemnează orice substanță de origine naturală sau de sinteză sau orice produs din tabelele I, II, III sau IV ale Convenției din 1971 cu privire la substanțele psihotrope.

s) Expresiile tabelul I și tabelul II desemnează listele de substanțe anexate prezentei convenții, care vor putea fi modificate din cînd în cînd în conformitate cu art. 12.

t) Expresia trafic ilicit desemnează infracțiunile vizate la paragrafele 1 și 2 ale art. 3 din prezenta convenție.

u) Expresia transportor comercial desemnează orice persoană sau entitate publică, private sau din alt sistem care asigură transportul de persoane, bunuri sau este curier cu titlu onorific.

ARTICOLUL 2 Rolul convenției

1. Obiectul prezentei convenții îl reprezintă promovarea cooperării între părți, astfel încît ele să poată combate cu mai mare eficacitate diversele aspecte ale traficului ilicit cu stupefiante și substanțe psihotrope, care au o amploare internațională. În executarea obligațiilor lor în termenii convenției, părțile iau măsurile necesare, inclusiv măsuri legislative și de reglementare, compatibile cu dispozițiile fundamentale ale sistemelor respective legislative interne.

2. Părțile își execută obligațiile care decurg din prezenta convenție într-o manieră compatibilă cu principiile egalității suverane și integrității teritoriale a statelor și al neamestecului în afacerile interne ale altor state.

3. Părțile se abțin să-și exercite, una pe teritoriul celeilalte părți, competența sau funcțiile care sînt exclusiv rezervate autorităților celeilalte părți prin dreptul său intern.

ARTICOLUL 3 Infracțiuni și sancțiuni

1. Fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a conferi caracterul de infracțiuni penale, în conformitate cu dreptul său intern, atunci cînd actul a fost comis intenționat:

a)

I. producției, fabricației, extracției, preparării, ofertei, punerii în vînzare, distribuirii, vînzării, livrării în orice condiții, expedierii, expedierii în tranzit, transportului, importului sau exportului oricărui stupefiant sau oricărei substanțe psihotrope, încălcîndu-se dispozițiile Convenției din 1961, Convenției din 1961 cum apare ea modificată sau Convenției din 1971;

II. culturii macului (opiaceu), coca sau plantei de cannabis, în scopul producerii de stupefiante, încălcîndu-se dispozițiile Convenției din 1961 și Convenției din 1961 cum apare ea modificată;

III. deținerii sau cumpărării oricărui stupefiant sau substanțe psihotrope, în scopul uneia dintre activitățile enumerate la subalin. I de mai sus;

IV. fabricării, transportului sau distribuirii de echipament, materiale sau substanțe înscrise în tabelul I și II despre care cel care se ocupă de aceste activități știe că trebuie utilizate în/sau pentru cultură, producția sau fabricarea ilicită de stupefiante sau substanțe psihotrope;

V. organizării, dirijării sau finanțării uneia dintre infracțiunile enumerate la subalin. I, II, III sau IV de mai sus.

b)

I. Conversiei sau transferului de bunuri despre care cel care se ocupă știe că provin dintr-una dintre infracțiunile stabilite conform alin. a) din prezentul paragraf sau din participarea la comiterea acesteia, în scopul de a disimula sau deghiza originea ilicită a bunurilor menționate sau ajută orice persoană care este implicată în comiterea uneia dintre aceste infracțiuni să scape de consecințele juridice ale actelor sale.

II. Disimulării sau ascunderii naturii, originii, dispunerii mișcării sau proprietăților reale ale bunurilor sau drepturilor aferente despre care autorul știe că provin dintr-una dintre infracțiunile stabilite conform alin. a) al prezentului paragraf sau participării la una dintre aceste infracțiuni.

c) sub rezerva principiilor constituționale și conceptelor fundamentale ale sistemului său juridic:

I. Achiziției, deținerii sau utilizării de bunuri, despre care cel care le dobîndește, deține și utilizează, știe în momentul în care le primește că provin dintr-una dintre infracțiunile stabilite conform alin. a) al prezentului paragraf sau în urma participării la una dintre aceste infracțiuni.

II. Deținerii de echipament, materiale sau substanțe înscrise în tabelul I sau tabelul II, despre care cel care le deține știe că ele sînt sau trebuie să fie utilizate în/sau pentru cultura, producerea sau fabricarea ilicită de stupefiante sau substanțe psihotrope.

III. Faptei de a incita sau a determina public o persoană prin orice mijloc să comită una dintre infracțiunile stabilite conform prezentului articol sau să se folosească ilicit de stupefiante sau substanțe psihotrope.

IV. Participării la una dintre infracțiunile stabilite în conformitate cu articolul prezent sau asocierii, înțelegerii, tentativei sau complicității prin furnizare de asistență, ajutor sau sfaturi în scopul comiterii sale.

2. Sub rezerva principiilor sale constituționale și conceptelor fundamentale din sistemul său juridic, fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a-i conferi caracterul de infracțiune penală în conformitate cu dreptul său intern, atunci cînd actul a fost comis intenționat, detenției și cumpărării de stupefiante și substanțe psihotrope și culturii de stupefiante destinate consumului personal și încălcării dispozițiilor Convenției din 1961, Convenției din 1961 cum apare ea modificată sau Convenției din 1971.

3. Cunoașterea, intenția sau motivația necesară cunoscută ca element al uneia dintre infracțiunile vizate la paragraful 1 al prezentului articol poate fi dedusă din circumstanțele practice obiective.

4.

a) Fiecare parte ia măsuri pentru ca infracțiunile stabilite conform paragrafului 1 din prezentul articol să primească sancțiuni, ținîndu-se cont de gravitatea lor, ca: închisoarea sau alte pedepse privative de libertate, amenzi și confiscare.

b) Părțile pot prevedea, în calitate de măsuri complementare ale condamnării sau sancțiunii penale pronunțate pentru o infracțiune stabilită conform paragrafului 1 al prezentului articol, ca autorul infracțiunii să fie supus la măsuri de tratament, educație, postcură, readaptare sau reintegrare socială.

c) Contrar dispozițiilor din alineatele precedente, în cazurile de infracțiuni cu caracter minor, părțile pot să prevadă, mai ales în locul unei condamnări sau sancțiuni penale, măsuri de educare, de readaptare sau de reintegrare socială cît și, atunci cînd autorul infracțiunii este toxicoman, măsuri de tratament și posttratament.

d) Părțile pot prevedea ca măsurile de tratament, educare, posttratament, readaptare sau reintegrare socială a autorului infracțiunii fie să înlocuiască condamnarea sau sentința pronunțată a făptuitorului unei infracțiuni stabilite conform dispozițiilor paragrafului 2 al prezentului articol, fie să le fie adăugate la acestea.

5. Părțile procedează astfel ca tribunalele lor și alte autorități competente să poată ține cont de circumstanțele factice care conferă o gravitate particulară infracțiunilor stabilite în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol, cu cele de mai jos:

a) Participarea la comiterea unei infracțiuni a unei organizații de răufăcători căreia îi aparține autorul infracțiunii.

b) Participarea autorului infracțiunii la alte activități criminale organizate intenționat.

c) Participarea autorului infracțiunii la alte activități ilegale facilitate de către comiterea infracțiunii.

d) Folosirea violenței sau a armelor de către autorul infracțiunii.

e) Faptul că autorul infracțiunii devine o funcție publică și că infracțiunea este legată de această funcție.

f) Victimizarea sau folosirea minorilor.

g) Faptul că infracțiunea a fost comisă într-un stabiliment penitenciar, într-o instituție de învățămînt, într-un centru de asistență socială sau în vecinătatea lor imediată sau în alte locuri în care școlarii și studenții sînt ocupați în cadrul unei acțiuni educative, sportive sau sociale.

h) În măsura în care dreptul intern al unei părți o permite, condamnările anterioare, în special pentru infracțiuni analoage comise în țară sau în străinătate.

6. Părțile se vor strădui să facă astfel încît orice putere judiciară discreționară conferită prin dreptul lor intern și aferentă urmăririlor judiciare, angajate împotriva unor persoane pentru infracțiuni stabilite în conformitate cu prezentul articol, să fie exercitată în așa fel încît să se optimizeze eficacitatea măsurilor de depistare și represiune în ceea ce privește infracțiunile în cauză, ținîndu-se cont de necesitatea de a exercita un efect disuasiv în ceea ce privește comiterea lor.

7. Părțile se asigură că tribunalele lor sau alte autorități competente iau în considerație gravitatea infracțiunilor enumerate la paragraful 1 al prezentului articol și circumstanțele vizate la paragraful 5 al prezentului articol atunci cînd ele au în vedere eventualitatea unei eliberări anticipate sau condiționate a persoanelor recunoscute vinovate de aceste infracțiuni.

8. Atunci cînd este cazul, fiecare parte poate determina în cadrul dreptului său intern o perioadă de prescriere prelungită, în cursul căreia pot fi începute urmăririle pentru una dintre infracțiunile stabilite conform paragrafului 1 al prezentului articol. Această perioadă va fi mai lungă atunci cînd autorul presupus al infracțiunii s-a sustras justiției.

9. Fiecare parte, conform sistemului său juridic, ia măsurile pe care le consideră necesare pentru ca orice persoană acuzată sau recunoscută ca fiind vinovată de o infracțiune stabilită conform paragrafului 1 al prezentului articol și care se află pe teritoriul ei, să asiste la desfășurarea procedurii penale necesare.

10. În scopul cooperării dintre părți, în virtutea prezentei convenții și în special al cooperării conform art. 5, 6, 7 și 9, infracțiunile stabilite în conformitate cu prezentul articol nu sînt considerate infracțiuni fiscale sau politice, nici considerate ca avînd motive politice, fără a prejudicia limitele constituționale și legislația fundamentală a părților.

11. Nici una dintre dispozițiile prezentului articol nu lezează principiul conform căruia definirea infracțiunilor vizate și mijloacelor juridice de apărare respective decurg în exclusivitate din dreptul intern al fiecărei părți și conform căruia infracțiunile menționate sînt urmărite și pedepsite conform acestui drept.

ARTICOLUL 4 Competența

Fiecare parte:

a) Adoptă măsurile necesare pentru stabilirea competenței sale în ceea ce privește infracțiunile și pe care le-a stabilit conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd:

I. Infracțiunea a fost comisă pe teritoriul său.

II. Infracțiunea a fost comisă la bordul unei nave sub pavilionul acesteia sau unei aeronave înmatriculate conform legislației sale în momentul în care a fost comisă infracțiunea.

b) Poate adopta măsurile necesare pentru a stabili competența sa în ceea ce privește infracțiunile pe care le-a stabilit conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd:

I. Infracțiunea a fost comisă de către unul dintre cetățenii săi sau o persoană care are reședința pe teritoriul său.

II. Infracțiunea a fost comisă la bordul unei nave împotriva căreia această parte a fost autorizată să ia măsurile necesare în virtutea art. 17, sub rezerva ca această competență să nu fie exercitată decît pe baza acordurilor sau angajamentelor prevăzute la paragrafele 4 și 9 ale articolului menționat.

III. Infracțiunea este una dintre cele stabilite conform alin. c/IV/ al paragrafului 1 al art. 3 și a fost făptuită în afara teritoriului său, în scopul făptuirii pe teritoriul său a uneia dintre infracțiunile stabilite conform paragrafului 1 al art. 3.

2. Fiecare parte:

a) Adoptă, de asemenea, măsurile necesare pentru a stabili competența sa în ceea ce privește infracțiunile pe care ea le-a stabilit conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd presupusul autor al infracțiunii se află pe teritoriul său și nu îl extrădează pe teritoriul unei alte părți pe motivul:

I. Că infracțiunea a fost comisă pe teritoriul său la bordul unei nave sub pavilionul său sau a unei aeronave înmatriculate conform legislației sale în momentul în care a fost comisă infracțiunea, sau

II. Că infracțiunea a fost comisă de către unul dintre cetățenii săi.

b) Poate, de asemenea, adopta măsurile pentru a stabili competența sa în ceea ce privește infracțiunile pe care le-a stabilit, conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd autorul presupus al infracțiunii se află pe teritoriul său și nu îl extrădează spre teritoriul altei părți.

3. Prezenta convenție nu exclude exercitarea vreunei competențe în materie penală, stabilită de către o parte în conformitate cu dreptul său intern.

ARTICOLUL 5 Confiscarea

1. Fiecare parte adoptă măsurile care sînt necesare pentru a permite confiscarea:

a) Produselor dobîndite din infracțiunile stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3 sau bunurilor a căror valoare corespunde celei a produselor menționate.

b) Stupefiantelor, substanțelor psihotrope, materialelor și echipamentelor sau altor instrumente utilizate sau destinate să fie utilizate în diverse modalități, chiar dacă este vorba de infracțiunile stabilite conform paragrafului 1 al art. 3.

2. Fiecare parte adoptă măsurile care sînt necesare pentru a permite autorităților competente să identifice, să detecteze și să înghețe sau să pună poprire asupra produselor, bunurilor, instrumentelor sau tuturor celorlalte lucruri vizate la paragraful 1 al prezentului articol, în scopul unei eventuale confiscări.

3. Pentru a putea aplica măsurile prevăzute în prezentul articol, fiecare parte confirmă dreptul tribunalelor sale sau altor autorități competente să ordone producerea sau poprirea documentelor bancare, financiare sau comerciale. Părțile nu pot invoca secretul bancar pentru a refuza să aplice dispozițiile prezentului paragraf.

4.

a) Atunci cînd se efectuează o cerere în virtutea prezentului articol de către o altă parte care are competența pentru aducerea la cunoștință a unei infracțiuni stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3, partea pe teritoriul căreia sînt situate produsele, bunurile, instrumentele sau orice alte lucruri vizate la paragraful 1 al prezentului articol:

I. Transmite cererea autorităților competente, în scopul de a face să se pronunțe o decizie de confiscare și, dacă intervine această decizie, determină executarea ei, sau

II. Transmite autorităților competente, pentru ca aceasta să fie executată în limitele solicitării, decizia de confiscare luată de către partea primitoare conform paragrafului 1 al prezentului articol, pentru tot ce reprezintă produse, bunuri, instrumente sau orice alte lucruri vizate la paragraful 1, situate pe teritoriul părții solicitate.

b) Atunci cînd se efectuează o cerere în virtutea prezentului articol de către o altă parte care are competență pentru cunoașterea unei infracțiuni stabilite conform paragrafului 1 al art. 3, partea solicitată ia măsuri pentru a identifica, detecta și îngheța sau popri produsele, bunurile, instrumentele sau orice alte lucruri vizate la paragraful 1 al prezentului articol, în scopul confiscării eventuale, ordonate fie de către partea primitoare, fie ca urmare a unei cereri formulate, în virtutea alin. a) al prezentului paragraf, de către partea solicitată.

c) Deciziile sau măsurile prevăzute la alin. a) și b) ale prezentului paragraf sînt luate de către partea solicitată conform dreptului său intern și după dispozițiile dreptului menționat conform regulilor de procedură sau oricărui tratat, acord sau aranjament bilateral sau multilateral care o leagă de partea solicitantă.

d) Dispozițiile paragrafelor. 6-19 ale art. 7 se aplică mutatis mutandis. În afară de informațiile vizate la paragraful 10 al art. 7, solicitările făcute conform prezentului articol conțin următoarele informații:

I. Atunci cînd cererea se bazează pe alin. a) I al prezentului paragraf, o descriere a bunurilor de confiscat și o expunere a faptelor pe care se bazează partea solicitantă care permite părții solicitate să admită pronunțarea, unei decizii de confiscare în cadrul dreptului său intern.

II. Atunci cînd solicitarea decurge din alin. a) II, o copie legală admisibilă a deciziei de confiscare emise de către partea solicitantă pe care s-a fondat cererea, o expunere a faptelor și informațiilor care indică în ce limite trebuie executată decizia.

III. Atunci cînd cererea decurge din alin. b), o expunere a faptelor pe care se bazează partea solicitantă și o descriere a măsurilor cerute.

e) Fiecare parte comunică secretarului general textul legilor și reglementărilor sale care dau efect prezentului paragraf, cît și textul oricărei modificări ulterior aduse acestor legi și reglementări.

f) Dacă o parte decide să subordoneze adoptarea măsurilor vizate la alin. a) și b) ale prezentului paragraf la existența unui tratat în domeniu, ea consideră prezenta convenție ca o bază convențională necesară și suficientă.

g) Părțile depun eforturi pentru a încheia tratate, acorduri sau angajamente bilaterale și multilaterale în scopul de a întări eficacitatea cooperării internaționale.

5.

a) Orice parte care confiscă produse sau bunuri, în aplicarea paragrafului 1 sau paragrafului 4 ale prezentului articol, dispune de ele conform dreptului său intern și procedurilor sale administrative.

b) Atunci cînd o parte acționează la cererea unei alte părți în aplicarea prezentului articol, ea poate avea în vedere, în mod special, încheierea unor acorduri care prevăd:

I. Vărsarea valorii acestor produse și bunuri sau fondurilor care provin din vînzarea lor sau unei părți substanțiale din valoarea produselor și bunurilor menționate, unor organisme interguvernamentale specializate în lupta împotriva traficului ilicit și abuzului de stupefiante și substanțe psihotrope.

II. Să împartă cu alte părți, în mod sistematic sau de la caz la caz, aceste produse sau aceste bunuri sau fondurile care provin din vînzarea lor, în conformitate cu dreptul său intern, procedurile sale administrative sau acordurile bilaterale sau multilaterale încheiate în acest sens.

6.

a) Dacă aceste produse au fost transformate sau convertite în alte bunuri, aceste bunuri pot face obiectul măsurilor vizate de către prezentul articol, în locul acestor produse.

b) Dacă pe lîngă bunurile dobîndite în mod legal au fost amestecate și unele produse, aceste bunuri - sub rezerva dreptului de poprire și înghețare - pot fi confiscate la concurență cu valoarea estimativă a produselor care au fost amestecate.

c) Veniturile și alte avantaje obținute:

I. Din produse.

II. Din bunuri în care aceste produse au fost transformate sau convertite, sau

III. Din bunuri cu care au fost amestecate produsele ce pot, de asemenea, face obiectul măsurilor vizate de către prezentul articol în acest mod și în aceeași măsură ca și produsele.

7. Fiecare parte poate avea în vedere răsturnarea dovezii de probă în ceea ce privește originea ilicită a produselor presupuse sau a altor bunuri care pot face obiectul unei confiscări, în măsura în care aceasta are loc conform principiilor dreptului său intern și naturii procedurii juridice și altor proceduri.

8. Interpretarea dispozițiilor prezentului articol nu poate, în nici un caz, să prejudicieze drepturile unor terțe persoane de bună-credință.

9. Nici una dintre dispozițiile prezentului articol nu prejudiciază principiul conform căruia măsurile vizate sînt definite și executate conform dreptului intern al fiecărei părți și conform dispozițiilor dreptului menționat.

ARTICOLUL 6 Extrădarea

1. Prezentul articol se aplică infracțiunilor stabilite de către părți conform paragrafului 1 al art. 3.

2. Fiecare dintre infracțiunile la care se aplică prezentul articol este de drept inclus în orice tratat de extrădare în vigoare, încheiat între părți, ca infracțiune a cărui autor poate fi extrădat. Părțile se angajează să includă aceste infracțiuni, ca infracțiuni al căror autor poate fi extrădat, în orice tratat de extrădare pe care îl vor încheia.

3. Dacă o parte care subordonează extrădarea existenței unui tratat primește o cerere de extrădare a unei părți cu care ea nu a încheiat un astfel de tratat, ea poate considera prezenta convenție ca bază legală de extrădare pentru infracțiunile la care se aplică prezentul articol. Părțile care au nevoie de măsuri legislative amănunțite pentru a putea utiliza prezenta convenție ca bază legală de extrădare vor avea în vedere adoptarea unor astfel de măsuri.

4. Părțile care nu subordonează extrădarea existenței unui tratat recunosc între ele, pentru infracțiunile cărora li se aplică prezentul articol, caracterul de infracțiuni al căror autor poate fi extrădat.

5. Extrădarea este subordonată condițiilor prevăzute de dreptul părții solicitate sau de către tratatele de extrădare aplicabile, inclusiv motivele pentru care partea solicitată poate refuza extrădarea.

6. Atunci cînd examinează solicitările primite în aplicarea prezentului articol, partea solicitată poate refuza să facă dreptate dacă autoritățile sale judiciare sau alte autorități competente au motive serioase să creadă că extrădarea ar ușura exercitarea urmărilor sau impunerii unei sancțiuni penale împotriva unei persoane din cauza rasei, religiei, naționalității sau opiniilor politice sau ar cauza un prejudiciu pentru un motiv oarecare unei persoane aflate în cauză în urma solicitării.

7. Părțile depun eforturi pentru a accelera procedurile de extrădare și pentru a simplifica exigențele în materie de dovezi, în ceea ce privește infracțiunile, la care se aplică prezentul articol.

8. Sub rezerva dispozițiilor dreptului său intern și tratatelor de extrădare pe care le-a încheiat, partea solicitată poate, la cererea părții solicitante și dacă ea consideră că circumstanțele o justifică și că este urgent, să pună sub stare de detenție o persoană prezentă pe teritoriul său și a cărei extrădare este solicitată sau să ia alte măsuri cu privire la asigurarea prezenței sale pe timpul procedurii de extrădare.

9. Fără a renunța la exercitarea competenței penale, stabilite conform dreptului său intern, o parte pe teritoriul căreia se află autorul presupus al infracțiunii, trebuie:

a) Dacă pentru motivele enunțate la alin. a) al paragrafului 2 al art. 4 aceasta nu extrădează pentru o infracțiune stabilită conform paragrafului 1 al art. 3, cazul va fi supus autorităților competente pentru exercitarea acțiunii penale, numai dacă nu s-a convenit altfel cu partea solicitantă.

b) Dacă aceasta nu extrădează pentru o asemenea infracțiune și dacă ea și-a stabilit competența în ceea ce privește această infracțiune conform alin. b) al paragrafului 2 al art. 4, cazul va fi înaintat autorităților competente pentru exercitarea acțiunii penale, numai dacă partea solicitantă nu cere altceva în scopul păstrării competenței sale legitime.

10. Dacă extrădarea solicitată în scopul exercitării unei pedepse este refuzată, pentru că persoana care reprezintă obiectul acestei cereri este cetățean al părții solicitate, aceasta, dacă legislația i-o permite în conformitate cu prescripțiile acestei legislații și la cererea părții solicitante, va avea în vedere să execute ea însăși pedeapsa care a fost pronunțată conform legislației părții solicitante sau restului din această pedeapsă.

11. Părțile se străduiesc să încheie acorduri bilaterale și multilaterale pentru a permite extrădarea sau pentru a-i crește eficacitatea.

12. Părțile pot avea în vedere încheierea unor acorduri bilaterale sau multilaterale referitoare la unele puncte speciale sau cu caracter general, cu privire la transferul în țara lor a unor persoane condamnate la pedepse cu închisoarea sau alte pedepse cu privațiune de libertate, datorită infracțiunilor la care se aplică prezentul articol, pentru ca acestea să-și poată executa restul de pedeapsă.

ARTICOLUL 7 Asistența judiciară

1. Părțile își acordă mutual, conform prezentului articol, asistența judiciară pe scară largă pentru toate anchetele, urmăririle penale și procedurile juridice cu privire la infracțiunile stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3.

2. Asistența judiciară care se acordă în aplicarea prezentului articol poate fi solicitată în următoarele scopuri:

a) strîngerea mărturiilor și depozițiilor;

b) notificarea actelor judiciare;

c) efectuarea de percheziții și popriri;

d) examinarea obiectelor și vizitarea locurilor;

e) furnizarea de informații și de probe de culpabilitate;

f) furnizarea de originale sau copii certificate conforme de documente și dosare pertinente, inclusiv extrase bancare, documente contabile, dosare de societăți și documente comerciale;

g) identificarea sau detectarea produselor, bunurilor, instrumentelor sau altor lucruri în scopul strîngerii probelor.

3. Părțile pot să-și acorde una alteia orice altă formă de asistență judiciară autorizată de către dreptul intern al părții solicitate.

4. La cerere, părțile facilitează sau încurajează, într-o măsură compatibilă cu legislația lor și practica lor internă, prezentarea sau punerea la dispoziție a unor persoane, inclusiv deținuți care acceptă să-și aducă concursul la anchetă sau să participe la procedură.

5. Părțile nu pot invoca secretul bancar pentru a refuza asistența judiciară prevăzută în prezentul articol.

6. Dispozițiile prezentului articol nu afectează, în nici un fel, obligațiile care decurg din orice alt tratat bilateral sau multilateral care determină sau trebuie să determine, în totalitate sau parțial, asistența judiciară în materie penală.

7. Paragrafele 8-19 ale prezentului articol sînt aplicabile solicitărilor făcute conform prezentului articol dacă părțile în chestiune nu sînt legate printr-un tratat de asistență judiciară. Dacă aceste părți sînt legate printr-un asemenea tratat, dispozițiile corespunzătoare ale acestui tratat sînt aplicabile numai dacă părțile nu convin să aplice în locul lor dispozițiile paragrafelor 8-19 ale prezentului articol.

8. Părțile desemnează o autoritate sau, dacă este nevoie, autoritățile care au responsabilitatea și dreptul de a răspunde la solicitările de asistență judiciară sau de a le transmite autorităților competente pentru executare. Autoritatea sau autoritățile desemnate în acest scop vor fi notificate secretariatului general. Transmiterea solicitărilor de asistență judiciară și a oricăror comunicări cu privire la aceasta se face între autoritățile desemnate de către părți; prezenta dispoziție se înțelege sub rezerva dreptului fiecărei părți de a cere ca aceste solicitări și comunicări să-i fie adresate pe cale diplomatică, iar cazurile urgente, dacă părțile cad de acord, prin intermediul OIPC/Interpol, dacă acest lucru este posibil.

9. Cererile sînt adresate, în scris, într-o limbă acceptabilă pentru partea solicitată. În cazul în care limbile sînt acceptate de fiecare parte, ele sînt notificate secretariatului general. În caz de urgență și dacă părțile cad de acord, cererile pot fi făcute pe cale orală, dar trebuie confirmate imediat prin scris.

10. Cererile pentru asistență judiciară trebuie să conțină informațiile următoare:

a) Desemnarea autorităților de unde provine cererea.

b) Obiectul și natura anchetelor, urmăririlor penale sau procedurii judiciare la care se referă cererea și numele și funcțiile autorităților care se ocupă de aceasta.

c) Un rezumat al faptelor pertinente, cu excepția cererilor adresate în scopul notificării actelor judiciare.

d) O descriere a asistenței solicitate și descrierea amănunțită a oricărei proceduri specifice pe care partea solicitantă ar dori să o vadă aplicată.

e) Dacă este posibil, identitatea, adresa și naționalitatea oricărei persoane vizate.

f) Scopul în care mărturia, informațiile și măsurile sînt solicitate.

11. Partea solicitată poate cere o completare de informații atunci cînd acest lucru i se pare necesar pentru a executa cererea conform legislației sale sau cînd acest lucru poate ușura executarea cererii.

12. Orice cerere este executată conform legislației părții solicitate și, în măsura în care acest lucru nu contravine legislației menționate și cînd este posibil, în conformitate cu procedurile specificate în cerere.

13. Partea solicitantă nu comunică și nici nu utilizează informațiile sau mărturiile furnizate de către partea solicitată pentru anchete, urmăriri penale sau proceduri judiciare, altele decît cele vizate în cerere, fără consimțămîntul prealabil al părții solicitate.

14. Partea solicitantă poate să ceară ca partea solicitată să păstreze secretul asupra cererii și conținutului său numai în măsura necesară pentru a-i da urmare. Dacă partea solicitată nu poate satisface această exigență, ea va informa imediat partea solicitantă.

15. Asistența judiciară poate fi refuzată:

a) Dacă cererea nu a fost făcută conform dispozițiilor prezentului articol.

b) Dacă partea solicitată consideră că executarea cererii poate leza suveranitatea, securitatea, ordinea publică sau alte interese esențiale ale sale.

c) În cazul în care legislația părții solicitate ar interzice autorităților sale să ia măsurile necesare, dacă a fost vorba de o infracțiune similară care a reprezentat obiectul unei anchete, urmăririi penale sau unei proceduri judiciare în cadrul propriei sale competențe.

d) În cazul în care acceptarea cererii este contrară sistemului juridic al părții solicitate, cu privire la asistența judiciară.

16. Orice refuz de acordare a asistenței judiciare trebuie motivat.

17. Asistența judiciară poate fi amînată de către partea solicitată pe motiv că ar împiedica o anchetă, urmăririle penale sau o procedură judiciară în curs.

În astfel de cazuri, partea solicitată consultă partea solicitantă în scopul de a determina dacă acest ajutor mai poate fi furnizat în condițiile considerate necesare de către partea solicitată.

18. Un martor, un expert sau orice altă persoană care consimte să depună mărturie în cursul unei proceduri sau să colaboreze la o anchetă, la urmăriri penale sau proceduri judiciare pe teritoriul părții solicitante nu va fi nici urmărit, nici deținut, nici pedepsit, nici supus vreunei restricții a libertății personale pe acest teritoriu pentru alte omisiuni sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul părții solicitate. Această imunitate va înceta atunci cînd martorul, expertul sau persoana menționată, care a avut posibilitatea de a părăsi teritoriul pentru o perioadă de 15 zile consecutiv sau pentru orice altă perioadă convenită de către părți, socotind de la data la care ei au fost oficial informați că prezența lor nu mai era necesară pentru autoritățile judiciare, au rămas, cu toate acestea, din proprie voință sau după ce l-au părăsit, au revenit din proprie dorință.

19. Cheltuielile obișnuite făcute pentru executarea unei cereri sînt suportate de partea solicitată, numai dacă nu s-a convenit altfel între părțile implicate. Atunci cînd se fac cheltuieli importante sau extraordinare sau cînd se relevă a fi necesare ulterior pentru a executa cererea, părțile se vor consulta pentru a fixa condițiile conform cărora cererea va fi executată, cît și modul în care vor fi asumate cheltuielile.

20. Părțile iau în considerație, în unele cazuri, posibilitatea de a încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale care servesc obiectivelor dispozițiilor prezentului articol, le conferă un efect practic sau le întăresc.

ARTICOLUL 8 Transferul procedurilor represive

Părțile vor lua în considerare posibilitatea de a-și transfera procedurile represive relativ la infracțiunile stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3, în cazurile în care acest transfer este necesar în interesul unei bune administrări a justiției.

ARTICOLUL 9 Alte forme de cooperare și formare

1. Părțile vor coopera strîns, conform sistemelor juridice și administrative respective, cu scopul de a întări eficacitatea acțiunii de detectare și represia vizînd să pună capăt comiterii de infracțiuni stabilite conform paragrafului 1 al art. 3. În special, pe baza acordurilor sau aranjamentelor bilaterale sau multilaterale:

a) Ele stabilesc și mențin canale de comunicare între organismele și serviciile naționale competente, în scopul de a facilita schimbul sigur și rapid de informații cu privire la toate aspectele infracționale stabilite conform paragrafului 1 al art. 3, inclusiv, dacă părțile interesate consideră necesar, legăturile acestui trafic cu alte activități delictuale.

b) Părțile cooperează între ele, atunci cînd este vorba de infracțiuni stabilite conform paragrafului 1 al art. 3, și avînd un caracter internațional, conducînd anchetele care se referă la:

I. Identitatea, locul în care se găsesc și activitățile pe care le exercită persoanele suspectate pentru infracțiuni stabilite conform paragrafului 1 al art. 3.

II. Mișcarea produselor și bunurilor provenite din comiterea infracțiunilor menționate.

III. Mișcarea stupefiantelor, substanțelor psihotrope, substanțelor înscrise în tabelul I și II ale prezentei convenții și instrumentele utilizate sau destinate să fie utilizate în comiterea acestor infracțiuni.

c) Atunci cînd este cazul, și dacă acest lucru nu contravine dreptului intern, ele creează, ținîndu-se cont de necesitatea protejării securității persoanelor și operațiunilor, echipe mixte însărcinate să pună în practică dispozițiile prezentului paragraf. Agenții oricărei părți, membrii unor anumite echipe se conformează indicațiilor autorităților competente ale părții pe teritoriul căreia se derulează operația. În toate aceste cazuri, părțile interesate veghează ca să fie respectată pe deplin suveranitatea părții pe teritoriul căreia se desfășoară operația.

d) Ele furnizează, atunci cînd este cazul, cantitățile necesare de substanțe în scopul efectuării analizei sau anchetei.

e) Ele facilitează o coordonare eficientă între organismele lor și serviciile competente și favorizează schimbul de personal și de experți, inclusiv detașarea agenților de legătură.

2. În măsura în care acest lucru este necesar, fiecare parte instituie, dezvoltă sau ameliorează programele de formare specifice în folosul membrilor și serviciilor sale de detectare și reprimare și altui personal, inclusiv agenților de vamă, însărcinați cu reprimarea infracțiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3.

Aceste programe vor trebui să se refere, mai ales, la următoarele puncte:

a) metodele folosite pentru detectarea și reprimarea infracțiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3;

b) itinerariile adoptate și tehnicile folosite de către persoanele suspectate de infracțiuni, stabilite conform paragrafului 1 al art. 3, în special în statele de tranzit și măsurile de luptă potrivite;

c) controlul importului și exportului de stupefiante, substanțe psihotrope și substanțe înscrise în tabelul I și II;

d) detectarea și controlul mișcării produselor și bunurilor care provin din comiterea infracțiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3 și a stupefiantelor, substanțelor psihotrope, substanțelor înscrise în tabelul I și II și instrumentelor utilizate sau destinate a fi folosite pentru a comite infracțiunile menționate;

e) metodele folosite pentru transferarea, disimularea sau deghizarea acestor produse, bunuri și instrumente;

f) strîngerea probelor;

g) tehnicile de control în zonele libere și porturile libere;

h) tehnicile moderne de detectare și reprimare.

3. Părțile își acordă sprijin pentru a planifica și executa programe de formare și cercetare care le permit să facă schimb de cunoștințe specializate în domeniile vizate la paragraful 2 al prezentului articol și în acest scop organizează, de asemenea, atunci cînd este cazul, conferințe și seminare regionale și internaționale pentru a stimula cooperarea și a permite examinarea problemelor de interes comun, inclusiv problemele și nevoile specifice ale statelor de tranzit.

ARTICOLUL 10 Cooperarea internațională și asistența acordată statelor de tranzit

1. Părțile cooperează, direct sau prin intermediul organizațiilor internaționale sau regionale competente, în scopul de a ajuta și de a sprijini în măsura posibilă, statele de tranzit și în special țările în curs de dezvoltare, care au nevoie de o astfel de asistență și un astfel de sprijin, prin intermediul programelor de cooperare tehnică, care vizează să împiedice schimbul și tranzitul ilicit și care se referă la activitățile conexe.

2. Părțile pot întreprinde, direct sau prin intermediul organizațiilor internaționale sau regionale competente, să furnizeze un ajutor financiar acestor state de tranzit pentru a dezvolta și întări infrastructura necesară eficacității luptei contra traficului ilicit și prevenirii acestui trafic.

3. Părțile pot încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale pentru a spori eficacitatea cooperării internaționale prevăzute în prezentul articol și pot avea în vedere încheierea unor aranjamente financiare în această privință.

ARTICOLUL 11 Livrări supravegheate

1. Dacă principiile fundamentale ale sistemelor lor juridice interne o permit, părțile iau măsurile necesare, ținînd cont de posibilitățile lor, pentru a permite recurgerea adecvată la livrări supravegheate pe scară internațională, pe bază de acorduri sau angajamente pe care ele le-au încheiat, în scopul identificării indivizilor implicați în infracțiunile stabilite conform paragrafului 1 al art. 3 și de a începe urmăririle împotriva lor.

2. Decizia de a recurge la livrări supravegheate este luată în fiecare caz în speță și poate, dacă este cazul să țină cont de aranjamente și înțelegeri financiare în ceea ce privește exercitarea competenței lor de către părțile interesate.

3. Expedierile ilicite pentru care s-a convenit ca livrarea să fie supravegheată pot, cu consimțămîntul părților interesate, să fie interceptate și autorizate în continuare în trimiterea lor, fie așa cum sînt, fie după ce stupefiantele sau substanțele psihotrope au fost sustrase sau au fost înlocuite total sau parțial cu alte produse.

ARTICOLUL 12 Substanțe care sînt folosite în mod frecvent în procesul fabricării
ilicite de stupefiante sau substanțe psihotrope
Referințe (1)

1. Părțile adoptă măsurile pe care le consideră adecvate pentru a împiedica deturnarea substanțelor înscrise în tabelul I și II, în scopul fabricării ilicite de stupefiante și substanțe psihotrope și cooperează între ele în acest scop.

2. Dacă o parte sau organul sînt în posesia unor informații care după părerea lor fac necesară înscrierea unei substanțe în tabelul I sau tabelul II, ele adresează secretarului general o notificare însoțită de toate informațiile pertinente pentru sprijinirea acestora. Procedura expusă la paragrafele 2-7 ale prezentului articol se aplică, de asemenea, atunci cînd o parte sau organul sînt în posesia unor informații care justifică radierea unei substanțe din tabelul I sau tabelul II sau trecerea unei substanțe dintr-un tabel în altul.

3. Secretarul general comunică această notificare și toate informațiile pe care le consideră adecvate părților, comisiei, iar dacă această notificare provine de la o parte, și organului. Părțile comunică secretarului general observațiile lor cu privire la notificare cît și toate informațiile complementare de natură să ajute organul să procedeze la o evaluare, iar comisia să se pronunțe.

Dacă organul, ținînd cont de amploarea, importanța și diversitatea utilizărilor ilicite ale substanței și după ce a examinat dacă ar fi posibil și ușor de utilizat substanțele înlocuitoare, atît în scopuri ilicite cît și pentru fabricarea ilicită de stupefiante sau substanțe psihotrope, constată:

a) Că substanța este frecvent utilizată în fabricarea ilicită a unui stupefiant sau a unei substanțe psihotrope; și

b) Că fabricarea ilicită a unui stupefiant sau a unei substanțe psihotrope, prin volumul și prin amploarea lor creează probleme grave de sănătate publică sau sociale justificînd astfel o acțiune pe plan internațional.

El comunică comisiei o evaluare a substanței, indicînd, mai ales, efectele probabile ale includerii sale în tabelul I sau tabelul II, atît asupra utilizărilor licite cît și asupra fabricării ilicite, și dacă este cazul face recomandări cu privire la măsurile de control care ar fi adecvate pentru evaluarea menționată.

5. Comisia, ținînd cont de observațiile prezentate de către părți și de observațiile și recomandările organului a căror evaluare va fi determinată pe plan științific și luînd în mod cuvenit în considerare toți ceilalți factori pertinenți, poate decide, cu o majoritate de 2/3 dintre membrii săi, să înscrie o substanță în tabelul I și tabelul II.

6. Orice decizie luată de către comisie în virtutea prezentului articol este comunicată de către secretarul general tuturor statelor și altor unități care sînt părți la prezenta convenție sau li se conferă dreptul să devină, cît și organului. Ea intră în vigoare definitiv pentru fiecare parte la 180 de zile după data comunicării sale.

7.

a) Deciziile luate de comisie, în virtutea prezentului articol, sînt supuse consiliului pentru revizuire, dacă una dintre părți prezintă o solicitare în cele 180 de zile ce urmează după data notificării lor. Cererea trebuie să fie adresată secretarului general și însoțită de toate informațiile adecvate care o motivează.

b) Secretarul general comunică copia cererii și informațiilor adecvate comisiei, organului și tuturor părților, invitîndu-le să-și prezinte observațiile în termen de 90 de zile. Toate observațiile primite sînt comunicate consiliului.

c) Consiliul poate confirma sau anula decizia comisiei. Decizia sa este comunicată tuturor statelor și altor entități, care sînt părți la prezenta convenție sau sînt pe cale să devină, comisiei și organului.

8.

a) Sub rezerva caracterului general al dispozițiilor paragrafului 1 al prezentului articol și dispozițiilor Convenției din 1961, Convenției din 1961 cum apare ea modificată și Convenției din 1971, părțile iau măsurile pe care le cred de cuviință pentru a controla pe teritoriul lor, fabricarea și distribuirea substanțelor înscrise în tabelul I și II;

b) În acest scop, părțile pot:

I. Să exercite supravegherea tuturor persoanelor și întreprinderilor care se ocupă cu fabricarea și distribuirea substanțelor menționate.

II. Să supună unui regim de licență localurile și stabilimentele în care poate avea loc fabricarea sau distribuirea.

III. Să solicite ca titularii unei licențe să obțină autorizații pentru a se ocupa de operațiile sus-menționate.

IV. Să împiedice acumularea de către fabricanți și distribuitori a unor cantități din substanțele menționate care să le depășească pe cele care. solicită o funcționare normală a întreprinderilor și situației pieței.

9. În ceea ce privește substanțele înscrise în tabelul I și II, fiecare parte ia măsurile următoare:

a) Ea stabilește și menține un sistem de supraveghere a comerțului internațional cu substanțe incluse în tabelul I și II în scopul de a ușura detectarea operațiunilor suspecte. Aceste sisteme de supraveghere trebuie să fie puse în funcțiune în strînsă cooperare cu fabricanții, importatorii, vînzătorii en gros și în detaliu care semnalează autorităților competente comenzile și operațiile suspecte.

b) Ea prevede confiscarea oricărei substanțe înscrise în tabelul I și II dacă există suficiente dovezi că aceasta este destinată să servească la fabricarea ilicită a unui stupefiant sau substanțe psihotrope.

c) Ea informează, cît mai rapid posibil, autoritățile și serviciile competente ale părților interesate dacă există motive pentru a crede că o substanță înscrisă în tabelul I și II este importată, exportată sau în tranzit în scopul fabricării ilicite de stupefiante sau substanțe psihotrope, mai ales furnizîndu-le informații asupra modalităților de plată utilizate și toate celelalte elemente esențiale pe care se bazează convingerea sa.

d) Ea solicită ca trimiterile care fac obiectul importurilor și exporturilor să fie corect marcate și însoțite de documentele necesare. Documente comerciale ca facturi, listă de marfă, documente de vamă, de transport și alte documente de expediție trebuie să indice numele substanțelor care fac obiectul importului sau exportului, așa cum figurează în tabelul I și II, cantitatea importată sau exportată, cît și numele, adresa exportatorului, importatorului și, atunci cînd este cunoscută, cea a destinatarului.

e) Ea procedează astfel ca documentele vizate la alin. d) al prezentului paragraf să fie păstrate cel puțin 2 ani și ținute la dispoziția autorităților competente pentru examinare.

10.

a) În afara dispozițiilor paragrafului 9 și la cererea adresată secretarului general de partea interesată, fiecare parte de pe teritoriul căreia o substanță înscrisă în tabelul I trebuie exportată, supraveghează ca, înaintea exportării, informațiile de mai jos să fie furnizate de către autoritățile competente, autorităților competente din țara importatoare.

I. Numele și adresa exportatorului și importatorului și, atunci cînd este cunoscut, cel al destinatarului.

II. Desemnarea substanței așa cum figurează în tabelul I.

III. Cantitatea de substanță exportată.

IV. Punctul de intrare și data expedierii prevăzute.

V. Toate celelalte informații reciproc convenite între părți.

b) Orice parte poate să adopte măsuri de control mai stricte sau mai severe decît cele prevăzute în paragraful prezent, dacă ea consideră că acest lucru este necesar sau de dorit.

11. Atunci cînd una dintre părți furnizează informații celeilalte, conform paragrafelor 9 și 10 ale prezentului articol, ea poate solicita părții care le primește să păstreze caracterul confidențial al oricărui secret economic, industrial, comercial sau profesional sau procedeu comercial pe care pot să-l conțină.

12. Fiecare parte furnizează anual organului, în forma și modalitatea definite de acesta și utilizînd formulele care îi vor fi furnizate, informații cu privire la:

a) Cantitățile de substanțe înscrise la tabelul I și II care au fost confiscate și dacă este cunoscută și originea lor.

b) Orice altă substanță care nu este înscrisă în tabelul I și II dar care a fost identificată ca servind la fabricarea ilicită de stupefiante sau substanțe psihotrope și pe care partea o consideră ca suficient de importanță pentru a fi propusă în atenția organului.

c) Metodele de determinare și fabricare ilicită.

13. Organul întocmește un raport anual către comisie cu privire la aplicarea prezentului articol, iar comisia examinează periodic dacă tabelul I și II sînt adecvate și competente.

14. Dispozițiile prezentului articol nu se aplică nici la preparatele farmaceutice, nici la alte preparate care conțin substanțele înscrise în tabelul I sau tabelul II și compuse astfel încît substanțele menționate să nu poată fi utilizate cu ușurință, nici extrase prin mijloace ușor de aplicat.

ARTICOLUL 13 Materiale și echipamente

Părțile iau măsurile pe care le consideră potrivite pentru a preveni comerțul și deturnarea de materiale și echipamente în scopul producerii sau fabricării de stupefiante și substanțe psihotrope și vor coopera în acest scop.

ARTICOLUL 14 Măsuri care vizează eliminarea culturii ilicite de plante
din care se extrag stupefiante și suprimarea cererii ilicite de
stupefiante și substanțe psihotrope

1. Măsurile luate de către părți, în virtutea prezentei convenții, nu vor fi mai puțin stricte decît dispozițiile aplicabile eliminării culturii ilicite de plante care conțin stupefiante și substanțe psihotrope și eliminării cererii ilicite de stupefiante și substanțe psihotrope în termenii dispoziției Convenției din 1961, a Convenției din 1961 cum apare ea modificată și Convenției din 1971.

2. Fiecare parte ia măsurile adecvate pentru a împiedica pe teritoriul său cultura ilicită de plante care conțin stupefiante sau substanțe psihotrope ca macul opiaceu, arborele de coca și planta de cannabis și pentru a distruge pe cele care ar fi cultivate în mod ilicit. Măsurile adoptate trebuie să respecte drepturile fundamentale ale omului și să țină cont de utilizările licite tradiționale - atunci cînd asemenea utilizări sînt atestate de istorie - cît și de protecția mediului.

3.

a) Părțile pot coopera pentru a crește eficiența eforturilor care vizează să elimine cultura ilicită. Această cooperare poate să comporte mai ales, dacă este cazul, sprijinirea unei dezvoltări rurale integrate, care să ducă la culturi de înlocuire viabile din punct de vedere economic.

Înainte de a aplica asemenea programe de dezvoltare rurală va trebui să se țină cont de factori ca: accesul pe piață, resursele disponibile și situația socio-economică. Părțile pot să cadă de acord cu privire la alte măsuri adecvate de cooperare.

b) Părțile facilitează, de asemenea, schimbul de informații cu caracter științific și tehnic cît și executarea lucrărilor de cercetare cu privire la eliminarea culturii ilicite.

c) În situația cînd au frontiere comune, părțile vor depune eforturi să coopereze cu programe de eliminare a culturii ilicite în zonele de frontieră respective.

4. Părțile adoptă măsurile adecvate pentru suprimarea sau reducerea cererii ilicite de stupefiante și substanțe psihotrope, în scopul reducerii suferințelor omenești și pentru a face să dispară incitațiile de ordin financiar la traficul ilicit. Aceste măsuri pot fi, mai ales, fondate pe recomandările Organizației Națiunilor Unite, instituțiilor specializate ale Națiunilor Unite, ca Organizația Mondială a Sănătății și alte organizații internaționale competente și pe schema multidisciplinară completă adoptată de către Conferința internațională cu privire la abuzul și traficul ilicit de droguri ținută în 1987, în măsura în care aceasta se referă la eforturile organismelor guvernamentale și neguvernamentale, cît și la inițiativa privată în domeniul prevenirii, tratamentului și readaptării. Părțile pot încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale care vizează să suprime sau să reducă cererea ilicită de stupefiante și substanțe psihotrope.

5. Părțile pot lua, de asemenea, măsurile necesare pentru distrugerea rapidă sau utilizarea legală de stupefiante, substanțe psihotrope și substanțe înscrise în tabelul I și II care au fost înghețate sau confiscate și pentru care cantitatea din aceste substanțe, certificate cu forme în regulă, să fie admisibile ca probă.

ARTICOLUL 15 Transportori comerciali

1. Părțile iau măsurile adecvate pentru a se asigura că mijloacele de transport exploatate de către transportorii comerciali nu servesc la comiterea infracțiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3; aceste măsuri pot cuprinde încheierea unor aranjamente speciale cu transportorii comerciali.

2. Fiecare parte solicită transportorilor comerciali să ia precauții rezonabile pentru a împiedica ca mijloacele lor de transport să nu servească la comiterea infracțiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3. Aceste precauții pot să se bazeze, mai ales, pe:

a) Dacă transportorul comercial își are stabilimentul său principal pe teritoriul acestei părți:

I. Formarea de personal care să fie capabil să identifice trimiterile sau persoanele suspecte.

II. Stimularea integrității personalului.

b) Dacă transportorul comercial operează pe teritoriul acestei părți:

I. Depunerea listelor de mărfuri înainte, de fiecare dată cînd acest lucru este posibil.

II. Folosirea unor sigilii infalsificabile și posibile de controlat distinct.

III. Informarea autorităților competente, în cel mai scurt timp posibil, cu privire la orice circumstanță suspectă care poate să fie legată de comiterea infracțiunilor stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3.

3. Fiecare parte veghează ca, la punctele de intrare și ieșire și în alte zone de control vamal, transportorii comerciali și autoritățile competente să coopereze, în scopul împiedicării accesului neautorizat la mijloacele de transport și la încărcătură, să aplice măsurile de securitate adecvate.

ARTICOLUL 16 Documentele comerciale și marcajul exporturilor

1. Fiecare parte solicită ca expedierile licite de stupefiante și substanțe psihotrope destinate exportului să fie însoțite de documentele necesare. În afară de faptul că expedierile trebuie să satisfacă prescripțiile în materie de documentație, enunțate în art. 31 al Convenției din 1961, în art. 31 al Convenției din 1961 cum apare ea modificată și în art. 12 al Convenției din 1971, documentele comerciale, ca: facturile, listele de mărfuri, documentele vamale, de transport și alte documente de expediere trebuie să indice denumirea stupefiantelor și substanțelor psihotrope care fac obiectul exporturilor și așa cum figurează în tabelele pertinente ale Convenției din 1961, Convenției din 1961 cum apare modificată și Convenției din 1971, cantitatea exportată, cît și numele și adresa exportatorului, importatorului și, atunci cînd este cunoscut, cel al destinatarului.

2. Fiecare parte va impune ca expedierile de stupefiante și substanțe psihotrope destinate exportului să nu fie marcate incorect.

ARTICOLUL 17 Traficul ilicit pe mare Referințe (1)

1. Părțile cooperează, în măsura posibilă, pentru a pune capăt traficului ilicit pe mare, în conformitate cu dreptul internațional maritim.

2. Partea care are motive întemeiate să bănuiască că o navă sub pavilion sau care nu abordează nici un pavilion sau nu poartă nici o înmatriculare - se ocupă cu traficul ilicit poate solicita altor părți să o ajute pentru a pune capăt acestei utilizări. Părțile astfel solicitate furnizează această asistență în limita mijloacelor de care ele dispun.

3. Partea care are motive întemeiate să bănuiască că o navă care exercită libertatea de navigație, conform dreptului internațional, și navigînd sub pavilion sau fiind înmatriculată la o altă parte se ocupă cu traficul ilicit, poate să anunțe statul sub pavilionul căruia navighează nava, să solicite confirmarea înmatriculării și, dacă acest lucru se confirmă, să ceară autorizația acestui stat pentru a lua măsurile adecvate cu privire la această navă.

4. În conformitate cu dispozițiile paragrafului 3 sau tratatele în vigoare dintre ele sau orice alte acorduri sau aranjamente încheiate între aceste părți, statul sub pavilionul căruia navighează nava poate să autorizeze mai ales statul solicitat:

a) să inspecteze nava;

b) să viziteze nava;

c) dacă sînt descoperite probe ale participării la un trafic ilicit, trebuie luate măsurile adecvate cu privire la navă, persoanele care se găsesc la bord și la încărcătură.

5. Atunci cînd iau o măsură în urma aplicării prezentului articol, părțile interesate țin cont de necesitatea de a nu leza securitatea vieții pe mare și cea a navei și încărcăturii sale și să nu prejudicieze interesele comerciale și juridice ale statului de care depinde pavilionul sau orice alt stat interesat.

6. Statul sub pavilionul căruia navighează nava poate, în măsura în care este compatibil cu obligațiile sale conform paragrafului 1 al prezentului articol, să subordoneze autorizația sa condițiilor fixate de comun acord între ele și statul solicitant, mai ales în ceea ce privește responsabilitatea.

7. Fiecare parte va răspunde, fără întîrziere, la orice solicitare care îi este adresată de către o altă parte în scopul de a determina dacă o navă sub pavilionul său este autorizată să navigheze și la cererile de autorizare prezentate în aplicarea paragrafului 3.

În momentul în care devine parte la prezenta convenție, fiecare stat desemnează autoritatea, sau dacă este cazul, autoritățile care au calitatea de a primi aceste cereri și să răspundă la ele. În luna care urmează acestei desemnări, secretarul general notifică tuturor părților autoritatea desemnată de fiecare dintre ele.

8. Partea care a luat una din măsurile prevăzute în prezentul articol informează, fără întîrziere statul sub pavilionul căruia navighează nava cu privire la rezultatele acestei măsuri.

9. Părțile vor avea în vedere încheierea de acorduri sau angajamente bilaterale sau regionale, în scopul de a da curs dispozițiilor prezentului articol sau pentru a-i spori eficiența.

10. Măsurile luate în aplicarea paragrafului 4 nu sînt executate decît de navele de război sau aeronavele militare sau alte nave ori aeronave care poartă vizibil o marcă exterioară și sînt identificabile ca fiind în serviciul statului.

11. Orice măsură luată pe baza prezentului articol va ține cont, conform dreptului internațional maritim, de necesitatea de a nu impieta asupra drepturilor și obligațiilor și exercitării competenței statelor riverane, nici de a leza aceste drepturi, obligații sau competențe.

ARTICOLUL 18 Zone libere și porturi libere

1. Părțile vor aplica, pentru a pune capăt traficului ilicit de stupefiante, substanțe psihotrope și substanțe înscrise în tabelul I și II în zonele libere și porturile libere, măsuri care nu sînt mai puțin stricte decît cele pe care le aplică în alte părți ale teritoriului lor.

2. Părțile vor depune eforturi pentru:

a) A supraveghea mișcarea mărfurilor și persoanelor în porturile libere și zonele libere și, în acest scop, vor da permisiunea autorităților competente să procedeze la vizitarea încărcăturii și navelor care intră și ies, inclusiv navelor de croazieră și pescuit, cît și aeronavelor și vehiculelor și atunci cînd este cazul să percheziționeze membrii echipajului și pasagerii, cît și bagajul acestora.

b) A stabili și a menține un sistem care permite decelarea expedierilor suspectate de a conține stupefiante, substanțe psihotrope sau substanțe înscrise în tabelul I și II, care intră sau ies din zonele și porturile libere.

c) A stabili și a menține sisteme de supraveghere în bazinele și depozitele portuare, cît și în aeroporturi și posturile de frontieră, în zonele libere și porturile libere.

ARTICOLUL 19 Utilizarea serviciilor poștale

1. În executarea obligațiilor care decurg din convențiile Uniunii Poștale Universale și conform cu principiile fundamentale ale sistemelor lor juridice interne, părțile iau măsuri pentru a pune capăt utilizării serviciilor poștale în scopul traficului ilicit și cooperează între ele în acest scop.

2. Măsurile prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol cuprind mai ales:

a) Acțiunea coordonată pentru prevenirea și reprimarea utilizării serviciilor poștale în scopul traficului ilicit.

b) Adoptarea și elaborarea de către serviciile de detectare și reprimare însărcinate cu aceasta, a unor tehnici de investigare și control, care trebuie să permită decelarea în trimiterile poștale a expedierilor ilicite de stupefiante, substanțe psihotrope și substanțe înscrise în tabelul I și II.

c) Măsurile legislative care permit recurgerea la mijloacele adecvate pentru a strînge probele necesare pentru urmăririle judiciare.

ARTICOLUL 20 Informații care trebuie furnizate de către părți

1. Părțile furnizează comisiei, prin intermediul secretarului general, informații cu privire la aplicarea prezentei convenții pe teritoriul lor, și în special:

a) Textul legilor și reglementărilor promulgate pentru aplicarea prezentei convenții.

b) Detalii cu privire la traficul ilicit, care decurg din competența lor și pe care ele le consideră importante deoarece aceste cazuri relevă tendințe noi, indicînd cantitățile despre care este vorba, sursele din care provin substanțele sau metodele utilizate de către persoanele care se ocupă cu traficul ilicit.

2. Părțile furnizează aceste informații în modul fixat de comisie și la datele precizate de aceasta.

ARTICOLUL 21 Funcțiile comisiei

Comisia este însărcinată să examineze toate problemele care se referă la scopurile prezentei convenții, și în special:

a) Pe baza informațiilor prezentate de către părți în conformitate cu art. 20, comisia urmărește punerea în aplicare a prezentei convenții.

b) Comisia poate face sugestii și recomandări generale, fondate pe examinarea informațiilor obținute de către părți.

c) Comisia poate supune în atenția organului toate problemele care pot să se refere la funcțiile acesteia.

d) Comisia ia măsurile pe care le crede de cuviință în ceea ce privește orice problemă care-i este prezentată de către organ în aplicarea paragrafului 1 b) al art. 20.

e) Comisia poate, conform procedurilor enunțate în art. 12, să modifice tabelul I și II.

f) Comisia poate supune în atenția statelor nepărți deciziile și recomandările pe care ea le adoptă în virtutea prezentei convenții, pentru ca acestea să ia măsurile în consecință.

ARTICOLUL 22 Funcțiile organului

1. Fără a prejudicia funcțiile ce-i revin comisiei în baza art. 21 și sub rezerva funcțiilor care-i revin organului și comisiei, în temeiul Convenției din 1961, Convenției din 1961 cum apare ea modificată și Convenției din 1971:

a) Dacă după examinarea informațiilor de care dispune organul, secretarul general sau comisia sau a informațiilor comunicate de către organisme ale Organizației Națiunilor Unite, organul are motive să creadă că nu corespunde scopurilor prezentei convenții în domeniile care țin de competența sa, el poate invita partea sau părțile să furnizeze toate informațiile pertinente.

b) În ceea ce privește art. 12, 13 și 16:

I. După ce a acționat conform alin. a) al prezentului paragraf, organul poate, dacă consideră necesar, să solicite părții interesate să ia măsurile corectoare care, datorită circumstanțelor, par a fi necesare pentru a asigura executarea dispozițiilor art. 12, 13 și 16.

II. Înainte de a acționa conform cu alin. III) de mai jos, organul va considera ca fiind confidențiale comunicările pe care le va schimba cu partea interesată în virtutea alineatelor precedente.

III. Dacă el constată că partea interesată nu a luat măsurile corectoare pe care ea a fost invitată să le ia conform alineatului prezent, organul poate supune în atenția părților, consiliului și comisiei această problemă. Orice raport publicat în virtutea prezentului alineat va conține, de asemenea, avizul părții interesate dacă aceasta o solicită.

2. Părțile vor fi invitate să se facă reprezentate la ședințele organului în cursul cărora va trebui examinată chestiunea în care este direct interesat în aplicarea prezentului articol.

3. În cazurile în care o decizie a organului adoptată în virtutea prezentului articol nu este unanimă, trebuie expusă și opinia minorității.

4. Deciziile organului, în baza prezentului articol, trebuie să fie luate cu o majoritate de 2/3 din numărul total al membrilor organului.

5. În exercitarea funcțiilor care îi revin în virtutea alin. a) al paragrafului 1 al prezentului articol, organul va prezenta caracterul confidențial al tuturor informațiilor pe care le va putea avea.

6. Îndeplinirea tratatelor sau acordurilor încheiate între părți conform dispozițiilor prezentei convenții nu decurge din responsabilitatea care-i revine organului în virtutea prezentului articol.

7. Dispozițiile prezentului articol nu se aplică diferendelor dintre părți depinzînd de dispozițiile art. 32.

ARTICOLUL 23 Rapoartele organului

1. Organul stabilește un raport anual cu privire la activitățile sale, în care el analizează informațiile de care dispune, raportînd în cazurile în care este necesar explicațiile eventuale care sînt date de către părți sau care le sînt solicitate și formulînd toate observațiile și recomandările pe care dorește să le facă. Organul poate stabili rapoarte suplimentare, dacă consideră necesar. Rapoartele sînt prezentate consiliului prin intermediul comisiei, care poate formula toate observațiile pe care le consideră oportune.

2. Rapoartele organului sînt comunicate părților și publicate ulterior de către secretarul general. Părțile trebuie să permită distribuirea lor fără restricții.

ARTICOLUL 24 Aplicarea unor măsuri mai severe decît cele cerute de
către prezenta convenție

Părțile pot adopta măsuri mai stricte sau mai severe decît cele prevăzute de către prezenta convenție, dacă ele consideră necesar aceasta, pentru a preveni sau elimina traficul ilicit.

ARTICOLUL 25 Nederogarea de la drepturile și obligațiile care decurg
din tratatele anterioare

Dispozițiile prezentei convenții nu derogă nici un drept sau obligație pe care Convenția din 1961, Convenția din 1961 cum apare ea modificată sau Convenția din 1971, le recunosc sau impun părților la prezenta convenție.

ARTICOLUL 26 Semnarea

Prezenta convenție va fi deschisă, între 20 decembrie 1988 și 20 februarie 1989 la Oficiul Națiunilor Unite de la Viena și apoi, pînă la 20 decembrie 1989, la sediul Organizației Națiunilor Unite de la New York, spre semnare:

a) De către toate statele;

b) De Namibia, reprezentată de Consiliul Națiunilor Unite pentru Namibia;

c) De organizațiile regionale pentru integrarea economică, care sînt competente în materie de negociere, încheiere și aplicare a acordurilor internaționale relative la problemele care fac obiectul prezentei convenții; referirile din Convenția cu privire la părți, state sau servicii naționale sînt aplicabile acestor organizații în limita competenței lor.

ARTICOLUL 27 Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau actul de confirmare oficială

1. Prezenta convenție este supusă ratificării, acceptării sau aprobării Statelor și Namibiei, reprezentată de către Consiliul Națiunilor Unite pentru Namibia și unui act de confirmare oficială a organizațiilor regionale de integrare economică, vizate la alin. c) al art. 26. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare și instrumentele relative la actele de confirmare oficială vor fi depuse pe lîngă secretarul general.

2. În instrumentele lor de confirmare oficială, organizațiile regionale de integrare economică vor preciza sfera competenței lor asupra domeniilor care decurg din prezenta convenție. Pe de altă parte, aceste organizații vor informa pe secretarul general cu privire la orice modificare adusă sferei competenței lor în domeniile care decurg din convenție.

ARTICOLUL 28 Aderarea

1. Prezenta convenție va rămîne deschisă aderării oricărui stat, Namibiei, reprezentată de către Consiliul Națiunilor Unite pentru Namibia și organizațiilor regionale de integrare economică vizate la alin. c) al art. 26. Aderarea se va efectua prin depunerea unui instrument de aderare pe lîngă secretarul general.

2. În instrumentele lor de aderare, organizațiile regionale de integrare economică vor preciza sfera competenței lor asupra domeniilor care decurg din prezenta convenție. Pe de altă parte, aceste organizații vor informa pe secretarul general de orice modificare adusă sferei competenței lor asupra domeniilor care decurg din convenție.

ARTICOLUL 29 Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va intra în vigoare în a 90-a zi care va urma datei de depunere pe lîngă secretarul general, a celui de-al douăzecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare de către state sau Namibia, reprezentată de Consiliul pentru Namibia.

2. Pentru fiecare dintre state și pentru Namibia, reprezentată de către Consiliul pentru Namibia, care vor ratifica, accepta sau aproba prezenta convenție sau vor adera după depunerea celui de-al douăzecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, convenția va intra în vigoare în a 90-a zi după depunerea instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

3. Pentru fiecare organizație regională de integrare economică vizată la alin. c) al art. 26 care va depune un instrument relativ la un act de confirmare oficială sau un instrument de aderare, convenția va intra în vigoare la ultima dată din cele două date următoare: a 90-a zi după depunerea menționată sau data la care convenția va intra în vigoare în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol.

ARTICOLUL 30 Denunțarea

1. Orice parte va putea denunța prezenta convenție, în orice moment, printr-o notificare scrisă adresată secretarului general.

2. Denunțarea se va aplica pentru partea interesată la un an după data la care va fi primită notificarea de către secretarul general.

ARTICOLUL 31 Amendamente

1. Orice parte poate propune un amendament la prezenta convenție. Textul amendamentului menționat și rațiunile care îl motivează sînt comunicate de către această parte secretarului general, care le transmite altor părți și se interesează dacă acceptă amendamentul propus. Dacă textul unui amendament astfel distribuit nu a fost respins de către nici o parte, în cele 24 de luni care urmează după comunicarea sa, amendamentul menționat este considerat ca fiind acceptat și intră în vigoare pentru fiecare parte la 90 de zile după ce această parte a depus pe lîngă secretarul general un document care exprimă consimțământul său de a fi obligată de către acest amendament.

2. Dacă un amendament a fost respins de către una dintre părți, secretarul general începe consultările cu părțile și, la cererea majorității, aduce această problemă, cît și orice observație prezentată de către părți, la cunoștința consiliului care poate decide reunirea unei conferințe, conform paragrafului 4 al art. 62 al Cartei Națiunilor Unite. Orice amendament care rezultă în urma unei asemenea conferințe este consemnat într-un protocol. Părțile care consimt, să fie obligate de către acest protocol trebuie să-l informeze de urgență pe secretarul general.

ARTICOLUL 32 Reglementarea diferendelor

1. Dacă între două sau mai multe părți apare un diferend cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, părțile se consultă în scopul reglării acestui diferend pe calea negocierii, anchetei, medierii, concilierii, arbitrajului sau recurgerii la organisme regionale, pe cale judecătorească sau prin alte mijloace pașnice alese de către acestea.

2. Orice diferend de această natură care nu poate fi reglementat prin mijloacele prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol este supus, pentru luarea unei decizii, Curții Internaționale de Justiție la cererea oricăruia dintre statele părți la diferend.

3. Dacă o organizație regională de integrare economică, vizată la alin. c) al art. 26 este parte la un diferend care nu poate fi reglementat în modul prevăzut de paragraful 1 al prezentului articol, ea poate, prin intermediul unui stat membru al Organizației Națiunilor Unite, să solicite consiliului să ceară un aviz consultativ Curții Internaționale de Justiție în virtutea art. 65 al Statutului Curții, aviz care va fi considerat ca decisiv.

4. Fiecare stat, în momentul semnării, ratificării, acceptării sau aprobării prezentei convenții ori aderării, sau fiecare organizație regională de integrare economică, în momentul semnării, depunerii unui act de confirmare formală sau adeziunii poate declara că nu se consideră obligată prin dispozițiile paragrafelor 2 și 3 ale prezentului articol. Celelalte părți nu sînt obligate, conform dispozițiilor paragrafelor 2 și 3 față de partea care a făcut o asemenea declarație.

5. Orice parte care a făcut o declarație în virtutea paragrafului 4 al prezentului articol poate, în orice moment, să retragă această declarație printr-o notificare adresată secretarului general.

ARTICOLUL 33 Texte autentice

Textele în limbile engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză și rusă ale prezentei convenții au aceeași valoare.

ARTICOLUL 34 Depozitarul

Secretarul general este depozitarul prezentei convenții.

Pe baza celor de mai sus, subsemnații împuterniciți în cuvenită formă au semnat prezenta convenție.

Întocmită la Viena, într-un exemplar original, la 20 decembrie 1988.

ANEXĂ

Tabelul I

Acid lisergic
Efedrină
Ergometrină
Ergotamină
1-Fenil-propan-2-onă
Pseudoefedrină

Sărurile substanțelor înscrise în prezentul tabel în toate cazurile în care existența acestor săruri este posibilă.

Tabelul II

Acetonă
Acid antranilic
Acid fenilacetic
Anhidridă acetică
Eter etilic
Piperidină

Sărurile substanțelor înscrise în prezentul tabel în toate cazurile în care existența acestor săruri este posibilă.

;
se încarcă...