Parlamentul României

Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 07 ianuarie 2000

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 9

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

CAPITOLUL I Dispoziții generale Jurisprudență (1), Reviste (1)

Art. 1. - Jurisprudență (18), Referințe în cărți (1)

(1) Prezenta lege reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, denumite în continuare raporturi de serviciu.
Referințe (1), Jurisprudență (70)

(2) Scopul prezentei legi îl constituie asigurarea, în conformitate cu dispozițiile legale, a unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient și imparțial, în interesul cetățenilor, precum și al autorităților și instituțiilor publice din administrația publică centrală și locală.
Jurisprudență (33)

Art. 2. - Jurisprudență (21), Referințe în cărți (1)

(1) Funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome.
Jurisprudență (18)

(2) Funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică. Persoana care a fost eliberată din funcția publică și se află în corpul de rezervă al funcționarilor publici își păstrează calitatea de funcționar public.
Jurisprudență (24)

(3) Activitățile desfășurate de funcționarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, sunt următoarele:
Jurisprudență (18), Reviste (1)

a) punerea în executare a legilor și a celorlalte acte normative;
Jurisprudență (9)

b) elaborarea proiectelor de acte normative și a altor reglementări specifice autorității sau instituției publice, precum și asigurarea avizării acestora;
Jurisprudență (2)

c) elaborarea proiectelor politicilor și strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor și statisticilor necesare realizării și implementării politicilor publice, precum și a documentației necesare executării legilor, în vederea realizării competenței autorității sau instituției publice;
Jurisprudență (3)

d) consilierea, controlul și auditul public intern;
Jurisprudență (2)

e) gestionarea resurselor umane și a resurselor financiare;
Jurisprudență (1)

f) colectarea creanțelor bugetare;
Jurisprudență (1)

g) reprezentarea intereselor autorității sau instituției publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din țară și străinătate, în limita competențelor stabilite de conducătorul autorității sau instituției publice, precum și reprezentarea în justiție a autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea;
Acțiuni respinse (2)

h) realizarea de activități în conformitate cu strategia de informatizare a administrației publice.
Jurisprudență (1)

(4) Funcțiile publice sunt prevăzute în anexa la prezenta lege.
Jurisprudență (3)

(5) În sensul prezentei legi, totalitatea funcționarilor publici din cadrul autorităților administrative autonome și din cadrul autorităților și instituțiilor publice din administrația publică centrală și locală constituie corpul funcționarilor publici.
Referințe (1), Jurisprudență (1)

Art. 3. - Jurisprudență (37), Reviste (1)

Principiile care stau la baza exercitării funcției publice sunt:
Jurisprudență (3)

a) legalitate, imparțialitate și obiectivitate;
Jurisprudență (9)

b) transparență;
Jurisprudență (3)

c) eficiență și eficacitate;
Jurisprudență (7)

d) responsabilitate, în conformitate cu prevederile legale;
Jurisprudență (7)

e) orientare către cetățean;
Jurisprudență (7)

f) stabilitate în exercitarea funcției publice;
Jurisprudență (30), Reviste (2)

g) subordonare ierarhică.

Art. 4. - Jurisprudență (15), Reviste (1)

(1) Raporturile de serviciu se nasc și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii.
Jurisprudență (5), Reviste (1)

(2) Exercitarea raporturilor de serviciu se realizează pe perioadă nedeterminată.
Jurisprudență (7)

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), funcțiile publice de execuție temporar vacante pe o perioadă de cel puțin o lună pot fi ocupate pe perioadă determinată, astfel:

a) prin redistribuirea funcționarilor publici din corpul de rezervă care îndeplinesc condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice respective;
Jurisprudență (1)

b) prin numire pe perioadă determinată, prin concurs în condițiile legii, în situația în care în corpul de rezervă nu există funcționari publici care să îndeplinească cerințele specifice pentru a fi redistribuiți în conformitate cu dispozițiile prevăzute la lit. a). Persoana numită în aceste condiții dobândește calitatea de funcționar public numai pe această perioadă și nu beneficiază la încetarea raportului de serviciu de dreptul de a intra în corpul de rezervă al funcționarilor publici.
Jurisprudență (1)

Art. 5. - Jurisprudență (11)

(1) Pot beneficia de statute speciale funcționarii publici care își desfășoară activitatea în cadrul următoarelor servicii publice:
Jurisprudență (5)

a) structurile de specialitate ale Parlamentului României;
Jurisprudență (1)

b) structurile de specialitate ale Administrației Prezidențiale;

c) structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ;

d) serviciile diplomatice și consulare;

e) autoritatea vamală;

f) poliția și alte structuri ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative;
Jurisprudență (2)

g) alte servicii publice stabilite prin lege.
Jurisprudență (1)

(2) Prin statutele speciale prevăzute la alin. (1) se pot reglementa:
Jurisprudență (1)

a) drepturi, îndatoriri și incompatibilități specifice, altele decât cele prevăzute de prezenta lege;

b) funcții publice specifice.

(3) În cazul statutelor speciale aplicabile serviciilor diplomatice și consulare, precum și polițiștilor și altor structuri ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative, dispozițiile speciale pot reglementa prevederi de natura celor prevăzute la alin. (2), precum și cu privire la carieră.
Jurisprudență (1)

Art. 6. - Jurisprudență (16), Reviste (1), Referințe în cărți (1)

Prevederile prezentei legi nu se aplică:
Jurisprudență (2)

a) personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice, care desfășoară activități de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire, pază, precum și altor categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică. Persoanele care ocupă aceste funcții nu au calitatea de funcționar public și li se aplică legislația muncii;
Jurisprudență (4)

b) personalului salariat încadrat, pe baza încrederii personale, la cabinetul demnitarului;

c) corpului magistraților;
Jurisprudență (1)

d) cadrelor didactice;
Jurisprudență (1)

e) persoanelor numite sau alese în funcții de demnitate publică.
Jurisprudență (1), Reviste (1)

CAPITOLUL II Clasificarea funcțiilor publice.
Categorii de funcționari publici

Art. 7. - Jurisprudență (2)

(1) Funcțiile publice se clasifică după cum urmează:
Jurisprudență (7)

a) funcții publice generale și funcții publice specifice;

b) funcții publice din clasa I, funcții publice din clasa a II-a, funcții publice din clasa a III-a;
Jurisprudență (1)

c) funcții publice de stat, funcții publice teritoriale și funcții publice locale.

(2) Funcțiile publice generale reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților cu caracter general și comun tuturor autorităților și instituțiilor publice, în vederea realizării competențelor lor generale.

(3) Funcțiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților cu caracter specific unor autorități și instituții publice, stabilite în vederea realizării competențelor lor specifice, sau care necesită competențe și responsabilități specifice.
Jurisprudență (9)

(4) Echivalarea funcțiilor publice specifice cu funcțiile publice generale, în condițiile legii, se face prin statutele speciale prevăzute la art. 5 alin. (1) sau, la propunerea autorităților și instituțiilor publice, de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Art. 8. - Jurisprudență (4)

(1) Funcțiile publice de stat sunt funcțiile publice stabilite și avizate, potrivit legii, în cadrul ministerelor, organelor de specialitate ale administrației publice centrale, precum și în cadrul autorităților administrative autonome.
Jurisprudență (3)

(2) Funcțiile publice teritoriale sunt funcțiile publice stabilite și avizate, potrivit legii, în cadrul instituției prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale.

(3) Funcțiile publice locale sunt funcțiile publice stabilite și avizate, potrivit legii, în cadrul aparatului propriu al autorităților administrației publice locale și al instituțiilor publice subordonate acestora.

Art. 9. - Jurisprudență (8)

Funcțiile publice se împart în 3 clase, definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcției publice, după cum urmează:
Jurisprudență (2)

a) clasa I cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare se cer studii universitare de licență absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă;

b) clasa a II-a cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă;

c) clasa a III-a cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare se cer studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat.

Art. 10. - Jurisprudență (5)

(1) După nivelul atribuțiilor titularului funcției publice, funcțiile publice se împart în trei categorii după cum urmează:
Jurisprudență (1)

a) funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici;

b) funcții publice corespunzătoare categoriei funcționarilor publici de conducere;

c) funcții publice corespunzătoare categoriei funcționarilor publici de execuție.

(2) Funcționarii publici numiți în funcțiile publice din clasele a II-a și a III-a pot ocupa numai funcții publice de execuție.

Art. 11. - Jurisprudență (1)

(1) Funcționarii publici sunt debutanți sau definitivi.

(2) Pot fi numite funcționari publici debutanți persoanele care au promovat concursul pentru ocuparea unei funcții publice de grad profesional debutant.

(3) Pot fi numiți funcționari publici definitivi:

a) funcționarii publici debutanți care au efectuat perioada de stagiu prevăzută de lege și au obținut rezultat corespunzător la evaluare;

b) persoanele care intră în corpul funcționarilor publici prin concurs și care au vechimea în specialitatea studiilor necesare ocupării funcției publice de minimum 12 luni, 8 luni și, respectiv, 6 luni, în funcție de nivelul studiilor absolvite.

Art. 12. - Jurisprudență (26), Reviste (1)

Categoria înalților funcționari publici cuprinde persoanele care sunt numite în una dintre următoarele funcții publice:

a) secretar general al Guvernului și secretar general adjunct al Guvernului;

b) secretar general din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale;
Referințe (1)

c) prefect;
Referințe (1)

d) secretar general adjunct din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale;
Referințe (1)

e) subprefect;
Referințe (1)

f) inspector guvernamental.
Jurisprudență (1)

Art. 13. - Jurisprudență (9)

(1) Categoria funcționarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite în una dintre următoarele funcții publice:

a) director general și director general adjunct din aparatul autorităților administrative autonome, al ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora;

b) director și director adjunct din aparatul autorităților administrative autonome, al ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora;
Jurisprudență (1)

c) secretar al unității administrativ-teritoriale;

d) director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, în cadrul instituției prefectului, în cadrul aparatului propriu al autorităților administrației publice locale și al instituțiilor publice subordonate acestora, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora;
Modificări (4), Jurisprudență (15)

e) șef serviciu, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acesteia;
Jurisprudență (1)

f) șef birou, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acesteia.
Jurisprudență (1)


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
loading ...