Curtea Constituțională

Decizia nr. 29/2016 asupra respingerii obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 16 martie 2016

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

1. Pe rol se află pronunțarea asupra obiecției de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, formulată de un număr de 33 de senatori.

2. Cu Adresa nr. 6.031 din 21 decembrie 2015, secretarul general al Senatului a trimis Curții Constituționale obiecția de neconstituționalitate, care a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 7.168 din 22 decembrie 2015 și constituie obiectul Dosarului nr. 1.854 A/2015. La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnăturile autorilor acesteia.

3. În motivarea sesizării se precizează, mai întâi, că rațiunea cererii formulate "nu vizează interzicerea fumatului în spațiile publice (interdicție impusă deja prin Legea nr. 349/2002 în vigoare), ci vizează definiția «spațiului public închis», interzicerea fumatului în spațiile private devenite prin efectul legii spații publice închise, a excepțiilor de la interdicția de a fuma și a interzicerii vânzării la bucată a trabucurilor (țigări de foi) ". În continuare sunt circumstanțiate prevederile punctual criticate, fiind indicate art. 3, 5, 7 și 9 din lege, iar apoi sunt dezvoltate motivele de neconstituționalitate a acestora, structurate pe texte/principii constituționale.

4. Astfel, cu privire la dispozițiile art. 3 din actul normativ, care definesc noțiunea de "spațiu public închis", se arată că utilizează sintagma "destinat utilizării colective", care, în opinia autorilor sesizării, determină ca și o locuință personală să poată fi considerată spațiu public închis. Cu referire la aceeași sintagmă și văzând prevederile art. 5 din actul normativ criticat care reglementează interzicerea fumatului în toate spațiile publice închise, se formulează concluzia în sensul că aceasta face ca "practic toate și orice spații care fac obiectul unei utilizări colective (adică orice spații închise utilizate de mai mult de o persoană) să intre sub incidența legii și respectiv a interdicției impusă de acest act normativ", cu excepțiile expres prevăzute de lege. Cât privește excepțiile reglementate de art. 5 și art. 7 din lege, sunt criticate, întrucât "creează o discriminare între persoanele aflate în stare de detenție în penitenciare de maximă siguranță și cele aflate în tranzit într-un aeroport, pe de-o parte, și ceilalți cetățeni fumători, pe de altă parte". Este de asemenea criticat art. 9 din lege, întrucât prevede interdicția vânzării la bucată și în privința țigărilor de foi.

5. Reluând criticile formulate cu prilejul circumstanțierii textelor ce fac obiectul sesizării și reținând că "Legea fundamentală nu distinge între fumători și nefumători", autorii susțin că prin interzicerea fumatului în spațiile publice închise se introduce o nepermisă ingerință în modul de viață al cetățenilor. Se creează o discriminare a cetățenilor fumători, "cărora nu le este permis să fumeze nici măcar în propria locuință ori în spații închise cărora ar putea să le dea destinația de spații pentru fumători". De asemenea se creează o discriminare între persoanele aflate în stare de detenție în penitenciare de maximă siguranță și cele aflate în tranzit într-un aeroport, pe de o parte, și ceilalți cetățeni fumători, pe de altă parte, "aceasta în condițiile în care toți fiind fumători ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi, fără discriminări și privilegii".

6. În continuare, coroborând prevederile art. 15, art. 16 și art. 26 alin. (2) din Constituție, autorii sesizării arată că, din moment ce comercializarea produselor din tutun este legală în România și există opțiunea liber consimțită a oricărei persoane majore de a fuma, rezultă că orice cetățean major are dreptul să devină fumător, implicit să vândă și să cumpere produse din tutun și să le fumeze, fiind practic protejat de principiul constituțional al libertății în drepturi a cetățenilor și de cel al dreptului de a dispune de propria persoană. Astfel, autoritățile "nu au dreptul să instituie pentru cei care în mod conștient vor să fumeze interdicția de a fuma în spații private și securizate, ferite de accesul minorilor".

7. Se invocă și încălcarea prevederilor art. 44 din Constituție, întrucât definiția dată de legiuitor spațiilor publice închise extinde nepermis limitările din spațiul public și le instituie și în orice spațiu privat. Astfel, se arată că nu se mai face distincție între formele de proprietate și nu i se recunoaște proprietarului dreptul de a decide asupra spațiului propriu, ceea ce legea în forma actuală permite, cu anumite condiționări și limitări. Totodată, interzicerea dreptului de vânzare la bucată a trabucurilor echivalează cu o restrângere a libertății economice și afectează nepermis drepturile cumpărătorilor fumători. Nimeni nu poate interzice fumătorilor să cumpere, ocazional, câte un trabuc. Soluția legiuitorului, care obligă fumătorul de trabucuri să cumpere minimum o cutie, este excesivă și chiar de natură a obține efectul contrar celui avut în vedere de actul normativ, deoarece ar încuraja în această manieră fumatul.

8. Se mai susține că a fost încălcat dreptul de asociere, întrucât "orice grup constituit pe criterii de preocupări sau obiceiuri comune [...] beneficiază de protecția constituțională instituită de art. 40 alin. (1) din Constituție". Ca urmare, interzicerea fumatului în orice spațiu public închis, "incluzând aici și orice spații private utilizate colectiv", încalcă dreptul de asociere; "în contextul legii criticate, ideea unor cluburi ale fumătorilor sau a unor spații pentru degustarea produselor din tutun și-ar pierde finalitatea, adică aceea ca fumătorii să-și poată practica obiceiul în condiții civilizate". Pentru toate aceste motive, se solicită admiterea sesizării de neconstituționalitate.

9. În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisă președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra sesizării de neconstituționalitate.

10. Guvernul a transmis Curții Constituționale, cu Adresa nr. 5/451 din 25 ianuarie 2016, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 588 din 25 ianuarie 2016, punctul de vedere prin care apreciază că obiecția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

11. În punctul de vedere exprimat se arată că locuința personală nu este și nu poate fi spațiu destinat utilizării colective, ci uneia strict individuale, astfel că nu poate exista niciun dubiu cu privire la sfera de aplicare a art. 2 lit. m) din Legea nr. 349/2002, în forma modificată. Spațiul accesibil publicului este spațiul destinat utilizării colective, de către un număr nedeterminat de persoane, și este distinct de locuință, care este un spațiu individual, unde are acces doar un număr determinat de persoane, identificate în mod precis. Se face trimitere la dispozițiile art. 2 lit. a) din Legea locuinței nr. 114/1996, care definesc locuința, precum și la prevederile art. 86 alin. (1) din Codul civil, care consacră dreptul cetățenilor români de a avea un domiciliu și o reședință, ambele spații cu destinație individuală. De asemenea, se invocă legislația statelor din Uniunea Europeană (Franța, Marea Britanie), unde se folosește aceeași sintagmă, respectiv "spațiu destinat utilizării colective", cu sensul de spații destinate uzual accesului publicului. Se arată totodată că terminologia utilizată de legiuitor este în conformitate cu prevederile Convenției-cadru WHO pentru controlul tutunului, adoptată la Geneva, Elveția, la 21 mai 2003, tratat internațional ratificat de România prin Legea nr. 332/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.088 din 2 decembrie 2005. Art. 8 din Convenția-cadru - Protecția împotriva expunerii la fumul de tutun stabilește că "1. Părțile admit că dovezile științifice au stabilit clar faptul că expunerea la fumul de tutun provoacă moartea, diverse boli și invaliditatea. 2. Fiecare parte va adopta și va implementa în zonele de jurisdicție națională existente, stabilite de legea națională, și va promova activ la nivelul său de autoritate adoptarea și implementarea unor măsuri eficiente legislative, executive, administrative și/sau de altă natură, asigurând protecția împotriva expunerii la fumul de tutun la locurile de muncă interioare, în mijloacele de transport public, locurile publice interioare și, după caz, în alte locuri publice." În Ghidul pentru implementarea art. 8 din Convenția- cadru sunt definite spațiile publice (în sensul de spații accesibile publicului larg sau spațiile pentru uz colectiv, indiferent de dreptul de proprietate sau de dreptul de acces) și cele închise (în sensul includerii oricărui spațiu acoperit de un tavan sau delimitat de unul sau mai mulți pereți ori margini, indiferent de tipul materialului utilizat pentru acoperiș, pereți sau margini, ori dacă structura este permanentă sau temporară). Față de cele arătate se apreciază că "este în afara oricărui dubiu că locuința personală nu este cuprinsă în aria de aplicare a prevederii legale care interzice fumatul în anumite spații cu acces public și că statul este îndreptățit să impună obligații și limitări în spații care sunt în proprietatea privată, dar nu au destinația de locuință".

12. În ceea ce privește exceptarea anumitor spații, respectiv celulele pentru deținuții din penitenciarele de maximă siguranță și camerele special amenajate în zonele de tranzit ale aeroporturilor internaționale, se arată că sunt prevăzute și în legislațiile altor țări, fiind justificate de situații excepționale. Astfel fiind, nu se poate vorbi de o discriminare, întrucât nu este vorba despre persoane aflate în situații identice. În plus, noțiunea de discriminare "nu se referă la situații precum cea din sesizare".

13. Nu este afectat nici dreptul de proprietate privată, "în măsura în care există deosebiri esențiale între spații proprietate privată care servesc doar proprietarului și familiei acestuia (locuința individuală) și cele pe care același proprietar, nesilit de nimeni, le deschide accesului oricărei persoane, în general în scopuri lucrative". Chiar dacă interdicția fumatului în aceste spații ar fi considerată o limitare a dreptului de proprietate, "aceasta este justificată de prevederile constituționale care ocrotesc sănătatea, libera circulație a persoanelor (și, deci, chiar neconstituționalitatea unei separări a spațiilor pe criteriul fumător/nefumător) și principiul că existența acestor drepturi împiedică exercitarea neîngrădită a unui obicei individual nociv al anumitor cetățeni".

14. În ceea ce privește interdicția vânzării la bucată a țigărilor de foi și trabucurilor, "pe lângă faptul că este vorba de o transpunere în legislația internă a Directivei 2014/40/EU, aceasta are, pe fond, menirea de a limita accesul unor persoane - mai ales ale celor vulnerabile (copiii) - la produsele din tutun și de a limita dependența pe care acestea o creează". În plus, "având în vedere că țigaretele, țigările de foi și trabucurile sunt produse concurente, interdicția vânzării la bucată doar pentru țigarete afectează concurența dintre aceste produse".

15. Referitor la art. 15 alin. (1) și art. 26 alin. (2) din Constituție, se arată că nu există un drept la fumat protejat legal, precum și faptul că drepturile și libertățile pot fi exercitate doar dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. Nu se încalcă nici dreptul la asociere, întrucât, pe de o parte, acesta privește exercitarea unor drepturi și libertăți recunoscute expres, iar, pe de altă parte, nimic nu împiedică persoanele private să se reunească în locuințe individuale și să deguste produse din tutun. Guvernul invocă în susținerea punctului său de vedere și practica altor instanțe constituționale care nu au declarat neconstituționale reglementări care au interzis fumatul în spațiile cu acces public. Pentru toate motivele arătate, se solicită respingerea sesizării.

16. Președintele Senatului și președintele Camerei Deputaților nu au comunicat punctele lor de vedere asupra obiecției de neconstituționalitate.

17. La dosarul cauzei a fost înregistrată și "scrisoarea deschisă a Societății Române de Cardiologie, Societății Române de Pneumologie și Fundației Române a Inimii, însoțită de lista de semnături ale membrilor Coaliției România Respiră", cuprinzând "o analiză critică a sesizării de neconstituționalitate depusă la Curtea Constituțională în legătură cu Legea nr. 349/2002 - modificată - referitoare la prevenirea și combaterea efectelor produselor din tutun".

C U R T E A,

examinând obiecția de neconstituționalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, dispozițiile legale criticate, precum și prevederile Constituției, reține următoarele:

18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție și ale art. 1, 10, 15, 16 și 18 din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea și funcționarea Curții Constituționale, să soluționeze sesizarea de neconstituționalitate formulată.

19. Obiectul sesizării de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, îl constituie Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, în ansamblul său, precum și, în special, art. I pct. 3, 5, 7 și 9 din actul normativ menționat, având următorul cuprins:

- Art. I pct. 3:

"

La articolul 2, literele m) și n) se modifică și vor avea următorul cuprins:

«

m) spațiu public închis se înțelege orice spațiu accesibil publicului sau destinat utilizării colective, indiferent de forma de proprietate ori de dreptul de acces, care are acoperiș, plafon sau tavan și care este delimitat de cel puțin doi pereți, indiferent de natura acestora sau de caracterul temporar sau permanent;

n) spațiu închis de la locul de muncă se înțelege orice spațiu care are un acoperiș, plafon sau tavan și care este delimitat de cel puțin doi pereți, indiferent de natura acestora sau de caracterul temporar sau permanent, aflat într-un loc de muncă, astfel cum este definit în Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, cu modificările ulterioare.»";

- Art. I pct. 5:

"

La articolul 3, alineatele (1) și (11) se modifică și vor avea următorul cuprins:

«

Art. 3. -

(1) Se interzice fumatul în toate spațiile publice închise, spațiile închise de la locul de muncă, mijloacele de transport în comun, locurile de joacă pentru copii. De la prezentele prevederi fac excepție celulele pentru deținuți din penitenciarele de maximă siguranță.

(11) Se interzice complet fumatul în unitățile sanitare, de învățământ, precum și cele destinate protecției și asistenței copilului, de stat și private.»";

- Art. I pct. 7:

"

La articolul 3, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:

«

(2) Fumatul este permis numai în camere special amenajate, exclusiv în zona de tranzit a aeroporturilor internaționale, cu respectarea următoarelor condiții:

a) să servească exclusiv fumatului;

b) să nu fie spațiu de trecere sau de acces în spații publice închise;

c) să fie dotate cu sisteme de ventilație funcționale care să asigure eliminarea fumului din tutun, cu presiune negativă;

d) să fie dotate cu scrumiere și extinctoare și amenajate în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind prevenirea și stingerea incendiilor;

e) să fie marcate la loc vizibil cu indicatoare «Cameră pentru fumat», «Loc pentru fumat»";

- Art. I pct. 9

"

La articolul 3, alineatul (5) se modifică și va avea următorul cuprins:

«

(5) Se interzice vânzarea la bucată a țigaretelor, țigărilor de foi și cigarillos.»".

20. Dispozițiile constituționale invocate în motivarea sesizării sunt cele ale art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 26 alin. (2) referitoare la dreptul persoanei de a dispune de ea însăși, art. 40 - Dreptul de asociere, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 45 - Libertatea economică.

21. Examinând criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea constată că acestea vizează: definiția noțiunii de "spațiu public închis" astfel cum este reglementată de art. I pct. 3 din lege; reglementarea restrictivă, prin art. I pct. 5 și 7 din lege, a excepțiilor privind spațiile în care este permis fumatul; reglementarea interdicției vânzării la bucată și în ceea ce privește țigările de foi, realizată prin art. I pct. 9 din lege. În continuare, Curtea va analiza în mod distinct fiecare dintre aceste critici.

22. Astfel, cât privește noțiunea de "spațiu public închis", autorii sesizării susțin că introducerea în sfera acesteia a oricărui spațiu "destinat utilizării colective" are drept consecință aplicarea interdicției de a fuma și în locuințe, încălcându-se astfel principiul egalității în drepturi, dreptul persoanei de a dispune de ea însăși și dreptul de proprietate privată.

23. Curtea constată că aceste critici se fundamentează pe o interpretare eronată a sintagmelor utilizate de legiuitor. Astfel, potrivit art. 2 lit. m) din Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, în actuala redactare, prin spații publice închise se înțelege: "toate spațiile din instituțiile publice centrale și locale, instituții sau unități economice, de alimentație publică, de turism, comerciale, de învățământ, medico-sanitare, culturale, de educație, sportive, toate mijloacele de transport în comun, autogări, gări și aeroporturi, de stat și private, spațiile închise de la locul de muncă sau alte spații prevăzute de lege, cu excepția spațiilor delimitate și special amenajate pentru fumat din incinta acestora". În realizarea acestei definiții legiuitorul a fost preocupat mai mult de circumstanțierea noțiunii de "public", prin întocmirea unei liste exhaustive a spațiilor astfel caracterizate. În legea supusă controlului de constituționalitate atenția legiuitorului a purtat deopotrivă asupra definirii noțiunii de "public", cât și a celei de "închis", pentru o mai clară identificare a ipotezei normei juridice.

24. Cât privește noțiunea de "public", vizată de criticile formulate în prezenta cauză, opțiunea legiuitorului a fost pentru utilizarea unor termeni generali, iar nu a unei liste exhaustive: "orice spațiu accesibil publicului sau destinat utilizării colective, indiferent de forma de proprietate ori de dreptul de acces". Este o modalitate de reglementare adesea utilizată, astfel cum reține și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa: "una din tehnicile tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi, pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație. Interpretarea și aplicarea unor asemenea texte depinde de practică." (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 36). În acest caz, determinarea cu claritate a înțelesului normei juridice depinde de contextul textului despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi (Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, precitată, paragraful 35). Or, din contextul reglementării criticate rezultă intenția legiuitorului de a se referi la toate spațiile publice închise, cele două sintagme utilizate în cuprinsul definiției referindu-se deopotrivă la natura publică ("spațiu accesibil publicului") și la destinația publică a spațiului ("destinat utilizării colective"). Altfel spus, în contextul reglementării analizate, noțiunea de "colectiv" trebuie interpretată în corelație cu aceea de "public", la care se raportează.

25. Ca urmare, oricât de generale ar fi sintagmele utilizate de legiuitor pentru circumstanțierea noțiunii de "spațiu public închis", este de domeniul evidenței că nu se referă și la locuințe, pentru că acestea nu sunt spații publice nici prin natura lor, nici prin destinație. Legea locuinței nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, definește în art. 2 lit. a) locuința ca fiind "construcție alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare, care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii". Locuința este destinată unei utilizări specifice, personale/private, iar nu "publicului", în sensul că ar fi accesibilă tuturor/la dispoziția tuturor, pentru a intra sub incidența interdicției stabilite prin lege. Astfel fiind, în mod eronat autorii sesizării apreciază că legiuitorul a avut în vedere prin sintagma "destinat utilizării colective" "orice spații închise utilizate de mai mult de o persoană", aceasta vizând destinația spațiului în cauză (publică), iar nu numărul de utilizatori. Ca urmare, sunt neîntemeiate criticile formulate din această perspectivă în raport cu principiul egalității în drepturi, dreptul persoanei de a dispune de ea însăși și dreptul de proprietate privată.

26. Cât privește reglementarea, prin art. I pct. 5 și 7 din lege, a excepțiilor referitoare la spațiile în care este permis fumatul, Curtea constată mai întâi că, potrivit legii criticate, este interzis complet fumatul în toate spațiile publice închise, spațiile închise de la locul de muncă, mijloacele de transport în comun, locurile de joacă pentru copii, unitățile sanitare, de învățământ, precum și cele destinate protecției și asistenței copilului, de stat și private. Singura excepție admisă de lege este pentru cazul celulelor pentru deținuți din penitenciarele de maximă siguranță. De asemenea, spre deosebire de vechea reglementare, care permitea fumatul în spații special amenajate pentru fumat, cu respectarea unor condiții, noua reglementare permite amenajarea unor astfel de spații exclusiv în zona de tranzit a aeroporturilor internaționale. Autorii sesizării susțin că se creează astfel o discriminare în privința persoanelor care fumează, precum și între fumătorii aflați în stare de detenție în penitenciare de maximă siguranță și cei aflați în tranzit într-un aeroport, pe de o parte, și ceilalți cetățeni fumători, pe de altă parte, "aceasta în condițiile în care toți fiind fumători ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi, fără discriminări și privilegii". De asemenea, se apreciază că se încalcă prevederile constituționale referitoare la dreptul a dispune de propria persoană, dreptul de proprietate privată și dreptul de asociere, prin interdicția de a fuma în spații private și securizate.

27. Critica formulată în raport cu principiul constituțional al egalității în drepturi pornește de la o premisă falsă, respectiv aceea a existenței unor drepturi specifice/distincte ale fumătorilor, a căror exercitare trebuie asigurată în mod egal pentru toate persoanele care fumează. Or, Constituția nu consacră dreptul la fumat și nici drepturi specifice ale fumătorilor, astfel că nu se poate susține existența unei discriminări privind fumătorii sau între fumători prin reglementarea unor spații în care este interzis/permis fumatul. În plus, excepțiile stabilite de legiuitor au o justificare obiectivă, circumscrisă scopului legii. Astfel, nu sunt cuprinse în sfera interdicției prevăzute de lege ipotezele în care persoanele care au această deprindere/comportament ar fi în imposibilitate de a o/a-l exercita (celulele pentru deținuți din penitenciarele de maximă siguranță, respectiv zonele de tranzit din aeroporturi). În aceste situații, interdicția de a fuma în celulă, respectiv aceea de a amenaja spații pentru fumat, după caz, ar fi avut ca efect, practic, interzicerea în sine a fumatului, câtă vreme nu există nicio posibilitate pentru fumătorii respectivi de a ieși din spațiile menționate un interval de timp considerabil. Cum scopul legii nu a fost interzicerea fumatului, ci stabilirea unui cadru legal pentru ca acest comportament să nu aducă atingere drepturilor fundamentale ale persoanelor, deopotrivă fumători și nefumători, stabilirea excepțiilor menționate poate fi calificată ca fiind o modalitate de conciliere/corelare a drepturilor incidente.

28. Din această perspectivă, reglementarea restrictivă a spațiilor în care fumatul este permis reprezintă o opțiune a legiuitorului, care dă expresie dispozițiilor constituționale ce garantează dreptul la viață și dreptul la integritate fizică și psihică al persoanei [art. 22 alin. (1)], dreptul la ocrotirea sănătății, instituind totodată obligația statului de a lua măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice [art. 34 alin. (1) și (2)], dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic, respectiv obligația statului de a asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept [art. 35 alin. (1) și (2)], precum și dreptul copiilor și tinerilor la un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor [art. 49 alin. (1)]. Aceste dispoziții constituționale impun statului o serie de obligații pozitive, ce presupun măsuri legislative adecvate pentru realizarea lor, în privința cărora legiuitorul are o largă marjă de apreciere, pentru protecția drepturilor constituționale ale cetățenilor, indiferent dacă aceștia sunt fumători sau nefumători.

29. Nu se aduce astfel atingere prevederilor art. 26 alin. (2) din Constituție referitoare la dreptul persoanei de a dispune de ea însăși, întrucât nicio dispoziție a legii criticate nu interzice fumatul, acest comportament ținând de libera opțiune a fiecărei persoane. Scopul principal al reglementării este de a combate efectele consumului de tutun, indiferent dacă este vorba de fumători sau nefumători, sens în care este și expunerea de motive a legii, în care se reține că "astăzi, în România, 89 de oameni mor în fiecare zi din cauza fumatului, echivalentul a patru oameni pe oră! La fiecare 15 minute, un român moare din cauza fumatului! 50% din fumătorii de acum vor muri de boli legate de fumat dacă nu renunță. La un nefumător, fumatul pasiv crește riscul bolilor cardiace cu 25% și al cancerului pulmonar cu 20-30%". Având în vedere aceste efecte, reacția legislativă în sensul reglementării măsurilor de prevenire și combatere a lor este una energică, de natură să determine atingerea obiectivelor menționate.

30. Curtea reține totodată că dreptul persoanei de a dispune de ea însăși nu are caracter absolut, acesta fiind condiționat chiar de textul constituțional care îl reglementează: "persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică și bunele moravuri". Ca urmare, exercitarea unei opțiuni personale, în speță aceea de a fuma, trebuie să țină seamă de drepturile celor care nu au această opțiune. Atât fumătorii, cât și nefumătorii pot frecventa spațiile vizate de legiuitor prin interdicția reglementată. Or, având în vedere consecințele fumatului asupra vieții și sănătății, fumătorii sunt cei care trebuie să își adapteze comportamentul, astfel încât să nu încalce drepturile fundamentale ale celor care nu au această opțiune.

31. De asemenea, potrivit art. 45 din Constituție, "accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate". Ca urmare, dreptul la libertate economică trebuie înțeles în corelație și cu respectarea altor drepturi și libertăți fundamentale, precum dreptul la viață, dreptul la sănătate și la un mediu sănătos, iar normele criticate sunt menite să asigure realizarea deopotrivă și a acestor drepturi. Interzicerea fumatului în spațiile publice închise nu constituie, în sine, o limitare a libertății economice, ci reprezintă o condiție de exercitare a activităților economice în sensul textului constituțional de referință.

32. Nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare a dreptului de asociere, întrucât nu este prevăzută nicio interdicție pentru nicio persoană, după criteriul opțiunii de a fuma, de a se asocia, în condițiile art. 40 alin. (1) din Constituție, "în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere". De altfel, dreptul constituțional invocat nu are incidență în cauză; obiceiul de a fuma sau dorința de a degusta produse din tutun (sens în care sesizarea face vorbire de inițiativa constituirii unor "spații pentru degustarea produselor din tutun") nu este de natură să determine calificarea persoanelor care fumează ca alcătuind o asociație.

33. Considerente similare fundamentează de altfel și jurisprudența altor instanțe de jurisdicție constituțională care au fost chemate să se pronunțe asupra constituționalității legilor care au interzis fumatul în spațiile publice. Astfel, de exemplu, Curtea Constituțională a Republicii Macedonia a reținut, în esență, că reglementarea criticată nu încalcă prevederile constituționale invocate deoarece fumatul, ca alegere subiectivă, nu poate fi pus în relație cu principiul egalității, libertății de opinie, respectarea vieții private și de familie, demnitatea și reputația. Legiuitorul nu a stabilit nicio prevedere legală prin care să interzică vreunei persoane să fumeze, așadar nu a interferat cu alegerea personală de a fuma sau nu, stabilind în schimb condiții pentru fumători de a se abține să facă acest lucru în locuri unde ar putea veni în contact cu persoane care nu fumează. Măsura protejează nu numai sănătatea fumătorilor, ci și a celorlalți cetățeni, aceasta reprezentând o obligație constituțională. Aceeași instanță constituțională a mai reținut că fumătorii au acces în toate locurile pe care legiuitorul le-a definit ca spații publice în care fumatul este interzis. Aceștia trebuie să își adapteze comportamentul în raport cu al altor cetățeni care nu fumează, într-un mod și în condițiile stabilite de lege și cu privire la toți cetățenii. Scopul reglementării este de protecție a vieții și sănătății (ca valori supreme), care ar putea fi puse în pericol de un comportament lipsit de responsabilitate al fumătorilor. Prin urmare, nu se pune problema discriminării față de fumători. S-a constatat totodată că prevederile legii nu contravin principiilor economiei de piață și liberei inițiative. Legiuitorul are dreptul legitim de a reglementa anumite aspecte din viața socială și astfel să interzică total fumatul în unitățile de alimentație, în scopul de a proteja sănătatea umană (cauzele U.br.261/2008 și U.br.70/2009 din 16 septembrie 2009). Similar, Curtea Constituțională a Republicii Slovenia a reținut că nu reprezintă o ingerință excesivă reglementarea care interzice fumatul în spațiile publice închise și spațiile închise de la locul de muncă, precum și consumul de alimente și băuturi în zonele de fumat, deoarece acesta este singurul mod în care scopul constituțional urmărit de legiuitor poate fi atins în mod eficient, și anume protecția lucrătorilor salariați și a tuturor persoanelor împotriva efectelor negative ale fumatului pasiv, precum și asupra mediului. În scopul de a asigura tuturor persoanelor angajate protecție completă împotriva expunerii la efectele adverse ale fumului de tutun asupra sănătății, fumatul trebuie interzis în toate spațiile publice închise și spațiile închise de la locurile de muncă. De asemenea, răspunzând criticilor de neconstituționalitate care au vizat cu precădere interzicerea fumatului în restaurante/hoteluri/alte unități de profil, Curtea a reținut, între altele, că petrecerea timpului și socializarea în astfel de locații nu pot fi considerate ca realizând o asociație în sensul normelor constituționale. Aceasta nu este o comunitate organizată și permanentă de persoane, care se află în legături strânse și urmăresc interese comune, nici nu poate fi considerată ca fiind o adunare, în sensul acelorași prevederi constituționale. Astfel de întâlniri sunt, în general, întâmplătoare, nu dau expresie unui grup, iar elementul de legătură internă între vizitatori, în general, nu există (Decizia U-I-218/07 din 26 martie 2009). Tot astfel, Curtea Constituțională a Republicii Turcia a statuat că interzicerea fumatului în cafenele nu este contrară Constituției, ci reprezintă o măsură de precauție necesară și legitimă care vizează garantarea dreptului de a trăi într-un mediu sănătos. Dispozițiile constituționale care garantează dreptul la viață și dreptul de a trăi într-un mediu sănătos, echilibrat impun obligații pozitive pentru stat. Fumatul în spațiile închise este cunoscut ca fiind dăunător nu doar pentru sănătatea fumătorilor, ci și a celorlalți. Multe țări au interzis fumatul în locurile publice, în scopul de a proteja sănătatea publică. Ca urmare, Curtea a decis că interzicerea fumatului în cafenele este o măsură de precauție necesară și legitimă pentru a proteja dreptul de a trăi într-un mediu sănătos. Aceasta nu încalcă drepturile comerciale ale proprietarilor de cafenele (deciziile E.2010/58, K.2011/8 din 6 ianuarie 2011).

34. Cu privire la interdicția vânzării la bucată a țigărilor de foi, reglementată de art. I pct. 9 din lege, se susține că încalcă libertatea economică și poate determina efecte contrare celor avute în vedere de legiuitor, în sensul că ar putea încuraja fumatul, câtă vreme o persoană este constrânsă să își cumpere o cutie de trabucuri.

35. În formularea acestei critici, autorii sesizării pornesc de la o premisă eronată, respectiv aceea că, față de noua reglementare, se interzice vânzarea individuală a țigărilor de foi. Astfel cum se poate constata însă textul se referă la vânzarea "la bucată", opusă vânzării "la pachet", ceea ce presupune ca respectiva țigaretă/țigară de foi/cigarillos să fie extrasă dintr-un pachet/ambalaj și vândută distinct/independent de acesta.

36. Or, art. 6 din Legea nr. 349/2002 cuprinde norme imperative în privința etichetării și ambalării produselor din tutun, inclusiv avertismentele de sănătate care trebuie să figureze pe pachetele unitare ale produselor din tutun și pe orice ambalaj exterior, precum și elementele de securitate reglementate de lege (conținut, dimensiuni etc.), în vederea corectei informări a consumatorilor cu privire la efectele fumatului. Prin vânzarea la bucată, adică în lipsa pachetului/ambalajului și, implicit, a elementelor care figurează pe pachetele/ambalajele de țigarete/țigări de foi/cigarillos, se eludează, practic, dispozițiile legale ce constituie condiții pentru exercitarea activității de producere/comercializare a produselor din tutun. Astfel fiind, Curtea constată că prevederile criticate constituie o aplicare a art. 45 din Constituție, care, reglementând libertatea economică, stabilește că aceasta se exercită "în condițiile legii".

37. Nimic nu împiedică însă ambalarea și etichetarea individuală și vânzarea în consecință a țigărilor de foi, însă cu respectarea întocmai a dispozițiilor imperative ale legii, care transpune sub acest aspect Directiva 2001/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2001 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în materie de fabricare, prezentare și vânzare a produselor din tutun, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 194 din 18 iulie 2001 [a se vedea art. 15 alin. (2) din Legea nr. 349/2002, cu modificările și completările ulterioare]. Actul european menționat a fost înlocuit de Directiva 2014/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe și de abrogare a Directivei 2001/37/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 127 din 29 aprilie 2014, care prevede o și mai strictă/amănunțită reglementare în materie (a se vedea art. 8-16 din Directivă), excluzând, practic, vânzarea la bucată deopotrivă a țigaretelor, țigărilor de foi și cigarillos. Potrivit art. 29 din Directiva 2014/40/UE - Transpunere: " (1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 20 mai 2016. [] (3) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă". Sub acest aspect, reglementarea adoptată de legiuitorul român reprezintă și o aplicare a prevederilor art. 148 alin. (4) din Constituție, care impun deopotrivă Parlamentului obligația de garantare a ducerii la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2) ale aceluiași articol, referitoare la raporturile dintre reglementările naționale și cele ale Uniunii Europene.

38. De altfel, măsurile adoptate prin legea criticată pot fi caracterizate ca fiind expresia unei politici legislative comune în materie existente la nivelul Uniunii Europene, orientată către creșterea standardelor de protecție a vieții și a sănătății. Expunerea de motive precizează, de altfel, că reglementarea este menită să realizeze o apropiere a legislației în materie cu cea a altor state din Uniunea Europeană, respectiv "Belgia, Bulgaria, Estonia, Finlanda, Grecia, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Marea Britanie, Polonia sau Spania", state care au procedat la adoptarea de reglementări în domeniu, în realizarea acelorași deziderate ce se regăsesc în directivele și recomandările adoptate la nivelul Uniunii Europene, fundamentate pe studii, și constatările referitoare la efectele consumului de tutun asupra sănătății.

39. În concluzie, legea română, precum și actele europene sau ale statelor menționate în expunerea de motive nu interzic fumatul, însă prevăd reguli stricte pentru prevenirea și combaterea efectelor acestuia, în realizarea unor deziderate comune, corespunzătoare unor standarde ridicate ale vieții, sănătății și mediului înconjurător. Astfel fiind, sunt neîntemeiate criticile formulate de autorii sesizării. Orice persoană poate opta fără nicio îngrădire în privința fumatului, condițiile stabilite de legiuitor vizând reglementarea locurilor în care fumatul este interzis/permis, după caz, reglementări în privința cărora statul are o largă marjă de apreciere, în considerarea obligațiilor pozitive ce îi revin potrivit Constituției. Evoluția legislației române în domeniu este determinată de constatarea eficienței scăzute a măsurilor de protecție a vieții/sănătății deja instituite, astfel cum se arată în expunerea de motive a legii, în care se precizează că "măsurile luate în ultimii opt ani de zile în lupta pentru combaterea efectelor consumului produselor din tutun au început să dea rezultate, chiar dacă acestea sunt timide. [...] Având în vedere faptul că măsurile întreprinse s-au dovedit corecte, dar nu suficient de eficiente, precum și cifrele alarmante expuse [...] se impune consolidarea luptei pentru combaterea efectelor consumului produselor din tutun, iar proiectul de lege propus are drept scop acest lucru".

40. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) și al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată și constată că dispozițiile Legii privind modificarea și completarea Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 ianuarie 2016.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
;
loading ...