Ministerul Sănătății - MS

Ghidul de diagnostic și tratament al pacientului cu aldosteronism primar din 18.10.2010

Modificări (...), Referințe (1)

În vigoare de la 30 noiembrie 2010

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă
sau autentifică-te
  •  

DEFINIȚIA ȘI SEMNIFICAȚIA CLINICĂ A ALDOSTERONISMULUI PRIMAR (AP)

Aldosteronismul primar (AP) este un grup de afecțiuni în care producția de aldosteron este inadecvat crescută, relativ autonomă, și nesupresibilă la încărcarea cu sodiu. Producția inadecvată de aldosteron determină afectare cardiovasculară, hipertensiune, supresia reninei plasmatice, retenție de sodiu și excreție de potasiu, care dacă este prelungită și severă poate duce la hipopotasemie. AP este produs de obicei de un adenom adrenal, de hiperplazie adrenală unilaterală sau bilaterală sau în cazuri rare de către afecțiunea moștenită de aldosteronism glucocorticoid - remediabil (GRA).

Cât de frecventă este APș

Majoritatea experților au descris inițial AP la < 1% din pacienții cu hipertensiune esențială ușoară-moderată și au presupus hipopotasemia ca fiind o condiție sine qua non pentru diagnostic. Dovezile acumulate au provocat aceste presupuneri. Studii transversale și prospective au raportat AP în > 10% din pacienții hipertensivi, ambele în condiții generale și speciale.

Cât de frecventă este hipopotasemia în APș

În studii recente, 9 până la 37% din pacienții cu AP au avut hipopotasemie. Astfel, hipertensiunea normopotasemică reprezintă o formă obișnuită modalitate de prezentare a bolii, cu hipopotasemia prezentă probabil doar în cazurile mai severe. Jumătate din pacienții cu un adenom secretant de aldosteron (APA) și 17% din aceia cu hiperaldosteronism idiopatic (IHA) au avut concentrații ale potasiului seric < 3.5 mmol/L. Astfel, prezența hipopotasemiei are sensibilitate și specificitate scăzute, și o valoare predictivă pozitivă scăzută pentru diagnosticul AP.

De ce este important APș

Această afecțiune este importantă nu numai din cauza prevalenței ei, dar și deoarece pacienții cu AP au morbiditate și mortalitate cardiovasculară mai mare decât pacienții de aceeași vârstă și sex cu hipertensiune esențială și același grad al creșterii tensiunii arteriale. De asemenea, sunt disponibile tratamente specifice care ameliorează impactul acestei afecțiuni asupra evoluției pacientului.

SUMAR AL RECOMANDĂRILOR

1. Diagnostic:

>> identificarea grupurilor la risc.

>> screening prin determinarea ARR (raport aldosteron/renina plasmatica) la pacienții din grupurile de risc

2. Confirmarea cazului:

La pacienții cu ARR pozitiv este necesară efectuarea a 1 din cele 4 teste dinamice de confirmare/excludere

3. Stabilirea subtipului prin:

>> efectuare CT (pentru stabilirea subtipului și excluderea formațiunilor tumorale mari care pot reprezenta carcinoame adrenocorticale)

>> AVS: dozare venoasă adrenală bilaterală la pacienții cu indicație în vederea diferențierii între boala adrenală uni și bilaterală și stabilirea conduitei terapeutice (efectuarea adrenalectomiei laparoscopice sau tratament medicamentos)

>> se sugerează efectuarea de teste genetice în vederea depistării aldosteronismului glucocorticoid remediabil la pacienții cu AP < 20 ani sau istoric familial de AP sau AVC<40 de ani

4. Tratament:

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
loading ...