Universul Juridic nr. 1/2020

Aspecte esențiale privind regimul juridic al bunurilor imobile din domeniul privat
de Mihai Marian Icu

10 ianuarie 2020

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

A. Regimul juridic al bunurilor imobile din domeniul privat al Statului

Potrivit teoriei susținute de un autor(1) recunoscut în materie, de vreme ce legea nu distinge între titularii dreptului de proprietate privată, înseamnă că regimului juridic de drept comun îi sunt supuse și bunurile care formează domeniul privat al Statului sau al unei unități administrativ-teritoriale.

Potrivit unui alt punct de vedere(2) în cadrul domeniului privat, bunurile imobile pot fi în proprietate în regim juridic de drept privat, cu toate că nu există la acest moment un act normativ care să stabilească în mod unitar criteriile de delimitare generale dintre bunurile aflate în domeniul privat al Statului și cel din domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale.

Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, nu a făcut distincție între bunurile ce intră în proprietatea regiilor autonome și societăților comerciale de stat înființate prin aceasta lege. Adică, cu alte cuvinte, nu a făcut distincție între regimul juridic al bunurilor din domeniul public și al bunurilor din domeniul privat transferate acestor entități, fapt ce a născut controversa(3) referitoare la calitatea de subiecte de drept a acestor entități, respectiv persoane juridice de drept public(4) , persoane juridice de drept privat sau persoane juridice cu natura mixtă, public și privat.

O prima reglementare cu referire la acest regim juridic de drept privat al bunurilor imobile din domeniul privat al Statului a fost conținută în dispozițiile art. 4 din Legea nr. 18/1991, reglementare care arata că terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate privată sau a altor drepturi reale având ca titulari persoane fizice sau juridice, ori pot aparține domeniului public sau domeniului privat. În articolul următor, respectiv art. 6 din Legea nr. 18/1991, textul de lege se referă la domeniul privat al Statului, al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor și arată că este alcătuit din terenurile dezafectate din domeniul public, precum și din terenurile dobândite de aceste e

Într-un punct de vedere exprimat(5) s-a susținut că în domeniul privat al Statului trebuie incluse acele imobile - terenuri din intravilanul localităților, pe care sunt amplasate construcții sau edificii proprietatea statului de interes național, punct de vedere care a avut drept argument prevederile Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, lege care conține reglementari referitoare la patrimoniul regiilor autonome și societăților comerciale cu capital de stat.

Legea nr. 18/1991 a fost primul act normativ care a conținut reglementari referitoare la regimul juridic al bunurilor din domeniul public și reglementari cu privire la regimul juridic din domeniul privat, această lege intrând în vigoare înaintea Constituției, ca act fundamental care a stabilit criteriile generale în funcție de care bunurile pot fi clasificate în bunuri ca făcând parte din domeniul public cu regimul juridic specific și bunuri ca făcând parte din domeniul privat cu un regim juridic de drept comun. În acest sens, sunt prevederile art. 135 alin. 4 din Constituția României, articol în care s-a prevăzut care bunuri fac parte din domeniul public al statului, Constituția conținând această reglementare generală în raport cu prevederile Legii nr. 18/1991, care conținea prevederi speciale. Ulterior, în anul 1998 a fost adoptată și Legea nr. 213/1998, iar acest act normativ a unificat dispozițiile legale referitoare la formarea domeniului public cu referire specială la criteriile după care bunurile pot fi identificate ca făcând parte din domeniul public, incluzând o înșiruire exemplificativă a acestor bunuri.

Revenind la patrimoniul regiilor autonome și societăților comerciale cu capital de stat, așa cum erau ele reglementate prin Legea nr. 15/1990, se poate spune că dispozițiile legale adoptate în intervalul 1990-1998 au clarificat conținutul "dreptului de proprietate" al regiilor autonome și societăților comerciale cu capital de stat, în condițiile în care efectul juridic al acestor dispoziții se referă strict la bunurile din domeniul privat al statului transferate în proprietatea acestor persoane juridice de drept privat. Aceste regii autonome și societăți comerciale cu capital de stat, au dobândit în proprietatea lor privată bunuri imobile, care au intrat în patrimoniul acestora potrivit Legii nr. 15/1990 reprezentând proprietatea privată a acestor entități. Aceste bunuri "transferate" nu intra în domeniul privat al Statului, pronunțându-se în acest sens și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1 din 07.03.1993, decizie în care se arată că "bunurile regiilor autonome și ale societăților comerciale nu constituie proprietate de stat, ci proprietate privată, chiar dacă Statul deține la societățile comerciale majoritatea capitalului social". Aceasta, în condițiile în care printr-o altă decizie, respectiv Decizia nr. 33 din 26.05.1993 Curtea Constituțională stabilea că "potrivit art. 5 și art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, regiile autonome și societățile comerciale cu capital de stat sunt proprietare asupra bunurilor ce fac parte din patrimoniul lor, cu excepția celor care au intrat în acest patrimoniu cu un alt titlu juridic".

Este cert că atâta timp cât, aceste persoane juridice - regiilor autonome și societăților comerciale cu capital de stat, așa cum erau ele reglementate prin Legea nr. 15/1990, au avut ca obiect de activitate administrarea bunurilor imobile din domeniul public, au dobândit calitatea persoanelor juridice de drept public, fie că au acționat în numele statului, fie că au acționat în numele sau sub autoritatea unităților administrativ-teritoriale. Adică, aceste bunuri imobile administrate de regiile autonome și societăților comerciale cu capital de stat, au avut întotdeauna calitatea de bunuri imobile și au făcut parte din domeniul public al statului, regimul juridic aplicabil acestor bunuri imobile fiind special.

Bunurile imobile "transferate" regiilor autonome și societăților comerciale cu capital de stat, așa cum erau ele reglementate prin Legea nr. 15/1990 nu fac parte din domeniul privat al statului, în condițiile în care au devenit parte a patrimoniului acestor entități juridice nou înființate, iar statul a devenit titular al acțiunilor sau al părților sociale în funcție de forma juridică a acestor societăți înființate. În mod logic, desființarea, lichidarea acestor societăți, a acestor entități juridice ar duce în mod clar la intrarea în patrimoniul, intrarea în domeniul privat al statului al acestor bunuri imobile, operațiunea de inventariere la care se referea dispozițiile cuprinse în art. 19 din Legea nr. 15/1990 având un dublu sens, sensul de transfer la intrare, dar și sensul de reîntoarcere în ipoteza desființării și lichidării al acțiunilor sau al părților sociale în funcție de forma juridică a acestor societăți înființate.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
loading ...