Universul Juridic nr. 9/2019

Creanțele bugetare în procedura insolvenței
de Lotus Manuela Buză

09 septembrie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Creanțe bugetare. Noțiune

Noua lege a insolvenței definește creanțele bugetare în art. 5 pct. 14 ca fiind acele creanțe care constau în impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte venituri bugetare, precum și sumele denumite generic accesorii ale acestora.

Determinarea noțiunii presupune precizări de ordin terminologic prin raportare la termenii specifici utilizați în materie fiscală anume: venituri publice, venituri bugetare, venituri fiscale, venituri nefiscale.

Noțiunea de venituri publice a fost consacrată încă din perioada interbelică și a avut la bază clasificarea după criteriul intervenției sau nu a puterii publice în nașterea acestei categorii de venituri, respectiv venituri care au luat naștere în temeiul puterii de constrângere a statului, precum impozitele, taxele și penalitățile și veniturile realizate pe altă cale decât prin exercițiul puterii de constrângere a statului, altele decât impozitele, taxele și amenzile(1).

S-a afirmat în literatura de specialitate a vremii(2) că exercitarea puterii de constrângere a statului în scopul realizării veniturilor publice implică acțiunea din oficiu, deciziunea executorie și privilegiul execuțiunii prealabile(3).

În evoluția ulterioară perioadei comuniste, legislația și doctrina au utilizat, cu precădere, termenul de venituri bugetare, chiar dacă au fost folosite și noțiunile de venituri publice, resurse financiare publice.

Constituția României în vigoare menționează noțiunea în articolul 56(4) subsumând sub denumirea de contribuții financiare: impozitele, taxele și sarcinile fiscale și interzicând orice alte prestații în afara celor stabilite prin dispoziții legale în situații excepționale.

În Constituția României nu este definită noțiunea de venituri bugetare, actul fundamental statuând la nivel de principiu, pe de o parte, obligația cetățenilor de a contribui prin impozite și taxe la veniturile publice, iar pe de altă parte interdicția instituirii în sarcina cetățenilor de prestații în afara celor stabilite prin lege în situații excepționale.

O definiție a veniturilor bugetare este dată de Legea finanțelor publice nr. 500/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în art. 2 pct. 42(5) , care prevede că veniturile bugetare sunt toate resursele bănești cuvenite în baza legii bugetelor enumerate de art. 1 alin. (2)(6) din aceeași lege constând în impozite, taxe, contribuții și alte vărsăminte.

Legea finanțelor publice nr. 500/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, consacră și noțiunea de venituri publice în art. 2 pct. 28(7) , fără însă a-i da o definiție.

Definiții similare pentru noțiunea de venituri bugetare sunt consacrate și în Legea finanțelor publice locale nr. 273/2006 cu modificările și completările ulterioare în art. 1 alin. 2 lit. a) -c)(8) , art. 2 pct. 58(9) și art. 5 alin. (1) lit. b) -d)(10) .

Din termenii folosiți de legiuitor în legislația în vigoare rezultă că acesta a utilizat atât noțiunea de venituri publice, cât și pe cea de venituri bugetare, fără ca, raportat la modul de redactare și conținutul noțiunilor, să existe diferențe semnificative între cele două noțiunii, care într-o bună măsură se suprapun.

Într-o lucrare recentă de specialitate(11) s-a arătat că veniturile bugetelor menționate de art. 1 alin. (2) din Legea finanțelor publice și art. 1 alin. (2) din Legea finanțelor publice locale reprezintă diferențe specifice față de noțiunea de venituri publice ca gen proxim.

Cu alte cuvinte noțiunea de venituri bugetare reprezintă diferența specifică în raport cu noțiunea de venituri publice ca gen proxim, primele fiind o categorie restrânsă inclusă în categoria mai largă a veniturilor publice.

Același autor arată că se impune stabilirea genului proxim pentru noțiunile de venituri fiscale și venituri nefiscale, precum și stabilirea criteriilor de diferențiere între ele, deoarece legislația contemporană, în contextul existenței unui număr mare de reglementări, a instabilității legislative și a lipsei de corelare a actelor normative, nu oferă definiții suficient de clare, care să conducă facil la o separare corespunzătoare a noțiunilor în discuție.

Pentru a stabili natura fiscală sau nefiscală a veniturilor, creanțelor, definitoriu, în opinia autorului, este Codul de procedură fiscală.

Actul normativ menționat se preocupă, pe de o parte, de definirea termenilor de creanță bugetară(12), creanță bugetară principală(13), creanță bugetară accesorie(14), creanță fiscală(15), creanță fiscală principală(16), creanță fiscală accesorie(17), iar, pe de altă parte, de stabilirea obiectului și sferei de aplicare a codului în art. 2(18). Coroborând definițiile reiese că noțiunea de creanță fiscală se referă la impozite, taxe, contribuții și la dobânzile, majorările și penalitățile aferente impozitelor, taxelor și contribuțiilor.

Din lecturarea art. 2 rezultă că în obiectul și sfera de activitate a Codului de procedură fiscală intră, ca regulă, veniturile fiscale reprezentând creanțe fiscale cu privire la care sunt incidente procedurile de administrare fiscală prevăzute de art. 3 Cod procedură fiscală și, în măsura în care legea prevede expres, în sfera de aplicare a acestui act normativ intră și alte venituri bugetare, creanțele fiscale asimilate, cu privire la care se aplică în integralitate procedurile de administrare fiscală(19) sau doar procedura de executare silită prevăzută de acest cod(20) .

În acest context se pune problema dacă între noțiunile menționate de legislația din materie fiscală de creanță bugetară, care, așa cum am arătat, are o sferă mai largă de aplicare, și creanță fiscală, cu o sferă mai restrânsă, (impozite, taxe, contribuții și accesorii ale acestora) care se circumscrie sferei creanțelor bugetare, și noțiunile avute în vedere de legiuitor în reglementarea Legii nr. 85/2014 există similaritate.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
loading ...