Parlamentul | Constituția

Acesta este un fragment din Constituția din 1991. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Autoritățile publice -
CAPITOLUL 1
Parlamentul

Secțiunea 1 Organizarea și funcționarea

ARTICOLUL 58 Rolul și structura Doctrină (1)

(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.

(2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaților și Senat.

ARTICOLUL 59 Alegerea Camerelor

(1) Camera Deputaților și Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, potrivit legii electorale.

(2) Organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, în condițiile legii electorale. Cetățenii unei minorități naționale pot fi reprezentați numai de o singură organizație.

(3) Numărul deputaților și al senatorilor se stabilește prin legea electorală, în raport cu populația țării.

ARTICOLUL 60 Durata mandatului

(1) Camera Deputaților și Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă. Modificări (1)

(2) Alegerile pentru Camera Deputaților și pentru Senat se desfășoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.

(3) Parlamentul nou ales se întrunește, la convocarea Președintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri.

(4) Mandatul Camerelor se prelungește până la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituția și nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.

(5) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent își continuă procedura în noul Parlament.

ARTICOLUL 61 Organizarea internă Doctrină (1)

(1) Organizarea și funcționarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea.

(2) Fiecare Cameră își alege un birou permanent. Președintele Camerei Deputaților și Președintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalți membri ai birourilor permanente sunt aleși la începutul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocați înainte de expirarea mandatului.

(3) Deputații și senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere.

(4) Fiecare Cameră își constituie comisii permanente și poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele își pot constitui comisii comune.

(5) Birourile permanente și comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configurației politice a fiecărei Camere.

ARTICOLUL 62 Ședințe comune Modificări (1)

(1) Camera Deputaților și Senatul lucrează în ședințe separate și în ședințe comune. În ședințele comune, lucrările se desfășoară potrivit unui regulament adoptat cu votul majorității deputaților și senatorilor. Modificări (1)

(2) Camerele se întrunesc în ședință comună pentru: Modificări (1)

a) primirea mesajului Președintelui României;

b) aprobarea bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat;

c) declararea mobilizării generale sau parțiale;

d) declararea stării de război;

e) suspendarea sau încetarea ostilităților militare;

f) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Țării și ale Curții de Conturi; Modificări (1)

g) numirea, la propunerea Președintelui României, a directorului Serviciului Român de Informații și exercitarea controlului asupra activității acestui serviciu; Modificări (1)

h) îndeplinirea altor atribuții care, potrivit Constituției sau regulamentului, se exercită în ședință comună.

ARTICOLUL 63 Sesiuni

(1) Camera Deputaților și Senatul se întrunesc în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie și nu poate depăși sfârșitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie și nu poate depăși sfârșitul lunii decembrie.

(2) Camera Deputaților și Senatul se întrunesc și în sesiuni extraordinare, la cererea Președintelui României, a biroului permanent al fiecărei Camere ori a cel puțin o treime din numărul deputaților sau al senatorilor.

(3) Convocarea Camerelor se face de președinții acestora.

ARTICOLUL 64 Actele juridice și cvorumul legal

Camera Deputaților și Senatul adoptă legi, hotărâri și moțiuni, în prezența majorității membrilor.

ARTICOLUL 65 Caracterul public al ședințelor

(1) Ședințele celor două Camere sunt publice.

(2) Camerele pot hotărî ca anumite ședințe să fie secrete.

Secțiunea a 2-a Statutul deputaților și al senatorilor

ARTICOLUL 66 Mandatul reprezentativ

(1) În exercitarea mandatului, deputații și senatorii sunt în serviciul poporului.

(2) Orice mandat imperativ este nul.

ARTICOLUL 67 Mandatul deputaților și al senatorilor

(1) Deputații și senatorii intră în exercițiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiția validării. Modificări (1)

(2) Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.

ARTICOLUL 68 Incompatibilități

(1) Nimeni nu poate fi, în același timp, deputat și senator.

(2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului.

(3) Alte incompatibilități se stabilesc prin lege organică.

ARTICOLUL 69 Imunitatea parlamentară Modificări (1)

(1) Deputatul sau senatorul nu poate fi reținut, arestat, percheziționat sau trimis în judecată, penală ori contravențională, fără încuviințarea Camerei din care face parte, după ascultarea sa. Competența de judecată aparține Curții Supreme de justiție.

(2) În caz de infracțiune flagrantă, deputatul sau senatorul poate fi reținut și supus percheziției. Ministrul justiției va informa neîntârziat pe președintele Camerei asupra reținerii și a percheziției. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reținere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

ARTICOLUL 70 Independența opiniilor Referințe în jurisprudență (1)

Deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

ARTICOLUL 71 Indemnizația și celelalte drepturi

Deputații și senatorii primesc o indemnizație lunară. Cuantumul indemnizației și celelalte drepturi se stabilesc prin lege.

Secțiunea a 3-a Legiferarea

ARTICOLUL 72 Categorii de legi Referințe în jurisprudență (84), Doctrină (1)

(1) Parlamentul adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare. Doctrină (1)

(2) Legile constituționale sunt cele de revizuire a Constituției.

(3) Prin lege organică se reglementează: Modificări (1)

a) sistemul electoral;

b) organizarea și funcționarea partidelor politice;

c) organizarea și desfășurarea referendumului;

d) organizarea Guvernului și a Consiliului Suprem de Apărare a Țării;

e) regimul stării de asediu și al celei de urgență;

f) infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora;

g) acordarea amnistiei sau a grațierii colective;

h) organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi;

i) statutul funcționarilor publici;

j) contenciosul administrativ;

k) regimul juridic general al proprietății și al moștenirii;

l) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială;

m) organizarea generală a învățământului;

n) regimul general al cultelor;

o) organizarea administrației locale, a teritoriului, precum și regimul general privind autonomia locală;

p) modul de stabilire a zonei economice exclusive;

r) celelalte domenii pentru care, în Constituție, se prevede adoptarea de legi organice.

ARTICOLUL 73 Inițiativa legislativă

(1) Inițiativa legislativă aparține Guvernului, deputaților, senatorilor, precum și unui număr de cel puțin 250.000 de cetățeni cu drept de vot. Cetățenii care își manifestă dreptul la inițiativă legislativă trebuie să provină din cel puțin un sfert din județele țării, iar în fiecare din aceste județe sau în municipiul București trebuie să fie înregistrate cel puțin 10.000 de semnături în sprijinul acestei inițiative. Modificări (1)

(2) Nu pot face obiectul inițiativei legislative a cetățenilor problemele fiscale, cele cu caracter internațional, amnistia și grațierea.

(3) Guvernul își exercită inițiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către una dintre Camere. Modificări (1)

(4) Deputații, senatorii și cetățenii care exercită dreptul la inițiativa legislativă pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerută pentru proiectele de legi.

(5) Propunerile legislative se supun întâi adoptării în Camera în care au fost prezentate. Modificări (1)

ARTICOLUL 74 Adoptarea legilor și a hotărârilor

(1) Legile organice și hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere.

(2) Legile ordinare și hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră.

(3) La cererea Guvernului sau din proprie inițiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedură de urgență, stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere.

ARTICOLUL 75 Trimiterea proiectelor de legi și a propunerilor legislative
de la o Cameră la cealaltă

Proiectele de legi sau propunerile legislative adoptate de una din Camere se trimit celeilalte Camere a Parlamentului. Dacă aceasta din urmă respinge proiectul de lege sau propunerea legislativă, ele se trimit, pentru o nouă dezbatere, Camerei care le-a adoptat. O nouă respingere este definitivă.

ARTICOLUL 76 Mediere

(1) Dacă una din Camere adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferită de cea aprobată de cealaltă Cameră, președinții Camerelor vor iniția, prin intermediul unei comisii paritare, procedura de mediere.

(2) În cazul în care comisia nu ajunge la un acord sau dacă una din Camere nu aprobă raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergență se supun dezbaterii Camerei Deputaților și Senatului, în ședința comună, care vor adopta textul definitiv cu votul majorității prevăzute la articolul 74 alineatele (1) sau (2).

ARTICOLUL 77 Promulgarea legii

(1) Legea se trimite, spre promulgare, Președintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.

(2) Înainte de promulgare, Președintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.

(3) Dacă Președintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituționalității ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curții Constituționale, prin care i s-a confirmat constituționalitatea.

ARTICOLUL 78 Intrarea în vigoare a legii Modificări (1), Doctrină (1)

Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei.

ARTICOLUL 79 Consiliul Legislativ

(1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații. El ține evidența oficială a legislației României.

(2) Înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege organică.

Acesta este un fragment din Constituția din 1991. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Raporturile dintre Guvern și Parlament, ediția 1
    a) cele trei puteri clasice se regăseau exprimate în Constituție: legislativul, în normele referitoare la Parlament (art. 58 și urm.); executivul, în normele privitoare la Președintele României și Guvern (art. 80 și urm.); justiția, în normele privitoare la autoritatea judecătorească (art. 123 și urm.); [ Mai mult... ] 

Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
    Doctrina aprecizat că echilibrul puterilor în stat, în conținutul și semnificația sa științifică modernă, se regăsea în dispozițiile Constituției României în versiunea adoptată la 8 decembrie 1991.În acest sens erau invocate mai multe argumente pertinente: cele trei puteri clasice se regăseau exprimate în Constituție, legislativul în normele privitoare la Parlament (art. 61 și urm.), executivul în normele privitoare la Președintele României și Guvern (art. 80 și urm.), justiția în normele privitoare la autoritatea judecătorească (art. 124 și urm.); ordinea reglementării lor în Constituție era cea clasică, anume puterea legiuitoare, apoi puterea executivă și, în final, puterea judecătorească. Având în vedere legitimitatea împuternicirilor Parlamentului, compoziția sa numeroasă și larg reprezentativă, Constituția asigura acestuia oanumită preeminență în raport cu celelalte autorități statale, la care se adăuga și caracterizarea dată de art. 61, potrivit căreia Parlamentul era organul reprezentativ suprem al poporului român, deși utilizarea termenului „suprem” putea fi privită cu rezerve de ordin științific în contextul teoriei separației/echilibrului puterilor în stat. Nu în ultimul rând, chiar structura bicamerală aParlamentului putea fi considerată oexpresie aechilibrului în exercitarea puterii legislative. De altfel, acesta era și singurul argument solid al bicameralismului cvasiperfect ce exista la acea dată, față de faptul că România era și este un stat unitar. Raporturile constituționale dintre autoritățile publice cunoșteau implicări reciproce ale unora în sfera de activitate acelorlalte, implicări ce semnifică echilibru prin colaborare și control. [ Mai mult... ] 

Foundations of European Criminal Law, ediția 1
    According to recent studies, this principle has direct practical consequences upon the elaboration of legal norms, as well as on the application of these norms125. In the legislative activity, the principle of legality is applied both in a substantive and a formal way. From a substantive perspective, the principle of legality binds the lawmaker to observe two fundamental obligations: crimes and the penalties applied for them must be provided by the law (lex scripta) and the legal text must be drawn up in a clear way so that any person could understand which actions or non-actions are incriminated (lex certa). The formal aspect refers to the obligation of adopting criminal norms in the form of organic laws, according to Art. 72 of the Constitution of Romania. The principle of legality binds the judge to observe two essential obligations in his/her jurisdiction: to strictly interpret criminal law and to interdict analogy (lex stricta), respectively to interdict the retroactive application of the law (lex praevia). 
    125 F.Streteanu,Dreptpenal,Parteagenerală,Ed.Rosetti,București,2003,p.59.
[ Mai mult... ]
 

Drept civil. Partea generală conform noului Cod civil, Vol 1, ediția 1
    Documentele internaționale au valoare de izvoare ale dreptului civil numai în măsura în care statul nostru este parte la ele, adică dacă aparticipat la elaborarea lor și aratificat actul ori dacă aaderat ulterior la documentul respectiv. Evidențiem, din acest punct de vedere, normele dreptului comunitar, adică ale Comunității Europene, care înmănunchează elementele de drept privat dacă, desigur, sunt aplicabile în privința raporturilor de drept civil interne. Dintre izvoarele internaționale ale dreptului civil amintim Pactul internațional privind drepturile civile și politice ale omului, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, Convenția cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990 etc. Articolul 11 alin. (2) din Constituția României stabilește că „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”, iar alineatul (3) al aceluiași articol, introdus în Constituție prin Legea de revizuire aConstituției, stabilește că: „În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziții contrare Constituției, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituției”. La cele de mai sus adăugăm prevederile art. 20 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora: „Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală aDrepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte”; și alineatul (2) încheie cu următoarele: „Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Constituția:
Dispoziții comune
Drepturile și libertățile fundamentale
Îndatoririle fundamentale
Avocatul Poporului
Parlamentul
Președintele României
Guvernul
Raporturile Parlamentului cu Guvernul
Administrația publică
Autoritatea judecătorească
Doctrină:
Raporturile dintre Guvern și Parlament, ediția 1
Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 1
Foundations of European Criminal Law, ediția 1
Drept civil. Partea generală conform noului Cod civil, Vol 1, ediția 1
Jurisprudență civilă comentată a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a altor instanțe judecătorești, ediția 1
;
loading ...