Revista Romana de Drept Privat nr. 3/2018

Aplicații ale autonomiei de voință în dreptul internațional privat al familiei/Des applications de l'autonomie de la volonte dans le droit international prive de la famille/Applications of the autonomy of will in the family private international law
de Călina Jugastru

01 noiembrie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Prof. univ. dr. CĂLINA JUGASTRU

Facultatea de Drept, Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu

Membru corespondent al Academiei de Științe Juridice din România

RESUME

L'autonomie de la volonte est presente non seulement dans les conflits de lois, mais aussi dans les conflits de juridictions. La relation du droit international prive avec l'autonomie de la volonte est speciale. Celle-ci l'accomplit comme le droit des particuliers, lui conferant une flexibilite (en ce qui concerne le classement des points de liaison de la structure des normes conflictuelles) et lui renforce l'attrait, en encourageant le developpement des rapports juridiques transfrontaliers.

Le rôle de la volonte des parties est visible sur plusieurs plans ayant une dimension internationale. Le droit international prive de la famille est, par excellence, un domaine sur lequel la volonte des parties a des consequences importantes, tant de la perspective des reglementations nationales, que dans le contexte du droit europeen. Le mariage est la source primaire du regime matrimonial, dont le choix se trouve a la disposition des parties. Celles-ci peuvent designer la loi applicable au regime matrimonial, elles peuvent la modifier et, en cas de differend, peuvent recourir a l'election de for. Le droit europeen des regimes matrimoniaux aussi consacre lex voluntatis dans la designation de la loi applicable. La dissolution du mariage est regie, dans la nouvelle reglementation du droit roumain (selon le modele du droit europeen), par l'autonomie des parties en ce qui concerne le choix de la loi applicable. La forme consolidee de cooperation [Le Reglement (UE) n°. 1259/2010] prevoit qu'en l'absence de choix de la loi applicable au divorce par les epoux, c'est la determination objective qui intervient, pour laquelle on emploie les points de liaison indiques dans le texte legal.

Mots-cles: la volonte des parties; des rapports juridiques ayant une dimension internationale; des conflits de lois; des conflits de juridictions; le mariage; le regime matrimonial; le divorce international.

ABSTRACT

Autonomy of the will is present not only in the conflicts of law, but also in the conflicts of jurisdictions. The relationship of the private international law with the autonomy of the will is special. The latter accomplishes it as the law of private individuals, conferring flexibility on it (in terms of ranking the connecting points in the structure of the conflict rules) and increasing its attractiveness, by encouraging the development of the cross-border legal relationships.

The function of the parties' will is visible I many different areas with a foreign element. The family private international law is, par excellence, a field where the parties' will has significant consequences, both from the perspective of national regulations and in the context of the Union law. Marriage is the primary source of the matrimonial property regime, the choice of which is at the parties' disposal. These may designate the law applicable to the matrimonial regime, may amend it, and in case of any dispute, may refer to the choice of forum. The European law of matrimonial property regimes also establishes lex voluntatis in the designation of the applicable law. The dissolution of marriage shall be governed, in the new regulation of the Romanian law (according to the model of the EU law, by the parties' autonomy in choosing the applicable law. The consolidated form of cooperation [Regulation (EU) no. 1259/2010] provides that, where the spouses have not made any choice as to the law applicable to divorce, the objective determination goes into action, for which the connection points indicated in the legal text are used.

Keywords: parties' will; legal relationships with a foreign element; conflicts of laws; conflicts of jurisdictions; marriage; matrimonial property regime; international divorce.

I. Autonomia de voință în raporturile cu element extraneu

Preliminarii

Relația dreptului internațional privat cu autonomia de voință este una specială. Aceasta din urmă îl desăvârșește ca drept al particularilor, îi conferă flexibilitate (în ceea ce privește ordonarea punctelor de legătură din structura normelor conflictuale) și îi sporește atractivitatea, încurajând legarea raporturilor juridice transfrontaliere. Raporturile cu element de extraneitate valorifică principii ale dreptului privat și, pe fundamentul "comun", adaugă noi semnificații și elemente de conținut. Autonomia de voință este unul dintre principiile căruia dreptul internațional privat i-a oferit o formă aparte de expresie - lex voluntatis.

S-a afirmat, la un moment dat, că autonomia de voință este o modalitate prin care voința părților se substituie legii care ar fi fost aplicabilă dacă s-ar fi luat în considerare punctul de legătură indicat de norma de conflict (adică dacă s-ar fi recurs la localizarea obiectivă a raportului juridic)1. Chiar mai mult decât atât, voința părților se aplică direct raportului juridic, în cazurile și în limitele permise de lege, fără a fi necesară desemnarea obiectivă a legii competente și apoi înlăturarea acesteia, în temeiul autonomiei de voință.

Autonomia de voință - constantă a dreptului internațional privat

Nu numai conflictele de legi beneficiază de "privilegiul" alegerii, dar și conflictele de jurisdicții. Nu numai dreptul internațional privat al familiei este impregnat de valențele voinței părților, dar și materii diverse ale dreptului privat, cu element de extraneitate. Autonomia de voință este prezentă, de pildă, în succesiunile internaționale - planificarea succesorală fiind o expresie elocventă și inedit reglementată în Regulamentul (UE) nr. 650/2012. Principiul predictibilității facilitează autorului succesiunii posibilitatea de a-și planifica transmisiunea în condiții de siguranță și certitudine, nu numai în privința legii aplicabile succesiunii, cât și în ceea ce privește autoritatea căreia îi revine sarcina de a o formaliza. "Predictibilitatea favorizează planificarea succesorală (succession planning) și are legătură directă cu autonomia de voință ce poate fi exersată în această materie. În plus, autorul succesiunii avea posibilitatea, chiar înainte de data aplicării Regulamentului (17 august 2015 - art. 83 alin. 2), să aleagă legea care va guverna succesiunea sa [...]"2.

În materia statutului organic al persoanei juridice, autonomia de voință transpare în ansamblul operațiunilor de constituire a persoanei juridice, cu repercusiuni în dreptul internațional privat. Astfel, asociații sau acționarii au libertatea de a decide care va fi statul pe al cărui teritoriu se va afla sediul social. Prin alegerea pe care o efectuează, ei desemnează, indirect, legea care se va aplica statutului persoanei juridice. Sau, dacă persoana juridică dispune de mai multe sedii, asociații/acționarii pot decide care este sediul real al persoanei juridice, concentrând punctul de greutate al activității acesteia la sediul de pe teritoriul unui anumit stat. Se înțelege, libertatea de stabilire a sediului social, respectiv a sediului real, se va încadra în prevederile în vigoare din statul vizat. Manifestarea voinței de stabilire a sediului într-un anumit stat semnifică alegerea legii care va guverna toate aspectele referitoare la capacitatea persoanei juridic, modul de dobândire și de pierdere a calității de asociat, precum și drepturile și obligațiile ce decurg din această calitate, alegerea, competențele și funcționarea organelor de conducere, reprezentarea prin intermediul organelor de conducere (conform actului constitutiv), dizolvarea și lichidarea persoanei juridice.

Actele juridice încheiate în dreptul internațional privat sunt, prin excelență, perimetrul în care voința părților/autorului are cuvânt de greutate. Clasic, lucrările de specialitate tratează autonomia de voință cu trimitere la materia actului juridic cu element de extraneitate. Trebuie precizat însă că autonomia de voință nu este specifică acestei materii, dar o caracterizează, prin excelență. Actul juridic, ca produs al voinței (autorului sau părților)3, este câmpul preferat de manifestare a autonomiei de voință, însă nu este singurul. Regulamentele europene uzează tot mai frecvent de autonomia de voință și inspiră legislațiile naționale de drept internațional privat. Astfel, se poate aprecia că, sub diverse forme de expresie și în diverse materii, principiul autonomiei de voință va fi multiplicat în raporturile juridice cu element de extraneitate.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
loading ...