Parlamentul României

Legea nr. 88/1933 pentru unificarea contribuţiunilor directe şi pentru înfiinţarea impozitului pe venitul global*)

În vigoare de la 19.04.1933

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 4 din 9

Cumpără forma actualizată

Art. 40. -

Aprecierea veniturilor nete ale arendaşilor, în cazul când nu ţin o contabilitate regulată, şi nu se poate dovedi acest beneficiu, se va face ţinându-se seama de valoarea locativă a proprietăţii exploatate, stabilită la recensământ, conform normelor ce se vor stabili de comisiunea centrală prevăzută la art. 83.

Pentru păduri şi mine, în afară de prevederile legii minelor, venitul net al exploatatorilor, oricari ar fi ei, se stabileşte tot pe calea prevăzută la art. 38 şi 39.

Art. 41. -

Pentru primul an de exercitare al unei întreprinderi venitul se constată pe calea prevăzută de art. 39, alin b.

Dacă întreprinderea a început în anul precedent, venitul acelui an servă de bază pentru cel de impunere, numai în cazul când este constatat prin bilanţ, şi dacă exercitarea a durat mai mult de 3 luni. În acest caz venitul se socoteşte raportându-se la timp cât a avut loc exercitarea.

Când exercitarea în anul precedent a avut loc mai puţin de 3 luni, sau când venitul e constatat pe altă cale decât după bilanţ, impunerea se stabileşte după normele prevăzute la punctul 2, alin. b, din articolul 39.

Pentru particulari în al doilea an de funcţionare, impunerea va fi supusă întâi comisiunei de clasificare prevăzută de art. 76, care va hotărî dacă ei se vor impune pe baza tabelei dela art. 30, sau dacă se vor impune anual.

Pentru societăţile pe acţiuni impozitul, atât pe primul an, cât şi pe al doilea, se stabileşte după încheierea primului bilanţ, care va servi de bază la impunere pe aceşti doi ani. Din impozitul ce se va stabili pe baza bilanţului ultimului an de exercitare, se va scădea impozitul plătit pe primul an.

Art. 42. -

Ca un complement al acestui impozit, veniturile aparţinând contribuabililor mai jos vizaţi, sunt supuse la un adaus de impozit dacă aceştia se găsesc în condiţiunile ce urmează:

a) Contribuabilii obligaţi la publicarea bilanţului sau aceia care au registre regulat ţinute şi bilanţ încheiat în regulă, sunt supuşi la această suprataxă dacă beneficiul lor net anual trece de 75.000 lei, şi în condiţiunile de rentabilitate de mai jos;

b) Contribuabilii cari nu au bilanţ şi registre în regulă şi nu li se poate stabili capitalul real pus în întreprindere, dar a căror cifră de afaceri trece de un 1.000.000 lei, sunt consideraţi a avea un capital egal cu jumătate din cifra afacerilor. Ei vor fi suprataxaţi în aceleaşi condiţiuni cu cei din aliniatul precedent, având în vedere beneficiul stabilit conform art. 39.

În afară de societăţile pe acţiuni, la calculul rentabilităţii capitalul nu va fi socotit mai mic de jumătate din cifra afacerilor.

Pentru comercianţii şi industriaşii particulari, după ce se face calculul rentabilităţii la impunere se scade 10 la sută din beneficiul ales, conform prevederilor acestui impozit.

Impozitul complimentar se stabileşte odată cu impozitul prevăzut de art. 30, potrivit dispoziţiunilor din acest capitol şi asupra aceluiaşi venit, iar pentru societăţile pe acţiuni şi asupra sumelor arătate în art. 33, inclusiv dividendul.

Cota de impunere variază după rentabilitatea capitalului, adică după raportul dintre capital, împreună cu totalul rezervelor şi beneficiul net, fără rezervele prevăzute de art. 32, însă, inclusiv sumele prevăzute la art. 33, cum şi dividendul, precum urmează.

Pentru instituţiunile financiare create de stat, cu participarea lui progresivă la beneficii, cota se va stabili ţinându-se seama de partea din beneficii ce revine statului, conform convenţiunii şi legii speciale care vor regula raporturile dintre stat şi aceste instituţiuni.

Societăţile pe acţiuni care dau lucrătorilor sau funcţionarilor lor participaţii la beneficii, obligatorii prin statute sau prin lege de cel puţin 25 la sută din beneficiul net şi cele profesionale, vor plăti impozitul complimentar redus cu o pătrime.

CAPITOLUL V Impozitul pe salarii

Art. 43. -

Veniturile nete provenite din salarii, lefuri publice şi private, remuneraţii, gratificaţii sau din indemnizaţii de orice fel, participări la beneficii ale lucrătorilor şi funcţionarilor, pensiuni, cum şi din rente viagere mai mici de 25.000 lei anual, sunt supuse unui impozit conform prevederilor de mai jos, în cazul când aceste venituri se încasează periodic cu ora, cu ziua, săptămâna, luna sau anul şi au caracter de continuitate.

Cota impozitului este de:

4 la sută până la venitul de 4.000 lei lunar ori suma respectivă anuală, săptămânală, zilnică sau pe oră.

8 la sută pentru diferenţa ce trece de 4.000 lei lunar.

Impozitul loveşte toate veniturile sus menţionate provenite din România de către oricine s'ar încasa, afară de lista civilă, cum şi cele luate din altă ţară de către orice locuitor al ţării.

Art. 44. -

Venitul net se stabileşte adăugând la cifra retribuţiunii periodice de orice fel, pensiunilor sau rentelor viagere, valoarea indemnizaţiilor sau suplimentelor în natură şi scăzând sumele cheltuite cu îndeplinirea serviciului.

Venitul net este impozabil numai dacă suma tuturor veniturilor aci impozabile depăşeşte 750 lei lunar, ori suma respectivă anuală săptămânală, zilnică sau pe oră, rotunjindu-se prin neglijarea fracţiunilor sub 10 lei, dela 750 lei până la 4.000 lei venit impozabil lunar, sau 48.000 lei anual, sub 100 lei dela aceste cifre în sus, iar pentru veniturile impozabile socotite pe zi sau pe oră prin neglijarea banilor.

Art. 45. -

Sunt scutiţi de acest impozit agenţii diplomatici şi consulari străini, sub rezerva reciprocităţii diplomatice.

Sunt scutiţi deasemenea invalizii cari au infirmităţi dobândite în războiu, precum şi văduvele şi orfanii de războiu pentru pensiunile pe cari le primesc în aceste calităţi.

Art. 46. -

Venitul impozabil se obţine scăzându-se din venitul net:

a) Câte 710 lei lunar, ori suma respectivă anuală, săptămânală, zilnică sau pe oră.

Dacă contribuabilul are mai multe venituri, de felul celor aci impuse, fără a întrece în total limita de mai sus, scăderea se face o singură dată, fiind obligat să declare aceasta la reţinerea impozitului;

b) Din salariile muncitorilor manuali, lucrând cu ziua, cu ora sau în acord, tot ce aceştia primesc peste 20 zile lunar;

c) Vărsămintele până la 10% din venitul brut ce se face de către sau pe seama contribuabilului pentru asigurarea unei pensii, precum şi cotizaţiile pentru asigurarea de accidente şi de vieaţă.

Limitele de venit prevăzute în acest articol şi în articolele 43, 44 şi 46 vor putea fi modificate prin legea bugetară, de îndată ce cursul leului faţă de valoarea lui în aur se va schimba cu mai mult de o treime în raport cu această diferenţă din momentul aplicării legii de faţă.

Art. 47. -

Toate instituţiile, statul, judeţele, comunele, stabilimentele publice şi de utilitate publică, societăţile, comercianţii, industriaşii, meseriaşii şi oricine plăteşte sau procură funcţionarilor, amploiaţilor, comişilor, lucrătorilor, servitorilor sau altora salarii sau orice alte indemnizaţii în bani sau în natură, mai sus vizate, sunt obligaţi să reţină impozitul asupra sumelor ce plătesc.

Impozitul reţinut va fi vărsat la circumscripţia de percepere a impozitelor în luna ce urmează aceleia în care s'a făcut reţinerea, în conformitate cu instrucţiunile publicate ale Ministerului de Finanţe.

La vărsare se va prezenta un stat, cuprinzând toate indicaţiunile pretinse prin instrucţiuni şi prin formularele oficiale.

Pentru salariile din alte ţări, cei ce le primesc sunt obligaţi a face vărsarea impozitului direct la circumscripţia de percepere a impozitelor, în termen de o lună.

Orice firmă individuală sau orice societate de orice formă, care are în seviciul ei unul sau mai mulţi salariaţi, este obligată a trimite, până la 31 Ianuarie a fiecărui an, administraţiei de constatare respective, o lista cuprinzând numele şi domiciliul persoanelor aflate în serviciul în anul precedent. În dreptul fiecărui nume se va arăta sumele ce au fost plătite fiecăruia, sub formă de salarii, tantieme, participări la beneficii sub orice altă formă, precum şi numărul carnetului de contribuţiuni pentru impozitul global şi al circumscripţiei percepere care a eliberat carnetul.

CAPITOLUL VI Impozitul pe veniturile din profesiuni şi ocupaţiuni
neimpuse la alte impozite

Art. 48. -

Sunt supuse unui impozit de 6% veniturile nete realizate din exercitarea profesiunilor libere.

Sunt supuse unui impozit de 8% orice venituri neimpozabile la alt impozit elementar, rezultate din ocupaţiuni necomerciale, din exploataţiuni lucrative, exercitate în mod obişnuit sau accidental, sau orice alt venit întâmplător.

Pentru asemenea venituri ocazionale din afaceri izolate, cota de impunere va fi aceea prevăzută la impozitul elementar respectiv pentru afacerile de aceeaşi natură.

Veniturile lucrărilor din profesiuni literare, artistice, ştiinţifice şi didactice, sunt supuse unui impozit de 5%.

Micii meseriaşi vor fi impuşi pe o perioadă de 3 ani, conform tabelei dela art. 30. Pentru aceşti contribuabili impozitul prevăzut la acea tabelă va fi redus cu 20%. Se consideră mici meseriaşi acei care îndeplinesc condiţiunile art. 12 din legea asupra impozitului pe lux şi cifra de afaceri din 31 Decemvrie 1932.

Art. 49. -

Pentru locuitorii ţării şi pentru cetăţenii români, oriunde le-ar fi reşedinţa, venitul impozabil va cuprinde toate câştigurile realizate în ţară sau străinătate mai sus vizate, pentru străinii locuind în altă ţară, numai cele realizate în ţară.

Art. 50. -

Venitul net va fi obţinut scăzându-se din suma încasărilor totale, cheltuelile strict necesare pentru obţinerea venitului.

Pentru profesiuni libere aceste cheltueli se fixează la 1/3 din totalul brut al venitului, afară de cazul când contribuabilul va dovedi că aceste cheltueli sunt superioare acestei treimi, în care caz se vor scădea cheltuielile sale reale.

În niciun caz un contribuabil exercitând o profesiune liberă nu va fi impus la un venit net inferior celui calculat potrivit tabloului de mai jos, care constitue baza minimală obligatorie a impunerii.

Valoarea lucrativă a întregii locuinţe, inclusiv biroul profesionistului, este acea stabilită la recensământ. Dacă valoarea locativă a suferit modificări în cursul perioadei de recensământ printr'o închiriere ulterioară, calculul impozitului, conform tabelei de mai jos, se va face la această valoare, dacă ea corespunde unei închirieri prin libera tranzacţie; în caz contrariu calculul se va face la valoarea locativă, stabilită în acest scop prin apreciere şi în comparaţie cu un imobil similar închiriat prin libera tranzacţie.

Profesioniştii liberi vor plăti, timp de 3 ani dela începutul exercitării profesiunii 1/3 din impozitele minimale, iar pe încă doi ani următori 1/2 din impozitele minimale.

Pentru profesioniştii liberi care au mai mult de 3 copii minori sub îngrijirea lor, valoarea locativă care va fi luată în consideraţie la stabilirea impozitului va fi redusă cu o treime.

Pentru profesioniştii liberi în al căror venit intră salarii şi onorarii rezultate din contracte de serviciu cu Statul sau cu particularii, impunerea se va face pe temeiul declaraţiunii lor. În acelaşi fel vor fi impuşi şi aceea care vor face dovada că nu exercită profesiunea lor, precum şi cei care vor dovedi că valoarea locativă a imobilului locuit nu poate fi luată în consideraţie, deoarece în compunerea venitului lor intră şi alte elemente impuse la ale impozite elementare.

Art. 51. -

Venitul impozabil şi impunerea se stabileşte:

a) Anual, după venitul anului precedent şi în parte pentru fiecare exercitare profesională, ocupaţiune ori exploataţiune lucrativă în mod obişnuit;

b) La obţinerea fiecărui câştig ocazional.

Art. 52. -

Constatarea veniturilor prevăzute în art. precedent, alin. a, şi stabilirea impozitului se face pe baza declaraţiunii ce contribuabilii sunt obligaţi a da anual sau la începerea exercitării conform regulelor prevăzute sub titlul III.

Declaraţiunea trebue să cuprindă veniturile brute realizate în anul încheiat la 31 Decemvrie precedent, din fiecare fel de profesiune sau ocupaţiune obişnuită, şi cheltuielile necesare obţinerii venitului. Ea poate fi sprijinită cu registre regulat ţinute.

Pentru veniturile cari au început în cursul anului precedent, însă au durat mai mult de trei luni, venitul va fi calculat raportându-se la timpul cât au durat.

Dacă în anul precedent au durat mai puţin de trei luni, ele vor fi stabilite după apreciere, cum se arată mai jos.

Agenţii fiscului însărcinaţi cu impunerile, cum şi comisiunile de apel, au dreptul să aprecieze sinceritatea declaraţiunilor, ţinând seama şi de semnele vizibile în legătură cu traiul contribuabilului.

Onorariile fixe ale profesioniştilor ca şi jetoanele de prezenţă, fiind taxate la impozitul pe salarii, nu intră la impunere.

Orice firmă comercială sau industrială, având în serviciul său ori folosind ocazional opera prestată de persoane supuse impozitului pe profesiunile libere, în termen de o lună de când au efectuat plata, este obligată să comunice circumscripţiei de constatare în cuprinsul căreia se află domiciliul acestor persoane, toate sumele plătite lor sub formă de onorarii, participări sau sau jetoane de prezenţă, drept remunerare a serviciilor prestate, sub sancţiunea prevăzută de art. 105.

Art. 53. -

Pentru câştiguri ocazionale prevăzute de art. 51, alin. b, din afaceri izolate, ori din remize întâmplătoare, care nu sunt supuse unui impozit elementar, cei cari le-au realizat sunt obligaţi a declara îndată câştigul, la percepţia locului unde s'a realizat.

Impozitul va fi constatat conform art. 94 şi se va achita îndată. Cei care plătesc aceste sume sunt obligaţi a reţine şi a vărsa la Stat impozitul cu normele stabilite la art. 47.

Art. 54. -

Orice locuitor al ţării, major, afară de femei sau cei ce au în ţară reşedinţa peste 6 luni într'un an şi cari nu sunt impozabili la nici un fel de impozit prevăzut de prezenta lege, afară de personalul Corpului Diplomatic străin, vor plăti un impozit minimal de 50 lei pe an.

Se scutesc de acest impozit minimal alt impozit mai mic de 50 lei anual, va fi impus numai cu diferenţa până la această sumă.

Se scutesc de acest impozit minimal infirmii incapabili de muncă, aflaţi în sarcina asistenţei publice, precum şi cei ajunşi la bătrâneţe înaintată, fără mijloace de vieţuire, rezerviştii cari au luat parte în campania anului 1877-1878 şi invalizii din războiul 1914-1919.

CAPITOLUL VII Impozitul progresiv pe venitul global

Art. 55. -

Impozitul progresiv pe venitul global se aşează asupra întregului venit anual al contribuabilului, care se compune atât din veniturile supuse la impozitele elementare, cât şi din cele scutite de acele impozite, sau cele mai jos prevăzute din alte ţări.

Art. 56. -

Sunt supuse acestui impozit persoanele fizice şi anume:

1. Pentru toate veniturile lor din ţară şi din străinătate, orice locuitor al ţării, oricine are reşedinţa obişnuită în România mai mult de 6 luni într'un an, cum şi cetăţenii români care locuesc în altă ţară.

Dacă străinii cu reşedinţa în România sunt supuşi în altă ţară, unui impozit progresiv pe venitul global, similar celui de faţă, ei vor putea cere, până la o înţelegere cu statele străine, ca veniturile impuse în străinătate să nu mai fie impuse în ţara decât pentru diferenţa dintre impozitul român şi cel străin.

2. Pentru veniturile ce trag din ţară, străinii, cari nu au nici domiciliul, nici reşedinţa obişnuită în România.

Art. 57. -

Venitul impozabil al unei persoane cap de familie cuprinde: veniturile sale personale, ale soţiei cu care convieţuieşte, de asemenea şi al celorlalţi membri minori ai familiei ale căror venituri le are la dispoziţie, urmând ca impozitul stabilit pe baza acestor venituri să fie plătit de fiecare în proporţie cu veniturile sale cari intră în compunerea celui global.

Veniturile soţiei şi ale acestor membri provenite din salarii sau din exercitarea personală a unei profesiuni, comerţ ori industrie se impun separat.

Art. 58. -

Nu sunt supuşi acestui impozit:

a) Regele şi membrii familiei regale;

b) Personalul diplomatic şi cel consular străin, aceştia din urmă cu condiţia să nu fi avut reşedinţa în ţară şi să nu aibă alte ocupaţiuni obişnuite aci, în tot cazul însă sub condiţiunea reciprocităţii.

Art. 59. -

Impozitul se aşează:

a) La locul unde contribuabilul are principala reşedinţă, sau în lipsă la domiciliu;

b) La locul unde s'a realizat principalul venit dacă n'are domiciliu, nici reşedinţă în România;

c) La locul ultimului domiciliu sau reşedinţe sau în lipsă în Bucureşti, pentru cetăţenii români cari nu au domiciliu, nici reşedinţă, nici vreun venit în România.

Pagina 4/9

Suport tehnic

  • Telefon: (+40 31) 425.67.67
  • E-Mail: suport@indaco.ro

Vânzări

  • Telefon: (+40 21) 311.97.11
  • E-Mail: vanzari@indaco.ro
se încarcă...