Universul Juridic nr. 8/2017

Noile mijloace de luptă împotriva fraudei și evaziunii fiscale în cadrul Uniunii Europene și la nivel internațional. Impactul asupra dreptului național*
de Dragodan Arina

14 august 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

I. Conceptele de evaziune fiscală și frauda fiscală. Lipsa consensului în definirea termenilor

Noțiunea de fraudă provine din cuvântul latin fraus, fraudis, care înseamnă înșelătorie, prejudiciu, delict (1)

Termenul de evaziune fiscală este ambiguu. Sensul său general este acela de sustragere de la plata impozitelor prin ascunderea patrimoniului personal ori a unei părți din acesta sau a unei activități într-o altă țară (expresia "paradis fiscal" fiind frecvent folosită ca noțiune apropiată evaziunii fiscale) fără ca cetățeanul respectiv să emigreze (acest lucru ar fi, așadar, o expatriere fiscală) (2).

Potrivit unei definiții date de un dicționar juridic (3), frauda fiscală este fapta de a se sustrage sau încercarea de a se sustrage în mod fraudulos de la plata, totală sau parțială, a impozitului.

În planul cercetării științifice interpretarea conceptelor de fraudă și evaziune fiscală se află în atenția doctrinarilor din domeniul dreptului penal și fiscal, însă definițiile date de aceștia au fost imprecise și uneori contradictorii, conceptele fiind analizate fie exclusiv din punct de vedere al dreptului fiscal, fie exclusiv din punct de vedere penal. De asemenea, nu există un consens cu privire la definirea elementelor-cheie ale acestui concept nici în plan legislativ, în plan științific încercându-se definirea acestora în lipsa unei definiții legale.

În opinia noastră, în cazul infracțiunilor prevăzute de legislația privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale ar trebui să fie avut în vedere, în primul rând, raportul dintre normele procesual penale și cele fiscale.

Totodată, menționăm că evaziunea fiscală este definită de Comisia europeană (4) ca fiind o situație care se produce atunci când anumite companii utilizează o planificare fiscală agresivă, în scopul de a minimiza povara fiscală. Aceasta implică, de multe ori companiile care exploatează lacunele juridice ale sistemelor de impozitare și neconcordanțe între normele naționale pentru a schimba în mod artificial profiturile către jurisdicții cu sisteme de impozitare reduse sau cu impozitare zero.

În ceea ce privește legislația românească actuală, aceasta nu dă o definiție expresă a noțiunii de evaziune fiscală, legea-cadru (5) limitându-se la a enumera faptele care constituie infracțiunea de evaziune fiscală.

În literatura juridică au fost date mai multe definiții fraudei și evaziunii fiscale, unii autori făcând o distincție între cele două noțiuni (6).

Astfel că, pentru Maurice Duverger, frauda fiscală nu este decât o formă a evaziunii fiscale. De fapt, noțiunea de evaziune este mai largă decât cea de fraudă: fraudă nu este decât un caz particular de evaziune. Într-adevăr, ne putem sustrage impozitelor prin încălcarea legilor, aceasta este fraudă. Dar, de asemenea, se pot evita impozitele în limitele legii: aceasta este așa-zisa evaziune legală. În diferitele manifestări ale antifiscalismului, frauda fiscală ocupă un loc oarecum singular, în măsura în care, pe de o parte, de obicei, ea provine dintr-un act pur individual, dar pe de altă parte, ea nu are alt obiect pentru persoana care o practică decât de a scapă de sacrificiul fiscal.

Este considerată a fi fraudă fiscală atunci când cineva se sustrage în mod fraudulos sau încearcă să se sustragă de la impunerea sau plata totală sau parțială a impozitelor, fie că acesta a omis de a declara în termenul de prescripție, fie că el a acționat voit în a declara voluntar doar o parte a sumelor, fie că și-a declarat insolvabilitatea sau a îngreunat prin diferite mijloace colectarea impozitelor, fie folosind alte mijloace frauduloase (7).

Și doctrina românească face o distincție între evaziunea și frauda fiscală.

Profesorii D. Șaguna și D. Șova (8) evidențiază confuzia terminologică, care este cu atât mai importantă cu cât aceleași cuvinte au sensuri diferite de la autor la autor. Totuși, cel mai adesea, frauda fiscală desemnează, stricto sensu, o infracțiune la lege și se distinge de evaziunea fiscală care s-ar putea defini și ca o utilizare abilă a posibilităților oferite de lege. Sunt însă cazuri când anumiți autori asimilează, în parte, cele două noțiuni.

II. Consolidarea luptei împotriva evaziunii fiscale în cadrul statelor membre ale Uniunii Europene: noile măsuri luate la nivel național

Evaziunea fiscală se întâlnește atât la nivel național, cât și la nivel internațional, constituind una dintre cele mai răspândite infracțiuni cu caracter economic. Măsurile naționale și internaționale adoptate pentru combaterea fraudei și evaziunii fiscale continuă să se dezvolte pentru a ține pasul cu acest flagel. Astfel că, la nivel național, majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene au luat măsuri legislative privind combaterea acestui flagel.

România

Legea supremă, Constituția (9) , stabilește, la art. 22, în sarcina cetățenilor o obligație generală de a contribui, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice, principalele obligații fiscale fiind enumerate în Codul de procedură fiscală (10) .

Legea nr. 87/1994 (11) pentru combaterea evaziunii fiscale, abrogată în prezent, dădea o definiție evaziunii fiscale, aceasta reprezentând sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice și persoanele juridice române sau străine, denumite în cuprinsul legii contribuabili.

În schimb, în reglementarea actuală, legiuitorul român nu oferă o definiție expresă a noțiunii de evaziune fiscală, Legea nr. 241/2005 (12) pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare, se limitează la a enumera faptele care constituie infracțiunea de evaziune fiscală și prevede pedepse pentru fiecare dintre acestea.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
loading ...