Drept Penal (C.H. BECK)

Codul penal. Comentariu pe articole, ediția 2, Editura C. H. Beck, 2016, ISBN 978-606-18-0583-9
de Valerian Cioclei, Iuliana Nedelcu, Teodor Manea, Lavinia Lefterache, Irina Kuglay, Georgina Bodoroncea, Francisca-Maria Vasile

24 noiembrie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Titlul II Infracțiunea - Capitolul IV Tentativa -
Art. 34
Desistarea și împiedicarea producerii rezultatului

Georgina Bodoroncea

[ Mai mult... ]

Capitolul V Unitatea și pluralitatea de infracțiuni

Referitor la formele pluralității de infracțiuni, spre deosebire de Codul penal anterior, noul Cod penal reglementează trei forme ale pluralității reținute în doctrina penală și confirmate de practica judiciară, și anume: concursul, recidiva și pluralitatea intermediară de infracțiuni. [ Mai mult... ]

Art. 35 Unitatea infracțiunii continuate și a celei complexe

Infracțiunile complexe pot fi comise în formă continuată (de exemplu, comiterea în formă continuată a infracțiunii de tâlhărie asupra aceluiași subiect pasiv), caz în care infracțiunea se va epuiza la comiterea ultimului act de executare, după cum o infracțiune complexă poate să îmbrace și forma unei infracțiuni progresive (de pildă, tâlhăria urmată de moartea victimei) caz în care se va epuiza la momentul producerii rezultatului mai grav. [ Mai mult... ]

Art. 36 Pedeapsa pentru infracțiunea continuată și infracțiunea complexă

Textul este de natură să stabilească osoluție spre care atins jurisprudența și doctrina ultimilor ani, în privința sancțiunii aplicabile infracțiunii săvârșite cu intenție depășită, dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al acțiunii secundare. Sancțiunea va fi, așadar, corespunzătoare pedepsei prevăzute de lege pentru faptul consumat, iar nu pentru tentativă la infracțiunea complexă. De exemplu, în cazul infracțiunii de viol urmat de moartea victimei, dacă violul nu s-a consumat pentru că vio [ Mai mult... ]

Art. 37 Recalcularea pedepsei pentru infracțiunea continuată sau complexă

În cazul infracțiunii complexe, prin „acțiune” care intră în conținutul aceleiași infracțiuni se poate înțelege, de exemplu, un act de lovire care afost judecat separat ca infracțiune prevăzută de art. 193 C. pen.., pentru ca ulterior să se constate că făcea parte din infracțiunea complexă de tâlhărie, pentru care fusese condamnat definitiv. [ Mai mult... ]

Art. 38 Concursul de infracțiuni

Cu privire la criteriul de distincție între concursul ideal și cel real în cazul infracțiunilor de pericol, când s-a produs și un rezultat prevăzut de altă normă de incriminare, în doctrină s-a exprimat opinia că „raportul de cauzalitate este unul din elementele laturii obiective ainfracțiunii. Prin urmare, atunci când acțiunea caracteristică infracțiunii de pericol se află în raport de cauzalitate și cu rezultatul produs vom fi în prezența concursului ideal, în caz contrar fiind vorba de un concurs real” (F. Streteanu, Concursul de infracțiuni, op. cit., p. 169), iar în materia infracțiunilor de protecție amuncii, s-a afirmat că „infracțiunea de pericol (cea prevăzută de legea specială – n.n.) și cea de rezultat (uciderea sau vătămarea din culpă – n.n.) vor fi în concurs real atunci când adoua conduită are valoare de cauză, iar prima are valoare de condiție preexistentă în raport cu rezultatul produs. În schimb, concursul va fi ideal dacă cea de-a doua conduită are doar valoare de prilej, grăbind producerea rezultatului” (D. Maniu, Probleme de încadrare juridică…, loc. cit., p. 86). În jurisprudență s-a reținut concursul formal de infracțiuni între tentativă la infracțiunea de tâlhărie și cea de ultraj, în cazul faptei inculpatului care, aflându-se într-un magazin, și-a introdus mâna, pentru afura, în buzunarul unui cumpărător, iar când un lucrător de poliție aîncercat să-l rețină, i-a aplicat oputernică lovitură de pumn peste față (C.A. București, Secția I penală, decizia nr. 508/1994, în C.P.J.P. 1994, p. 228), nerespectarea din culpă anormelor de protecție amuncii și ucidere din culpă, în cazul în care aavut ca urmare moartea unei persoane (C.A. București, Secția I penală, decizia nr. 307/1994, în C.P.J.P. 1994, p. 110) sau între omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, în cazul faptei de aucide victima, într-o discotecă, în prezența acirca 60 de persoane, prin lovirea repetată avictimei cu pumnii și picioarele, precum și cu blatul unei mese în regiunea capului [I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2935 din 6 septembrie 2011 (www.scj.ro)]. Punerea în circulație aunor monede false, prin vânzare, întrunește elementele constitutive nu numai ale infracțiunii prevăzute în art. 282 alin. (2) C. pen. din 1969, ci și pe cele ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute în art. 215 C. pen. din 1969, deoarece cumpărătorul afost indus în eroare și is-a pricinuit opagubă, iar inculpatul aurmărit realizarea unui folos material injust. Întrucât acțiunea, datorită împrejurărilor în care aavut loc și urmărilor pe care le-a produs, întrunește elementele ambelor infracțiuni, sunt aplicabile prevederile art. 33 lit. b) C. pen. din 1969 privitoare la concursul ideal de infracțiuni (C.S.J., Secția penală, decizia nr. 367/1996, în B.J. – C.D. 1996, p. 188). Introducerea în țară de arme și muniții, fără drept, precum și deținerea și transportul acestora, fără drept, pe teritoriul României, după momentul introducerii armelor și munițiilor în țară, întrunesc atât elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă calificată prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cât și elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare aregimului armelor și munițiilor prevăzută în art. 279 alin. (1) C. pen. din 1969, aflate în concurs ideal [I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 952 din 17 martie 2009 (www.scj.ro)]. Cercetare abuzivă și vătămare corporală au fost comise în concurs ideal, în cazul faptei inculpatului, agent de poliție cu atribuții de poliție judiciară, care, în urma citării și prezentării la Biroul de poliție A. anumitului G.C.Ș. spre afi audiat cu privire la oinfracțiune de furt calificat, i-a aplicat mai multe lovituri spre a-l determina să dea declarație în care să recunoască comiterea faptei de furt, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale [I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3501 din 12 noiembrie 2013 (www.scj.ro)]. Uzul de armă fără drept și ultraj – „în raport de activitatea infracțională ainculpatei au fost reținute dispozițiile legale privind concursul real și ideal de infracțiuni, întrucât prin acțiunea unică de folosire aarmei aadus atingere atât valorilor sociale apărate de dispozițiile art. 135 din Legea nr. 295/2004, cât și ordinii și liniștii publice” [I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 931 din 14 martie 2014 (www.scj.ro)].

[ Mai mult... ]

Art. 39 Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni

În caz de evadare, dacă evadatul se afla în stare de reținere sau arest preventiv, infracțiunea de evadare va fi reținută în concurs real cu infracțiunea pentru care persoana fusese privată de libertate, aplicându-se, în caz de condamnare, tratamentul sancționator de la concursul de infracțiuni, iar nu cel constând în cumulul aritmetic, situație care se referă „la cazul evadării din starea de deținere în baza unei hotărâri de condamnare, iar nu din starea de deținere preventivă. Această infracțiune se află în concurs cu infracțiunea pentru care s-a dispus măsura arestării, urmând ca pedepsele să fie contopite (C.S.J., Secția penală, decizia nr. 1782/1991, în Probleme de drept…1990-1992, p. 322). În cazul în care pedeapsa ce se execută este de 30 de ani închisoare, ce constituie maximul general al pedepsei închisorii, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare nu se mai adaugă la pedeapsa care se execută, deoarece s-ar depăși maximul general al pedepsei [C.S.J., Secția penală, decizia nr. 230/2003 (www.legalis.ro)].

[ Mai mult... ]

Art. 40 Contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente

Perioada în care condamnatul s-a aflat în întreruperea executării pedepsei nu reprezintă perioadă executată din pedeapsa aplicată, astfel încât, în situația contopirii cu oaltă pedeapsă, nu poate fi scăzută din cea rezultantă, nefiind incidente dispozițiile art. 36 alin. (3) C. pen. din 1969 (C.A. Pitești, Secția penală, decizia nr. 62/R/2002, în B.J. 2002-2003, p. 138). [ Mai mult... ]

Art. 41 Recidiva

Deosebirile față de Codul penal din 1969 sunt legate de sancționare. Astfel, regula generală de sancționare a recidivei în cazul persoanei juridice constă în majorarea limitelor minime și maxime ale zilelor-amendă, fără a putea fi depășit maximul general, în timp ce vechiul Cod prevedea, ca regim de sancționare, contopirea între pedeapsa (amenda) stabilită ulterior și cea aplicată prin prima condamnare (sau restul rămas neexecutat din aceasta), cu aplicarea unui spor. [ Mai mult... ]

Art. 42 Condamnări care nu atrag starea de recidivă

6. Pedeapsa rezultantă ca prim termen al recidivei. Când primul termen al recidivei îl constituie condamnarea la opedeapsă rezultantă aplicată pentru infracțiuni aflate în concurs, instanța trebuie să examineze, după desființarea contopirii pedepselor, fiecare dintre condamnări, pentru averifica dacă în raport cu acestea nu sunt incidente prevederile art. 38 C. pen. din 1969.În speță, inculpatul fusese condamnat anterior la pedepse de câte 1 an închisoare pentru infracțiuni concurente, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare. Ulterior, prin același act normativ una dintre infracțiuni afost amnistiată, iar pedeapsa pentru cealaltă infracțiune concurentă afost grațiată integral. Noua infracțiune afost comisă după trecerea termenului de 3 ani al grațierii condiționate, pe de oparte, iar pe de altă parte, conform art. 134 C. pen. din 1969, reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii ce nu depășește un an, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu asăvârșit oaltă infracțiune. Potrivit art. 136 alin. (3) C. pen. din 1969, în caz de grațiere totală sau de grațiere arestului de pedeapsă, termenul curge de la data actului de grațiere. Rezultă că nu putea fi reținută starea de recidivă, fiind incidente dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. c), respectiv art. 38 alin. (2) C. pen.. (C.S.J., Secția penală, decizia nr. 2943/1995, în Probleme de drept…1990-2000, p. 43).

[ Mai mult... ]

Art. 43 Pedeapsa în caz de recidivă

În cazul comutării sau înlocuirii pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii, perioada de detențiune executată se consideră ca parte executată din pedeapsa închisorii (art. 59 C. pen..). [ Mai mult... ]

Art. 44 Pluralitatea intermediară

Art. 44 C. pen.. nu conține dispoziții asemănătoare celor de la art. 39 alin. (2) sau art. 43 alin. (3), privind posibilitatea aplicării detențiunii pe viață în anumite condiții. Aceasta nu înseamnă însă că oastfel de posibilitate este exclusă. Din moment ce legea stabilește explicit că tratamentul sancționator va fi cel aplicabil concursului de infracțiuni și implicit, prin interpretarea art. 43 alin. (3), tratamentul aplicabil stării de recidivă postcondamnatorie, singura concluzie logică este [ Mai mult... ]

Art. 45 Pedepsele complementare, pedepsele accesorii și măsurile de siguranță în caz de pluralitate de infracțiuni

Irina Kuglay

[ Mai mult... ]

Capitolul VI Autorul și participanții

Art. 46 Autorul și coautorii

Coautoratul este, de asemenea, posibil, la infracțiunile omisive improprii. [ Mai mult... ]

Art. 47 Instigatorul

Actele de instigare urmate de un început de executare și de desistarea autorului, ori de împiedicarea de către acesta aproducerii rezultatului, supuse anterior aplicării art. 29 alin. (1) teza aII-a C. pen. din 1969, continuă să fie pedepsibile în condițiile art. 33 C. pen.. privind pedepsirea tentativei, dacă se referă la oinfracțiune pentru care legea prevede sancționarea acesteia; legea penală mai favorabilă se va stabili în concret prin compararea pedepsei aplicabile făptuitorului în condiți [ Mai mult... ]

Art. 48 Complicele

2. Decizie în interesul legii. Raportul cu infracțiunea de tăinuire. Continuă să producă efecte decizia în interesul legii potrivit căreia: „În situația existenței unui prim act de tăinuire, urmat de o altă acțiune a aceluiași tăinuitor care promite că va asigura valorificarea în continuare și a altor bunuri sustrase, sunt întrunite elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de furt în forma simplă sau continuată, după caz, în concurs real cu infracțiunea de tăinuire, chiar dacă promisiunea anticipată de tăinuire a bunurilor nu a fost îndeplinită” [I.C.C.J., Secțiile Unite, Decizia nr. 2/2008 (RIL), (M.Of. nr. 859 din 19 decembrie 2008)] (cu privire la aspecte privind complicitatea la infracțiuni în persoană proprie ori cu subiect activ calificat, a se vedea supra comentariul art. 46, pct. 2.2).

[ Mai mult... ]

Art. 49 Pedeapsa în cazul participanților

Precedent legislativ. Reglementarea are corespondent în art. 27 C. pen. din 1969, păstrând sistemul parificării legale. Elementele de noutate sunt denumirea marginală atextului, care reflectă mai adecvat conținutul normei, respectiv raportul dintre făptuitor și pedeapsă, și introducerea coautorului între participanți (a se vedea și supra comentariul art. 46, pct. 2). Doctrina și jurisprudența anterioare își păstrează actualitatea. [ Mai mult... ]

Art. 50 Circumstanțe personale și reale

5. Situația participanților la o infracțiune comisă cu preterintenție. Pentru participanții care, cu intenție, au avut în vedere comiterea unei fapte cu un anume rezultat, rezultatul mai grav produs din culpa altui făptuitor are semnificația unei împrejurări de fapt, astfel că infracțiunea mai gravă se va reține în privința celor dintâi în măsura în care au prevăzut acest rezultat (nu și atunci când, deși nu l-au prevăzut, ar fi trebuit și ar fi putut să îl prevadă).

[ Mai mult... ]

Art. 51 Împiedicarea săvârșirii infracțiunii

3. Împiedicarea de către participant a consumării infracțiunii. Și în această modalitate cauza de nepedepsire poate interveni oricând pe parcursul comiterii infracțiunii (în timpul comiterii actelor de executare, dar și după epuizarea lor – nemaifiind prevăzută condiția din legea veche „în cursul executării”), dar anterior consumării infracțiunii. Constituie în continuare o condiție aceea ca împiedicarea să aibă loc anterior descoperirii faptei [în sens contrar, pornind de la argumente de ordin gramatical și neacordând semnificația cuvenită interpretării teleologice și sistematice, R. Slăvoiu, în M.A. Hotca (coord.), Noul Cod penal. Note. Corelații. Explicații, op. cit., p. 106].

[ Mai mult... ]

Art. 52 Participația improprie

Lavinia Valeria Lefterache

[ Mai mult... ]

Titlul III Pedepsele

Bibliografie: G. Antoniu, Noul Cod penal comentat. vol. I (art. 1-56), Ed. C.H. Beck, București, 2006; C. Bîrsan, Convenția europeană a drepturilor omului. Comentariu pe articole, Vol. I. Drepturi și libertăți, Ed. All Beck, București, 2005; F. Streteanu, Tratat de drept penal. Partea generală, vol. I, Ed. C.H. Beck, București, 2008; T. Toader și colaboratorii, Noul Cod penal. Comentarii pe articole, Ed. Hamangiu, București, 2014.

[ Mai mult... ]

Capitolul I Categoriile pedepselor

Așa cum sancțiunile care decurg din stabilirea vinovăției sunt dispuse de un judecător, în mod simetric, hotărârile ulterioare cu privire la sancțiune (modificarea acesteia prin echivalentul său, conversiunea amenzii în închisoare sau muncă în folosul comunității, modificarea sau încetarea obligațiilor în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere) sunt dispuse de un judecător, iar nu de un organ administrativ (comisie penitenciară, serviciu de probațiune) (a se vedea și comentariul [ Mai mult... ]

Art. 53 Pedepsele principale

c) amenda.

[ Mai mult... ]

Art. 54 Pedeapsa accesorie

Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării unor drepturi, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.

[ Mai mult... ]

Art. 55 Pedepsele complementare

;
loading ...