Act Internațional

Tratatul de instituire a Comunității Europene din 25.03.1957*)

Modificări (...), Referințe (22), Derogări (6), Reviste (15), Jurisprudență

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 25 martie 1957

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Acest text este textul consolidat al Tratatului instituind Comunitatea Economică Europeană, semnat la Roma, la 25 martie 1957, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958. După semnare, tratatul a fost modificat în primul rînd prin Actul Unic European din 17-28 februarie 1986 și prin Tratatul privind Uniunea Europeană (cunoscut ca Tratatul de la Maastricht) din 7 februarie 1992, cît și prin numeroase acte normative speciale, ca Tratatul de fuziune a executivelor din 1965, Tratatele care modifică anumite poziții bugetare. Tratatul a mai fost modificat cu ocazia celor patru lărgiri a Comunităților Europene, prin Actele de Adeziune din 22 ianuarie 1972 (adeziunea Regatului Danemarcei, a Irlandei și a Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord), din 28 mai 1979 (aderarea Republicii Elene), din 12 iunie 1985 (aderarea Regatului Spaniei și a Republicii Portugheze), și din 24 iunie 1994 (aderarea Republicii Austriei, a Republicii Finlandei și a Regatului Suediei) și prin diverse alte acte.

Modificările sînt indicate prin note, la fiecare text amendat, menționînd și actul care prevede modificarea.

Titlul a fost modificat prin de art. G.1 TUE.

ABREVIERI

AA A/FIN/SUE - Actele privind aderarea Republicii Austria, Republicii Finlanda și Regatului Suediei la Uniunea Europeană, Corfu, 24 iunie 1994 (JOCE, 29 august 1994, L 241)

AA DK/IRL/RU - Actul privind condițiile de aderare și adaptarea tratatelor: aderarea Regatului Danemarcei, a Irlandei și a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la Comunitatea Europeană, Bruxelles, 22 ianuarie 1972 (JOCE, 27 martie 1972, L 73)

AUE - Actul Unic European, Luxemburg, 17 februarie 1986 și 28 februarie 1986 (JOCE, 29 iunie 1987, L 169)

BCE - Banca Centrală Europeană

BEI - Banca Europeană de Investiții

CE - Comunitatea Europeană

CECA - Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului

CEEA - Comunitatea Europeană a Energiei Atomice

DA AA A/FIN/SUE - Decizia Consiliului Uniunii Europene din 1 ianuarie 1995 de adaptare a actelor privind aderarea noilor state membre la Uniunea Europeană (JOCE, 1 ianuarie 1995, L 1)

JOCE - Jurnalul Oficial al Comunităților Europene

SEBC - Sistemul European al Băncilor Centrale

Tratatul CE - Tratatul instituind Comunitatea Europeană (noua denumire a Tratatului CEE)

Tratatul CEE - Tratatul instituind Comunitatea Economică Europeană (25 martie 1957)

TUE - Tratatul privind Uniunea Europeană, Maastricht, 7 februarie 1992 (JOCE,29 iulie 1992, L 191)

UE - Uniunea Europeană

UEO - Uniunea Europei Occidentale

Maiestatea Sa Regele Belgienilor, Președintele Republicii Federale Germania, Președintele Republicii Franceze, Președintele Republicii Italiene, Alteța Sa Regală Marea Ducesă a Luxemburgului, Maiestatea Sa Regina Olandei,*)

HOTĂRÎȚI să pună bazele unei uniuni din ce în ce mai strînse între popoarele Europei,

DECIȘI să asigure printr-o acțiune comună progresul economic și social al țărilor lor, eliminînd barierele care separă Europa,

FIXÎND ca obiectiv esențial al eforturilor lor ameliorarea constantă a condițiilor de viață și muncă ale popoarelor lor,

RECUNOSCÎND că eliminarea obstacolelor existente necesită o acțiune concertată pentru a garanta stabilitatea dezvoltării, echilibrul în schimburile comerciale și concurența loială,

PREOCUPAȚI să întărească unitatea economiilor lor și să asigure dezvoltarea lor armonioasă, prin reducerea diferențelor existente între diferitele regiuni și reducerea rămînerii în urmă a regiunilor mai puțin favorizate,

DORIND să contribuie, printr-o politică comercială comună, la eliminarea progresivă a restricțiilor din comerțul internațional,

ÎNȚELEGÎND să confirme solidaritatea care leagă Europa de Țările de peste mări și dorind să asigure creșterea prosperității lor în conformitate cu principiile Cartei Națiunilor Unite,

HOTĂRÎȚI să consolideze, prin constituirea acestui ansamblu de resurse, pacea și libertatea, și chemînd celelalte popoare ale Europei, care le împărtășesc idealul, să li se alăture în acest efort,

AU DECIS să creeze o Comunitate Europeană, și în acest scop au desemnat ca plenipotențiari ai lor:

Maiestatea Sa Regele Belgienilor, pe:

Dl. Paul Henri Spaak, ministrul afacerilor externe, Baronul J.Ch. Snoy et D'Oppuers, secretar general al Ministerului Afacerilor Economice, conducătorul delegației belgiene la conferința interguvernamentală;

Președintele Republicii Federale Germane, pe:

Dr. Konrad Adenauer, cancelar federal, Prof.dr. Walther Hallstein, secretar de stat al Oficiului Federal Extern;

Președintele Republicii Franceze, pe:

Dl. Christian Pineau, ministrul afacerilor externe, Dl. Maurice Faure, subsecretar de stat pentru afaceri externe;

Președintele Republicii Italiene, pe:

Dl. Antonio Segni, președintele Consiliului de Miniștri, Prof. Gaetano Martino, ministrul afacerilor externe;

Alteța Sa Regală Marea Ducesă de Luxemburg, pe:

Dl. Joseph Bech, Președintele Guvernului, ministrul afacerilor externe, Dl. Lambert Schaus, ambasador, conducătorul delegației Luxemburgului la conferința interguvernamentală;

Maiestatea Sa Regina Olandei, pe:

Dl. Joseph Luns, ministrul afacerilor externe, Dl. J. Linthorst Homan, conducătorul delegației Olandei la conferința interguvernamentală;

CARE, avînd depline puteri, recunoscute ca valabile și date în formă cuvenită*), au convenit asupra dispozițiilor care urmează:

*) Tratatul de la Amsterdam, care nu a fost încă ratificat, este prezentat distinct. După 1995, Înaltele Părți Contractante sînt: Belgia, Danemarca, Republica Federală Germania (devenită Germania), Republica Elenă, Spania, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia, Finlanda, Suedia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

**) Traducerea formulei finale a preambulului urmează linia consacrată în traducerile oficiale (v. Carta ONU).

Partea întîi PRINCIPIILE

Art. 1. -

Prin prezentul tratat, Înaltele Părți Contractante instituie între ele o Comunitate Europeană.*)

*) Modificat prin art. G.1 TUE.

Art. 2. - Jurisprudență (1), Reviste (1)

Misiunea Comunității este ca, prin stabilirea unei piețe comune și a unei uniuni economice și monetare, precum și prin implementarea politicilor sau a acțiunilor comune prevăzute de articolele 3 și 3 A, să promoveze o dezvoltare armonioasă și echilibrată a activităților economice în întreaga Comunitate, o creștere durabilă și neinflaționistă care să respecte mediul, un grad înalt de convergență a performanțelor economice, un nivel înalt al ocupării forței de muncă și al protecției sociale, creșterea nivelului de trai și a calității vieții, coeziunea economică și socială și solidaritatea între statele membre.*)

*) Modificat prin art. G.2 TUE.

Art. 3. - Jurisprudență (1)

Pentru atingerea scopurilor enunțate în articolul 2, activitatea Comunității cuprinde, în condițiile și conform termenelor prevăzute de prezentul tratat:

a) eliminarea, între statele membre, a drepturilor vamale și a restricțiilor cantitative la importurile și exporturile de bunuri, precum și a tuturor celorlalte măsuri cu efect echivalent;

b) o politică comercială comună;

c) o piață internă caracterizată prin eliminarea, între statele membre, a obstacolelor în calea liberei circulații a bunurilor, persoanelor, serviciilor și a capitalurilor;

d) măsuri privind intrarea și circulația persoanelor în cadrul pieței interne, în conformitate cu prevederile articolului 100 C;

e) o politică comună în domeniul agriculturii și pescuitului; o politică comună în domeniul transporturilor;

g) un sistem care asigură nedistorsionarea concurenței pe piața internă;

h) apropierea legislațiilor naționale în măsura impusă de funcționarea unei piețe comune;

i) o politică în domeniul social care să includă un Fond social european;

j) întărirea coeziunii economice și sociale;

k) o politică în domeniul mediului;

l) întărirea competitivității industriei Comunității; Reviste (1)

m) promovarea cercetării și a dezvoltării tehnologice;

n) încurajarea instituirii și dezvoltării rețelelor transeuropene;

o) o contribuție la realizarea unui nivel înalt de protecție a sănătății;

p) o contribuție la o educație și o formare profesională de calitate precum și la înflorirea culturii statelor membre;

q) o politică în domeniul cooperării pentru dezvoltare;

r) asocierea țărilor și a teritoriilor de peste mări în vederea intensificării schimburilor comerciale și a promovării prin eforturi comune a dezvoltării economice și sociale;

s) o contribuție la întărirea protecției consumatorilor;

t) măsuri în domeniul energiei, protecției civile și turismului.*)

*) Introdus prin art. G.5 TUE.

Art. 3A. - Reviste (1)

(1) Pentru atingerea scopurilor enunțate în articolul 2, activitățile statelor membre și ale Comunității cuprind, în condițiile și potrivit termenelor prevăzute de prezentul tratat, adoptarea unei politici economice bazate pe strînsa coordonare a politicilor statelor membre, pe piața internă și pe definirea obiectivelor comune, și dirijate conform principiului unei economii de piață deschise, în care concurența este liberă. Jurisprudență (8)

(2) În același timp, în condițiile și conform termenelor și procedurilor prevăzute în prezentul tratat, aceste activități cuprind fixarea irevocabilă a ratelor de schimb, care va conduce la introducerea unei monede unice, ECU**), precum și definirea și promovarea unei politici monetare și a unei politici de schimb unice, al căror obiectiv principal este menținerea stabilității prețurilor și, fără a aduce atingere acestui obiectiv, susținerea politicilor economice generale în Comunitate, în conformitate cu principiul unei economii de piață deschise, în care concurența este liberă. Jurisprudență (1)

(3) Aceste activități ale statelor membre și ale Comunității implică respectarea următoarelor principii directoare: prețuri stabile, finanțe publice și condiții monetare sănătoase, precum și o balanță de plăți stabilă.*)

*) Introdus prin art. G.4 TUE.

**) De la 1 ianuarie 1999, a fost introdusă moneda unică EURO.

Art. 3B. -

Comunitatea acționează în limitele competențelor care i-au fost conferite și ale obiectivelor care i-au fost atribuite prin prezentul tratat. În domeniile care nu țin de competența sa exclusivă, Comunitatea nu intervine, conform principiului subsidiarității, decît dacă, și în măsura în care, obiectivele activității proiectate nu pot fi realizate de statele membre într-o manieră satisfăcătoare, însă pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, datorită dimensiunilor sau efectelor acțiunii proiectate.

Nici o acțiune a Comunității nu va depăși ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor prezentului tratat.*)

*) Introdus prin art. G.5 TUE.

Art. 4. - Reviste (1)

(1) Realizarea misiunilor încredințate Comunității este asigurată de următoarele instituții:

- un Parlament European,

- un Consiliu,

- o Comisie,

- o Curte de Justiție,

- o Curte de Conturi.

Fiecare instituție acționează în limitele atribuțiilor care îi sînt conferite prin prezentul tratat.

(2) Consiliul și Comisia sînt asistate de un Comitet economic și social și de un Comitet al regiunilor, care exercită funcții consultative.*)

*) Modificat prin art. G.6 TUE.

Art. 4A. -

Se instituie, potrivit procedurilor prevăzute în prezentul tratat, un Sistem European al Băncilor Centrale, denumit în continuare SEBC, și o Bancă Centrală Europeană, denumită în continuare BCE; aceste instituții acționează în limitele atribuțiilor care le sînt conferite prin prezentul tratat și statutele SEBC și BCE, denumite în continuare "statutul SECB", care sînt anexe la tratat.*)

*) Introdus prin art. G.7 TUE.

Art. 4B. -

Se înființează o Bancă Europeană de Investiții, care funcționează în limitele atribuțiilor care îi sînt conferite prin prezentul tratat și statutul care este anexă la tratat.*)

*) Introdus prin art. G.7 TUE.

Art. 5. - Reviste (1)

Statele membre iau toate măsurile generale sau particulare adecvate, ca să asigure îndeplinirea obligațiilor care decurg din prezentul tratat, sau rezultă din actele instituțiilor Comunității. Ele facilitează îndeplinirea sarcinilor Comunității.

Statele membre se abțin de la orice măsură susceptibilă să pună în pericol atingerea scopurilor prezentului tratat.

Art. 6. -

În domeniul de aplicare al prezentului tratat și fără a aduce atingere dispozițiilor particulare pe care le prevede, este interzisă orice discriminare bazată pe naționalitate.

Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 C, poate adopta orice reglementare în vederea interzicerii acestor discriminări.* Reviste (1)

*) Modificat prin art. G.8 TUE.

Art. 7. -

(1) Piața comună se instituie progresiv, în cursul unei perioade de tranziție de doisprezece ani.

Perioada de tranziție este împărțită în trei etape a cîte patru ani fiecare, a căror durată poate fi modificată în condițiile prevăzute mai jos.

(2) Fiecărei etape i se atribuie un ansamblu de acțiuni, care trebuie inițiate și conduse concomitent.

(3) Trecerea de la prima la a doua etapă este condiționată de constatarea că esențialul obiectivelor fixate în mod expres de prezentul tratat pentru prima etapă a fost atins efectiv și că, sub rezerva excepțiilor și procedurilor prevăzute în acest tratat, angajamentele au fost îndeplinite.

Consiliul va face această constatare la finele celui de-al patrulea an, hotărînd în unanimitate, pe baza raportului Comisiei. Cu toate acestea, un stat membru nu poate împiedica realizarea unanimității, prevalîndu-se de neîndeplinirea propriilor obligații. În absența unanimității, prima etapă se prelungește în mod automat cu un an.

La finele celui de-al cincilea an, Consiliul efectuează constatarea în aceleași condiții. În absența unanimității, prima etapă se prelungește în mod automat cu încă un an.

La finele celui de-al șaselea an, Consiliul va face constatarea hotărînd cu majoritate calificată, pe baza raportului Comisiei.

(4) În termen de o lună de la acest ultim vot, orice stat membru rămas în minoritate, sau, în cazul în care nu s-a obținut majoritatea cerută, orice stat membru este îndreptățit să solicite Consiliului desemnarea unei instanțe de arbitraj a cărei decizie obligă toate statele membre și instituțiile Comunității. Această instanță de arbitraj este compusă din trei membri desemnați de Consiliu, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei.

Dacă Consiliul nu a desemnat membrii instanței de arbitraj în termen de o lună de la cerere, aceștia sînt desemnați de Curtea de Justiție înăuntrul unui nou termen de o lună.

Instanța de arbitraj își desemnează președintele.

Ea își pronunță sentința în termen de șase luni de la data votului Consiliului prevăzut de ultimul aliniat al paragrafului 3.

(5) Etapa a doua și etapa a treia nu pot fi prelungite sau reduse decît în virtutea unei decizii adoptate de Consiliu, care hotărăște în unanimitate, la propunerea Comisiei.

(6) Prevederile paragrafelor anterioare nu pot avea ca efect prelungirea perioadei de tranziție peste o durată totală de cincisprezece ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat.

(7) Sub rezerva excepțiilor sau derogărilor prevăzute de prezentul tratat, expirarea perioadei de tranziție constituie ultimul termen pentru intrarea în vigoare a ansamblului de reguli prevăzute și pentru aplicarea ansamblului de măsuri cerute de instituirea pieței comune.*)

*) Fostul art. 8, modificat prin art. 13 AUE, renumerotat conform art. G.9 TUE.

Art. 7A. - Jurisprudență (1)

Comunitatea adoptă măsurile destinate instituirii progresive a pieței interne în decursul unei perioade care expiră la 31 decembrie 1992, în conformitate cu dispozițiile prezentului articol și ale articolelor 7 B, 7 C, 28, 57(2), 59, 70(1), 84, 99, 100 A și 100 B, și fără a aduce atingere celorlalte dispoziții ale prezentului tratat.

Piața internă cuprinde un teritoriu fără frontiere interioare, în care libera circulație a bunurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor este asigurată conform dispozițiilor prezentului tratat.*)

*) Fostul art. 8 A, modificat prin art. 13 AUE, renumerotat conform art. G.9 TUE.

Art. 7B. -

Comisia prezintă un raport Consiliului înainte de 31 decembrie 1988 și înainte de 31 decembrie 1990 despre stadiul măsurilor luate în vederea realizării pieței interne în termenul prevăzut la articolul 7 A.

Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, definește orientările și condițiile necesare pentru asigurarea unui progres echilibrat în ansamblul sectoarelor vizate.*)

*) Fostul art. 8 B, modificat prin art. 13 AUE, renumerotat conform art. G.9 TUE.

Art. 7C. -

Atunci cînd formulează propunerile sale în vederea realizării obiectivelor enunțate în articolul 7 A, Comisia ia în considerare amploarea efortului pe care îl vor avea de suportat anumite economii care prezintă diferențe în dezvoltare în perioada de instituire a pieței interne și poate propune măsuri adecvate.

Dacă aceste măsuri se prezintă sub forma derogărilor, ele trebuie să aibă un caracter temporar și să producă cît mai puține perturbări posibile în funcționarea pieței comune.*)

*) Fostul art. 8 C, modificat prin art. 13 AUE, renumerotat conform art. G.9 TUE.

Partea a doua*) CETĂȚENIA UNIUNII

*) Introdusă prin art. G punctul C TUE.

Art. 8. -

(1) Se instituie o cetățenie a Uniunii.

Este cetățean al Uniunii orice persoană care are cetățenia unui stat membru.

(2) Cetățenii Uniunii se bucură de drepturile și au obligațiile prevăzute de prezentul tratat.

Art. 8A. - Jurisprudență (4)

(1) Orice cetățean al Uniunii are dreptul de a circula și de a se stabili în mod liber pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de prezentul tratat și de măsurile luate pentru aplicarea lui. Jurisprudență (1)

(2) Consiliul poate adopta dispoziții pentru facilitarea exercitării drepturilor prevăzute la paragraful 1; cu excepția cazului în care prezentul tratat dispune altfel, Consiliul hotărăște în unanimitate, la propunerea Comisiei și după obținerea avizului conform al Parlamentului European.

Art. 8B. -

(1) Orice cetățean al Uniunii, rezident într-un stat membru și care nu este cetățean al acestuia, are dreptul de a alege și de a fi ales la alegerile locale din statul membru în care își are reședința, în aceleași condiții ca și cetățenii acelui stat. Acest drept se exercită sub rezerva unor măsuri de aplicare care se adoptă de Consiliu înainte de 31 decembrie 1994, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European; aceste măsuri de aplicare pot prevedea dispoziții derogatorii în cazuri justificate de probleme specifice ale unui stat membru.

(2) Fără a aduce atingere articolului 138, paragraful 3 și dispozițiilor adoptate pentru aplicarea lui, orice cetățean al Uniunii, rezident într-un stat membru și care nu este cetățean al acestuia, are dreptul de a alege și de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru în care își are reședința, în aceleași condiții ca cetățenii acelui stat. Acest drept se exercită sub rezerva măsurilor de aplicare care se adoptă de Consiliu înainte de 31 decembrie 1993, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European; aceste măsuri de aplicare pot prevedea dispoziții derogatorii în cazuri justificate de probleme specifice ale unui stat membru.

*) Pentru traducerea termenilor resortisant, național, Staatsangehorige, folosiți în Tratat, am optat pentru termenul de "cetățean", acesta fiind consacrat în terminologia constituțională românească. De altfel, în varianta italiană a Tratatului este utilizat termenul citadino. Acolo unde textul implică și persoane juridice, am utilizat termenul de "național".

Art. 8C. -

Orice cetățean al Uniunii beneficiază de protecție din partea autorităților diplomatice și consulare ale oricărui stat membru, pe teritoriul unui stat terț în care statul membru căruia îi aparține ca cetățean nu este reprezentat, în aceleași condiții ca și cetățenii acelui stat. Pînă la 31 decembrie 1993, statele membre vor stabili între ele normele necesare și vor iniția negocierile internaționale necesare pentru asigurarea acestei protecții.

Art. 8D. -

Orice cetățean al Uniunii are dreptul de a adresa petiții Parlamentului European, în conformitate cu dispozițiile articolului 138 D.

Orice cetățean al Uniunii se poate adresa Ombudsmanului instituit în conformitate cu dispozițiile articolului 138 E.

Art. 8E. -

Comisia prezintă un raport asupra aplicării dispozițiilor prezentei părți Parlamentului European, Consiliului și Comitetului economic și social pînă la 31 decembrie 1993, iar apoi îl va prezenta din trei în trei ani. Acest raport ia în considerare dezvoltarea Uniunii.

Pe această bază și fără a aduce atingere celorlalte dispoziții ale prezentului tratat, Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate adopta dispoziții care au drept scop completarea drepturilor prevăzute în prezenta parte, dispoziții pe care le recomandă spre adoptare statelor membre, în conformitate cu normele lor constituționale.

Partea a treia*) POLITICILE COMUNITĂȚII

*) Regrupează fostele părți II și III, conform art. G punctul D TUE.

Titlul I Libera circulație a bunurilor

Art. 9. -

(1) Comunitatea este fondată pe o uniune vamală, care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea, între statele membre, a unor drepturilor de import și de export*) și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile lor cu statele terțe.

*) În acest moment, practic, în Comunitate nu mai există taxe vamale propriu-zise la export.

(2) Dispozițiile capitolului 1, secțiunea 1 și ale capitolului 2 din prezentul titlu se aplică produselor originare din statele membre, precum și produselor provenite din state terțe, care circulă liber în statele membre.

Art. 10. - Reviste (1)

(1) Sînt considerate ca circulînd liber într-un stat membru produsele provenite din state terțe pentru care formalitățile de import au fost îndeplinite, iar drepturile vamale și taxele cu efect echivalent exigibile au fost percepute în acest stat membru, dacă nu au beneficiat de rambursarea totală sau parțială a acestor drepturi.

(2) Comisia, pînă la finele primului an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, determină metodele de cooperare administrativă pentru aplicarea articolului 9, paragraful 2, luînd în considerare necesitatea de a facilita, pe cît posibil, formalitățile impuse comerțului.

Pînă la finele primului an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, Comisia determină dispozițiile aplicabile, în comerțul dintre statele membre, mărfurilor originare dintr-un stat membru, în fabricarea cărora au intrat produse care nu au fost supuse drepturilor vamale și taxelor cu efect echivalent care le erau aplicabile în statul exportator, sau care au beneficiat de rambursarea totală sau parțială a acestor drepturi.

În adoptarea acestor dispoziții, Comisia ia în considerare regulile prevăzute pentru eliminarea drepturilor vamale în interiorul Comunității și pentru aplicarea progresivă a tarifului vamal comun.

Art. 11. -

Statele membre iau toate măsurile adecvate pentru a permite guvernelor să execute, în termenele fixate, obligațiile care le incumbă în materie de drepturi vamale în virtutea prezentului tratat.

Capitolul 1 Uniunea vamală

Secțiunea 1 Eliminarea drepturilor vamale între statele membre

Art. 12. - Jurisprudență (1), Reviste (1)

În relațiile lor comerciale reciproce, statele membre se abțin să introducă noi drepturi de import și de export sau noi taxe cu efect echivalent și să le majoreze pe cele aplicate.

Art. 13. -

(1) Drepturile de import, în vigoare între statele membre, se elimină progresiv în cursul perioadei de tranziție, în condițiile prevăzute de articolele 14 și 15.

(2) Taxele cu efect echivalent drepturilor de import, în vigoare între statele membre, se elimină progresiv în cursul perioadei de tranziție. Comisia stabilește calendarul acestei eliminări prin directive. Ea se ghidează după regulile prevăzute în articolul 14, paragrafele 2 și 3, precum și în directivele adoptate de Consiliu în aplicarea articolului 14, paragraful 2.

Art. 14. - Jurisprudență (1)

(1) Pentru fiecare produs, taxa de bază asupra căreia operează reducerile succesive este taxa aplicată la 1 ianuarie 1957.

(2) Ritmul reducerilor se determină după cum urmează:

a) în cursul primei etape, prima reducere se efectuează la un an după intrarea în vigoare a prezentului tratat; a doua peste optsprezece luni; a treia la finele celui de-al patrulea an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat;

b) în cursul celei de-a doua etape, se efectuează o reducere la optsprezece luni de la începutul acestei etape; o a doua reducere peste alte optsprezece luni; o a treia reducere se efectuează un an mai tîrziu;

c) reducerile restante sînt operate în cursul celei de-a treia etape; Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, stabilește termenele lor prin directive.

(3) La prima reducere, statele membre introduc între ele o taxă pe fiecare produs, egală cu taxa de bază diminuată cu 10%.

La fiecare reducere ulterioară, fiecare stat membru trebuie să-și micșoreze ansamblul drepturilor vamale în așa fel încît totalul încasărilor vamale, așa cum este definit în paragraful 4, să se diminueze cu 10%, reducerea pe fiecare produs trebuind să fie de cel puțin 5% din taxa de bază.

Cu toate acestea, pentru produsele asupra cărora subzistă o taxă care rămîne încă superioară nivelului de 30%, fiecare reducere trebuie să fie de cel puțin 10% din taxa de bază.

(4) Totalul încasărilor vamale la care se referă paragraful 3 se calculează, pentru fiecare stat membru, înmulțind valoarea importurilor provenite în cursul anului 1956 din celelalte state membre cu taxa de bază.

(5) Problemele particulare ridicate de aplicarea paragrafelor precedente se reglementează de Consiliu prin directive, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.

(6) Statele membre prezintă un raport Comisiei privind modul în care au aplicat normele de mai sus, de reducere a drepturilor vamale. Ele se străduiesc să asigure o reducere a taxelor pe fiecare produs, care să atingă:

- la finele primei etape, cel puțin 25% din taxa de bază;

- la finele celei de-a doua etape, cel puțin 50% din taxa de bază.

În cazul în care Comisia constată că există pericolul ca obiectivele definite în articolul 13 și procentajul fixat în prezentul paragraf să nu poată fi atinse, adresează statelor membre toate recomandările pe care le consideră utile.

(7) Consiliul poate modifica dispozițiile prezentului articol, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European.

Art. 15. -

(1) Independent de prevederile articolului 14, în cursul perioadei de tranziție, orice stat membru poate suspenda total sau în parte încasarea taxelor aplicate produselor importate din celelalte state membre. Celelalte state membre și Comisia trebuie informate despre acest fapt.

(2) Statele membre își declară disponibilitatea să reducă drepturile vamale în schimburile cu celelalte state membre într-un ritm mai rapid decît cel prevăzut în articolul 14, dacă situația lor economică generală și situația sectorului vizat le-o permite.

Comisia adresează recomandări în acest sens statelor membre interesate.

Art. 16. -

Cel tîrziu pînă la finele primei etape, statele membre elimină drepturile de export și taxele cu efect echivalent din schimburile reciproce.

Art. 17. -

(1) Dispozițiile articolelor 9-15, paragraful 1, sînt aplicabile și drepturilor vamale cu caracter fiscal. Totuși, aceste taxe nu se iau în considerare nici pentru calculul totalului încasărilor vamale, nici pentru calculul reducerii ansamblului de taxe vizat de articolul 14, paragrafele 3 și 4.

Aceste taxe se micșorează la fiecare reducere cu cel puțin 10% din taxa de bază. Statele membre le pot reduce într-un ritm mai rapid decît cel prevăzut în articolul 14.

(2) Înainte de finele primului an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, statele membre comunică Comisiei drepturile lor vamale cu caracter fiscal.

(3) Statele membre își rezervă facultatea de a înlocui aceste drepturi cu o taxă internă, în conformitate cu dispozițiile articolului 95.

(4) În cazul în care Comisia constată că înlocuirea unor drepturi vamale cu caracter fiscal provoacă grave dificultăți într-un stat membru, autorizează statul să mențină această taxă, cu condiția ca să o suprime în cel mult șase ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat. Autorizarea trebuie cerută înainte de finele primului an de la intrarea în vigoare a acestui tratat.

Secțiunea 2 Instituirea tarifului vamal comun

Art. 18. - Jurisprudență (8)

Statele membre își declară disponibilitatea de a contribui la dezvoltarea comerțului internalional și la reducerea obstacolelor în schimburile comerciale, prin participarea la convenții bazate pe reciprocitate și avantaj mutual, la reducerea drepturilor vamale sub nivelul general de care ele s-ar putea prevala ca rezultat al instituirii unei uniuni vamale.

Art. 19. -

(1) În condițiile și limitele prevăzute în continuare, taxele tarifului vamal comun se stabilesc la nivelul mediei aritmetice a taxelor aplicate în cele patru teritorii vamale cuprinse în Comunitate.

(2) Taxele luate în considerare pentru calculul acestei medii sînt cele aplicate de statele membre la 1 ianuarie 1957.

Totuși, în ceea ce privește tariful italian, taxa aplicată se calculează fără a lua în considerare reducerea temporară de 10%. Mai mult, la pozițiile la care tariful italian implică o taxă convențională, aceasta se înlocuiește cu taxa aplicată descrisă mai sus, cu condiția să nu o depășească cu mai mult de 10%. Dacă taxa convențională depășește taxa aplicată descrisă mai sus cu mai mult de 10%, pentru calculul mediei aritmetice se ia în considerare această taxă aplicată, majorată cu 10%.

În ceea ce privește pozițiile enumerate în lista A, pentru calculul mediei aritmetice taxele care figurează în această listă sînt înlocuite cu taxele aplicate.

(3) Taxele tarifului vamal comun nu pot depăși:

a) 3% pentru produsele din pozițiile tarifare enumerate în lista B,

b) 10% pentru produsele din pozițiile tarifare enumerate în lista C,

c) 15% pentru produsele din pozițiile tarifare enumerate în lista D,

d) 25% pentru produsele din pozițiile tarifare enumerate în lista E; în cazul în care, pentru aceste produse, tariful țărilor Benelux conține o taxă care nu depășește 3%, pentru calculul mediei aritmetice această taxă se majorează la 12%.

(4) Lista F fixează taxele aplicabile produselor enumerate în cuprinsul său.

(5) Listele pozițiilor tarifare vizate de prezentul articol și de articolul 20 fac obiectul anexei I la prezentul tratat.

Art. 20. -

Taxele aplicabile produselor din lista G se fixează prin negociere între statele membre. Fiecare stat membru poate adăuga alte produse la această listă, în limita a 2% din valoarea totală a importurilor sale care au provenit din state terțe în cursul anului 1956.

Comisia ia orice inițiativă considerată utilă, pentru ca aceste negocieri să fie angajate înainte de finele celui de-al doilea an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat și să se încheie înainte de finele primei etape.

În cazul în care, pentru anumite produse, nu poate interveni un acord înăuntrul acestui termen, Consiliul fixează taxele tarifului vamal comun, la propunerea Comisiei, hotărînd în unanimitate pînă la finele celei de-a doua etape și apoi cu majoritate calificată.

Art. 21. -

(1) Dificultățile tehnice care se pot ivi în aplicarea articolelor 19 și 20 se rezolvă, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, prin directive ale Consiliului, care hotărăște cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.

(2) Înainte de finele primei etape, sau cel tîrziu la fixarea taxelor, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, decide asupra adaptărilor cerute de armonizarea internă a tarifului vamal comun, care rezultă din aplicarea normelor prevăzute în articolele 19 și 20, luînd în considerare în special gradul de prelucrare a materiilor prime ale diferitelor mărfuri la care se aplică acest tarif.

Art. 22. -

Comisia determină, în următorii doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, măsura în care drepturile vamale cu caracter fiscal vizate de articolul 17, paragraful 2, trebuie reținute pentru calculul mediei aritmetice prevăzute de articolul 19, paragraful 1. Aceasta ia în considerare aspectul protecționist pe care îl pot avea aceste drepturi vamale.

În cel mult șase luni de la această determinare, toate statele membre pot cere ca procedura prevăzută de articolul 20 să fie aplicabilă produselor în cauză, fără a le fi opozabilă limita prevăzută de acest articol.

Art. 23. - Jurisprudență (10)

(1) În scopul introducerii progresive a tarifului vamal comun, statele membre modifică tarifele aplicabile țărilor terțe, după cum urmează:

a) în cazul pozițiilor tarifare la care taxele aplicate efectiv la 1 ianuarie 1957 nu se abat cu mai mult de 15%, în plus sau în minus, de la taxele tarifului vamal comun, acestea din urmă se aplică de la finele celui deal patrulea an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat;

b) în celelalte cazuri, fiecare stat membru aplică de la aceeași dată o taxă, reducînd cu 30% diferența dintre taxa aplicată efectiv la 1 ianuarie 1957 și tariful vamal comun.

c) această diferență se reduce cu încă 30% la finele celei de-a doua etape;

d) în ceea ce privește pozițiile tarifare pentru care taxele tarifului vamal comun nu ar fi cunoscute încă la finele primei etape, fiecare stat membru aplică, în termen de șase luni de la hotărîrea Consiliului prevăzută în articolul 20, taxele care ar rezulta din aplicarea normelor prezentului paragraf.

(2) Statul membru care a obținut autorizarea prevăzută de articolul 17, paragraful 4, este scutit de aplicarea dispozițiilor precedente, pe durata validității acelei autorizări, în ce privește pozițiile tarifare care fac obiectul autorizării. La expirarea autorizării, acest stat aplică taxa care ar rezulta din aplicarea normelor paragrafului precedent.

(3) Tariful vamal comun se aplică integral, cel tîrziu de la expirarea perioadei de tranziție.

Art. 24 -

Pentru a se alinia la tariful vamal comun, statele membre pot să-și modifice drepturile vamale într-un ritm mai rapid decît cel prevăzut în articolul 23.

Art. 25 - Jurisprudență (14)

(1) În cazul în care Comisia constată că în statele membre producția anumitor mărfuri prevăzute în listele B, C și D nu este suficientă pentru aprovizionarea vreunui stat membru și că această aprovizionare depinde tradițional, în mare parte, de importurile provenite din state terțe, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, acordă statului membru interesat contingente tarifare cu taxe reduse sau scutite de taxe.

Aceste contingente nu pot depăși limitele peste care există riscul unor transferuri de activități economice în detrimentul celorlalte state membre.

(2) În ceea ce privește produsele din lista E, precum și cele din lista G, ale căror taxe au fost fixate conform procedurii prevăzute de articolul 20, alineatul 3, Comisia acordă, la cerere, oricărui stat membru interesat contingente tarifare cu taxe reduse sau scutite de taxe, dacă o schimbare în sursele de aprovizionare sau o aprovizionare insuficientă în cadrul Comunității este de natură să antreneze consecințe prejudiciabile pentru industria prelucrătoare a statului membru interesat.

Aceste contingente nu pot depăși limitele peste care există riscul unor transferuri de activități economice în detrimentul celorlalte state membre.

(3) În ceea ce privește produsele enumerate în anexa II la prezentul tratat, Comisia poate autoriza orice stat membru să suspende încasarea taxelor aplicabile, în totalitate sau parțial, sau îi poate acorda contingente tarifare cu taxe reduse sau scutite de taxe, cu condiția ca din acest fapt să nu rezulte perturbări grave pe piața produselor în cauză.

(4) Comisia procedează periodic la examinarea contingentelor tarifare acordate în aplicarea prezentului articol.

Autorizarea nu poate fi acordată decît pe o durată limitată și numai pentru un ansamblu de poziții tarifare, care nu reprezintă pentru statul în cauză mai mult de 5% din valoarea importurilor sale provenite din state terțe, efectuate în cursul ultimului an pentru care datele statistice sînt disponibile.

Art. 26. -

Comisia poate autoriza un stat membru care trebuie să facă față unor dificultăți speciale să amîne reducerea sau majorarea taxelor prevăzute în articolul 23, la anumite poziții din tariful său.

Art. 27. -

Înainte de finele primei etape, statele membre procedează, în măsura necesară, la apropierea dispozițiilor lor legislative, de reglementare și administrative în materie vamală. În acest sens, Comisia adresează statelor membre toate recomandările adecvate.

Art. 28. - Jurisprudență (18)

Toate modificările sau suspendările unilaterale ale taxelor tarifului vamal comun se decid de Consiliu, care hotărăște cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.

Art. 29. - Reviste (1)

În exercitarea sarcinilor care îi sînt încredințate prin prezenta secțiune, Comisia se conduce după:

a) necesitatea promovării schimburilor comerciale între statele membre și statele terțe,

b) dezvoltarea condițiilor de concurență în interiorul Comunității, în așa măsură încît această evoluție să poată avea ca efect sporirea competitivității întreprinderilor,

c) necesitățile de aprovizionare a Comunității cu materii prime și semifabricate, avînd în același timp grijă să nu se denatureze, între statele membre, condițiile de concurență referitoare la produsele finite,

d) necesitatea evitării unor tulburări grave în viața economică a statelor membre, a asigurării unei dezvoltări raționale a producției și a expansiunii consumului în Comunitate.*)

*) Modificat prin art. 16 AUE.

Capitolul 2 Eliminarea restricțiilor cantitative între statele membre

Art. 30. -

Fără a aduce atingere dispozițiilor de mai jos, sînt interzise între statele membre restricțiile cantitative la import, precum și toate măsurile cu efect echivalent.

Art. 31. -

Statele membre se abțin să introducă în relațiile dintre ele noi restricții cantitative și măsuri cu efect echivalent. Totuși, această obligație nu se aplică decît la nivelul liberalizării realizate în aplicarea deciziilor Consiliului Organizației Europene de Cooperare Economică din 14 ianuarie 1955. Statele membre notifică Comisiei, în cel mult șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, listele lor de produse liberalizate în aplicarea acestor decizii. Listele notificate vor fi consolidate între statele membre.

Art. 32. -

În schimburile comerciale mutuale, statele membre se abțin de la restrîngerea contingentelor și a măsurilor cu efect echivalent existente la data intrării în vigoare a prezentului tratat.

Aceste contingente trebuie să fie eliminate cel tîrziu pînă la expirarea perioadei de tranziție. Ele se elimină progresiv în cursul acestei perioade, în condițiile determinate mai jos.

Art. 33. -

(1) La un an după intrarea în vigoare a prezentului tratat, fiecare stat membru transformă contingentele bilaterale deschise altor state membre în contingente globale, accesibile fără discriminare tuturor celorlalte state membre.

La aceeași dată, statele membre majorează ansamblul contingentelor globale instituite, astfel încît să se realizeze, față de anul precedent, o creștere de cel puțin 20% a valorii lor totale. Totuși, contingentele globale pe fiecare produs se majorează cu cel puțin 10%.

În fiecare an, contingentele sînt lărgite fală de anul precedent, după aceleași reguli și în aceleași proporții.

A patra lărgire are loc la finele celui de-al patrulea an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat; a cincea, la un an după începutul celei de-a doua etape.

(2) În cazul în care, pentru un produs neliberalizat, contingentul global nu atinge 3% din producția națională a statului în cauză, se instituie un contingent egal cu cel puțin 3% din această producție, cel tîrziu la un an după intrarea în vigoare a prezentului tratat. Acest contingent se majorează la 4% după cel de-al doilea an și la 5% după al treilea an. Apoi statul membru vizat majorează anual contingentul cu cel puțin 15%.

În cazul în care nu există nici o asemenea producție națională, Comisia determină, prin decizie, un contingent corespunzător.

(3) La finele celui de-al zecelea an, fiecare contingent trebuie să fie cel puțin egal cu 20% din producția națională.

(4) În cazul în care Comisia constată printr-o decizie că importurile unui produs, în cursul a doi ani consecutivi, au fost inferioare contingentului stabilit, acest contingent global nu poate fi luat în considerare pentru calculul valorii totale a contingentelor globale. În acest caz, statul membru elimină contingentarea acestui produs.

(5) În cazul contingentelor care reprezintă mai mult de 20% din producția națională a produsului în cauză, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate coborî procentajul minim de 10% prevăzut la paragraful 1. Totuși, această modificare nu poate aduce atingere obligației de majorare anuală cu 20% a valorii totale a contingentelor globale.

(6) Statele membre care și-au depășit obligațiile în ce privește nivelul de liberalizare realizat în aplicarea deciziilor Consiliului Organizației Europene a Cooperării Economice din 14 ianuarie 1955, sînt abilitate ca, la calculul creșterii totale anuale de 20%, prevăzute de paragraful 1, să ia în considerare totalul importurilor liberalizate în mod unilateral. Acest calcul este supus aprobării prealabile a Comisiei.

(7) Directivele Comisiei vor determina procedura și termenele eliminării între statele membre a măsurilor existente la data intrării în vigoare a prezentului tratat, care au efect echivalent cu cel al acestor contingente.

(8) Dacă Comisia constată că aplicarea dispozițiilor prezentului articol și, în particular, a celor privitoare la procentaje nu permit asigurarea caracterului progresiv al eliminării prevăzut de articolul 32, alineatul 2, Consiliul, la propunerea Comisiei, hotărînd în unanimitate în cursul primei etape și apoi cu majoritate calificată, poate modifica procedura vizată de prezentul articol și poate proceda, în particular, la majorarea procentajelor fixate.

Art. 34. -

(1) Restricțiile cantitative la export, precum și toate măsurile cu efect echivalent sînt interzise între statele membre.

(2) Statele membre elimină, cel tîrziu pînă la finele primei etape, restricțiile cantitative la export și toate măsurile cu efect echivalent existente la intrarea în vigoare a prezentului tratat.

Art. 35. -

Statele membre își declară disponibilitatea să elimine, în privința celorlalte state membre, restricțiile cantitative la import și la export, într-un ritm mai rapid decît cel prevăzut în articolele precedente, dacă situația lor economică generală și situația sectorului vizat permit acest lucru.

Comisia adresează recomandări în acest sens statelor membre interesate.

Art. 36. -

Dispozițiile articolelor 30-34 inclusiv nu împiedică interdicțiile sau restricțiile la import, export sau tranzit, justificate de motive de moralitate publică, ordine publică, securitate publică, protecția sănătății și vieții persoanelor, animalelor sau plantelor, protecția patrimoniului național avînd o valoare artistică, istorică sau arheologică, sau de protecția proprietății industriale și comerciale. Totuși, aceste interdicții sau restricții nu trebuie să constituie nici un mijloc de discriminare arbitrară, nici o restricție deghizată în comerțul dintre statele membre.

Art. 37. -

(1) Statele membre reglementează progresiv monopolurile naționale cu caracter comercial, astfel încît, la expirarea perioadei de tranziție, să excludă orice discriminare între cetățenii statelor membre în ceea ce privește condițiile de aprovizionare și de desfacere.

Dispozițiile prezentului articol se aplică tuturor organismelor prin care un stat membru, DE IURE sau DE FACTO, controlează, dirijează sau influențează în mod considerabil, direct sau indirect, importurile sau exporturile între statele membre. Aceste dispoziții se aplică în aceeași măsură și monopolurilor de stat concesionate.

(2) Statele membre se abțin să introducă orice măsuri noi, contrare principiilor enunțate la paragraful 1, sau care restrîng domeniul de aplicare a articolelor referitoare la eliminarea taxelor și a restricțiilor cantitative între statele membre.

(3) Calendarul măsurilor avute în vedere în paragraful 1 trebuie adaptat la eliminarea restricțiilor cantitative pentru aceleași produse, prevăzută de articolele 30-34 inclusiv.

În cazul în care un produs face obiectul unui monopol de stat cu caracter comercial numai într-un singur stat, sau în cîteva state membre, Comisia poate autoriza celelalte state membre să aplice măsuri de protecție, cît timp adaptarea prevăzută în paragraful 1 nu a fost realizată; Comisia determină condițiile și modalitățile de aplicare a acestor măsuri.

(4) În cazul unui monopol cu caracter comercial, care implică o reglementare destinată să faciliteze desfacerea sau valorificarea produselor agricole, trebuie să se asigure în aplicarea normelor prezentului articol garanții echivalente pentru nivelul de ocupare a forței de muncă și nivelul de trai al producătorilor vizați, luînd în considerare ritmul adaptărilor posibile și specializările necesare.

(5) Pe de altă parte, obligațiile statelor membre nu sînt valabile decît în măsura în care sînt compatibile cu acordurile lor internaționale existente.

(6) Încă din prima etapă, Comisia adresează recomandări privitoare la măsurile de aplicare și ritmul în care trebuie realizată adaptarea prevăzută de prezentul articol.

Titlul II Agricultura

Art. 38. -

(1) Piața comună se extinde asupra agriculturii și comerțului produselor agricole. Prin produse agricole se înțeleg produsele solului, cele animaliere și piscicole, precum și produsele care suportă o primă transformare și sînt într-un raport direct cu aceste produse.

(2) Cu excepția dispozițiilor contrare ale articolelor 39-46 inclusiv, normele prevăzute pentru instituirea pieței comune sînt aplicabile și produselor agricole.

(3) Produsele care cad sub incidența dispozițiilor articolelor 39-46 inclusiv sînt enumerate în lista care face obiectul anexei II la prezentul tratat. Totuși, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a acestui tratat, Consiliul, la propunerea Comisiei, decide cu majoritate calificată ce produse trebuie adăugate la această listă.

(4) Funcționarea și dezvoltarea pieței comune pentru produsele agricole trebuie să fie însoțite de instituirea unei politici agricole comune a statelor membre.

Art. 39. -

(1) Politica agricolă comună are ca scop:

a) creșterea productivității agriculturii prin promovarea progresului tehnic și asigurarea dezvoltării raționale a producției agricole, precum și a utilizării optime a factorilor de producție, în special a forței de muncă,

b) asigurarea, în acest fel, a unui nivel de trai echitabil pentru populația agricolă, în special prin creșterea venitului individual al celor care lucrează în agricultură,

c) stabilizarea piețelor,

d) garantarea securității aprovizionărilor,

e) asigurarea unor prețuri rezonabile în livrările către consumatori.

(2) În elaborarea politicii agricole comune și a metodelor specifice pe care le poate implica se iau în considerare:

a) caracterul particular al activității agricole, care decurge din structura socială a agriculturii și din dezacordurile structurale între diversele regiuni agricole,

b) necesitatea de a opera gradual adaptările oportune,

c) faptul că, în statele membre, agricultura constituie un sector strîns legat de ansamblul economiei.

Art. 40. -

(1) Statele membre dezvoltă o politică agricolă comună gradual, în timpul perioadei de tranziție, și o definitivează cel tîrziu la finele acestei perioade.

(2) În vederea atingerii scopurilor prevăzute în articolul 39, se va institui o organizare comună a piețelor agricole.

În funcție de produse, această organizare îmbracă una dintre următoarele forme:

a) norme comune în materie de concurență,

b) o coordonare obligatorie a diverselor organizări ale piețelor naționale,

c) o organizare europeană de piață.

(3) Organizarea comună, într-una din formele prevăzute la paragraful 2, poate implica toate măsurile necesare pentru atingerea scopurilor definite în articolul 39, mai ales reglementări de prețuri, subvenții atît la producție cît și la comercializarea diferitelor produse, sisteme de stocare și de report, mecanisme comune de stabilizare a importurilor sau exporturilor.

Organizarea trebuie să se limiteze la urmărirea obiectivelor enunțate în articolul 39 și trebuie să excludă orice discriminare între producătorii sau consumatorii Comunității.

O eventuală politică comună a prețurilor trebuie fondată pe criterii comune și pe metode de calcul uniforme.

(4) Pentru a permite organizării comune prevăzute la paragraful 2 să-și atingă obiectivele, pot fi create unul sau mai multe fonduri de orientare și garanție agricolă.

Art. 41. -

Pentru a permite atingerea obiectivelor definite în articolul 39, în cadrul politicii agricole comune pot fi prevăzute:

a) o coordonare efectivă a eforturilor întreprinse în domeniile formării profesionale, a cercetării și popularizării cunoștințelor agricole, putînd implica proiecte sau instituții finanțate în comun,

b) acțiuni comune pentru promovarea consumului anumitor produse.

Art. 42. -

Dispozițiile capitolului referitor la regulile de concurență sînt aplicabile producției și comerțului cu produse agricole, numai în măsura determinată de Consiliu în cadrul dispozițiilor și în conformitate cu procedura prevăzută de articolul 43, paragrafele 2 și 3, luînd în considerare obiectivele enunțate în articolul 39.

Consiliul poate autoriza, în particular, acordarea de ajutoare:

a) pentru protejarea exploatărilor defavorizate din cauza condițiilor structurale sau naturale,

b) în cadrul programelor de dezvoltare economică.

Art. 43. - Jurisprudență (1), Reviste (1)

(1) În scopul identificării liniilor directoare ale unei politici agricole comune, Comisia convoacă, încă de la intrarea în vigoare a tratatului, o conferință a statelor membre, pentru a compara politicile lor agricole și a stabili în special bilanțul resurselor și necesităților lor.

(2) În termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, Comisia, luînd în considerare lucrările conferinței prevăzute în paragraful 1, după consultarea Comitetului economic și social, prezintă propuneri în ceea ce privește elaborarea și implementarea politicii agricole comune, inclusiv înlocuirea organizărilor naționale cu una din formele de organizare comune prevăzute în articolul 40, paragraful 2, precum și punerea în aplicare a măsurilor expres menționate în prezentul titlu.

Aceste propuneri trebuie să ia în considerare interdependența problemelor agricole evocate în prezentul titlu.

La propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, Consiliul, hotărînd în unanimitate în cursul primilor doi ani și apoi cu majoritate calificată, adoptă regulamente sau directive, sau ia decizii, fără a aduce atingere dreptului său de a formula recomandări.

(3) Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată în condițiile prevăzute la paragraful precedent, poate înlocui organizările piețelor naționale cu organizarea comună prevăzută în articolul 40, paragraful 2, dacă:

a) organizarea comună oferă statelor membre, care se opun acestei măsuri și care dispun de o organizare națională pentru producția în cauză, garanții echivalente pentru ocuparea forței de muncă și nivelul de trai al producătorilor vizați, luînd în considerare ritmul adaptărilor posibile și specializările necesare, și

b) această organizare asigură schimburilor din interiorul Comunității condiții similare cu cele care există pe piața națională.

(4) Dacă se creează o organizare comună pentru anumite materii prime, fără a exista încă o organizare comună pentru produsele prelucrate corespunzătoare, materiile prime în cauză, utilizate pentru produse prelucrate destinate exportului către state terțe, pot fi importate din exteriorul Comunității.

Art. 44. -

(1) În măsura în care eliminarea progresivă a drepturilor vamale și a restricțiilor cantitative între statele membre este susceptibilă să conducă la prețuri care pot pune în pericol obiectivele fixate în articolul 39, oricărui stat membru îi este permis să aplice, în cursul perioadei de tranziție, pentru anumite produse, într-o manieră nediscriminatorie și într-o măsură care nu împiedică creșterea volumului de schimburi prevăzut în articolul 45, paragraful 2, un sistem de prețuri minimale care înlocuiește contingentele. Importurile realizate sub nivelul prețurilor minimale, pot fi:

- fie suspendate temporar sau reduse,

- fie permise, sub condiția realizării lor la un preț superior prețului minim fixat pentru produsul în cauză.

În al doilea caz, prețurile minimale nu includ drepturile vamale.

(2) Prețurile minimale nu trebuie să aibă ca efect o reducere a schimburilor comerciale existente între statele membre la intrarea în vigoare a prezentului tratat, nici să împiedice creșterea progresivă a acestor schimburi. Prețurile minimale nu trebuie aplicate astfel încît să împiedice dezvoltarea unei preferințe firești între statele membre.

(3) Încă de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, Consiliul, la propunerea Comisiei, determină criterii obiective de instituire a sistemelor de prețuri minimale și de fixare a acestor prețuri.

Aceste criterii iau în considerare, în special: prețurile medii de producție din statul membru care aplică prețul minimal, situația diverselor întreprinderi față de aceste prețuri medii de producție, necesitatea de a promova atît ameliorarea progresivă a exploatării agricole, cît și adaptările și specializările necesare în cadrul pieței comune.

De asemenea, Comisia propune o procedură de revizuire a acestor criterii pentru a lua în considerare și a accelera progresul tehnic și pentru a realiza apropierea progresivă a prețurilor în cadrul pieței comune.

Aceste criterii, precum și procedura de revizuire trebuie determinate în unanimitate de Consiliu, în primii trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat.

(4) Pînă la intrarea în vigoare a deciziei Consiliului, statele membre pot fixa prețurile minimale, cu condiția de a informa în prealabil Comisia și celelalte state membre, pentru a le permite să-și prezinte observațiile.

Odată ce decizia Consiliului este luată, prețurile minimale se fixează de statele membre, pe baza criteriilor stabilite după prevederile susmenționate.

Dacă deciziile luate nu sînt conforme criteriilor astfel definite, Consiliul le poate rectifica, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.

(5) În cazul în care stabilirea criteriilor obiective susmenționate pentru anumite produse nu a fost posibilă pînă la începutul celei de-a treia etape, Consiliul poate modifica prețurile minimale aplicate acelor produse, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.

(6) La expirarea perioadei de tranziție se întocmește lista prețurilor minimale existente la acea dată. Consiliul fixează regimul aplicabil în cadrul politicii agricole comune, hotărînd la propunerea Comisiei, cu o majoritate de 9 voturi, conform ponderării prevăzute la articolul 148, paragraful 2, alineatul 1.

Art. 45. -

(1) Pînă la înlocuirea formelor naționale de organizare cu una din formele de organizare comună prevăzute de articolul 40, paragraful 2, pentru produsele în legătură cu care există în anumite state membre:

- dispoziții care tind să asigure producătorilor naționali valorificarea producției lor, și

- necesități de import, schimburile comerciale se dezvoltă prin acorduri sau contracte pe termen lung între statele membre exportatoare și importatoare.

Aceste acorduri sau contracte trebuie să conducă la eliminarea progresivă a oricăror discriminări în aplicarea acestor dispoziții la diferiții producători din Comunitate.

Aceste acorduri sau contracte se încheie în cursul primei etape; se ia în considerare principiul reciprocității.

(2) În ceea ce privește cantitățile, aceste acorduri sau contracte pornesc de la volumul mediu al schimburilor comerciale între statele membre pentru produsele în cauză în timpul celor trei ani precedenți intrării în vigoare a prezentului tratat și vor prevedea o creștere a acestui volum în limita necesităților existente, luînd în considerare fluxurile comerciale tradiționale.

În ceea ce privește prețurile, aceste acorduri sau contracte vor permite producătorilor să valorifice cantitățile convenite la prețuri care se apropie progresiv de prețul plătit producătorilor naționali pe piața internă a țării cumpărătoare.

Această apropiere trebuie să fie cît se poate de constantă și trebuie complet realizată cel tîrziu pînă la finele perioadei de tranziție.

Prețurile se negociază între părțile interesate, în cadrul directivelor emise de Comisie pentru aplicarea celor două alineate precedente.

În cazul prelungirii primei etape, executarea acordurilor sau a contractelor continuă în condițiile aplicabile la finele celui de-al patrulea an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat; obligațiile de majorare a cantităților și de apropiere a prețurilor se suspendă pînă la trecerea la cea de-a doua etapă.

Pentru a asigura încheierea și executarea acestor acorduri sau contracte, statele membre recurg la toate posibilitățile oferite de propriile dispoziții legislative, mai ales în materia politicii importurilor.

(3) În măsura în care statele membre vor avea nevoie de materii prime pentru fabricarea unor produse destinate exportului în afara Comunității, în concurentă cu produsele unor state terțe, aceste acorduri sau contracte nu pot împiedica importul de materii prime efectuat în acest scop din state terțe. Totuși, această dispoziție nu este aplicabilă în cazul în care Consiliul decide în unanimitate să acorde vărsămintele necesare pentru compensarea surplusului de preț plătit pentru importurile efectuate în acest scop pe baza acestor acorduri sau contracte, față de prețul de livrare al acelorași mărfuri achiziționate pe piața mondială.

Art. 46. -

Atunci cînd, într-un stat membru, un produs constituie obiectul unei organizări naționale a pieței sau a oricărei reglementări interne cu efect echivalent care afectează competitivitatea unui produs similar dintr-un alt stat membru, statele membre aplică o taxă compensatorie la intrarea produsului care provine din statul membru în care există organizarea sau reglementarea, numai dacă acest stat nu aplică o taxă compensatorie la ieșire.

Comisia fixează aceste taxe la nivelul necesar restabilirii echilibrului; Comisia poate autoriza, de asemenea, alte măsuri, cărora le definește condițiile și modalitățile de aplicare.

Art. 47. -

În ceea ce privește funcțiile îndeplinite de Comitetul economic și social în aplicarea prezentului titlu, secțiunea de agricultură trebuie să se pună la dispoziția Comisiei, pentru a pregăti deliberările Comitetului, în conformitate cu dispozițiile articolelor 197 și 198.

Titlul III Libera circulație a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor

Capitolul 1 Lucrătorii

Art. 48. - Reviste (1)

(1) Libera circulație a lucrătorilor în interiorul Comunității se realizează cel tîrziu pînă la expirarea perioadei de tranziție.

(2) Aceasta implică eliminarea, între lucrătorii statelor membre, a tuturor discriminărilor fondate pe naționalitate, în ceea ce privește angajarea, remunerarea și celelalte condiții de muncă.

(3) Sub rezerva limitărilor justificate prin motive de ordine publică, securitate publică și sănătate publică, aceasta implică dreptul lucrătorilor:

a) de a accepta ofertele efective de muncă,

b) de a se deplasa liber în acest scop pe teritoriul statelor membre,

c) de a se afla într-unul din statele membre, în scopul exercitării unei activități conforme cu dispozițiile legislative, de reglementare și administrative care guvernează angajarea lucrătorilor naționali,

d) de a rămîne pe teritoriul unui stat membru, după ce a fost angajat în acel stat, în condiții care se stabilesc de Comisie, prin măsuri de aplicare.

(4) Dispozițiile prezentului articol nu sînt aplicabile angajaților din administrația publică.

Art. 49. - Jurisprudență (1), Reviste (1)

(1) Imediat după intrarea în vigoare a prezentului tratat, Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute la articolul 189 B și după consultarea Comitetului economic și social, adoptă, prin directive sau regulamente, măsurile necesare pentru realizarea progresivă a liberei circulații a lucrătorilor, așa cum este definită de articolul 48, mai ales:

a) prin asigurarea unei strînse colaborări între organele administrative naționale din sectorul muncii,

b) prin eliminarea sistematică și progresivă a acelor proceduri și practici administrative, precum și a acelor termene de acces la locurile de muncă disponibile, care rezultă fie din legislația internă, fie din acorduri încheiate anterior între statele membre, și a căror menținere ar constitui un obstacol în libera circulație a lucrătorilor,

c) prin eliminarea sistematică și progresivă a tuturor termenelor și a celorlalte restricții prevăzute fie de legislațiile interne, fie de acordurile încheiate anterior între statele membre, și care impun lucrătorilor din alte state membre condiții diferite pentru libera alegere a unui loc de muncă față de cele impuse propriilor lucrători,

Titlul III Libera circulație a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor

Capitolul 1 Lucrătorii

Art. 48. -

(1) Libera circulație a lucrătorilor în interiorul Comunității se realizează cel tîrziu pînă la expirarea perioadei de tranziție.

(2) Aceasta implică eliminarea, între lucrătorii statelor membre, a tuturor discriminărilor fondate pe naționalitate, în ceea ce privește angajarea, remunerarea și celelalte condiții de muncă.

(3) Sub rezerva limitărilor justificate prin motive de ordine publică, securitate publică și sănătate publică, aceasta implică dreptul lucrătorilor:

a) de a accepta ofertele efective de muncă,

b) de a se deplasa liber în acest scop pe teritoriul statelor membre,

c) de a se afla într-unul din statele membre, în scopul exercitării unei activități conforme cu dispozițiile legislative, de reglementare și administrative care guvernează angajarea lucrătorilor naționali,

d) de a rămîne pe teritoriul unui stat membru, după ce a fost angajat în acel stat, în condiții care se stabilesc de Comisie, prin măsuri de aplicare.

(4) Dispozițiile prezentului articol nu sînt aplicabile angajaților din administrația publică.

Art. 49. -

(1) Imediat după intrarea în vigoare a prezentului tratat, Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute la articolul 189 B și după consultarea Comitetului economic și social, adoptă, prin directive sau regulamente, măsurile necesare pentru realizarea progresivă a liberei circulații a lucrătorilor, așa cum este definită de articolul 48, mai ales:

a) prin asigurarea unei strînse colaborări între organele administrative naționale din sectorul muncii,

b) prin eliminarea sistematică și progresivă a acelor proceduri și practici administrative, precum și a acelor termene de acces la locurile de muncă disponibile, care rezultă fie din legislația internă, fie din acorduri încheiate anterior între statele membre, și a căror menținere ar constitui un obstacol în libera circulație a lucrătorilor,

c) prin eliminarea sistematică și progresivă a tuturor termenelor și a celorlalte restricții prevăzute fie de legislațiile interne, fie de acordurile încheiate anterior între statele membre, și care impun lucrătorilor din alte state membre condiții diferite pentru libera alegere a unui loc de muncă față de cele impuse propriilor lucrători,

d) prin instituirea unor mecanisme adecvate pentru întîlnirea ofertelor și cererilor de pe piața forței de muncă și pentru echilibrarea lor, în condiții care exclud riscurile grave pentru nivelul de trai și de ocupare a forței de muncă în diferite regiuni și industrii.

Art. 50. -

Statele membre încurajează schimbul lucrătorilor tineri în cadrul unui program comun.

Art. 51. -

Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei, adoptă acele măsuri din domeniul securității sociale care sînt necesare pentru asigurarea liberei circulații a lucrătorilor; în acest scop, ia măsuri pentru a asigura dreptul lucrătorilor migranți și al succesorilor lor în drepturi:

a) la cumulul tuturor perioadelor luate în considerare de diferitele legislații naționale pentru a dobîndi și a menține dreptul la prestații sociale, precum și pentru calculul acestor drepturi,

b) la plata prestațiilor către persoanele rezidente pe teritoriul statelor membre.

Capitolul 2 Dreptul de stabilire

Art. 52. -

În cadrul dispozițiilor care urmează, restricțiile privind libertatea de stabilire a cetățenilor unui stat membru pe teritoriul unui alt stat membru sînt eliminate progresiv, în cursul perioadei de tranziție. Această eliminare progresivă se extinde în egală măsură și asupra restricțiilor ce privesc înființarea de agenții, sucursale sau filiale de către cetățenii unui stat membru, stabiliți pe teritoriul altui stat membru.

Sub rezerva dispozițiilor capitolului referitor la capitaluri, libertatea de stabilire implică accesul la activitățile independente și la exercitarea lor, precum și constituirea și gestionarea întreprinderilor și în special a societăților în sensul articolului 58, alineatul 2, în condițiile prevăzute pentru proprii săi cetățeni de legislația țării în care are loc stabilirea.

Art. 53. -

Sub rezerva dispozițiilor prevăzute în prezentul tratat, statele membre nu introduc noi restricții la dreptul de stabilire pe teritoriul lor a cetățenilor altor state membre.

Art. 54. -

(1) Înainte de finele primei etape, Consiliul, la propunerea Comisiei și după consultarea Comitetului economic și social și a Parlamentului European, adoptă în unanimitate un program general pentru eliminarea restricțiilor referitoare la libertatea de stabilire existente în interiorul Comunității. Comisia prezintă această propunere Consiliului în cursul primilor doi ani ai primei etape.

Programul fixează, pentru fiecare categorie de activități, condițiile generale ale realizării libertății de stabilire și, în special, etapele acesteia.

(2) Pentru aplicarea programului general sau, în absența acestuia, pentru realizarea unei etape a libertății de stabilire pentru o activitate determinată, Consiliul, acționînd conform procedurii prevăzute la articolul 189 B și după consultarea Comitetului economic și social, hotărăște prin directive.*)

(3) Consiliul și Comisia îndeplinesc sarcinile care le-au fost încredințate prin prevederile de mai sus, mai ales prin:

a) tratarea, în general, cu prioritate a activităților în care libertatea de stabilire are o contribuție deosebit de utilă pentru dezvoltarea producției și a schimburilor comerciale,

b) asigurarea unei colaborări strînse între administrațiile naționale competente, în vederea cunoașterii situațiilor particulare din diversele sectoare de activitate din cadrul Comunității,

c) eliminarea acelor proceduri și practici administrative care decurg fie din legislația internă, fie din acordurile încheiate anterior între statele membre, și a căror menținere ar constitui un obstacol în calea libertății de stabilire,

d) asigurarea posibilității ca lucrătorii dintr-un stat membru, angajați pe teritoriul altui stat membru, să poată rămîne pe acel teritoriu, pentru a începe acolo activități independente, în cazul în care satisfac condițiile pe care ar fi trebuit să le satisfacă, dacă ar fi intrat în acel stat în momentul în care intenționează să inițieze asemenea activități,

e) a face posibil ca un cetățean al unui stat membru să poată achiziționa și exploata proprietăți funciare situate pe teritoriul unui alt stat membru, în măsura în care aceasta nu aduce atingere principiilor stabilite în articolul 39, paragraful 2,

f) realizarea eliminării progresive a restricțiilor aduse libertății de stabilire în fiecare ramură de activitate luată în considerare, în ceea ce privește, pe de o parte, condițiile de înființare pe teritoriul unui stat membru a unor agenții, sucursale sau filiale și, pe de altă parte, condițiile de acces ale personalului sediului principal**) în organele de gestiune sau de supraveghere a acestora,

g) coordonarea, în măsura necesară și în scopul de a le echivala, a garanțiilor care le sînt pretinse în statele membre societăților în sensul articolului 58, alineatul 2, pentru a proteja atît interesele asociaților cît și ale terților,

h) a asigura că ajutoarele acordate de statele membre nu alterează condițiile de stabilire.

*) Modificat prin art. G.11 TUE.

**) Main establislunent, etablissement principal, Hauptniederlassung ar putea fi traduse cu echivalentul din dreptul comercial român: "societate mamă".

Art. 55. -

Sînt exceptate de la aplicarea dispozițiilor prezentului capitol în ceea ce privește statul membru interesat activitățile care contribuie în acel stat, chiar cu titlu ocazional, la exercitarea autorității publice.

Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate excepta anumite activități de la aplicarea dispozițiilor prezentului capitol.

Art. 56. - Reviste (1)

(1) Prevederile prezentului capitol și măsurile luate în virtutea acestora nu aduc atingere aplicabilității dispozițiilor legislative, de reglementare și administrative care prevăd un regim special pentru cetățenii străini și care sînt justificate prin motive de ordine, securitate sau sănătate publică.

(2) Înainte de expirarea perioadei de tranziție, Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, adoptă directive pentru coordonarea dispozițiilor legislative, de reglementare și administrative susmenționate. Totuși, după finele celei de-a doua etape, Consiliul adoptă directivele pentru coordonarea dispozițiilor de reglementare și administrative din fiecare stat membru, hotărînd în conformitate cu procedura fixată la articolul 189 B*).

*) Modificat prin art. G.12 TUE.

Art. 57. -

(1) În scopul facilitării accesului la activitățile independente și la exercițiul lor, Consiliul, hotărînd în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189 B, adoptă directive care vizează recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri.*)

(2) În același scop, înaintea expirării perioadei de tranziție, Consiliul adoptă directive vizînd coordonarea dispozițiilor legislative, de reglementare și administrative ale statelor membre care privesc accesul la activitățile independente și exercitarea lor. Directivele a căror executare implică cel puțin într-un stat membru o modificare a principiilor legislative existente în regimul profesiunilor în ceea ce privește educația și condițiile de acces ale persoanelor fizice, se adoptă de Consiliu, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European. În celelalte cazuri, Consiliul hotărăște conform procedurii prevăzute la articolul 189 B.**)

(3) În ceea ce privește profesiunile medicale, paramedicale și farmaceutice, eliminarea progresivă a restricțiilor este subordonată coordonării condițiilor de exercitare în diferitele state membre.

*) Modificat prin art. G.13 TUE.

**) Modificat prin art. G.13 TUE.

Art. 58. -

Societățile constituite în conformitate cu legislația unui stat membru și avînd sediul statutar, administrația centrală sau sediul principal în interiorul Comunității, sînt asimilate, pentru aplicarea dispozițiilor prezentului capitol, persoanelor fizice care sînt cetățeni ai statelor membre.

Prin societăți se înțeleg societățile civile sau comerciale, inclusiv cooperativele, și celelalte persoane juridice de drept public sau privat, cu excepția societăților fără scop lucrativ.

Capitolul 3 Serviciile

Art. 59. -

În cadrul dispozițiilor care urmează, restricțiile privind libera prestare de servicii în interiorul Comunității se elimină progresiv în cursul perioadei de tranziție, în ceea ce îi privește pe cetățenii statelor membre stabiliți într-un alt stat al Comunității decît cel al destinatarului prestației.

Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată*), la propunerea Comisiei, poate extinde beneficiul dispozițiilor prezentului capitol la prestatorii de servicii care sînt cetățeni ai unui stat terț și care sînt stabiliți în interiorul Comunității.

*) Modificat prin art. 16 paragraf 3 AUE.

Art. 60. -

În sensul prezentului tratat, sînt considerate servicii prestațiile furnizate în mod obișnuit contra unei remunerații, în măsura în care nu sînt guvernate de dispozițiile referitoare la libera circulație a bunurilor, capitalurilor și persoanelor.

Serviciile cuprind în special:

a) activități cu caracter industrial,

b) activități cu caracter comercial,

c) activități artizanale,

d) activitățile ținînd de profesiunile liberale.

Fără a aduce atingere dispozițiilor capitolului referitor la dreptul de stabilire, prestatorul poate, pentru executarea prestației sale, să-și exercite activitatea cu titlu temporar în statul în care furnizează prestația, în aceleași condiții ca cele impuse de acest stat propriilor cetățeni.

Art. 61. -

(1) Libertatea de a presta servicii în domeniul transporturilor este guvernată de dispozițiile titlului referitor la transporturi.

(2) Liberalizarea serviciilor bancare și de asigurări legate de circulația capitalurilor trebuie realizată concomitent cu liberalizarea progresivă a circulației capitalurilor.

Art. 62. -

Sub rezerva dispozițiilor tratatului, statele membre nu introduc restricții noi la libertatea de a presta servicii care a fost atinsă efectiv pînă la intrarea în vigoare a prezentului tratat.

Art. 63. -

(1) Înainte de sfîrșitul primei etape, Consiliul adoptă în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Comitetului economic și social și a Parlamentului European, un program general de eliminare a restricțiilor privitoare la libera prestare a serviciilor existente în cadrul Comunității. Comisia înaintează această propunere Consiliului în cursul primilor doi ani ai primei etape.

Programul fixează pentru fiecare categorie de servicii condițiile generale și etapele liberalizării lor.

(2) Pentru a pune în aplicare programul general sau, în absența acestuia, pentru a realiza o etapă de liberalizare a unui serviciu determinat, Consiliul, la propunerea Comisiei și după consultarea Comitetului economic și social și a Parlamentului European, hotărăște prin directive, în unanimitate pînă la sfîrșitul primei etape, iar apoi cu majoritate calificată.

(3) Propunerile și deciziile prevăzute la paragraful 1 și 2 privesc, în general, cu prioritate serviciile care afectează în mod direct costurile de producție sau a căror liberalizare contribuie la facilitarea schimburilor de mărfuri.

Art. 64. -

În cazul în care situația lor economică generală și situația sectorului interesat le-o permite, statele membre își declară disponibilitatea de a proceda la liberalizarea serviciilor peste nivelul obligatoriu potrivit directivelor adoptate în aplicarea dispozițiilor articolului 63, paragraful 2.

În acest scop, Comisia adresează recomandări statelor membre interesate.

Art. 65. -

Atîta timp cît restricțiile privind libera prestare a serviciilor nu sînt eliminate, fiecare stat membru aplică aceste restricții tuturor prestatorilor de servicii prevăzuți la articolul 59, alineatul 1, fără distincție de naționalitate sau de reședință.

Art. 66. -

Dispozițiile articolelor 55-58 inclusiv sînt aplicabile și materiei guvernate de prezentul capitol.

Capitolul 4 Capitalurile și plățile*)

*) Titlu modificat prin art. G.14 TUE.

Art. 67-73. -

(înlocuite cu articolele 73 B-73 G)

Art. 73A. -

Începînd cu 1 ianuarie 1994, articolele 67-73 sînt înlocuite cu articolele 73 B-73 G.*)

*) Introdus prin art. G.15 TUE.

Art. 73B. -

(1) În cadrul dispozițiilor prezentului capitol, toate restricțiile privind circulația de capitaluri între statele membre precum și între statele membre și state terțe sînt interzise.

(2) În cadrul dispozițiilor prezentului capitol, toate restricțiile la plăți între statele membre, precum și între statele membre și state terțe sînt interzise.*)

*) Introdus prin art. G.15 TUE.

Art. 73C. -

(1) Articolul 73 B nu aduce atingere aplicării, în privința statelor terțe, a restricțiilor existente la 31 decembrie 1993, în virtutea dreptului național sau comunitar, la circulara capitalurilor avînd ca destinație state terțe sau provenind din state terțe, atunci cînd implică investiții directe - inclusiv investițiile imobiliare -, sedii, prestarea de servicii financiare sau admiterea de titluri pe piața de capitaluri.

(2) Străduindu-se să realizeze obiectivul liberei circulații a capitalurilor între statele membre și statele terțe în cea mai largă măsură posibilă și fără a aduce atingere celorlalte capitole ale prezentului tratat, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate adopta măsuri referitoare la circulația de capitaluri avînd ca destinație state terțe sau provenind din state terțe, cînd acestea implică investiții directe inclusiv investițiile imobiliare -, sedii, prestarea de servicii financiare sau admiterea de titluri pe piețele de capitaluri. Măsurile luate în virtutea prezentului paragraf care constituie un regres în dreptul comunitar în ceea ce privește liberalizarea circulației capitalurilor avînd ca destinație state terțe sau provenind din state terțe trebuie adoptate cu unanimitate.*)

*) Introdus prin art. G.15 TUE.

Art. 73D. -

(1) Articolul 73 B nu aduce atingere dreptului pe care îl au statele membre:

a) de a aplica dispozițiile pertinente ale legislației lor fiscale care stabilesc o distincție între contribuabili în funcție de reședința lor sau locurile unde le sînt investite capitalurile;

b) de a lua toate măsurile indispensabile pentru a împiedica încălcarea legilor, a normelor lor de reglementare și administrative, în special în materie fiscală sau în materie de supraveghere a instituțiilor financiare, de a stabili proceduri de declarare a circulației capitalurilor în scopuri de informare administrativă sau statistică sau de a lua măsurile justificate de motive de ordine sau de securitate publică.

(2) Prezentul capitol nu aduce atingere aplicabilității restricțiilor în materia dreptului de stabilire care sînt compatibile cu prezentul tratat.

(3) Măsurile și procedurile la care se referă paragrafele 1 și 2 nu trebuie să constituie nici mijloc de discriminare arbitrară, nici restricție deghizată la libera circulație a capitalurilor și a plăților, așa cum este definită la articolul 73 B.

Art. 73E. -

Prin derogare de la articolul 73 B, statele membre, care beneficiază de la 31 decembrie 1993 de o derogare în virtutea dreptului comunitar în vigoare, sînt autorizate să mențină cel tîrziu pînă la 31 decembrie 1995 restricțiile la circulația capitalurilor, autorizate prin derogările existente la acea dată.

Art. 73F. -

Atunci cînd, în circumstanțe excepționale, circulația capitalurilor avînd ca destinație state terțe sau provenind din state terțe provoacă, sau este pe punctul de a provoca dificultăți grave pentru funcționarea Uniunii economice și monetare, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea BCE, poate lua, cu privire la state terțe, măsuri de protecție pe o perioadă care nu depășește șase luni, dar numai în cazul în care aceste măsuri ar fi strict necesare.*)

*) Introdus prin art. G.15 TUE.

Art. 73G. -

(1) Dacă, în cazurile avute în vedere în articolul 228 A, este considerată necesară o acțiune a Comunității, Consiliul, conform procedurii prevăzute la articolul 228 A, poate lua, cu privire la statele terțe vizate, măsurile necesare în ceea ce privește circulația capitalurilor și plățile.

(2) Fără a aduce atingere articolului 224 și atîta timp cît Consiliul nu a luat măsuri conform paragrafului 1, un stat membru poate lua, din rațiuni politice grave și pentru motive de urgență, măsuri unilaterale privind circulația de capitaluri și plățile împotriva unui stat terț. Comisia și celelalte state membre vor fi informate despre aceste măsuri cel tîrziu în ziua intrării lor în vigoare.

Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate decide că statul membru vizat trebuie să modifice sau să elimine măsurile în discuție. Președintele Consiliului informează Parlamentul European despre deciziile luate de Consiliu.*)

*) Introdus prin art. G.IS TUE.

Art. 73H. -

Pînă la 1 ianuarie 1994 sînt aplicabile următoarele dispoziții (nereproduse).*)

*) Introdus prin art. G.15 TUE.

Titlul IV Transporturile

Art. 74. -

În materia guvernată de prezentul titlu, statele membre urmăresc obiectivele tratatului în cadrul unei politici comune în domeniul transporturilor.

Art. 75. -

(1) În vederea aplicării articolului 74 și luînd în considerare aspectele specifice transporturilor, Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 C și după consultarea Comitetului economic și social, stabilește:

a) regulile comune aplicabile transporturilor internaționale către sau dinspre teritoriul unui stat membru, sau care traversează teritoriul unuia sau mai multor state membre;

b) condițiile în care transportatorii nerezidenți pot să efectueze servicii de transport într-un stat membru;

c) măsurile pentru ameliorarea securității transporturilor;

d) orice alte dispoziții utile.

(2) Dispozițiile prevăzute la literele a) și b) ale paragrafului 1 se adoptă în cursul perioadei de tranziție.

(3) Prin derogare de la procedura prevăzută la paragraful 1, dispozițiile referitoare la principiile regimului transporturilor și a căror aplicare ar fi susceptibilă să afecteze grav nivelul de trai și al ocupării forței de muncă în anumite regiuni, precum și exploatarea mijloacelor de transport, sînt adoptate de Consiliu, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului economic și social. Acționînd astfel, Consiliul ia în considerare necesitatea unei adaptări la dezvoltarea economică care rezultă din instituirea pieței comune.*)

*) Modificat prin art. G.16 TUE.

Art. 76. -

Pînă la adoptarea dispozițiilor prevăzute la articolul 75, paragraful 1, nici un stat membru nu poate adopta, fără acordul unanim al Consiliului, dispoziții mai puțin favorabile prin efectul lor direct sau indirect față de transportatorii altor state membre în raport cu transportatorii naționali, decît diversele dispoziții care guvernează materia la intrarea în vigoare a prezentului tratat.

Art. 77. -

Sînt compatibile cu prezentul tratat ajutoarele care răspund cerințelor de coordonare a transporturilor sau care corespund rambursării anumitor prestații inerente noțiunii de serviciu public.

Art. 78. -

Toate măsurile în domeniul prețurilor și condițiilor de transport luate în cadrul prezentului tratat trebuie să ia în considerare situația economică a transportatorilor.

Art. 79. -

(1) În traficul din interiorul Comunității trebuie eliminate, cel tîrziu pînă la sfîrșitul celei de-a doua etape, discriminările care constau în aplicarea de către un transportator, pentru aceleași mărfuri, în aceleași condiții de trafic, a unor prețuri și condiții de transport diferite în funcție de țara de origine sau de destinație a produselor transportate.

(2) Paragraful 1 nu exclude posibilitatea Consiliului de a adopta alte măsuri în aplicarea articolului 75, paragraful 1.

(3) În termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea Comitetului economic și social, stabilește o reglementare care să asigure aplicarea dispozițiilor paragrafului 1.

Consiliul poate adopta, în special, dispozițiile necesare care permit instituțiilor Comunității să vegheze la respectarea paragrafului 1 și să asigure utilizatorilor toate beneficiile care decurg de aici.

(4) Comisia examinează cazurile de discriminare prevăzute în paragraful 1 din proprie inițiativă sau la cererea unui stat membru și ia deciziile necesare, după consultarea tuturor statelor membre interesate, în cadrul normelor adoptate conform dispozițiilor paragrafului 3.

Art. 80. -

(1) Cu excepția cazului cînd este autorizată de Comisie, aplicarea de prețuri și condiții care implică orice element de sprijin sau de protecție în interesul uneia sau mai multor întreprinderi sau industrii particulare, impusă de către un stat membru pentru transporturile executate în interiorul Comunității, este interzisă de la începutul celei de-a doua etape.

(2) Comisia, din proprie inițiativă sau la cererea unui stat membru, examinează prețurile și condițiile la care se referă paragraful 1 luînd în considerare, în special, pe de o parte, exigențele unei politici economice regionale corespunzătoare, necesitățile regiunilor subdezvoltate, precum și problemele regiunilor grav afectate de circumstanțele politice și, pe de altă parte, efectele acestor prețuri și condiții asupra concurenței între tipurile de transport.

După consultarea tuturor statelor membre interesate, Comisia ia deciziile necesare.

(3) Interdicția prevăzută la paragraful 1 nu afectează tarifele fixate din rațiuni concurențiale.

Art. 81. - Reviste (3)

Taxele sau redevențele care sînt percepute de către un transportator, independent de prețurile de transport, la trecerea frontierei, nu trebuie să depășească un nivel rezonabil, ținînd cont de costurile reale pe care le antrenează efectiv această trecere.

Statele membre se străduiesc să reducă progresiv aceste costuri.

Comisia poate adresa recomandări statelor membre în vederea aplicării prezentului articol.

Art. 82. - Reviste (2)

Dispozițiile prezentului titlu nu afectează măsurile luate în Republica Federală Germania, în măsura în care ele sînt necesare pentru a compensa dezavantajele economice provocate de divizarea Germaniei, în anumite regiuni ale Republicii Federale afectate de această divizare.

Art. 83. -

Se instituie un comitet consultativ pe lîngă Comisie, care este compus din experți desemnați de guvernele statelor membre. Comisia îl consultă în materie de transporturi, ori de cîte ori consideră că este util, fără a aduce atingere atribuțiilor secțiunii de transporturi a Comitetului economic și social.

Art. 84. -

(1) Dispozițiile prezentului titlu se aplică transporturilor pe cale ferată, pe drumuri și pe apele interioare.

(2) Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, poate decide dacă, în ce măsură și prin ce procedeu pot fi adoptate dispoziții corespunzătoare pentru navigația maritimă și transportul aerian.*)

Dispozițiile procedurale din articolul 75, paragrafele 1 și 3, sînt aplicabile.

*) Modificat prin art. 16.5 și 6 AUE.

Titlul V Normele comune privind concurența, fiscalitatea și apropierea legislațiilor*)

*) Intitulare introdusă prin art. G.17 TUE.

Capitolul 1 Regulile de concurență

Secțiunea 1 Normele aplicabile întreprinderilor

Art. 85. -

(1) Sînt incompatibile cu piața comună și sînt interzise orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asociațiilor de întreprinderi și orice practici concertate care pot afecta comerțul între statele membre și care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrîngerea sau distorsionarea concurenței în interiorul pieței comune, și mai ales cele care constau în:

a) fixarea directă sau indirectă a prețurilor de cumpărare sau de vînzare sau a altor condiții de tranzacție,

b) limitarea sau controlul producției, a desfacerii, a dezvoltării tehnice sau a investițiilor,

c) repartizarea piețelor sau a surselor de aprovizionare,

d) aplicarea unor condiții inegale la prestații echivalente față de partenerii comerciali, creîndu-le astfel un dezavantaj concurențial,

e) condiționarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare, care, prin natura lor sau conform uzanțelor comerciale, nu au nici o legătură cu obiectul acestor contracte.

(2) Acordurile sau deciziile interzise în virtutea prezentului articol sînt nule de drept.

(3) Totuși, dispozițiile paragrafului 1 pot fi declarate inaplicabile:

- oricărui acord sau categorii de acorduri între întreprinderi;

- oricărei decizii sau categorii de decizii ale asociațiilor de întreprinderi;

- oricărei practici concertate sau categorii de practici concertate, care contribuie la ameliorarea producției sau distribuirii produselor, la promovarea progresului tehnic sau economic, rezervînd în același timp utilizatorilor o parte echitabilă din profitul realizat și fără:

a) să impună întreprinderilor interesate restricții care nu sînt indispensabile pentru atingerea acestui obiectiv,

b) să dea întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența pentru o parte substanțială a produselor în cauză.

Art. 86. - Jurisprudență (1), Reviste (1)

Exploatarea abuzivă a unei poziții dominante pe piața comună sau pe o parte substanțială a acesteia, exercitată de una sau mai multe întreprinderi, este incompatibilă cu piața comună și interzisă, în măsura în care comerțul dintre statele membre poate fi afectat.

Aceste practici abuzive pot consta mai ales în: Reviste (1)

a) impunerea, direct sau indirect, a unor prețuri de cumpărare sau de vînzare sau a unor condiții de tranzacție inechitabile;

b) limitarea producției, a piețelor de desfacere sau a dezvoltării tehnice, în dauna consumatorilor;

c) aplicarea unor condiții inegale la prestații echivalente față de partenerii comerciali, creîndu-le astfel un dezavantaj concurențial;

d) condiționarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare, care, prin natura lor sau conform uzanțelor comerciale, nu au nici o legătură cu obiectul acestor contracte.

Art. 87. -

(1) În termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, Consiliul adoptă toate regulamentele sau directivele utile pentru aplicarea principiilor prevăzute în articolele 85 și 86, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European.

Dacă asemenea decizii nu au fost adoptate în termenul susmenționat, ele sînt stabilite de Consiliu, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European.

(2) Dispozițiile prevăzute la paragraful 1 au ca scop în special:

a) asigurarea respectării interdicțiilor prevăzute în articolul 85, paragraful 1 și în articolul 86, prin instituirea de amenzi și de penalități;

b) determinarea măsurilor de aplicare a articolului 85, paragraful 3, luînd în considerare, pe de o parte, necesitatea de a asigura o supraveghere efectivă și, pe de altă parte, necesitatea simplificării controlului administrativ, în măsura cea mai mare posibilă;

c) definirea în diversele ramuri ale economiei, dacă este cazul, a sferei de aplicare a dispozițiilor din articolele 85 și 86;

d) delimitarea funcțiilor care revin Comisiei și Curții de Justiție în aplicarea dispozițiilor prevăzute în prezentul paragraf;

e) determinarea raporturilor între legislațiile naționale și dispozițiile prezentei secțiuni, pe de o parte, și cele adoptate în aplicarea prezentului articol, pe de altă parte.

Art. 88. - Jurisprudență (2)

Pînă la intrarea în vigoare a dispozițiilor adoptate în aplicarea articolului 87, autoritățile statelor membre hotărăsc asupra admisibilității înțelegerilor și asupra exploatării abuzive a unei poziții dominante pe piața comună, în conformitate cu dreptul lor național și cu dispozițiile articolului 85, în special ale paragrafului 3, și ale articolului 86.

Art. 89. -

(1) Fără a aduce atingere articolului 88, Comisia veghează, încă din momentul intrării ei în funcțiune, la aplicarea principiilor fixate de articolele 85 și 86. Ea anchetează cazurile prezumate că încalcă principiile susmenționate, la cererea unui stat membru sau din oficiu, și cooperînd cu autoritățile competente ale statelor membre care îi acordă asistență. Dacă se constată că a avut loc o acțiune contrară, propune mijloacele adecvate pentru a-i pune capăt.

(2) Dacă acțiunea contrară nu încetează, Comisia constată încălcarea principiilor printr-o decizie motivată. Ea poate să publice decizia sa și să autorizeze statele membre să ia măsurile necesare pentru remedierea situației, măsuri ale căror condiții și modalități de aplicare se definesc de Comisie.

Art. 90. - Jurisprudență (366)

(1) Statele membre nu iau și nu mențin, în ceea ce privește întreprinderile publice și întreprinderile cărora le-au acordat drepturi speciale sau exclusive, nici o măsură contrară normelor prezentului tratat, și în special contrare celor prevăzute la articolele 7 și 85-94 inclusiv. Jurisprudență (271)

(2) Întreprinderile cărora li s-a încredințat gestiunea unor servicii de interes economic general sau care prezintă caracterul unui monopol fiscal, sînt supuse normelor prezentului tratat, în special regulilor de concurență, în măsura în care aplicarea acestor norme nu împiedică realizarea în drept sau în fapt a misiunii particulare care le-a fost încredințată. Dezvoltarea schimburilor comerciale nu trebuie să fie afectată într-o măsură în care să contravină intereselor Comunității. Jurisprudență (1)

(3) Comisia veghează la aplicarea dispozițiilor prezentului articol și adresează statelor membre, în funcție de necesități, directivele sau deciziile adecvate.

Secțiunea 2 Practicile de dumping

Art. 91. -

(1) Dacă în cursul perioadei de tranziție, Comisia, la cererea unui stat membru sau a oricărei părți interesate, constată practici de dumping exercitate în interiorul pieței comune, ea adresează recomandări autorului sau autorilor acestor practici, în scopul de a le pune capăt.

În cazul în care practicile de dumping continuă, Comisia autorizează statul membru lezat să ia măsuri de protecție și le definește condițiile și modalitățile de aplicare.

(2) Odată cu intrarea în vigoare a prezentului tratat, produsele provenite dintr-un stat membru sau care se află acolo în circulație liberă și care au fost exportate într-un alt stat membru, se admit la reintroducere pe teritoriul primului stat, fără a putea fi supuse vreunor drepturi vamale, restricții cantitative sau măsuri cu efect echivalent. Comisia stabilește normele adecvate pentru aplicarea prezentului paragraf.

Secțiunea 3 Ajutoarele acordate de state

Art. 92. -

(1) Cu excepția derogărilor prevăzute de prezentul tratat, sînt incompatibile cu piața comună ajutoarele acordate de state sau cele acordate sub orice formă prin intermediul resurselor statului care distorsionează sau amenință cu distorsionarea concurenței prin favorizarea anumitor întreprinderi sau producții, în măsura în care afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(2) Sînt compatibile cu piața comună:

a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiția ca acestea să fie acordate fără vreo discriminare legată de originea produselor,

b) ajutoarele destinate remedierii daunelor cauzate de calamitățile naturale sau de alte evenimente extraordinare,

c) ajutoarele acordate economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania afectate prin divizarea Germaniei, în măsura în care ele sînt necesare pentru compensarea dezavantajelor economice cauzate de această divizare.

(3) Pot fi considerate compatibile cu piața comună:

a) ajutoarele destinate favorizării dezvoltării economice a regiunilor cu un nivel de trai anormal de scăzut sau dominate de un nivel grav al șomajului;

b) ajutoarele destinate să promoveze executarea unui proiect important de interes european comun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru,

c) ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, dacă nu alterează condițiile schimburilor comerciale într-o măsură contrară interesului comun. Totuși, ajutoarele alocate construcțiilor navale pînă la 1 ianuarie 1957, în măsura în care ele nu servesc decît pentru compensarea absenței unei protecții vamale, se reduc progresiv, în aceleași condiții ca și cele aplicabile eliminării drepturilor vamale, sub rezerva dispozițiilor prezentului tratat care vizează politica comercială față de statele terțe,

d) ajutoarele destinate să promoveze cultura și conservarea patrimoniului, dacă nu alterează condițiile schimburilor comerciale și concurența în Comunitate într-o măsură care contravine interesului comun,*)

e) celelalte categorii de ajutoare determinate prin decizia Consiliului, care hotărăște cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.

*) Introdus prin art. G.18 TUE.

Art. 93. -

(1) Comisia, împreună cu statele membre, procedează la examinarea permanentă a sistemelor de ajutoare existente în aceste state. Comisia le propune orice măsuri adecvate, cerute de dezvoltarea progresivă sau de funcționarea pieței comune.

(2) Dacă, după ce părților interesate li s-a notificat să-și prezinte observațiile, Comisia constată că un ajutor acordat de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat nu este compatibil cu piața comună în condițiile articolului 92 sau că acest ajutor este acordat în mod abuziv, emite o decizie conform căreia statul interesat trebuie să îl elimine sau să îl modifice în termenul stabilit.

Dacă statul în cauză nu se conformează acestei decizii în termenul stabilit, Comisia sau orice alt stat interesat poate sesiza direct Curtea de Justiție, prin derogare de la articolele 169 și 170.

La cererea unui stat membru, dacă circumstanțe excepționale justifică o asemenea decizie, Consiliul, hotărînd în unanimitate, poate decide că un ajutor instituit sau care urmează să fie instituit de acel stat trebuie să fie considerat compatibil cu piața comună, prin derogare de la dispozițiile articolului 92 sau de la reglementările prevăzute la articolul 94. În cazul în care, cu privire la acest ajutor, Comisia a inițiat procedura prevăzută de alineatul 1 al prezentului paragraf, cererea statului interesat adresată Consiliului are ca efect suspendarea procedurii pînă cînd Consiliul își comunică poziția.

Totuși, în cazul în care Consiliul nu și-a comunicat poziția în termen de trei luni de la introducerea cererii, hotărăște Comisia.

(3) Comisia este informată în timp util, pentru a-și prezenta observațiile în legătură cu proiectele care tind să instituie sau să modifice aceste ajutoare. Dacă estimează că un proiect nu este compatibil cu piața comună în termenii articolului 92, inițiază fără întîrziere procedura prevăzută la paragraful precedent. Statul membru interesat nu poate aplica măsurile proiectate mai înainte ca această procedură să se finalizeze printr-o decizie.

Art. 94. -

Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate emite toate reglementările utile în vederea aplicării articolelor 92 și 93, și poate fixa, în special, condițiile de aplicare ale articolului 93, paragraful 3 și categoriile de ajutoare care sînt exceptate de la această procedură.*)

*) Modificat prin art. G.19 TUE.

Capitolul 2 Dispoziții fiscale

Art. 95. - Jurisprudență (39)

Nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.

În plus, nici un stat membru nu supune produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse.

Cel tîrziu pînă la începutul celei de-a doua etape, statele membre elimină sau modifică orice prevederi contrare normelor de mai sus, existente la intrarea în vigoare a prezentului tratat.

Art. 96. -

Produsele exportate spre teritoriul unui stat membru nu pot beneficia de nici o rambursare a impozitelor interne, superioară impozitelor care le-au afectat, direct sau indirect.

Art. 97. -

Statele membre care percep taxa pe cifra de afaceri după sistemul taxei cumulative în cascadă pot proceda, pentru impozitele interne aplicate produselor importate sau pentru rambursările pe care le acordă produselor exportate, la fixarea unor taxe medii pe produse sau categorii de produse, dar, în orice caz, fără a aduce atingere principiilor enunțate la articolele 95 și 96.

Dacă taxele medii fixate de un stat membru nu sînt conforme cu principiile susmenționate, Comisia adresează acestui stat directivele sau deciziile adecvate.

Art. 98. -

În ceea ce privește celelalte impozite decît taxele pe cifra de afaceri, accizele și celelalte impozite indirecte, exonerările și rambursările la exportul spre celelalte state membre nu pot fi operate și taxele de compensație la importurile din statele membre nu pot i instituite decît dacă aceste măsuri au fost în prealabil aprobate de Consiliu, pentru o perioadă limitată, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.

Art. 99. -

Consiliul adoptă dispozițiile care vizează armonizarea legislațiilor cu privire la taxele pe cifra de afaceri, la accize și celelalte impozite indirecte, în măsura în care această armonizare este necesară pentru asigurarea instituirii și funcționării pieței interne în termenul prevăzut la articolul 7 A, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după Consultarea Parlamentului European și a Comitetului economic și social.*)

*) Modificat prin art. G.20 TUE.

Capitolul 3 Apropierea legislațiilor

Art. 100. -

Consiliul adoptă directive pentru apropierea dispozițiilor legislative, de reglementare și administrative a statelor membre care au o incidență directă asupra instituirii și funcționării pieței comune, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului economic și social.*)

*) Modificat prin art. G.21 TUE.

Art. 100A. -

Prin derogare de la articolul 100 și în afară de cazul în care prezentul tratat dispune altfel, dispozițiile următoare se aplică pentru realizarea obiectivelor enunțate la articolul 7 A. Consiliul adoptă măsurile care vizează apropierea dispozițiilor legislative, de reglementare și administrative ale statelor membre care au ca obiect instituirea și funcționarea pieței interne, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 B și după consultarea Comitetului economic și social.

(2) Paragraful 1 nu este aplicabil dispozițiilor fiscale, dispozițiilor referitoare la libera circulație a persoanelor și celor care privesc drepturile și interesele salariaților.

(3) Comisia, în elaborarea propunerilor sale prevăzute la paragraful 1 în materie de sănătate, securitate, protecție a mediului și protecție a consumatorilor, pleacă de la un nivel ridicat de protecție.

(4) În cazul în care, după ce Consiliul a adoptat o măsură de armonizare cu majoritate calificată, un stat membru consideră necesară aplicarea unor dispoziții naționale justificate prin considerente importante prevăzute la articolul 36 sau care vizează protecția mediului de muncă sau a mediului ambiant, le notifică Comisiei.

Comisia confirmă dispozițiile în cauză după ce va fi verificat că nu constituie un mod de discriminare arbitrară sau o restricție deghizată în comerțul dintre statele membre.

Prin derogare de la procedura prevăzută la articolele 169 și 170, Comisia sau orice stat membru poate sesiza direct Curtea de Justiție, dacă apreciază că un alt stat membru folosește abuziv drepturile prevăzute în prezentul articol.

(5) Măsurile de armonizare susmenționate comportă, în cazurile corespunzătoare, o clauză de salvgardare care autorizează statele membre să adopte măsuri provizorii supuse unei proceduri de control comunitar, pentru unul sau mai multe din motivele neeconomice menționate în articolul 36.

*) Adăugat prin art. 18 AUE, modificat prin art. G.22 TUE.

Art. 100B. -

(1) În cursul anului 1992, Comisia, împreună cu fiecare stat membru, procedează la o inventariere a dispozițiilor legislative, de reglementare și administrative vizate de articolul 100 A și care nu au făcut obiectul unei armonizări în virtutea acestui ultim articol.

Consiliul, hotărînd conform dispozițiilor articolului 100 A, poate decide că dispozițiile în vigoare într-un stat membru trebuie recunoscute ca fiind echivalente cu cele aplicate de un alt stat membru.

(2) Dispozițiile articolului 100 A, paragraful 4, sînt aplicabile prin analogie.

(3) Comisia procedează la inventarierea menționată la paragraful 1 al primului alineat și prezintă propunerile adecvate în timp util, pentru a permite consiliului să hotărască înainte de sfîrșitul anului 1992.*)

*) Adăugat prin art. 19 AUE.

Art. 100C. -

(1) Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, stabilește care sînt acele state terțe ai căror cetățeni trebuie să posede o viză la trecerea frontierelor externe ale statelor membre.

(2) Totuși, dacă într-un stat terț survine o situație de urgență, care expune Comunitatea la pericolul unui aflux intempestiv de cetățeni din acest stat, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei, poate introduce obligativitatea obținerii unei vize pentru cetățenii statului în cauză, pe o perioadă care nu poate depăși șase luni. Exigența vizei instituită prin acest paragraf poate fi prorogată conform procedurii prevăzute la paragraful 1.

(3) De la 1 ianuarie 1996, Consiliul adoptă deciziile prevăzute de paragraful 1 cu majoritate calificată. Pînă la acea dată, Consiliul adoptă măsurile referitoare la instituirea unui model uniform al vizelor, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European.

(4) În domeniile vizate de prezentul articol, Comisia este obligată să examineze orice cerere formulată de un stat membru și să prezinte Consiliului o propunere.

(5) Prezentul articol nu aduce atingere exercitării responsabilităților care incumbă statelor membre în vederea menținerii ordinii publice și salvgardării securității interne.

(6) Prezentul articol este aplicabil și altor materii, dacă se decide astfel în virtutea articolului K.9 din Tratatul privind Uniunea Europeană care vizează cooperarea în domeniul justiției și al afacerilor interne, sub rezerva condițiilor de vot determinate în momentul adoptării deciziei.

(7) Dispozițiile convențiilor în vigoare între statele membre care guvernează domeniile vizate de prezentul articol rămîn în vigoare atîta timp cît conținutul lor nu este înlocuit prin directive sau alte măsuri luate în virtutea prezentului articol.*)

*) Introdus prin art. G.23 TUE.

Art. 100D. -

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 151, comitetul de coordonare compus din înalți funcționari, instituit prin articolul K.4 din Tratatul privind Uniunea Europeană, contribuie la pregătirea lucrărilor Consiliului în domeniile la care se referă articolul 100 C.*)

*) Introdus prin art. G.24 TUE.

Art. 101. - Reviste (1)

Dacă Comisia constată că un dezacord existent între dispozițiile legislative, de reglementare sau administrative ale statelor membre denaturează condițiile de concurență pe piața comună și provoacă astfel o distorsiune care trebuie să fie eliminată, începe consultările cu statele membre în cauză.

Dacă această consultare nu conduce la un acord care elimină distorsiunea în cauză, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă directivele necesare în acest scop, hotărînd în unanimitate în cursul primei etape și apoi cu majoritate calificată. Comisia și Consiliul pot adopta orice alte măsuri utile prevăzute de prezentul tratat.

Art. 102. - Reviste (1)

(1) Dacă există temerea că introducerea sau modificarea unei dispoziții legislative, de reglementare sau administrative poate provoca o distorsiune în sensul articolului precedent, statul membru care dorește să ia asemenea măsuri consultă Comisia. După consultarea statelor membre, Comisia recomandă statelor vizate măsuri adecvate pentru a evita distorsiunea în cauză.

(2) Dacă statul care dorește să introducă sau să modifice dispoziții naționale nu se conformează recomandării pe care i-a adresat-o Comisia, nu se poate cere celorlalte state membre ca, în aplicarea articolului 101, să-și modifice propriile dispoziții naționale în vederea eliminării acestei distorsiuni. Dispozițiile articolului 101 nu au aplicabilitate în cazul în care statul membru care a nesocotit recomandarea Comisiei provoacă o distorsiune exclusiv în detrimentul său.

Titlul VI Politica economică și monetară*)

*) Titlu introdus prin art. G.25 TUE.

Capitolul 1 Politica economică

Art. 102A. -

Statele membre își conduc politica economică de o manieră care să contribuie la realizarea obiectivelor Comunității, așa cum sînt definite în articolul 2 și în contextul orientărilor generale vizate de articolul 103, paragraful 2. Statele membre și Comunitatea acționează cu respectarea principiului unei economii de piață deschise în care concurența este liberă, favorizînd o alocare eficientă a resurselor, conform principiilor prevăzute în articolul 3 A.

Art. 103. -

(1) Statele membre consideră politicile lor economice ca o problemă de interes comun și le coordonează în cadrul Consiliului, conform articolului 102 A.

(2) Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei, elaborează un proiect cu privire la orientările generale ale politicilor economice ale statelor membre și ale Comunității și prezintă un raport în acest sens Consiliului European.

Consiliul European, deliberînd pe baza raportului Consiliului, adoptă concluzii de orientare generală a politicilor economice ale statelor membre și ale Comunității.

Pe baza acestor concluzii, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, adoptă o recomandare care stabilește orientările generale. Consiliul informează Parlamentul European în legătură cu recomandarea sa.

(3) În scopul asigurării unei coordonări cît mai strînse a politicilor economice și a unei convergențe susținute a performanțelor economice ale statelor membre, Consiliul, pe baza raportului prezentat de Comisie, supraveghează evoluția economică în fiecare stat membru și în Comunitate, precum și conformitatea politicilor economice cu orientările generale la care se referă paragraful 2 și procedează cu regularitate la o evaluare de ansamblu.

Pentru realizarea acestei supravegheri multilaterale, statele membre transmit Comisiei informații în legătură cu măsurile importante pe care le-au luat în domeniul politicii lor economice și orice altă informație pe care o consideră necesară.

(4) Dacă, în cadrul procedurii prevăzute la paragraful 3, se constată că politicile economice ale unui stat membru nu sînt conforme cu orientările generale prevăzute la paragraful 2, sau că ele riscă să compromită buna funcționare a Uniunii economice și monetare, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei, poate adresa recomandările necesare statului membru vizat. Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate decide să facă publice recomandările sale.

Președintele Consiliului și Comisia prezintă Parlamentului European rapoarte privind rezultatele supravegherii multilaterale. Dacă Consiliul a făcut publice recomandările sale, Președintele Consiliului poate fi invitat să se prezinte în fața comisiei competente a Parlamentului European.

(5) Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute la articolul 189 C, poate adopta măsurile de aplicare a procedurii de supraveghere multilaterală prevăzute la paragrafele 3 și 4 ale prezentului articol.

Art. 103A. -

(1) Fără a aduce atingere celorlalte proceduri prevăzute de prezentul tratat, Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei, poate adopta măsuri adecvate situației economice, mai ales dacă survin dificultăți grave în aprovizionarea cu anumite produse.

(2) În cazul în care un stat membru întîmpină dificultăți sau o amenințare serioasă cu dificultăți grave datorită unor evenimente excepționale care îi scapă de sub control, Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei, poate acorda statului membru vizat, în anumite condiții, o asistență financiară comunitară. Atunci cînd gravele dificultăți sînt cauzate de catastrofe naturale, Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. Președintele Consiliului informează Parlamentul European în legătură cu decizia luată.

Art. 104. -

(1) BCE și băncilor centrale ale statelor membre, denumite în continuare "bănci centrale naționale", le este interzis să acorde credite fără acoperire sau orice alte tipuri de facilități de creditare instituțiilor sau organelor Comunității, administrațiilor centrale, autorităților regionale sau locale, celorlalte autorități publice, altor organisme sau întreprinderi publice ale statelor membre; este de asemenea interzisă și achiziționarea, direct de la ele, a instrumentelor datoriei lor de către BCE sau de către băncile centrale naționale.

(2) Paragraful 1 nu se aplică instituțiilor publice de credit care, în contextul refinanțării la băncile centrale, beneficiază, din partea băncilor

Pentru realizarea acestei supravegheri multilaterale, statele membre transmit Comisiei informații în legătură cu măsurile importante pe care le-au luat în domeniul politicii lor economice și orice altă informație pe care o consideră necesară.

(4) Dacă, în cadrul procedurii prevăzute la paragraful 3, se constată că politicile economice ale unui stat membru nu sînt conforme cu orientările generale prevăzute la paragraful 2, sau că ele riscă să compromită buna funcționare a Uniunii economice și monetare, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei, poate adresa recomandările necesare statului membru vizat. Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate decide să facă publice recomandările sale.

Președintele Consiliului și Comisia prezintă Parlamentului European rapoarte privind rezultatele supravegherii multilaterale. Dacă Consiliul a făcut publice recomandările sale, Președintele Consiliului poate fi invitat să se prezinte în fața comisiei competente a Parlamentului European.

(5) Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute la articolul 189 C, poate adopta măsurile de aplicare a procedurii de supraveghere multilaterală prevăzute la paragrafele 3 și 4 ale prezentului articol.

Art. 103A. -

(1) Fără a aduce atingere celorlalte proceduri prevăzute de prezentul tratat, Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei, poate adopta măsuri adecvate situației economice, mai ales dacă survin dificultăți grave în aprovizionarea cu anumite produse.

(2) În cazul în care un stat membru întîmpină dificultăți sau o amenințare serioasă cu dificultăți grave datorită unor evenimente excepționale care îi scapă de sub control, Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei, poate acorda statului membru vizat, în anumite condiții, o asistență financiară comunitară. Atunci cînd gravele dificultăți sînt cauzate de catastrofe naturale, Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. Președintele Consiliului informează Parlamentul European în legătură cu decizia luată.

Art. 104. -

(1) BCE și băncilor centrale ale statelor membre, denumite în continuare "bănci centrale naționale", le este interzis să acorde credite fără acoperire sau orice alte tipuri de facilități de creditare instituțiilor sau organelor Comunității, administrațiilor centrale, autorităților regionale sau locale, celorlalte autorități publice, altor organisme sau întreprinderi publice ale statelor membre; este de asemenea interzisă și achiziționarea, direct de la ele, a instrumentelor datoriei lor de către BCE sau de către băncile centrale naționale.

(2) Paragraful 1 nu se aplică instituțiilor publice de credit care, în contextul refinanțării la băncile centrale, beneficiază, din partea băncilor centrale naționale și a BCE, de același tratament de care beneficiază instituțiile private de credit.

Art. 104A. -

(1) Este interzisă orice măsură care nu se întemeiază pe considerente prudeniiale și care stabilește un acces privilegiat la instituțiile financiare pentru instituțiile sau organele comunitare, pentru administrațiile centrale, autoritățile regionale sau locale, pentru celelalte autorități publice, sau alte organisme sau întreprinderi publice ale statelor membre.

(2) Pînă la 1 ianuarie 1994, Consiliul precizează definițiile necesare pentru aplicarea interdicțiilor prevăzute la paragraful 1, hotărînd conform procedurii prevăzute la articolul 189 C.

Art. 104B. -

(1) Comunitatea nu răspunde pentru angajamentele asumate de administrațiile centrale, autoritățile regionale sau locale, de alte autorități publice, sau de alte organisme sau întreprinderi publice ale unui stat membru, și nici nu le preia, cu excepția garanțiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect economic specific. Un stat membru nu răspunde pentru angajamentele asumate de administrațiile centrale, de autoritățile regionale sau locale, de alte autorități publice sau de alte organisme sau întreprinderi publice dintr-un alt stat membru, și nici nu le preia, cu excepția garanțiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect specific.

(2) Dacă se impune, Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute la articolul 189 C, poate preciza definițiile necesare pentru aplicarea interdicțiilor prevăzute la articolul 104 și în prezentul articol.

Art. 104C. -

(1) Statele membre trebuie să evită deficitele publice excesive.

(2) Pentru a identifica erorile manifeste, Comisia supraveghează evoluția situației bugetare și suma totală a datoriei publice în statele membre. Examinează, mai cu seamă, dacă disciplina bugetară a fost respectată și aceasta pe baza următoarelor două criterii:

a) dacă raportul între deficitul public planificat sau cel efectiv și produsul intern brut depășește o valoare de referință, mai puțin în cazul în care:

- acest raport nu a fost diminuat în mod substanțial și constant și atinge un nivel apropiat de valoarea de referință;

- sau, depășirea valorii de referință nu a fost decît excepțională și temporară și raportul rămîne apropiat de valoarea de referință;

b) dacă raportul dintre datoria publică și produsul intern brut depășește o valoare de referință, mai puțin atunci cînd raportul scade suficient pentru a considera că se apropie de valoarea de referință într-un ritm satisfăcător.

Valorile de referință sînt precizate în protocolul asupra procedurii privind deficitele excesive, protocol anexă la prezentul tratat.

(3) Dacă un stat membru nu satisface exigențele acestor criterii sau ale unuia dintre ele, Comisia elaborează un raport. Raportul Comisiei examinează în egală măsură dacă deficitul public depășește cheltuielile publice de investiții și ia în considerare orice alți factori pertinenți, inclusiv poziția economică și bugetară pe termen mediu a statului membru.

De asemenea, Comisia poate elabora un raport dacă, în ciuda respectării exigențelor care decurg din aceste criterii, estimează că există un risc de deficit excesiv într-un stat membru.

(4) Comitetul prevăzut la articolul 109 C avizează raportul Comisiei.

(5) Dacă Comisia consideră că într-un stat membru există un deficit excesiv sau că există riscul de a se produce un astfel de deficit, transmite Consiliului un aviz.

(6) După o evaluare globală și luînd în considerare eventualele observații ale statului membru vizat, Consiliul decide dacă există sau nu un deficit excesiv, hotărînd cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei.

(7) În cazul în care Consiliul decide conform paragrafului 6 că există un deficit excesiv, adresează recomandări statului membru în cauză pentru ca acesta să pună capăt situației într-un termen determinat. Sub rezerva dispozițiilor paragrafului 8, aceste recomandări nu se fac publice.

(8) În cazul în care Consiliul constată că în termenul prescris nu a fost întreprinsă nici o acțiune efectivă ca răspuns la recomandările sale, poate face publice aceste recomandări.

(9) Dacă un stat membru persistă în a nu da curs recomandărilor Consiliului, acesta poate să notifice statului membru să ia, într-un termen determinat, măsurile care vizează reducerea deficitului, considerate necesare pentru remedierea situației.

Într-o asemenea situație, Consiliul poate cere statului membru în cauză să prezinte rapoarte după un calendar precis, pentru a putea examina eforturile de ajustare acceptate de acel stat membru.

(10) Căile de atac prevăzute în articolele 169 și 170 nu pot fi exercitate în cadrul paragrafelor 1-9 ale prezentului articol.

(11) Atîta timp cît un stat membru nu se conformează unei decizii luate în virtutea paragrafului 9, Consiliul poate decide să aplice sau, dacă este cazul, să intensifice una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

- să oblige statul membru în cauză ca, înainte de a emite obligațiuni sau titluri, să publice informațiile suplimentare precizate de Consiliu;

- să invite Banca Europeană de Investiții să-și revizuiască politica de împrumuturi față de statul membru în cauză;

- să pretindă ca statul membru vizat să constituie la Comunitate un depozit fără dobîndă, de un nivel adecvat, pînă cînd, după opinia;

Consiliului, deficitul excesiv a fost corectat;

- să impună amenzi adecvate.

Președintele Consiliului informează Parlamentul European în legătură cu deciziile luate.

(12) În măsura în care Consiliul consideră că deficitul excesiv în statul membru în cauză a fost corectat, abrogă toate sau numai anumite decizii ale sale prevăzute la paragrafele 6-9 și 11. Dacă anterior Consiliul a făcut publice recomandările sale, declară public, concomitent cu abrogarea deciziilor prevăzute la paragraful 8, că în acel stat membru nu mai există deficit excesiv.

(13) În cazul în care Consiliul adoptă deciziile prevăzute la paragrafele 7-9, 11 și 12, hotărăște, la recomandarea Comisiei, cu o majoritate de două treimi din voturile membrilor săi, ponderate conform articolului 148, paragraful 2, fiind excluse voturile reprezentantului statului membru vizat.

(14) Dispozițiile complementare referitoare la aplicarea procedurii descrise în prezentul articol figurează în protocolul asupra procedurii aplicabile în caz de deficit excesiv, care este anexă la prezentul tratat.

Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a BCE, adoptă dispoziții adecvate, care înlocuiesc protocolul amintit.

Sub rezerva altor dispoziții ale prezentului paragraf, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, fixează pînă la 1 ianuarie 1994 măsurile de aplicare și definițiile necesare pentru aplicarea dispozițiilor protocolului amintit.

Capitolul 2 Politica monetară

Art. 105. -

(1) Obiectivul principal al SEBC este menținerea stabilității prețurilor. Fără a aduce atingere obiectivului stabilității prețurilor, SEBC sprijină politicile economice generale din Comunitate pentru a contribui la realizarea obiectivelor Comunității, așa cum sînt definite în articolul 2. SEBC acționează conform principiului unei economii de piață deschise în care concurența este liberă, favorizînd o alocare eficientă a resurselor și respectînd principiile fixate în articolul 3 A.

(2) Sarcinile fundamentale ale SEBC sînt:

- definirea și implementarea politicii monetare a Comunității;

- desfășurarea operațiunilor de schimb conform articolului 109;

- păstrarea și administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre;

- promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți.

(3) A treia liniuță a paragrafului 2 se aplică fără a aduce atingere deținerii fondurilor de rulment în valută și gestionării lor de guvernele statelor membre.

(4) BCE este consultată:

- în privința oricărui act comunitar propus în domeniile care țin de competența sa;

- de autoritățile naționale, în privința oricărui proiect legislativ în domeniile care țin de competența sa, dar în limitele și în condițiile fixate de Consiliu, conform procedurii prevăzute la articolul 106, paragraful 6.

În domeniile care țin de competența sa, BCE poate prezenta avize instituțiilor sau organelor comunitare competente sau autorităților naționale.

(5) SEBC contribuie la buna conducere a politicilor promovate de autoritățile competente în ceea ce privește controlul prudențial al instituțiilor de credit și stabilitatea sistemului financiar.

(6) Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei, după consultarea BCE și după obținerea avizului conform al Parlamentului European, poate conferi BCE sarcini specifice, în legătură cu politicile în materie de control prudențial al instituțiilor de credit și al altor instituții financiare, cu excepția societăților de asigurări.

Art. 105A. -

(1) BCE are dreptul exclusiv să autorizeze emisiunea bancnotelor în Comunitate. BCE și băncile centrale naționale pot emite asemenea bancnote. Bancnotele emise de BCE și de băncile centrale naționale sînt singurele mijloace de plată legale în interiorul Comunității.

(2) Statele membre pot emite monede metalice, sub rezerva aprobării volumului emisiunii de BCE. Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 C și după consultarea BCE, poate adopta măsuri pentru armonizarea valorilor unitare și a specificațiilor tehnice ale tuturor monedelor metalice destinate circulației, în măsura necesară pentru asigurarea bunei lor circulații în interiorul Comunității.

Art. 106. -

(1) SEBC este compus din BCE și băncile centrale naționale.

(2) BCE are personalitate juridică.

(3) SEBC este condus de organele de decizie ale BCE, care sînt: Consiliul guvernatorilor și Comitetul director*).

(4) Statutul SEBC este definit într-un protocol anexă la prezentul tratat.

(5) Articolele 5.1, 5.2, 5.3, 17, 18, 19.1, 22, 23, 24, 26, 32.2, 32.4, 326, 33.la) și 36 din statutul BCE pot fi modificate de Consiliu, hotărînd fie cu majoritate calificată, la recomandarea BCE și după consultarea Comisiei, fie în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea BCE. În ambele cazuri este necesar avizul conform al Parlamentului European.

(6) Consiliul adoptă dispozițiile vizate de articolele 4, 5.4, 19.2, 20, 28.1, 29.2, 30.4 și 34.3 din statutul SEBC, hotărînd cu majoritate calificată, fIe la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, fie la recomandarea BCE și după consultarea Parlamentului European și a Comisiei.

*) În varianta franceză a tratatului este folosit termenul "directoire", în cea germană Direktorium, în timp ce în varianta engleză apare Executive Board.

Art. 107. -

În exercitarea competențelor și în îndeplinirea obiectivelor și îndatoririlor care le sînt conferite prin prezentul tratat și prin statutul SEBC, nici BCE, nici o bancă centrală națională și nici un membru al organelor lor de decizie nu pot solicita sau accepta instrucțiuni din partea instituțiilor sau organelor comunitare, a guvernelor statelor membre sau a oricăror alte organisme. Instituțiile și organele comunitare precum și guvernele statelor membre se angajează să respecte acest principiu și să nu încerce să influențeze membrii organelor de decizie ale BCE sau ale băncilor centrale naționale în îndeplinirea sarcinilor lor.

Art. 108. -

Cel tîrziu pînă la data instituirii SBCE, fiecare stat membru asigură compatibilitatea legislației sale naționale, inclusiv a statutului băncii sale centrale naționale, cu prezentul tratat și cu statutul SEBC.

Art. 108A. -

(1) Pentru îndeplinirea sarcinilor care au fost conferite SEBC conform prezentului tratat și în condițiile fixate în statutul SEBC, BCE:

- adoptă regulamente, în măsura necesară îndeplinirii sarcinilor definite la prima liniuță a articolului 3.1, în articolele 19.1, 22 sau 25.2 din statutul SEBC, precum și în cazurile prevăzute în actele Consiliului vizate de articolul 106, paragraful 6;

- ia deciziile necesare îndeplinirii sarcinilor conferite SEBC în virtutea prezentului tratat și a statutului SEBC;

- emite recomandări și avize.

(2) Regulamentul are aplicabilitate generală. El este obligatoriu în toate elementele sale și este direct aplicabil în toate statele membre.

Recomandările și avizele nu au forță obligatorie.

Decizia este obligatorie pentru destinatari în toate elementele sale.

Articolele 190,191 și 192 sînt aplicabile și regulamentelor și deciziilor adoptate de BCE.

BCE poate hotărî publicarea deciziilor, recomandărilor și avizelor sale.

(3) În limitele și în condițiile stabilite de Consiliu, conform procedurii prevăzute în articolul 106, paragraful 6, BCE este abilitată să aplice întreprinderilor amenzi sau penalități moratorii în cazul nerespectării regulamentelor și deciziilor sale.

Art. 109. -

În vederea realizării unui consens compatibil cu obiectivul stabilității prețurilor, prin derogare de la articolul 228, Consiliul, hotărînd în unanimitate, la recomandarea BCE sau a Comisiei și după consultarea BCE, poate să încheie acorduri formale care vizează sistemul ratelor de schimb pentru ECU în raport cu monedele necomunitare, conform procedurii prevăzute la paragraful 3 pentru stabilirea aranjamentelor la care se referă și după consultarea Parlamentului European. În vederea realizării unui consens compatibil cu obiectivul stabilității prețurilor, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la recomandarea BCE sau a Comisiei și după consultarea BCE, poate adopta, modifica sau abandona cursurile centrale ale ECU în sistemul ratelor de schimb. Președintele Consiliului informează Parlamentul European despre adoptarea, modificarea sau abandonul cursurilor centrale ale ECU.

(2) În absența unul sistem de rate de schimb în raport de una sau mai multe monede necomunitare în sensul paragrafului 1, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, fie la recomandarea Comisiei și după consultarea BCE, fie la recomandarea BCE, poate să formuleze orientările generale ale politicii de schimb în raport cu aceste monede. Aceste orientări generale nu afectează obiectivul principal al SEBC, anume, menținerea stabilității prețurilor.

(3) Prin derogare de la articolul 228, în cazul în care acordurile asupra problemelor care se referă la regimul monetar sau valutar trebuie să facă obiectul negocierilor între Comunitate și unul sau mai multe state sau organizații internaționale, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei și după consultarea BCE, decide modalitățile de negociere și de încheiere ale acestor acorduri. Aceste modalități trebuie să asigure Comunității exprimarea unei poziții unice. Comisia este asociată de drept la negocieri.

Acordurile încheiate conform prezentului paragraf sînt obligatorii pentru instituțiile Comunității, pentru BCE și pentru statele membre.

(4) Sub rezerva paragrafului 1, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea BCE, decide poziția Comunității la nivel internațional în chestiuni de importanță deosebită pentru Uniunea economică și monetară și, hotărînd în unanimitate, decide reprezentarea sa în conformitate cu repartizarea competențelor prevăzute de articolele 103 și 105.

(5) Fără a aduce atingere competențelor și acordurilor comunitare în domeniul Uniunii economice și monetare, statele membre pot să negocieze în forurile internaționale și pot să încheie acorduri internaționale.

Capitolul 3 Dispoziții instituționale

Art. 109A. -

(1) Consiliul guvernatorilor BCE se compune din membrii Comitetului director al BCE și din guvernatorii băncilor centrale naționale.

(2)

a) Comitetul director se compune din președinte, un vicepreședinte și alți patru membri.

b) Președintele, vicepreședintele și ceilalți membri ai Comitetului director sînt numiți de comun acord de guvernele statelor membre la nivelul șefilor de stat sau de guvern, la recomandarea Consiliului și după consultarea Parlamentului European și a Consiliului guvernatorilor BCE, dintre persoane a căror autoritate și experiență profesională în domeniul monetar sau bancar sînt recunoscute.

Mandatul lor are o durată de 8 ani și nu poate fi reînnoit.

Doar cetățenii statelor membre pot fi membrii ai Comitetului director.

Art. 109B. -

(1) Președintele Consiliului și un membru al Comisiei pot participa fără drept de vot la reuniunile Consiliului guvernatorilor BCE.

Președintele Consiliului poate să supună o moțiune deliberării Consiliului Guvernatorilor BCE.

(2) Președintele BCE este invitat să participe la reuniunile Consiliului, atunci cînd acesta deliberează asupra chestiunilor care privesc obiectivele și misiunea SEBC.

(3) BCE transmite un raport anual Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, precum și Consiliului European, asupra activității SEBC și asupra politicii monetare a anului precedent și a anului în curs. Președintele BCE prezintă acest raport Consiliului și Parlamentului European, care, în baza lui, poate organiza o dezbatere generală.

Președintele BCE și ceilalți membrii ai Comitetului director pot fi audiați de comisiile competente ale Parlamentului European, la cererea acestuia sau din proprie inițiativă.

Art. 109C. -

În scopul promovării coordonării politicilor statelor membre în întreaga dimensiune necesară funcționării pieței interne, se instituie un Comitet monetar cu caracter consultativ.

Acest comitet are misiunea:

- să urmărească situația monetară și financiară a statelor membre și a Comunității, precum și regimul general al plăților statelor membre și să prezinte în mod regulat un raport Consiliului și Comisiei în legătură cu acest subiect;

- să formuleze avize, fie la cererea Consiliului sau Comisiei, fie din proprie inițiativă, destinate acestor instituții;

- fără a aduce atingere articolului 151, să contribuie la pregătirea lucrărilor Consiliului la care se referă articolele 73 F, 73 G, 103, paragrafele 2, 3, 4 și 5, 103 A, 104 A, 104 B, 104 C, 109 E, paragraful 2, 109 F, paragraful 6,109 H,109 I,109 J, paragraful 2 și articolul 109 K, paragraful 1;

- să examineze cel puțin o dată pe an situația circulației capitalurilor și a libertății plăților, așa cum rezultă din aplicarea prezentului tratat și din măsurile luate de Consiliu; această examinare acoperă toate măsurile care se referă la circulația capitalurilor și la plăți; Comitetul prezintă Consiliului și Comisiei un raport asupra rezultatelor acestei examinări.

Statele membre și Comisia desemnează, fiecare, doi membri ai Comitetului monetar.

(2) La începutul celei de-a treia etape se instituie un Comitet economic și financiar. Comitetul monetar prevăzut la paragraful 1 va fi dizolvat.

Comitetul economic și financiar are ca misiune:

- să formuleze avize, fie la cererea Consiliului sau Comisiei, fie din proprie inițiativă, destinate acestor instituții;

- să urmărească situația economică și financiară a statelor membre și a Comunității și să prezinte în mod regulat un raport Consiliului și Comisiei în legătură cu acest subiect, mai ales asupra relațiilor financiare cu statele terțe și instituțiile internaționale;

- fără a aduce atingere articolului 151, să contribuie la pregătirea lucrărilor Consiliului la care se referă articolele 73 F, 73 G, 103, paragrafele 2, 3, 4 și 5, 103 A, 104 A, 104 B, 104 C, 105, paragraful 6, 105 A, paragraful 2, 106, paragrafele 5 și 6, 109, 109 H, 109 I, paragrafele 2 și 3, 109 K, paragraful 2 și articolul 109 L, paragrafele 4 și 5, și să execute celelalte însărcinări consultative și preparatorii care îi sînt încredințate de Consiliu;

- să procedeze cel puțin o dată pe an la examinarea situației în materia circulației capitalurilor și a libertății plăților, așa cum rezultă din aplicarea prezentului tratat și din măsurile luate de Consiliu; această examinare acoperă toate măsurile care privesc circulația capitalurilor și plățile; Comitetul prezintă Comisiei și Consiliului un raport în legătură cu rezultatele acestei examinări. Statele membre, Comisia și BCE desemnează fiecare cel mult doi membri ai Comitetului.

(3) Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea BCE și a Comitetului prevăzut de prezentul articol, fixează detaliile care privesc compunerea Comitetului economic și financiar. Președintele Consiliului aduce decizia la cunoștința Parlamentului European.

(4) Pe lîngă sarcinile fixate la paragraful 2 și atîta timp cît există state membre care fac obiectul unei derogări în virtutea articolelor 109 K și 109 L, Comitetul urmărește situația monetară și financiară, precum și regimul general al plăților acestor state membre și prezintă în mod regulat un raport Consiliului și Comisiei în legătură cu acest acest subiect.

Art. 109D. -

Pentru chestiunile care țin de sfera de aplicare a articolelor 103, paragraful 4, 104 C, cu excepția paragrafului 14, 109, 109 J, 109 K și articolului 109 L, paragraful 4 și 5, Consiliul sau un stat membru poate cere Comisiei să formuleze, după caz, o recomandare sau o propunere. Comisia examinează această cerere și își prezintă fără întîrziere concluziile Consiliului.

Capitolul 4 Dispoziții tranzitorii

Art. 109E. -

(1) A doua etapă a realizării Uniunii economice și monetare începe la 1 ianuarie 1994.

(2) Înainte de aceasta dată:

a) fiecare stat membru:

- adoptă, dacă se impune, măsurile adecvate pentru a se conforma interdicțiilor prevăzute la articolul 73 B, fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 73 E, 104 și ale articolului 104 A, paragraful 1;

- adoptă, dacă se impune, pentru a permite evaluarea prevăzută la litera b), programele plurianuale destinate să asigure convergența durabilă necesară realizării Uniunii economice și monetare, în particular în ceea ce privește stabilitatea prețurilor și sănătatea finanțelor publice.

b) Consiliul, în baza unui raport al Comisiei, evaluează progresele realizate în materie de convergență economică și monetară, mai ales în ceea ce privește stabilitatea prețurilor și sănătatea finanțelor publice și, de asemenea, progresele realizate în implementarea legislației comunitare a pieței interne.

(3) Articolele 104, 104 A, paragraful 1, 104 B, paragraful 1 și 104 C, cu excepția paragrafelor 1, 9, 11 și 14, se aplică de la începutul celei de-a doua etape.

Articolele 103 A, paragraful 2, 104 C, paragrafele 1, 9 și 11, 105, 105 A, 107, 109, 109 A, 109 B și articolul 109 C, paragrafele 2 și 4 se aplică de la începutul celei de-a treia etape.

(4) În cursul celei de-a doua etape, statele membre se străduiesc să evite deficitele publice excesive.

(5) În cursul celei de-a doua etape fiecare stat membru declanșează, dacă este cazul, procesul care să conducă la independența băncii sale centrale, conform dispozițiilor articolului 108.

Art. 109F. -

(1) Încă de la începutul celei de-a doua etape, se înființează și își exercită activitatea un Institut Monetar European, denumit în continuare "IME"; el are personalitate juridică și este condus și gestionat de un Consiliu compus dintr-un președinte și guvernatorii băncilor centrale naționale, dintre care unul este vicepreședinte.

Președintele este numit de comun acord de guvernele statelor membre la nivelul șefilor de stat sau de guvern, la recomandarea Comitetului guvernatorilor băncilor centrale din statele membre, denumit în continuare "Comitetul guvernatorilor" sau a Consiliului IME, după caz, și după consultarea Parlamentului European și a Consiliului. Președintele este ales dintre persoane a căror autoritate și experiență profesională în domeniul monetar sau bancar sînt recunoscute. Președintele IME trebuie să fie cetățean al unui stat membru. Consiliul IME desemnează vicepreședintele.

Statutul IME figurează într-un protocol anexă la prezentul tratat.

Comitetul guvernatorilor va fi dizolvat la începutul celei de-a doua etape.

(2) IME:

- intensifică cooperarea între băncile centrale naționale;

- intensifică coordonarea politicilor monetare ale statelor membre pentru a asigura stabilitatea prețurilor;

- monitorizează funcționarea Sistemului Monetar European;

- efectuează consultări asupra problemelor care țin de competența băncilor centrale naționale și care afectează stabilitatea instituțiilor și piețelor financiare;

- preia funcțiile Fondului european de cooperare monetară, care este dizolvat; modalitățile de dizolvare sînt prevăzute în statutul IME;

- facilitează utilizarea ECU și îi supraveghează dezvoltarea, inclusiv buna funcționare a sistemului de compensații în ECU.

(3) În vederea pregătirii celei de-a treia etape, IME:

- pregătește instrumentele și procedurile necesare aplicării politicii monetare unice în cursul celei de-a treia etape;

- dacă este necesar, încurajează armonizarea regulilor și practicilor care guvernează colectarea datelor, elaborarea și difuzarea statisticilor din domeniile care țin de competența sa;

- elaborează regulile operațiunilor pe care le vor iniția băncile centrale naționale în cadrul SEBC;

- încurajează eficiența plăților transfrontaliere;

- supervizează pregătirea tehnică a bancnotelor ECU.

Cel tîrziu pînă la 31 decembrie 1996, IME precizează cadrul reglementar, organizatoric și logistic de care are nevoie SEBC pentru a-și îndeplini sarcinile începînd cu cea de-a treia etapă. La data instituirii sale, acest cadru este prezentat BCE, care decide.

(4) IME, hotărînd cu majoritate de două treimi din membrii Consiliului său, poate:

- să formuleze avize sau recomandări asupra orientării generale a politicii monetare și a politicii de schimb, precum și asupra măsurilor aferente acestora luate în fiecare stat membru;

- să prezinte guvernelor și Consiliului avize sau recomandări asupra politicilor susceptibile să afecteze situația monetară internă sau externă în Comunitate și, mai ales, funcționarea Sistemului Monetar European;

- să adreseze recomandări autorităților monetare din statele membre în legătură cu realizarea politicii lor monetare.

(5) IME, în unanimitate, poate decide să-și facă publice avizele și recomandările.

(6) În domeniul care ține de competența sa, IME este consultat de Consiliu asupra oricărui act comunitar propus.

În limitele și în condițiile fixate de Consiliu, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a IME, acesta din urmă este consultat de autoritățile statelor membre în legătură cu orice proiect legislativ în domeniul care ține de competența sa.

(7) Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a IME, poate să-i încredințeze IME alte sarcini pentru pregătirea celei de-a treia etape.

(8) În cazurile în care prezentul tratat atribuie BCE un rol consultativ, referirile la BCE sînt considerate că se referă la IME, pînă la înființarea BCE.

În cazurile în care prezentul tratat atribuie IME un rol consultativ, referirile la IME sînt considerate că se referă la Comitetul guvernatorilor.

(9) Pe durata celei de-a doua etape, termenul BCE din articolele 173, 175, 176, 177, 180 și 215 este considerat că se referă la IME.

Art. 109G. -

Compoziția valutară a coșului ECU rămîne neschimbată.

Încă de la începutul celei de-a treia etape, valoarea ECU este fixată în mod irevocabil, conform articolului 109 L, paragraful 4.

Art. 109H. -

(1) În cazul unor dificultăți sau în caz de amenințare gravă cu dificultăți în balanța de plăți a unui stat membru, care provin fie dintr-un dezechilibru global al balanței, fie din natura devizelor de care dispune, și susceptibile, mai ales, să compromită funcționarea pieței comune sau realizarea progresivă a politicii comerciale comune, Comisia examinează fără întîrziere situația acestui stat, precum și acțiunea pe care a întreprins-o sau pe care ar putea să o întreprindă conform dispozițiilor prezentului tratat, recurgînd la toate mijloacele de care dispune. Comisia recomandă statului interesat măsurile pe care să le adopte.

Dacă acțiunile întreprinse de un stat membru și măsurile recomandate de Comisie nu par suficiente pentru a reduce dificultățile sau amenințările cu dificultăți, Comisia recomandă Consiliului, după consultarea Comitetului menționat în articolul 109 C, asistență reciprocă și metode adecvate pentru aceasta.

Comisia informează în mod regulat Consiliul despre situația menționată și evoluția acesteia.

(2) Consiliul acordă asistență reciprocă, hotărînd cu majoritate calificată; el adoptă directivele sau deciziile care-i fixează condițiile și modalitățile. Asistența reciprocă poate avea, mai ales, următoarele forme: a) acțiune concertată pe lîngă alte organizații internaționale cărora li se pot adresa statele membre;

b) măsuri necesare pentru a evita perturbațiile schimburilor comerciale care apar atunci cînd țările în dificultate mențin sau restabilesc restricții cantitative față de statele terțe;

c) acordare de credite limitate din partea celorlalte state membre, sub rezerva consimțămîntului lor.

(3) Dacă Consiliul nu a acordat asistența reciprocă recomandată de Comisie sau dacă asistența mutuală acordată și măsurile luate apar ca insuficiente, Comisia autorizează statele în dificultate să ia măsurile de salvgardare și le definește condițiile și modalitățile de aplicare.

Această autorizare poate fi revocată, iar condițiile și modalitățile de aplicare pot fi modificate de Consiliu, hotărînd cu majoritate calificată.

(4) Sub rezerva dispozițiilor articolului 109 K, paragraful 6, prezentul articol nu se mai aplică de la începutul celei de-a treia etape.

Art. 109I. -

(1) Dacă un stat ajunge într-o criză neprevăzută a balanței de plăți și dacă o decizie în sensul articolului 109 H, paragraful 2, nu a fost luată imediat, el poate lua, cu titlu de măsuri de conservare, măsurile de salvgardare necesare. Acestea trebuie să producă doar perturbări minore în funcționarea pieței comune și să nu depășească amploarea strict indispensabilă pentru surmontarea dificultăților neprevăzute care au apărut.

(2) Comisia și celelalte state membre trebuie să fie informate despre aceste măsuri de salvgardare cel tîrziu în momentul în care intră în vigoare. Comisia poate să recomande Consiliului asistența reciprocă, conform articolului 109 H.

(3) În baza avizului Comisiei și după consultarea Comitetului prevăzut în articolul 109 C, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, poate decide că statul interesat trebuie să modifice, să suspende sau să suprime măsurile de salvgardare arătate mai sus.

(4) Sub rezerva articolului 109 K, paragraful 6, prezentul articol își încetează aplicarea de la începutul celei de-a treia etape.

Art. 109J. -

(1) Comisia și IME adresează un raport Consiliului cu privire la progresele făcute de statele membre în îndeplinirea obligațiilor care le revin pentru realizarea Uniunii economice și monetare. Aceste rapoarte examinează în special dacă legislația națională a fiecărui stat membru, inclusiv statutul băncii centrale naționale, este compatibilă cu articolele 107 și 108 din prezentul tratat și cu statutul SEBC. De asemenea, rapoartele examinează dacă s-a realizat un nivel ridicat de convergență durabilă, analizînd în ce măsură fiecare stat membru a îndeplinit următoarele criterii:

- realizarea unui nivel ridicat de stabilitate a prețurilor; acesta rezultă dintr-o rată a inflației apropiată de cea a acelor state membre - cel mult trei - care prezintă cele mai bune rezultate în materia stabilității prețurilor;

- finanțe publice care pot fi susținute; susținerea rezultă dintr-o situație bugetară care nu este caracterizată de un deficit public excesiv în sensul articolului 104 C, paragraful 6;

- respectarea marjelor normale de fluctuație prevăzute prin mecanismul de schimb al Sistemului Monetar European, cel puțin timp de doi ani, fără devalorizarea monedei în raport cu cea a altui stat membru;

- nivelul dobînzilor pe termen lung, care reflectă caracterul durabil al convergenței atinse de statul membru și al participării la mecanismul de schimb al Sistemului Monetar European.

Cele patru criterii din prezentul paragraf și perioadele pertinente în care fiecare dintre ele trebuie să fie respectate sînt precizate într-un protocol anexă la prezentul tratat. Rapoartele Comisiei și ale IME iau de asemenea în considerare dezvoltarea ECU, rezultatele integrării piețelor, situația și evoluția balanțelor de plăți curente și un examen al evoluției costurilor salariale unitare și al altor indici de prețuri.

(2) Pe baza acestui raport, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată la recomandarea Comisiei, evaluează:

- pentru fiecare stat membru, dacă îndeplinește condițiile necesare pentru adoptarea unei monede unice; dacă o majoritate a statelor membre îndeplinește condițiile necesare pentru a adopta o monedă unică; și își transmite concluziile Consiliului reunit la nivelul șefilor de stat și de guvern, sub formă de recomandări. Parlamentul European este consultat și își transmite avizul Consiliului reunit la nivel de șefi de stat sau de guvern.

(3) Luînd în considerare rapoartele prevăzute la paragraful 1 și avizul Parlamentului European prevăzut la paragraful 2, Consiliul, reunit la nivelul șefilor de stat și de guvern, hotărînd cu majoritate calificată, cel tîrziu la 31 decembrie 1996:

- decide în baza recomandării Comisiei prevăzută la paragraful 2, dacă o majoritate a statelor membre îndeplinește condițiile prevăzute pentru adoptarea unei monede unice,

- decide dacă este oportun pentru Comunitate să intre în cea de-a treia etapă, și, în cazul unui răspuns afirmativ,

- fixează data de început a celei de-a treia etape.

(4) Dacă la sfîrșitul lui 1997 nu a fost fixată data de început a celei de-a treia etape, aceasta începe la 1 ianuarie 1999.

Înainte de 1 iulie i998, Consiliul, reunit la nivel de șefi de stat sau de guvern, după repetarea procedurii prevăzute la paragrafele 1 și 2, cu excepția celei de-a doua liniuțe a paragrafului 2, ținînd cont de rapoartele menționate în paragraful 1 și de avizul Parlamentului European, confirmă, cu majoritate calificată și pe baza recomandărilor Consiliului arătate la paragraful 2, care sînt statele membre care îndeplinesc condițiile necesare pentru adoptarea unei monede unice.

Art. 109K. -

(1) Dacă s-a adoptat decizia privind fixarea datei, conform articolului 109 J, paragraful 3; Consiliul, pe baza recomandărilor prevăzute în articolul 109 J, paragraful 2, hotărînd cu majoritate calificată la recomandarea Comisiei, decide și căror state membre li se aplică derogarea la care se referă paragraful 3 al prezentului articol. Aceste state membre sînt denumite, în continuare, "state membre care fac obiectul unei derogări".

Dacă Consiliul a confirmat acele state membre care îndeplinesc condițiile necesare pentru adoptarea unei monede unice, conform articolului 109 J, paragraful 4, statelor membre care nu îndeplinesc aceste condiții li se aplică o derogare, așa cum a fost definită la paragraful 3 al prezentului articol. Aceste state membre sînt denumite, în continuare, "state membre care fac obiectul unei derogări".

(2) Cel puțin o dată la doi ani sau la cererea unui stat membru care face obiectul unei derogări, Comisia și BCE adresează un raport Consiliului, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 109 J, paragraful 1. După consultarea Parlamentului European și după dezbateri desfășurate în cadrul Consiliului reunit la nivelul șefilor de stat sau de guvern, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, decide care sînt acele state membre care fac obiectul unei derogări și care îndeplinesc condițiile necesare pe baza criteriilor fixate de articolul 109, paragraful 1 și dispune încetarea aplicării derogării în privința acestor state membre.

(3) O derogare în sensul paragrafului 1 implică faptul că următoarele articole nu se aplică statului membru vizat: articolul 104 C, paragrafele 9 și 11, 105, paragrafele 1, 2, 3, și 5, 105 A, 108 A, 109 și 109 A, paragraful 2, litera b). Excluderea acestui stat membru și a băncii sale centrale naționale de la drepturile și obligațiile din cadrul SEBC face obiectul capitolului 9 din statutul SEBC.

(4) La articolele 105, paragrafele 1, 2 și 3, 105 A, 108 A, 109 și 109 A, paragraful 2, litera b), prin "state membre" se înțeleg statele membre care nu fac obiectul unei derogări.

(5) Atunci cînd Consiliul ia decizii conform articolelor prezentului tratat menționate la paragraful 3, dreptul de vot al statelor membre care fac obiectul unei derogări este suspendat. În acest caz, prin derogare de la articolele 148 și 189 A, paragraful 1, majoritatea calificată semnifică două treimi din voturile reprezentanților statelor membre care nu fac obiectul unei derogări, ponderate conform articolului 148, paragraful 2, iar pentru orice act pentru care este prevăzută unanimitatea, este pretinsă unanimitatea acestor state membre.

(6) Articolele 109 H și 109 I continuă să se aplice și statelor membre care fac obiectul unei derogări.

Art. 109L. -

(1) Imediat după ce a fost luată decizia privind data de început a celei de-a treia etape în conformitate cu articolul 109 J, paragraful 3, sau, dacă este cazul, imediat de la 1 iulie 1998:

- Consiliul adoptă prevederile la care se referă articolul 106, paragraful 6;

- guvernele statelor membre care nu fac obiectul unei derogări numesc, conform procedurii prevăzute în articolul 50 din statutul SEBC, președintele, vicepreședintele și ceilalți membri ai Comitetului director al BCE.

Dacă există state membre care fac obiectul unei derogări, numărul membrilor care compun Comitetul director poate fi inferior celui prevăzut în articolul 11.1 din statutul SEBC, dar acesta nu poate fi în nici un caz mai mic de 4.

De la numirea Comitetului director, SEBC și BCE sînt instituite și se pregătesc să-și preia integral funcțiile prevăzute în prezentul tratat și în statutul SEBC. Ele își exercită plenitudinea competențelor începînd cu prima zi a celei de-a treia etape.

(2) De la instituire, BCE preia, la nevoie, sarcinile IME. IME este lichidat de la instituirea BCE; modalitățile de lichidare sînt prevăzute în statutul IME.

(3) Dacă și atîta timp cît există state membre care fac obiectul unei derogări și fără a aduce atingere articolului 106, paragraful 3 din prezentul tratat, Consiliul general al BCE prevăzut la articolul 45 din statutul SEBC se constituie ca al treilea organ de decizie de la BCE.

(4) Din prima zi a celei de-a treia etape, Consiliul, hotărînd cu unanimitatea statelor membre care nu fac obiectul unei derogări, la propunerea Comisiei și după consultarea BCE, stabilește ratele de schimb la care sînt fixate irevocabil monedele respective și rata fixată irevocabil la care ECU va înlocui aceste monede, cînd ECU va deveni o monedă de sine stătătoare. Această măsură nu modifică în sine valoarea externă a ECU. Conform aceleiași proceduri, Consiliul ia și celelalte măsuri necesare pentru introducerea rapidă a ECU ca monedă unică în aceste state membre.

(5) Dacă se decide, conform procedurii prevăzute în articolul 109, paragraful 2, abrogarea unei derogări, Consiliul, hotărînd cu unanimitatea statelor membre care nu fac obiectul unei derogări, inclusiv statul membru vizat, la propunerea Comisiei și după consultarea BCE, fixează rata la care ECU înlocuiește moneda statului vizat și decide celelalte măsuri necesare introducerii ECU ca monedă unică în statul membru vizat.

Art. 109M. -

(1) Pînă la începutul celei de-a treia etape, fiecare stat membru își tratează politica de schimb ca o problemă de interes comun. Statele iau în considerare în acest demers experiențele dobîndite prin cooperarea în cadrul Sistemului Monetar European (SME) și în cadrul procesului de dezvoltare a ECU, respectînd competențele existente în acest domeniu.

(2) De la începutul celei de-a treia etape și atîta timp cît un stat membru face obiectul unei derogări, paragraful 1 se aplică prin analogie politicii de schimb a acestui stat membru.

Titlul VII Politica comercială comună*)

*) Titlu nou, introdus prin art. G.26 TUE, care înlocuiește Capitolul 4 al Titlului II.

Art. 110. - Jurisprudență (1)

Stabilind între ele o uniune vamală, statele membre înțeleg să contribuie, conform interesului comun, la dezvoltarea armonioasă a comerțului mondial, la eliminarea progresivă a restricțiilor în schimburile internaționale și la reducerea barierelor vamale.

Politica comercială comună ia în considerare efectul favorabil pe care îl poate exercita eliminarea taxelor între statele membre în ce privește creșterea forței concurențiale a întreprinderilor din aceste state.

Art. 111. -

(abrogat)*)

*) Abrogat de art. G.27 TUE.

Art. 112. -

(1) Fără a aduce atingere angajamentelor asumate de statele membre în cadrul altor organizații internaționale, sistemele prin care statele membre acordă ajutoare exporturilor către statele terțe se armonizează progresiv, înainte de sfîrșitul perioadei de tranziție, în măsura necesară pentru evitarea distorsionării concurenței între întreprinderile Comunității.

Consiliul adoptă directivele necesare în acest scop la propunerea Comisiei, hotărînd în unanimitate pînă la sfîrșitul etapei a doua și apoi cu majoritate calificată.

(2) Dispozițiile precedente nu se aplică restituirilor de drepturi vamale sau de taxe cu efect echivalent și nici restituirilor de impozite indirecte, inclusiv taxele pe cifra de afaceri, accizele și celelalte impozite indirecte, acordate cu ocazia exportului unei mărfi dintr-un stat membru într-o țară terță, în măsura în care aceste restituiri nu depășesc sarcinile care gravează, direct sau indirect, produsele exportate.

Art. 113. -

(1) Politica comercială comună este structurată conform unor principii unitare, mai ales în ceea ce privește modificările tarifare, încheierea de acorduri tarifare și comerciale, uniformizarea măsurilor de liberalizare, politica de export, ca și măsurile de protecție comercială, de exemplu cele de luate în caz de dumping și de subvenții.

(2) Comisia înaintează Consiliului propuneri privind implementarea politicii comerciale comune.

(3) Dacă trebuie să fie negociate acorduri cu unul sau mai multe state sau organizații internaționale, Comisia prezintă recomandări Consiliului, care o autorizează să înceapă negocierile necesare.

Comisia conduce negocierile consultîndu-se cu un comitet special, desemnat de Consiliu pentru a o asista în această misiune și în cadrul directivelor pe care i le poate adresa Consiliul. Dispozițiile pertinente ale articolului 128 sînt aplicabile.

(4) În exercitarea atribuțiilor care îi sînt atribuite prin prezentul articol, Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.*)

*) Modificat prin art. G.28 TUE.

Art. 114. -

(abrogat)*)

*) Abrogat de art. G.29 TUE.

Art. 115. -

Pentru a asigura ca executarea măsurilor de politică comercială luate de orice stat membru în conformitate cu prezentul tratat să nu fie împiedicată prin deturnări de schimb, sau atunci cînd disparitățile dintre aceste măsuri antrenează dificultăți economice într-unul sau mai multe state, Comisia recomandă metodele prin care cooperează celelalte state membre. În lipsa lor, ea poate autoriza statele membre să ia măsurile de protecție necesare, definindu-le condițiile și modalitățile.

În caz de urgență, statele membre cer Comisiei autorizarea de a lua ele însele măsurile necesare, iar aceasta se pronunță în termenele cele mai scurte; statele membre în cauză le notifică apoi celorlalte state membre. Comisia poate decide oricînd că statele membre în cauză trebuie să modifice sau să elimine măsurile respective.

Trebuie alese cu prioritate măsurile care produc cele mai puține perturbări în funcționarea pieței comune.*)

*) Modificat prin art. G.30 TUE.

Art. 116. -

(abrogat)*)

*) Abrogat de art. G.31 TUE.

Titlul VIII Politică socială, educație, formare profesională și tineret*)

*) Numerotarea și intitularea prezentului titlu au fost introduse prin art. G.32 TUE. Anterior, acest titlu era denumit "Politica socială" și constituia titlul III al părții a III-a d în prezentul tratat.

Capitolul 1 Dispoziții sociale

Art. 117. -

Statele membre convin asupra necesității de a promova ameliorarea condițiilor de viață și de muncă ale lucrătorilor în așa fel încît să permită armonizarea lor prin progres.

Ele estimează că o asemenea evoluție rezultă atît din funcționarea pieței comune care favorizează armonizarea sistemelor sociale, cît și din procedurile prevăzute de prezentul tratat și din apropierea dispozițiilor legislative, de reglementare și administrative.

Art. 118. -

Fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului tratat și conform obiectivelor generale ale acestuia, Comisia are sarcina de a promova o colaborare strînsă între statele membre în domeniul social, mai ales în domeniile care privesc:

- ocuparea forței de muncă,

- dreptul la muncă și condițiile de muncă,

- formarea și perfecționarea profesională,

- securitatea socială,

- protecția împotriva accidentelor și bolilor profesionale,

- igiena muncii,

- dreptul sindical și negocierile colective între angajatori și angajați.

În acest scop, Comisia acționează în strînsă legătură cu statele membre prin studii, avize și prin organizarea de consultări atît pentru problemele care apar pe plan național, cît și pentru cele care interesează organizațiile internaționale.

Înainte de a emite avizele prevăzute în prezentul articol, Comisia consultă Comitetul economic și social.

Art. 118A. -

(1) Statele membre se străduiesc să promoveze mai ales ameliorarea mediului de muncă pentru a proteja securitatea și sănătatea muncitorilor și își fixează ca obiectiv armonizarea, prin progres, a condițiilor care există în acest domeniu.

(2) Pentru a contribui la realizarea obiectivului prevăzut în paragraful 1, Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute de articolul 189 C și după consultarea Comitetului economic și social, adoptă prin directive prescripțiile minimale care sînt aplicabile progresiv, avînd în vedere condițiile și normele tehnice existente în fiecare dintre statele membre.

Aceste directive evită să impună constrîngeri administrative, financiare și juridice care să împiedice crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.

(3) Dispozițiile adoptate în virtutea prezentului articol nu împiedică statele membre să mențină și să introducă măsuri de protecție mai stricte, compatibile cu prezentul tratat.*)

*) Introdus prin art. 21 AUE.

Art. 118B. -

Comisia se străduiește să dezvolte dialogul între partenerii sociali la nivel european, care să poată duce, dacă aceștia o doresc, la relații bazate pe convenții.*)

*) Introdus prin art. 22 AUE.

Art. 119. -

Fiecare stat membru asigură în cursul primei etape și menține în continuare aplicarea principiului egalității remunerațiilor, pentru același loc de muncă, între bărbați și femei.

Prin remunerație, în sensul prezentului articol, se înțelege salariul sau plata obișnuită, de bază sau minimă și toate celelalte avantaje, plătite direct sau indirect, în numerar sau în natură, de angajator angajatului în baza raportului de muncă.

Egalitatea de remunerare fără discriminare bazată pe sex implică:

a) ca remunerația acordată pentru aceeași muncă, plătită după rezultat, să fie stabilită pe baza aceleiași unități de măsură;

b) ca remunerația acordată pentru o muncă plătită pe unitate de timp să fie aceeași pentru același loc de muncă.

Art. 120. -

Statele membre se străduiesc să mențină echivalența care există în regimul de concedii plătite.

Art. 121. -

Consiliul, hotărînd în unanimitate, după consultarea Comitetului economic și social, poate atribui Comisiei funcții privind punerea în aplicare a măsurilor comune, mai ales în ceea ce privește securitatea socială a lucrătorilor migranți vizați de articolele 48-51 inclusiv.

Art. 122. -

În raportul său anual adresat Parlamentului European, Comisia consacră un capitol special evoluției situației sociale în Comunitate.

Parlamentul European poate invita Comisia să elaboreze rapoarte asupra problemelor particulare privind situația socială.

Capitolul 2 Fondul social european

Art. 123. -

Pentru a îmbunătăți posibilitățile de angajare lucrătorilor în piața internă și pentru a contribui astfel la ridicarea nivelului de viață, se instituie, în conformitate cu dispozițiile care urmează, un Fond social european care vizează promovarea în interiorul Comunității a posibilităților de ocupare și mobilitatea geografică și profesională a lucrătorilor, precum și facilitarea adaptării lor la modificările industriale și la evoluția sistemelor de producție, mai ales prin formare și reconversie profesională*).

*) Modificat prin art. G.34 TUE.

Art. 124. -

Fondul este administrat de Comisie.

În îndeplinirea acestei sarcini Comisia este asistată de un comitet, prezidat de un membru al Comisiei și compus din reprezentanți ai guvernelor și organizațiilor sindicale ale angajatorilor și angajaților.

Art. 125. -

Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 C și după consultarea Comitetului economic și social, adoptă deciziile de aplicare referitoare la Fondul social european.*)

*) Modificat prin art. G.35 TUE.

Capitolul 3 Educație, formare profesională și tineret*)

*) Capitolul și articolele sale au fost introduse prin art. G.36 TUE, care a abrogat fostele articole 126-128.

Art. 126. -

(1) Comunitatea contribuie la dezvoltarea unei educații de calitate prin încurajarea cooperării dintre statele membre și, dacă este necesar, prin sprijinirea și completarea acțiunii lor, respectînd în totalitate responsabilitatea statelor membre pentru conținutul învățămîntului și organizarea sistemului educativ, ca și pentru diversitatea lor culturală și lingvistică.

(2) Acțiunea Comunității are următoarele scopuri:

- să dezvolte dimensiunea europeană în educație, mai ales prin învățarea și difuzarea limbilor statelor membre;

- să favorizeze mobilitatea studenților și a profesorilor, inclusiv prin încurajarea recunoașterii academice a diplomelor și a perioadelor de studiu;

- să promoveze cooperarea între instituțiile de învățămînt;

- să dezvolte schimbul de informații și de experiență asupra problemelor comune sistemelor de învățămînt ale statelor membre;

- să favorizeze dezvoltarea schimburilor de tineri și de animatori de activități socio-educative;

- să încurajeze dezvoltarea educației la distanță.

(3) Comunitatea și statele membre favorizează cooperarea cu statele terțe și cu organizațiile internaționale competente în materie de educație și, în particular, cu Consiliul Europei.

(4) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor la care se referă prezentul articol, Consiliul adoptă:

- hotărînd conform procedurii prevăzute la articolul 189 B și după consultarea Comitetului economic și social și a Comitetului regiunilor, acțiuni de încurajare cu excepția oricăror armonizări a dispozițiilor legislative și de reglementare ale statelor membre;

- hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, recomandări.*)

*) Introdus prin art. G.36 TUE.

Art. 127. -

(1) Comunitatea pune în aplicare o politică de formare profesională care sprijină și completează acțiunile statelor membre, respectînd în totalitate responsabilitatea statelor membre pentru conținutul și organizarea formării profesionale.

(2) Acțiunea Comunității are următoarele scopuri:

- să faciliteze adaptarea la transformările industriale, mai ales prin formarea și reconversia profesională;

- să îmbunătățească formarea profesională inițială și formarea continuă pentru a facilita integrarea și reintegrarea profesională pe piața muncii;

- să faciliteze accesul la formarea profesională și să promoveze mobilitatea formatorilor și a persoanelor aflate în formare profesională, mai ales a tinerilor;

- să stimuleze cooperarea între instituțiile de învățămînt sau de formare profesională și întreprinderi în probleme care privesc formarea profesională;

- să dezvolte schimbul de informații și experiență în probleme comune din cadrul sistemelor de formare profesională ale statelor membre.

(3) Comunitatea și statele membre favorizează cooperarea cu statele terțe și organizațiile internaționale competente în domeniul formării profesionale.

(4) Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 C și după consultarea Comitetului economic și social, adoptă măsuri care contribuie la realizarea obiectivelor indicate în prezentul articol, cu excepția oricăror armonizări a dispozițiilor legislative și de reglementare ale statelor membre.*)

*) Introdus prin art. G.36 TUE.

Titlul IX Cultură*)

*) Titlul IX și art. 128 au fost introduse prin art. G.37 TUE, iar textul inițial al art. 128 a fost abrogat de art. G.36 TUE.

Art. 128. -

(1) Comunitatea contribuie la dezvoltarea deplină a culturilor statelor membre respectînd totodată diversitatea lor națională și regională și punînd în evidență moștenirea culturală comună.

(2) Comunitatea încurajează prin acțiunea sa cooperarea între statele membre și, dacă este necesar, sprijină și completează acțiunea acestora în următoarele domenii:

- îmbunătățirea cunoașterii și difuzarea culturii și istoriei popoarelor europene;

- păstrarea și protejarea patrimoniului cultural de importanță europeană;

- schimburile culturale necomerciale;

- creația artistică și literară, inclusiv în sectorul audiovizualului.

(3) Comunitatea și statele membre favorizează cooperarea cu țările terțe, cu organizațiile internaționale competente în domeniul culturii și, în special, cu Consiliul Europei.

(4) În cadrul acțiunilor întreprinse în baza altor prevederi din prezentul tratat, Comunitatea ia în considerare aspectele culturale.

(5) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor indicate în prezentul articol, Consiliul adoptă:

- hotărînd conform procedurii de la articolul 189 B și după consultarea Comitetului regional, acțiuni de încurajare, cu excepția oricăror armonizări a dispozițiilor legislative și de reglementare ale statelor membre. În cadrul procedurii prevăzute la articolul 189 B, Consiliul hotărăște în unanimitate;

- hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei, recomandări.

Titlul X Sănătate publică*)

*) Titlul X. și art. 129 au fost introduse prin art. G.38 TUE; fostul art.129 a devenit, fără modificări, art. 198 D.

Art. 129. -

(1) Comunitatea contribuie la asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane încurajînd cooperarea între statele membre și, dacă este necesar, sprijinindu-le acțiunea.

Acțiunea Comunității are drept scop prevenirea bolilor și, mai ales, a marilor flageluri, inclusiv toxicomania, favorizînd cercetarea cauzelor și a transmiterii lor, precum și informarea și educarea în domeniul sănătății.

Exigențele din domeniul protecției sănătății constituie o componentă a celorlalte politici ale Comunității.

(2) Statele membre, colaborînd cu Comisia, își coordonează politicile și programele în domeniile vizate de paragraful 1. Comisia, în strînsă colaborare cu statele membre, poate lua orice inițiativă utilă pentru promovarea acestei coordonări.

(3) Comunitatea și statele membre favorizează cooperarea cu statele terțe și cu organizațiile internaționale competente în domeniul sănătății publice.

(4) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor vizate de prezentul articol, Consiliul:

- adoptă măsuri de încurajare, excluzînd orice armonizare a dispozițiilor legislative și de reglementare ale statelor membre, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 B și după consultarea Comitetului economic și social și a Comitetului regiunilor;

- adoptă recomandări, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.

Titlul XI Protecția consumatorilor*)

*) Titlul XI. și art. 129 A au fost introduse prin art. G.38 TUE.

Art. 129A. -

(1) Comunitatea contribuie la realizarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor prin:

a) măsuri pe care le adoptă în aplicarea articolului 100 A, în cadrul realizării pieței interne;

b) acțiuni specifice care sprijină și completează politica statelor membre în vederea protejării sănătății, securității și intereselor economice ale consumatorilor și pentru a le asigura o informare adecvată.

(2) Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 B și după consultarea Comitetului economic și social, adoptă acțiunile specifice prevăzute în paragraful I, litera b).

(3) Acțiunile adoptate în aplicarea paragrafului 2 nu pot împiedica un stat membru să mențină sau să stabilească măsuri de protecție mai stricte. Aceste măsuri trebuie să fie compatibile cu prezentul tratat. Ele sînt notificate Comisiei.

Titlul XII Rețele transeuropene*)

*) Titlul XII. și art. 129 B au fost introduse prin art. G.38 TUE.

Art. 129B. -

(1) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor prevăzute în articolele 7 A și 130 A și pentru a permite cetățenilor Uniunii, operatorilor economici, precum și comunităților regionale și locale să beneficieze pe deplin de avantajele care decurg din realizarea unui spațiu fără frontiere interne, Comunitatea contribuie la instituirea și dezvoltarea unor rețele transeuropene în infrastructurile din următoarele sectoare: transporturi, telecomunicații și energie.

(2) Într-un sistem de piețe deschise și concurențiale, acțiunea Comunității urmărește să favorizeze interconexiunea și interoperabilitatea rețelelor naționale precum și accesul la aceste rețele. Se ia în considerare, în special, necesitatea legării regiunilor insulare, enclavelor și regiunilor periferice de regiunile centrale ale Comunității.

Art. 129C. -

(1) În vederea realizării obiectivelor prevăzute în articolul 129 B, Comunitatea:

- stabilește un ansamblu de orientări care să cuprindă obiectivele, prioritățile și orientările generale ale acțiunilor avute în vedere în domeniul rețelelor transeuropene; aceste orientări identifică proiecte de interes comun;

- implementează orice acțiune care se poate dovedi necesară pentru asigurarea interoperabilității rețelelor, mai ales în domeniul armonizării normelor tehnice;

- poate sprijini eforturile financiare ale statelor membre pentru proiectele de interes comun finanțate de statele membre și care se regăsesc în cadrul orientărilor vizate la prima liniuță, mai ales sub forma studiilor de fezabilitate, a garanțiilor pentru împrumuturi sau a subvenționării dobînzilor; de asemenea, Comunitatea poate să contribuie la finanțarea unor proiecte specifice în statele membre în materia infrastructurii transporturilor.

Acțiunea Comunității ia în considerare viabilitatea economică potențială a proiectelor.

(2) Statele membre, în colaborare cu Comisia, își coordonează politicile urmărite la nivel național care pot avea un impact semnificativ asupra realizării obiectivelor prevăzute în articolul 129 B. Comisia, în strînsă colaborare cu statele membre, poate lua orice inițiativă utilă pentru promovarea acestei coordonări.

(3) Comunitatea poate decide să coopereze cu state terțe pentru promovarea proiectelor de interes comun și pentru asigurarea interoperabilității rețelelor.*)

*) Introdus prin art. G.38 TUE.

Art. 129D. -

Orientările prevăzute în articolul 129 C, paragraful 1, se adoptă de Consiliu, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 B și după consultarea Comitetului economic și social și a Comitetului regiunilor.

Orientările și proiectele de interes comun care privesc teritoriul unui stat membru necesită aprobarea statului membru în cauză.

Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 B și după consultarea Comitetului economic și social și a Comitetului regiunilor, adoptă celelalte măsuri prevăzute în paragraful 1 al articolului 129 C.*)

*) Introdus prin art. G.38 TUE.

Titlul XIII Industrie*)

*) Titlul XIII și art. 130 au fost introduse prin art. G.38 TUE; fostul art. 130 a devenit art. 198 E.

Art. 130. -

(1) Comunitatea și statele membre veghează la asigurarea condițiilor necesare pentru competitivitatea industriei Comunității.

În acest scop, conform unui sistem de piețe deschise și concurențiale, acțiunea lor vizează:

- accelerarea adaptării industriei la schimbările structurale;

- încurajarea unui mediu favorabil inițiativei și dezvoltării întreprinderilor din întreaga Comunitate și, mai ales, a întreprinderilor mici și mijlocii;

- încurajarea unui mediu favorabil pentru cooperarea între întreprinderi;

- favorizarea unei exploatări mai bune a potențialului industrial al politicilor de inovare, cercetare și dezvoltare tehnologică.

(2) Statele membre se consultă reciproc comunicînd cu Comisia și, dacă este necesar, își coordonează acțiunile. Comisia poate lua orice inițiativă utilă pentru promovarea acestei coordonări.

(3) Comunitatea contribuie la realizarea obiectivelor vizate de paragraful 1 prin politicile și acțiunile pe care le desfășoară în temeiul altor dispoziții ale prezentului tratat. Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei, după consultarea Parlamentului European și a Comitetului economic și social, poate decide cu privire la măsurile specifice menite să sprijine acțiunile întreprinse în statele membre în vederea realizării obiectivelor prevăzute în paragraful 1.

Comunitatea nu poate introduce, în temeiul prezentului titlu, nici o măsură care ar putea conduce la distorsionarea concurenței.

Titlul XIV Coeziune economică și socială*)

*) Titlul XIV și articolele sale au fost introduse inițial în Tratatul CEE prin art. 23 AUE ca titlul V al părții a III-a; a fost modificat ulterior prin art. G.38 TUE.

Art. 130A. -

Pentru a promova dezvoltarea armonioasă a ansamblului Comunității, aceasta dezvoltă și urmărește acțiuni care conduc la întărirea coeziunii ei economice și sociale.

Comunitatea urmărește, în special, reducerea diferențelor dintre nivelele de dezvoltare ale diverselor regiuni și ridicarea nivelului regiunilor defavorizate, inclusiv a zonelor rurale.*)

*) Modificat prin art. G.38 TUE.

Art. 130B. -

Statele membre își conduc politica economică și o coordonează astfel încît să atingă și obiectivele prevăzute în articolul 130 A. Formularea și implementarea politicilor și acțiunilor Comunității, precum și realizarea pieței interne țin cont de obiectivele prevăzute în articolul 130 A și contribuie la îndeplinirea lor. De asemenea, Comunitatea susține realizarea acestor obiective prin acțiunea pe care o întreprinde prin intermediul Fondurilor structurale (Fondul european de orientare și de garanție agricolă, secțiunea "orientare", Fondul social european, Fondul european de dezvoltare regională), al Băncii Europene de Investiții și al altor instrumente financiare existente.

Din trei în trei ani, Comisia prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului, Comitetului economic și social și Comitetului regiunilor în legătură cu progresul atins în realizarea coeziunii economice și sociale și despre felul în care au contribuit la acest progres diversele mijloace prevăzute în prezentul articol. Acest raport este însoțit, dacă este cazul, de propuneri adecvate.

Dacă pe lîngă fonduri, și fără a aduce atingere măsurilor decise în cadrul altor politici ale Comunității, se dovedesc necesare acțiuni specifice, astfel de acțiuni pot fi adoptate de Consiliu, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, a Comitetului economic și social și a Comitetului regiunilor.*)

*) Modificat prin art. G.38 TUE.

Art. 130C. -

Fondul european de dezvoltare regională are menirea să contribuie la corectarea principalelor dezechilibre regionale din Comunitate prin participarea la dezvoltarea și ajustarea structurală a regiunilor mai puțin dezvoltate și la reconversia regiunilor industriale aflate în declin.

Art. 130D. -

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 130 E, Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei, după ce a obținut avizul conform al Parlamentului European și după consultarea Comitetului economic și social și a Comitetului regiunilor, definește sarcinile, obiectivele și organizarea Fondurilor structurale, ceea ce poate implica regruparea fondurilor. De asemenea, Consiliul definește, hotărînd conform aceleași proceduri, regulile generale aplicabile fondurilor, precum și dispozițiile necesare pentru a asigura eficiența și coordonarea fondurilor între ele și cu celelalte instrumente financiare existente.

Consiliul, hotărînd conform aceleași proceduri, creează pînă la 31 decembrie 1993 un Fond de coeziune, care contribuie financiar la realizarea proiectelor în domeniile mediului și al rețelelor transeuropene în sfera infrastructurii transporturilor.

Art. 130E. -

Deciziile de aplicare care privesc Fondul european al dezvoltării regionale se adoptă de Consiliu, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 C și după consultarea Comitetului economic și social și a Comitetului regiunilor.

În ce privește Fondul european de orientare și de garanție agricolă, secțiunea "orientare" și Fondul social european, rămîn aplicabile articolele 43 și 125.

Titlul XV Cercetare și dezvoltare tehnologică*)

*) Titlul XV și articolele sale au fost introduse inițial în prezentul tratat prin art. 24 AUE, ca titlul VI al părții a III-a; a fost modificat ulterior prin art. G.38 TUE.

Art. 130F. -

(1) Comunitatea are ca obiectiv întărirea bazelor științifice și tehnologice ale industriei Comunității și favorizarea dezvoltării competitivității sale internaționale, precum și promovarea acțiunilor de cercetare considerate necesare în baza altor capitole ale prezentului tratat.

(2) În acest scop, Comunitatea încurajează pe întregul său teritoriu întreprinderile, inclusiv cele mici și mijlocii, centrele de cercetare și universitățile în eforturile lor de cercetare și dezvoltare tehnologică de înaltă calitate; Comunitatea susține eforturile acestora de cooperare, urmărind, mai ales, să permită întreprinderilor să exploateze deplin potențialul pieței interne în favoarea lor, în special prin deschiderea piețelor publice naționale, prin definirea normelor comune și prin eliminarea obstacolelor juridice și fiscale la această cooperare.

(3) Toate acțiunile Comunității realizate în virtutea prezentului tratat în domeniul cercetării și dezvoltării tehnologice, inclusiv acțiunile cu caracter demonstrativ, sînt decise și puse în aplicare conform dispozițiilor acestui titlu.

Art. 130G. -

Pentru a atinge aceste obiective, Comunitatea desfășoară următoarele acțiuni, care completează măsurile luate în statele membre:

a) implementarea programelor de cercetare, de dezvoltare tehnologică și de demonstrație, promovînd cooperarea cu și între întreprinderi, centre de cercetare și universități;

b) promovarea cooperării în materiile cercetării, dezvoltării tehnologice și demonstrației comunitare cu state terțe și organizații internaționale;

c) propagarea și valorificarea rezultatelor activităților în materiile cercetării, dezvoltării tehnologice și demonstrației comunitare;

d) stimularea formării și mobilității cercetătorilor din Comunitate.

Art. 130H. -

(1) Comunitatea și statele membre își coordonează acțiunile în materiile cercetării și dezvoltării tehnologice, în scopul asigurării coerenței mutuale a politicilor naționale și a politicii comunitare.

(2) Comisia, în strînsă colaborare cu statele membre, poate lua orice inițiativă utilă pentru promovarea coordonării prevăzute în paragraful 1.

Art. 130I. -

(1) Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 B și după consultarea Comitetului economic și social, adoptă un program-cadru plurianual care cuprinde ansamblul acțiunilor Comunității. Consiliul hotărăște în unanimitate pe parcursul întregii proceduri prevăzute în articolul 189 B.

Programul-cadru:

- stabilește obiectivele științifice și tehnologice care trebuie atinse prin măsurile prevăzute în articolul 130 G și prioritățile asociate lor;

- indică liniile directoare ale acestor acțiuni;

- fixează suma globală maximă și modalitățile de participare financiară ale Comunității la programul-cadru, precum și cotele-părți pentru fiecare acțiune proiectată.

(2) Programul-cadru se adaptează sau se completează în funcție de evoluția situațiilor.

(3) Programul-cadru se implementează prin programe specifice, dezvoltate în cadrul fiecărei acțiuni. Fiecare program specific își precizează modalitățile de aplicare, își fixează durata și prevede mijloacele estimate ca necesare. Totalul sumelor estimate ca necesare, fixate de programele specifice, nu poate depăși suma globală maximă fixată pentru programul-cadru și pentru fiecare acțiune.

(4) Consiliul adoptă programele specifice hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului economic și social.

Art. 130J. -

Pentru punerea în aplicare a programului-cadru plurianual Consiliul:

- determină regulile de participare ale întreprinderilor, centrelor de cercetare și universităților;

- stabilește regulile aplicabile difuzării rezultatelor din cercetare.*)

*) Articolul 24 AUE care a introdus dispozițiile articolelor 130 F la 130 Q a omis art. 130 J; articolul de mai sus a fost introdus prin TUE.

Art. 130K. -

În cadrul punerii în aplicare a programului-cadru plurianual pot fi decise programe complementare, la care să nu participe decît anumite state membre care le asigură finanțarea, sub rezerva unei participări eventuale a Comunității.

Consiliul adoptă regulile aplicabile programelor complementare, mai ales în materia difuzării cunoștințelor și a accesului altor state membre.

Art. 130L. -

În cadrul implementării programului-cadru plurianual, Comunitatea poate prevedea, în acord cu statele membre interesate, participarea la programe de cercetare și de dezvoltare întreprinse de mai multe state membre, inclusiv participarea la structurile create pentru derularea acestor programe.

Art. 130M. -

În cadrul implementării programului-cadru plurianual, Comunitatea poate prevedea o cooperare - în materiile cercetării, dezvoltării tehnologice și demonstrației comunitare - cu state terțe sau cu organizații internaționale.

Modalitățile acestei cooperări pot face obiectul unor acorduri între Comunitate și părțile terțe vizate, care se negociază și se încheie conform articolului 228.*)

*) Modificat prin art. G.38 TUE.

Art. 130N. -

Comunitatea poate crea întreprinderi comune sau orice alte structuri necesare bunei derulări a programelor de cercetare, de dezvoltare tehnologică și de demonstrație comunitară.*)

*) Modificat prin art. G.38 TUE.

Art. 130O. -

Consiliul adoptă dispozițiile prevăzute în articolul 130 N, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului economic și social.

Consiliul adoptă dispozițiile prevăzute în articolele 130 J, 130 K și 130 L, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 C și după consultarea Comitetului economic și social. Adoptarea programelor complementare necesită acordul statelor membre vizate.*)

*) Modificat prin art. G.38 TUE.

Art. 130P. -

La începutul fiecărui an, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului. Acest raport se referă mai ales la activitățile desfășurate în materia cercetării și dezvoltării tehnologice și a difuzării rezultatelor pe perioada anului precedent și la programul de lucru pe anul în curs.*)

*) Modificat prin art. G.38 TUE.

Art. 130Q. -

(abrogat)*)

*) Abrogat de art. G.38 TUE.

Titlul XVI Mediu

*) Titlul XVII. și articolele sale au fost introduse inițial în prezentul tratat prin art. 25 AUE, ca titlul VII al părții a III-a; a fost modificat ulterior prin art. G.38 TUE.

Art. 130R. -

(1) Politica Comunității în domeniul mediului contribuie la îndeplinirea următoarelor obiective:

- conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului;

- protecția sănătății persoanelor;

- utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale;

- promovarea, pe plan internațional, a măsurilor destinate să soluționeze problemele regionale sau planetare ale mediului.

(2) Politica Comunității în domeniul mediului are în vedere un nivel ridicat de protecție a mediului, ținînd cont de diversitatea situațiilor din diferitele regiuni ale Comunității. Ea este fondată pe principiile precauției și acțiunii preventive, pe principiul remedierii - cu prioritate la sursă - a daunelor cauzate mediului și pe principiul poluator-plătitor. Exigențele din domeniul protecției mediului trebuie integrate în definirea și implementarea celorlalte politici ale Comunității.

În acest context, măsurile de armonizare care răspund unor asemenea exigențe implică, cînd este cazul, o clauză de salvgardare care autorizează statele membre să ia, din rațiuni neeconomice legate de mediu, măsuri provizorii supuse procedurii comunitare de control.

(3) În elaborarea politicii sale în domeniul mediului, Comisia ia în considerare:

- datele științifice și tehnice disponibile;

- condițiile de mediu din diferitele regiuni ale Comunității;

- avantajele și costurile care pot rezulta din acțiune sau din absența acțiunii;

- dezvoltarea economică și socială a Comunității în ansamblul său și dezvoltarea echilibrată a regiunilor sale.

(4) Comunitatea și statele membre cooperează, în cadrul atribuțiilor care le revin, cu statele terțe și cu organizațiile internaționale competente. Modalitățile de cooperare ale Comunității pot face obiectul unor acorduri între ea și terțele părți vizate, care se negociază și se încheie conform articolului 228.

Alineatul precedent nu aduce atingere competenței statelor membre de a negocia în foruri internaționale și de a încheia acorduri internaționale.*)

*) Modificat prin art. G.38 TUE.

Art. 130S. -

(1) Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 C și după consultarea Comitetului economic și social, decide acțiunile care se întreprind de Comunitate în vederea realizării obiectivelor prevăzute în articolul 130 R.

(2) Prin derogare de la procedura de decizie prevăzută în paragraful 1 și fără a aduce atingere articolului 100 A, Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului economic și social, adoptă:

- dispoziții, în special de natură fiscală;

- măsuri privind amenajarea teritoriului, exploatarea solurilor - cu excepția gestiunii deșeurilor și a măsurilor cu caracter general - precum și gestiunea resurselor de apă;

- măsuri care afectează în mod semnificativ opțiunea unui stat membru pentru diferite surse de energie și structura generală a alimentării sale cu energie.

Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute în alineatul precedent, poate preciza acele domenii vizate de prezentul paragraf în care deciziile se adoptă cu majoritate calificată.

(3) În alte domenii, programele de acțiune cu caracter general care stabilesc obiectivele prioritare sînt adoptate de Consiliu, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 B și după consultarea Comitetului economic și social.

Consiliul, hotărînd în condițiile prevăzute de paragraful 1 sau paragraful 2, după caz, adoptă măsurile necesare pentru realizarea acestor programe.

(4) Fără a aduce atingere anumitor măsuri comunitare, statele membre asigură finanțarea și implementarea politicii din domeniul mediului.

(5) Fără a aduce atingere principiului poluator-plătitor, în cazul în care o măsură întemeiată pe paragraful I implică costuri considerate ca disproporționate pentru autoritățile unui stat membru, Consiliul prevede în actul prin care adoptă acea măsură dispoziții adecvate, sub următoarele forme:

- derogări temporare și/sau

- sprijin financiar din partea Fondului de coeziune care se înființează cel tîrziu pînă la 31 decembrie 1993, conform articolului 130 D.*)

*) Modificat prin art. G.38 TUE.

Art. 130T. -

Măsurile de protecție adoptate în virtutea articolului 130 S nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă măsuri de protecție mai severe. Aceste măsuri trebuie să fie compatibile cu prezentul tratat. Ele sînt notificate Comisiei.*)

*) Modificat prin art. G.38 TUE.

Titlul XVII Cooperare pentru dezvoltare*)

*) Titlul XVIII și articolele 130 U la 130 Y au fost introduse prin art. G.38 TUE.

Art. 130U. -

(1) Politica Comunității în domeniul cooperării pentru dezvoltare, care este complementară politicilor statelor membre, favorizează:

- dezvoltarea economică și socială durabilă a țărilor în curs de dezvoltare și, în special, a acelora mai defavorizate dintre ele;

- integrarea armonioasă și progresivă a țărilor în curs de dezvoltare în economia mondială;

- lupta împotriva sărăciei în țările în curs de dezvoltare.

(2) Politica Comunității în acest domeniu contribuie la obiectivul general al dezvoltării și consolidării democrației și statului de drept precum și la respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

(3) Comunitatea și statele membre își respectă angajamentele și iau în considerare obiectivele consimțite în cadrul Națiunilor Unite sau al altor organizații internaționale competente.

Art. 130V. -

În cadrul politicilor pe care le pune în aplicare și care pot afecta țările în curs de dezvoltare, Comunitatea ține cont de obiectivele prevăzute de articolul 130 U.

Art. 130W. -

(1) Fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului tratat, Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 C, adoptă măsurile necesare promovării obiectivelor prevăzute în articolul 130 U. Aceste măsuri pot lua forma unor programe plurianuale.

(2) Banca Europeană de Investiții contribuie la aplicarea măsurilor la care se referă paragraful 1, în condițiile prevăzute în statutul său.

(3) Prezentul articol nu afectează cooperarea cu țările din Africa, din Caraibe și din Pacific în cadrul Convenției ACP-CEE.

Art. 130X. -

(1) Comunitatea și statele membre își coordonează politicile în materia cooperării pentru dezvoltare și se consultă reciproc cu privire la programele de ajutorare, inclusiv în cadrul organizațiilor internaționale și în timpul conferințelor internaționale. Ele pot întreprinde acțiuni comune. Statele membre contribuie, dacă este necesar, la implementarea programelor comunitare de ajutorare.

(2) Comisia poate lua orice inițiativă utilă pentru promovarea coordonării prevăzute în paragraful 1.

Art. 130Y. -

În cadrul atribuțiilor care le revin, Comunitatea și statele membre cooperează cu statele terțe și cu organizațiile internaționale competente. Modalitățile cooperării Comunității pot face obiectul unor acorduri între aceasta și terțele părți vizate, care se negociază și se încheie conform articolului 228.

Alineatul precedent nu aduce atingere competenței statelor membre de a negocia în foruri internaționale și de a încheia acorduri internaționale.

Partea a patra ASOCIEREA ȚĂRILOR ȘI TERITORIILOR DE PESTE MĂRI

Art. 131. -

Statele membre convin să asocieze la Comunitate țările și teritoriile neeuropene care întrețin relații speciale cu Belgia, Danemarca*), Franța, Italia, Olanda și Marea Britanie**). Aceste țări și teritorii, numite în continuare "țări și teritorii", sînt enumerate în anexa IV la prezentul tratat.

Scopul asocierii este promovarea dezvoltării economice și sociale a țărilor și teritoriilor și stabilirea unor relații economice strînse între ele și Comunitate în ansamblul său.

Conform principiilor enunțate în preambulul prezentului tratat, asocierea trebuie să permită în primul rînd favorizarea intereselor și prosperității locuitorilor acestor țări și teritorii, pentru a atinge dezvoltarea economică, socială și culturală la care aspiră.

*) Danemarca a fost inclusă în această enumerare prin art. 2 din Tratatul Groenlandei (1985).

**) Marea Britanie a fost inclusă în această enumerare în 1973, prin articolul 24 din Tratatul de aderare (DA AA DK/IRL/UK).

Art. 132. -

Asocierea are următoarele obiective:

(1) Statele membre aplică schimburilor comerciale cu aceste țări și teritorii regimul pe care și-l acordă între ele în virtutea prezentului tratat.

(2) Fiecare țară sau teritoriu aplică schimburilor comerciale cu statele membre și cu celelalte țări și teritorii regimul pe care îl aplică statului european cu care întreține relații speciale.

(3) Statele membre contribuie la investițiile necesare pentru dezvoltarea progresivă a acestor țări și teritorii.

(4) Pentru investițiile finanțate de Comunitate, participarea la licitații de adjudecare și la furnizări este deschisă, în condiții egale, tuturor persoanelor fizice și juridice care au cetățenia, respectiv naționalitatea statelor membre sau a țărilor și teritoriilor.

(5) Sub rezerva dispozițiilor speciale adoptate în virtutea articolului 136, în relațiile dintre statele membre și aceste țări și teritorii, dreptul de stabilire al cetățenilor și al societăților este reglementat conform dispozițiilor și procedurilor prevăzute în capitolul referitor la dreptul de stabilire și pe o bază nediscriminatorie.

Art. 133. -

(1) Importurile care provin din aceste țări și teritorii beneficiază la intrarea în statele membre de eliminarea totală a drepturilor vamale care intervine progresiv între statele membre conform dispozițiilor prezentului tratat.

(2) La intrarea în fiecare țară sau teritoriu, drepturile vamale aplicate importurilor din statele membre sau din alte țări și teritorii se elimină progresiv, conform dispozițiilor articolelor 12, 13, 14, 15 și 17.

(3) Totuși, țările și teritoriile pot să perceapă drepturi vamale care corespund necesităților dezvoltării și industrializării lor sau drepturi vamale cu caracter fiscal care constituie venituri bugetare.

Totuși, drepturile vamale prevăzute de alineatul de mai sus se reduc progresiv pînă la nivelul celor aplicate importurilor de produse care provin din statul membru cu care țara sau teritoriul întreține relații speciale. Procentajele și ritmul reducerilor prevăzute în prezentul tratat sînt aplicabile și diferenței existente între drepturile vamale aplicate la intrarea în țara sau teritoriul importator a unui produs care provine din statul membru care se află în relații speciale cu țara sau teritoriul și drepturile vamale aplicate unui produs care provine din Comunitate.

(4) Paragraful 2 nu se aplică țărilor și teritoriilor care, în virtutea unor obligații internaționale speciale, aplică deja la intrarea în vigoare a prezentului tratat un tarif vamal nediscriminatoriu.

(5) Stabilirea sau modificarea drepturilor vamale aplicate mărfurilor importate în aceste țări sau teritorii nu trebuie să creeze, în drept sau în fapt, o discriminare directă sau indirectă între importurile provenind din diferite state membre.

Art. 134. -

Dacă nivelul drepturilor vamale aplicabile mărfurilor care provin dintr-un stat terț la intrarea într-o țară sau un teritoriu este de natură a provoca distorsiuni în circulația mărfurilor în detrimentul unuia din statele membre și dacă s-au aplicat dispozițiile paragrafului 1 al articolului 133, statul membru vizat poate cere Comisiei să propună celorlalte state membre măsurile necesare pentru remedierea situației.

Art. 135. -

Sub rezerva dispozițiilor care guvernează sănătatea publică, securitatea publică și ordinea publică, libertatea de circulație a lucrătorilor din țări și teritorii în statele membre și a lucrătorilor din statele membre în țări și teritorii este reglementată prin convenții ulterioare, care pretind unanimitatea statelor membre.

Art. 136. -

Pentru o primă perioadă de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, modalitățile și procedura de asociere între țări și teritorii și Comunitate se stabilesc printr-o convenție de aplicare, anexă la prezentul tratat.

Înainte de expirarea convenției prevăzute în alineatul de mai sus, Consiliul, hotărînd în unanimitate, pe baza experienței acumulate și a principiilor înscrise în prezentul tratat, stabilește dispozițiile privitoare la o nouă perioadă.

Art. 136 bis. -

Dispozițiile articolelor 131-136 sînt aplicabile Groenlandei sub rezerva dispozițiilor specifice pentru Groenlanda care figurează în protocolul asupra regimului special aplicabil Groenlandei, anexă la prezentul tratat.*)

*) Articol introdus de art. 3 din Tratatul Groenlandei.

Partea a cincea INSTITUȚIILE COMUNITĂȚII

Titlul I Dispoziții instituționale

Capitolul 1 Instituțiile

Secțiunea 1 Parlamentul European

Art. 137. -

Parlamentul European, compus din reprezentanți ai popoarelor statelor reunite în Comunitate, exercită puterile care îi sînt atribuite prin prezentul tratat.*)

*) Modificat prin art. G.39 TUE; textul inițial se referea la "Adunare" și la "puteri de deliberare și de control".

Art. 138. -

(Paragrafele 1 și 2 au devenit caduce la data de 17 iulie 1979, conform dispozițiilor articolului 14 al actului privind alegerea reprezentanților în Parlamentul European).

[A se vedea primul articol al actului anterior citat, care are următorul cuprins:

1. Reprezentanții popoarelor sînt aleși în Parlamentul European prin vot universal direct.] Jurisprudență (3)

[A se vedea articolul 2 al actului anterior citat, care are următorul conținut:

2. Numărul reprezentanților aleși în fiecare stat este fixat după cum urmează*): Jurisprudență (3)

Belgia .................... 25 Danemarca ................. 16 Germania .................. 99 Grecia .................... 25 Spania .................... 64 Franța .................... 87 Irlanda ................... 15 Italia .................... 87 Luxemburg ................. 6 Olanda .................... 31 Austria ................... 21 Portugalia ................ 25 Finlanda .................. 16 Suedia .................... 22 Marea Britanie ............ 87. ]

(3) Parlamentul European elaborează proiecte în vederea organizării de alegeri prin vot universal direct după o procedură uniformă în toate statele membre**).

Consiliul, hotărînd în unanimitate, după avizul conform al Parlamentului European care se pronunță cu majoritatea membrilor săi, stabilește dispozițiile pe care le recomandă spre adoptare statelor membre, conform normelor lor constituționale***).

*) Textul rezultă din Actul privind condițiile de adeziune a Republicii Austriei, a Republicii Finlandei și a Regatului Suediei din 24 iunie 1994 și din art. 5 al deciziei de adaptare al acestui act.

**) A se vedea și art. 7 paragraful 1 al actului privind alegerea reprezentanților în Parlamentul European.

***) Modificat prin art. G.40 TUE; inițial, art. 138.(3).2 nu prevedea avizul conform al Parlamentului European.

Art. 138A. -

Partidele politice la nivel european sînt importante ca factori de integrare în cadrul Uniunii. Ele contribuie la formarea unei conștiințe europene și la exprimarea voinței politice a cetățenilor Uniunii.*)

*) Introdus de art. G.41 TUE.

Art. 138B. -

În măsura în care prezentul tratat o prevede, Parlamentul European participă la procesul care conduce la adoptarea actelor comunitare prin exercitarea atribuțiilor sale în cadrul procedurilor stabilite în articolele 189 B și 189 C, precum și prin emiterea de avize conforme sau de avize consultative.

Parlamentul European, hotărînd cu majoritatea membrilor săi, poate solicita Comisiei să prezinte orice propunere adecvată în problemele în care consideră necesară elaborarea unui act comunitar în vederea aplicării prezentului tratat.*)

*) Introdus de art. G.41 TUE.

Art. 138C. -

În îndeplinirea sarcinilor sale, Parlamentul European, la cererea unui sfert din membrii săi, poate constitui o comisie temporară de anchetă pentru a examina, fără a aduce atingere atribuțiilor conferite de prezentul tratat altor instituții sau organe, învinuiri privind contravenții sau administrare defectuoasă în aplicarea dreptului comunitar, cu excepția cazului în care faptele afirmate se află în fața organelor jurisdicționale și atît timp cît procedura jurisdicțională nu a fost încheiată.

Comisia temporară de anchetă își încetează existența prin depunerea raportului său.

Modalitățile de exercitare a dreptului de anchetă sînt determinate de comun acord de Parlamentul European, de Consiliu și de Comisie.*)

*) Introdus de art. G.41 TUE.

Art. 138D. -

Orice cetățean al Uniunii și orice persoană fizică sau juridică, cu reședința sau sediul statutar într-un stat membru, are dreptul de a adresa Parlamentului European, individual sau în asociere cu alți cetățeni sau cu alte persoane, o petiție asupra unui subiect care ține de domeniile de activitate ale Comunității și care îl/o privește în mod direct.

*) Introdus de art. G.41 TUE.

Art. 138E. -

(1) Parlamentul European desemnează un Ombudsman, împuternicit să primească plîngeri de la orice cetățean al Uniunii sau de la orice persoană fizică sau juridică cu reședința sau sediul statutar într-un stat membru, care privesc cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor sau organelor comunitare, cu excepția Curții de Justiție și a Tribunalului de primă instanță aflate în exercițiul funcțiunilor jurisdicționale.

Conform misiunii sale, Ombudsmanul conduce anchetele pe care le consideră justificate, fie din proprie inițiativă, fie pe baza plîngerilor care i-au fost prezentate direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului European, cu excepția cazului în care faptele afirmate fac obiectul unei proceduri jurisdicționale. În cazul în care Ombudsmanul a constatat un caz de administrare defectuoasă, el sesizează instituția în cauză, care dispune de un termen de trei luni pentru a-i comunica poziția. Ombudsmanul transmite apoi un raport Parlamentului European și instituției vizate. Persoana care a formulat plîngerea este informată despre rezultatul acestor anchete.

În fiecare an, Ombudsmanul prezintă un raport Parlamentului European în legătură cu rezultatele anchetelor sale.

(2) Ombudsmanul este numit după fiecare alegere a Parlamentului European, pentru durata legislaturii. Mandatul văd poate fi reînnoit.

Ombudsmanul poate fi destituit de Curtea de Justiție, la cererea Parlamentului European, dacă nu mai îndeplinește condițiile necesare exercițiului funcțiilor sale sau se află în culpă gravă.

(3) Ombudsmanul își exercită funcțiile în deplină independență. În îndeplinirea îndatoririlor sale, el nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la vreun organism. Pe durata funcțiilor sale Ombudsmanul nu poate exercita nici o altă activitate profesională, fie ea remunerată sau neremunerată.

(4) Parlamentul European stabilește statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului, după avizul Comisiei și cu aprobarea Consiliului, care hotărăște cu majoritate calificată.*)

*) Introdus de art. G.41 TUE.

Art. 139. -

Parlamentul European ține o sesiune anuală. El se reunește de plin drept în a doua zi de marți a lunii martie*).

*) Modificat prin art. 27.1 din Tratatul de fuziune.

Parlamentul European se poate reuni în sesiune extraordinară la cererea majorității membrilor săi, a Consiliului sau a Comisiei.

Art. 140. -

Parlamentul European își desemnează dintre membrii săi președintele și biroul.

Membrii Comisiei pot asista la toate ședințele și, la cererea lor, vorbesc în numele acesteia.

Comisia răspunde oral sau în scris la întrebările care îi sînt adresate de Parlamentul European sau de membrii acestuia.

Consiliul este audiat de Parlamentul European în condițiile stabilite în regulamentul său intern.

Art. 141. -

Cu excepția dispozițiilor contrare ale prezentului tratat, Parlamentul European hotărăște cu majoritatea absolută a voturilor exprimate.

Cvorumul este stabilit prin regulamentul intern.

Art. 142. -

Parlamentul European adoptă regulamentul său intern, hotărînd cu majoritatea membrilor săi.

Actele Parlamentului European sînt publicate în condițiile prevăzute de acest regulament.

Art. 143. -

Parlamentul European dezbate în ședință publică raportul general anual prezentat de Comisie.

Art. 144. -

Parlamentul European, sesizat cu o moțiune de cenzură asupra activității Comisiei, nu se poate pronunța asupra acesteia decît după cel puțin trei zile de la depunerea sa și numai prin vot public.

Dacă moțiunea de cenzură este adoptată cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate care reprezintă majoritatea membrilor Parlamentului European, membrii Comisiei trebuie să demisioneze în bloc. Ei continuă să gestioneze afacerile curente pînă în momentul înlocuirii lor conform articolului 158. În acest caz, mandatul membrilor Comisiei numiți pentru a-i înlocui expiră la data la care ar fi trebuit să expire mandatul membrilor obligați să demisioneze în bloc*).

*) A treia frază a acestui alineat a fost introdusă prin art. G.42 TUE.

Secțiunea 2 Consiliul

Art. 145. -

Pentru asigurarea realizării obiectivelor fixate de prezentul tratat și în condițiile prevăzute de acesta, Consiliul:

- asigură coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre;

- dispune de putere de decizie;

- prin actele pe care le adoptă, conferă Comisiei atribuțiile de executare a normelor stabilite de Consiliu. Consiliul poate supune exercițiul acestor atribuții unor modalități. De asemenea, în anumite cazuri specifice, el își poate rezerva dreptul de a exercita direct atribuții de executare. Modalitățile susmenționate trebuie să corespundă principiilor și normelor stabilite în prealabil de Consiliu, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și cu avizul prealabil al Parlamentului European.

Art. 146. -

Consiliul este format din cîte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru, abilitat să angajeze guvernul acelui stat membru.

Președinția este exercitată pe rînd de fiecare stat membru al Consiliului, pe o durată de șase luni, în ordinea fixată de Consiliu, care hotărăște în unanimitate.*)

*) Acest text al art. 146 rezultă din art. G.43 TUE, iar alineatul 2 a fost modificat după lărgirea din 1995, prin art. 12 al AA A/FIN/SUE.

Art. 147. -

Consiliul se întrunește la convocarea președintelui său, din inițiativa acestuia, a unuia din membrii săi sau ai Comisiei.*)

*) Textul inițial al acestui articol a fost abrogat de art. 7 din Tratatul de fuziune și a format art. 3 al acestui tratat, păstrîndu-și conținutul. A fost reîncorporat în Tratatul CEE prin art. G.44 TUE.

Art. 148. - Jurisprudență (1)

(1) Cu excepția dispozițiilor contrare ale prezentului tratat, Consiliul hotărăște cu majoritatea membrilor săi.

(2) Cînd pentru adoptarea unui act al Consiliului este necesară o majoritate calificată, voturile membrilor sînt ponderate astfel:

Belgia ...................... 5 Danemarca ................... 3 Germania ................... 10 Grecia ...................... 5 Spania ...................... 8 Franța ..................... 10 Irlanda ..................... 3 Italia ..................... 10 Luxemburg ................... 2 Olanda ...................... 5 Austria ..................... 4 Portugalia .................. 5 Finlanda .................... 3 Suedia ...................... 4 Marea Britanie ............. 10.

Pentru adoptarea actelor Consiliului sînt necesare cel puțin:

- șaizeci și două de voturi cînd, în virtutea prezentului tratat, ele trebuie adoptate la propunerea Comisiei;

- șaizeci și două de voturi care exprimă acordul a cel puțin zece membri, în celelalte cazuri*).

(3) Abținerile membrilor prezenți sau reprezentați nu împiedică Consiliul să adopte acte care necesită unanimitatea.

*) Modificările acestui paragraf sînt determinate conform art. 15 al Actului referitor la condițiile de adeziune ale Republicii Austriei, ale Republicii Finlandei și ale Regatului Suediei, adaptat în virtutea art. 8 al DA AA A/FIN/SUE.

Art. 149. -

(abrogat).*)

*) Abrogat de art. G.46 TUE.

Art. 150. -

În caz de vot, nici un membru al Consiliului nu poate reprezenta decît pe unul dintre ceilalți membri.

Art. 151. -

(1) Un comitet compus din reprezentanți permanenți ai statelor membre are obligația să pregătească lucrările Consiliului și să îndeplinească sarcinile care îi sînt încredințate de acesta.

(2) Consiliul este asistat de un Secretariat general, aflat sub conducerea unui secretar general. Secretarul general este numit de Consiliu, care hotărăște în unanimitate.

Consiliul decide asupra organizării Secretariatului general.

(3) Consiliul își adoptă regulamentul intern.*)

*) Modificat de art. G.46 TUE.

Art. 152. -

Consiliul poate cere Comisiei să realizeze orice studiu pe care îl consideră oportun pentru realizarea obiectivelor comune și să-i prezinte orice propunere adecvată.

Art. 153. -

Consiliul stabilește statutul comitetelor prevăzute de prezentul tratat cu avizul prealabil al Comisiei.

Art. 154. -

Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, stabilește remunerațiile, indemnizațiile și pensiile președintelui și ale membrilor Comisiei, ale președintelui, judecătorilor, avocaților generali și grefierului Curții de Justiție. De asemenea, Consiliul stabilește, cu aceeași majoritate, orice indemnizație care ține loc de remunerație.*)

*) Acest articol a fost redactat în forma de mai sus, după care a fost abrogat de art. 7 din Tratatul de fuziune, formînd textul art. 6 al acestui tratat. Articolul a fost reintrodus în Tratatul CE prin art. G.47 TUE.

Secțiunea 3 Comisia

Art. 155. -

Pentru asigurarea funcționării și dezvoltării pieței comune, Comisia:

- veghează la aplicarea dispozițiilor prezentului tratat și a măsurilor luate de instituții în virtutea acestuia;

- formulează recomandări sau avize în materiile care fac obiectul prezentului tratat, dacă acesta prevede în mod expres sau dacă Comisia le consideră necesare;

- dispune de putere de decizie proprie și participă la procesul de formare a actelor Consiliului și Parlamentului European, în condițiile prevăzute de prezentul tratat;

- exercită atribuțiile conferite de Consiliu pentru aplicarea normelor stabilite de acesta.

Art. 156. -

Comisia publică în fiecare an, cu cel puțin o lună înainte de deschiderea sesiunii Parlamentului European, un raport general asupra activității Comunității.*)

*) Acest articol a cunoscut aceleași modificări ca și art. 154, în virtutea art. 18 și art. 19 din Tratatul de fuziune și al art. G.48 TUE.

Art. 157. -

(1) Comisia este compusă din douăzeci de membri, aleși pe baza competenței lor generale și care oferă toate garanțiile de independență.

Numărul membrilor Comisiei poate fi modificat de Consiliu, hotărînd în unanimitate. Numai cetățenii statelor membre pot fi membri ai Comisiei.

În componența Comisiei trebuie să intre cel puțin un cetățean din fiecare stat membru, fără ca numărul membrilor care au cetățenia aceluiași stat membru să fie mai mare de doi.

(2) Membrii Comisiei își exercită funcțiile în deplină independență, în interesul general al Comunității.

În realizarea îndatoririlor lor, ei nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la vreun guvern și nici de la un alt organism. Ei se abțin de la orice act incompatibil cu îndatoririle lor. Fiecare stat membru se angajează să respecte acest principiu și să nu influențeze membrii Comisiei în îndeplinirea sarcinilor lor.

Pe durata funcției lor, membrii Comisiei nu pot exercita nici o altă activitate profesională, fie ea remunerată sau neremunerată. La preluarea funcției, ei se angajează solemn ca, pe durata exercitării funcției și după încetarea ei, să îndeplinească obligațiile care rezultă din funcție, mai ales datoria de a manifesta onestitate și circumspecție în acceptarea anumitor poziții sau avantaje după încetarea funcției lor. În cazul încălcării acestor obligații, Curtea de Justiție, sesizată de Consiliu sau de Comisie, poate, după caz, să destituie membrul în cauză, în condițiile articolului 160, sau să-l declare decăzut din dreptul la pensie sau la alte avantaje care îl înlocuiesc.

*) Modificat la 1 ianuarie 1995, după adeziunea Austriei, Finlandei și Suediei (art. 9 din DA AA A/FIN/SUE).

Art. 158. -

(1) Membrii Comisiei sînt numiți pe o perioadă de cinci ani, conform procedurii prevăzute în paragraful 2, sub rezerva articolului 144, dacă este cazul.

Mandatul lor poate fi reînnoit.

(2) Guvernele statelor membre desemnează, de comun acord, după consultarea Parlamentului European, persoana pe care intenționează să o numească președinte al Comisiei.

Guvernele statelor membre, consultîndu-se cu președintele desemnat, desemnează celelalte persoane pe care intenționează să le numească drept membri ai Comisiei.

Președintele și ceilalți membri ai Comisiei astfel desemnați sînt supuși, ca organ colegial, unui vot de aprobare al Parlamentului European. După aprobarea Parlamentului European, președintele și ceilalți membri ai Comisiei sînt numiți, de comun acord, de guvernele statelor membre.

(3) Paragrafele 1 și 2 se aplică pentru prima dată președintelui și celorlalți membri ai Comisiei al căror mandat începe la 7 ianuarie 1995.

Președintele și ceilalți membri ai Comisiei al căror mandat începe la 7 ianuarie 1993, sînt numiți de comun acord de guvernele statelor membre. Mandatul lor încetează la 6 ianuarie 1995.*)

*) Modificat de art. G.48 TUE.

Art. 159. -

Cu excepția reînnoirilor obișnuite sau din cauză de deces, funcția membrilor Comisiei încetează în mod individual, prin demisie voluntară sau din oficiu.

Cel în cauză este înlocuit pentru durata rămasă din mandat de un nou membru, numit de comun acord de guvernele statelor membre. Consiliul, hotărînd în unanimitate, poate decide că nu este cazul ca înlocuirea să aibă loc.

În caz de demisie sau de deces, președintele este înlocuit pentru durata rămasă din mandat. Pentru înlocuirea sa este aplicabilă procedura prevăzută de articolul 158, paragraful 2.

În afară de cazul demiterii prevăzute de articolul 160, membrii Comisiei rămîn în funcție pînă cînd sînt înlocuiți.*)

*) Modificat de art. G.48 TUE.

Art. 160. -

La cererea Consiliului sau a Comisiei, orice membru al Comisiei poate fi declarat demis de Curtea de Justiție, dacă nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru exercițiul funcțiilor sale sau dacă este în culpă gravă.*)

*) Abrogat de art. 13 din Tratatul de fuziune, reintrodus de art. G.48 TUE.

Art. 161. -

Comisia poate numi unul sau doi vicepreședinți dintre membrii săi.*)

*) Textul inițial al articolului a fost abrogat de art. 14 din Tratatul de fuziune. Articolul a fost reintrodus cu acest conținut modificat, prin art. G.48 TUE.

Art. 162. -

(1) Consiliul și Comisia se consultă reciproc și stabilesc, de comun acord, modalitățile de colaborare.

(2) Comisia stabilește regulamentul său intern, pentru a asigura funcționarea sa și a serviciilor sale, în condițiile prevăzute de prezentul tratat. Ea asigură publicarea acestui regulament.*)

*) Textul inițial a fost înlocuit de art. 15 și art. 16 din Tratatul de fuziune, avînd aceeași redactare; a fost reintrodus prin art. G.48 TUE.

Art. 163. -

Comisia hotărăște cu majoritatea numărului de membri prevăzut de articolul 157.

Comisia nu este întrunită în mod valabil, decît în prezența numărului de membri fixat de regulamentul intern.*)

*) Articolul a fost abrogat de art. 19 din Tratatul de fuziune și a fost înlocuit, fără a fi modificat, de art. 16 al acestuia. A fost reintrodus în Tratatul CE prin art. G.48 TUE.

Secțiunea 4 Curtea de Justiție

Art. 164. -

Curtea de Justiție asigură respectarea dreptului în interpretarea și aplicarea prezentului tratat.

Art. 165. -

Curtea de Justiție este formată din cincisprezece judecători*).

Curtea de Justiție se întrunește în ședință plenară. Totuși, ea poate crea în cadrul său camere, formate fiecare din trei, cinci sau șapte judecători, fie pentru anumite măsuri de instrucție, fie pentru a judeca anumite categorii de cauze, în condițiile prevăzute în acest scop de regulament.

La solicitarea unui stat membru sau a unei instituții comunitare care este parte în proces, Curtea de Justiție se întrunește în ședință plenară.

La cererea Curții, Consiliul, hotărînd în unanimitate, poate mări numărul judecătorilor și poate efectua adaptările necesare alineatului 2 și 3 din prezentul articol și alineatului 2 din articolul 167.

*) Textul alineatului a fost modificat cu ocazia adeziunii Austriei, Finlandei și Suediei (art. 7 al AA A/FIN/SUE și art. 10 al DA 95).

Art. 166. -

Curtea de Justiție este asistată de opt avocați generali. Totuși, un al nouălea avocat general este desemnat de la data aderărilor, pînă la 6 octombrie 2000*).

Avocatul general are datoria să prezinte în mod public, cu deplină imparțialitate și independență, concluzii motivate asupra cauzelor aduse în fața Curții de Justiție, în scopul de a o asista în îndeplinirea misiunii sale, astfel cum este definită în articolul 164.

La cererea Curții de Justiție, Consiliul, hotărînd în unanimitate, poate mări numărul avocaților generali și poate efectua adaptările necesare alineatului 3 din articolul 167.

*) Inițial au fost doi avocați generali. Numărul lor a fost mărit, succesiv, la patru - ca urmare a lărgirii din 1973, la șase - ca urmare a lărgirii din 1986 și la opt în urma lărgirii din 1995 (art. 11 al DA AA A/FIN/SUE). A doua frază a alineatului a fost introdusă prin același articol 11.

Art. 167. -

Judecătorii și avocații generali sînt aleși dintre persoane care oferă toate garanțiile de independență și care întrunesc condițiile cerute pentru exercitarea celor mai înalte funcții juridice din țara lor, sau care sînt jurisconsulți de competență notorie; ei sînt numiți de comun acord de guvernele statelor membre, pe o perioadă de șase ani.

O reînnoire parțială a judecătorilor are loc din trei în trei ani. Reînnoirea afectează alternativ opt, respectiv șapte judecători*).

O reînnoire parțială a avocaților generali are loc din trei în trei ani. Reînnoirea afectează de fiecare dată trei avocați generali**).

Judecătorii și avocații generali care își încheie mandatul pot fi numiți din nou.

Judecătorii desemnează dintre ei președintele Curții de Justiție, pe o perioadă de trei ani. Mandatul său poate fi reînnoit.

*) Textul a fost modificat în repetate rînduri. Redactarea actuală rezultă din art. 21 al AA A/FIN/SUE și art. 11 al DA AA A/FIN/SUE.

**) Textul a fost modificat în repetate rînduri. Redactarea actuală rezultă din art. 21 al AA A/FIN/SUE și art. 11 al DA AA A/FIN/SUE.

Art. 168. -

Curtea de Justiție își numește grefierul și îi stabilește statutul.

Art. 168A. -

(1) Pe lîngă Curtea de Justiție funcționează un tribunal însărcinat cu soluționarea în primă instanță a anumitor categorii de acțiuni determinate în condițiile stabilite în paragraful 2; hotărîrea acestuia este supusă, în condițiile fixate de statut, recursului introdus în fața Curții de Justiție, limitat la probleme de drept. Tribunalul de Primă Instanță nu este competent să soluționeze chestiunile prejudiciare la care se referă articolul 177.

(2) La cererea Curții de Justiție și după consultarea Parlamentului European și a Comisiei, Consiliul, hotărînd în unanimitate, stabilește categoriile de acțiuni la care se referă paragraful 1 și compunerea Tribunalului de Primă Instanță, adaptează și completează, în măsura necesară, dispozițiile statutului Curții de Justiție. Cu excepția unei decizii contrare a Consiliului, dispozițiile prezentului tratat care privesc Curtea de Justiție și mai ales dispozițiile Protocolului asupra statutului Curții de Justiție sînt aplicabile și Tribunalului de Primă Instanță.

(3) Membrii Tribunalului de Primă Instanță sînt aleși dintre persoane care oferă toate garanțiile de independență și care au capacitatea cerută pentru exercitarea funcțiilor jurisdicționale; ei sînt numiți de comun acord de guvernele statelor membre, pe o perioadă de șase ani. O reînnoire parțială are loc din trei în trei ani. La încetarea mandatului, membrii pot fi numiți din nou.

(4) Tribunalul de Primă Instanță stabilește regulamentul său de procedură în acord cu Curtea de Justiție. Acest regulament de procedură este supus aprobării unanime a Consiliului.*)

*) Modificat prin art. G.50 TUE.

Art. 169. -

În cazul în care Comisia consideră că un stat membru nu și-a îndeplinit obligațiile care îi incumbă în virtutea prezentului tratat, emite un aviz motivat cu privire la acest subiect, după ce a dat statului respectiv posibilitatea să-și prezinte observațiile.

Dacă statul în cauză nu se conformează acestui aviz în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiție.

Art. 170. -

Fiecare stat membru poate sesiza Curtea de Justiție dacă presupune că un alt stat membru nu și-a îndeplinit obligațiile care îi incumbă în virtutea prezentului tratat.

Înainte ca un stat membru să introducă împotriva unui alt stat membru o acțiune întemeiată pe o pretinsă încălcare a obligațiilor care îi incumbă în virtutea prezentului tratat, el trebuie să sesizeze Comisia.

Comisia emite un aviz motivat după ce li s-a dat posibilitatea statelor în cauză să-și prezinte în contradictoriu observațiile scrise și orale.

Dacă Comisia nu a emis avizul în termen de trei luni de la cerere, lipsa acestuia nu împiedică sesizarea Curții de Justiție.

Art. 171. -

(1) În cazul în care Curtea de Justiție constată că un stat membru nu și-a îndeplinit vreuna din obligațiile care îi incumbă în virtutea prezentului tratat, acest stat este ținut să ia măsurile necesare pentru a se conforma hotărîrii Curții de Justiție.*)

(2) În cazul în care Comisia consideră că statul în cauză nu a luat aceste măsuri, ea emite, după ce a dat acestui stat posibilitatea să-și prezinte observațiile, un aviz motivat, precizînd punctele asupra cărora statul membru în cauză nu s-a conformat hotărîrii Curții de Justiție.

În cazul în care statul membru în cauză nu a luat măsurile pe care le implică executarea hotărîrii Curții în termenul fixat de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiție. Ea stabilește cuantumul sumei forfetare sau al penalității pe care o consideră adecvată circumstanțelor și care urmează să fie plătite de statul membru vizat.

În cazul în care Curtea de Justiție constată că statul membru nu s-a conformat hotărîrii sale, ea îi poate impune plata unei sume forfetare sau a unei penalități.

Această procedură nu aduce atingere articolului 170.*)

*) Modificat prin art. G.51 TUE (textul inițial nu conținea decît paragraful 1).

Art. 172. -

Regulamentele adoptate împreună de Parlamentul European și de Consiliu în virtutea dispozițiilor prezentului tratat, pot atribui Curții de Justiție o competență de plină jurisdicție în privința sancțiunilor prevăzute în aceste regulamente.*)

*) Modificat prin art. G.52 TUE.

Art. 173. -

Curtea de Justiție controlează legalitatea actelor adoptate împreună de Parlamentul European și Consiliu, actele Consiliului, Comisiei și ale BCE - altele decît recomandările și avizele - și actele Parlamentului European, destinate să producă efecte juridice față de terți.

În acest scop, Curtea este competentă să se pronunțe asupra acțiunilor formulate de un stat membru, Consiliu sau Comisie, întemeiate pe necompetență, pe încălcarea unei cerințe procedurale substanțiale, pe încălcarea prezentului tratat sau a oricărei norme de drept privind aplicarea sa și pe abuzul de putere.

În aceleași condiții, Curtea este competentă să se pronunțe asupra acțiunilor introduse de Parlamentul European și de BCE pentru protejarea prerogativelor lor.

Orice persoană fizică sau juridică poate introduce, în aceleași condiții, o acțiune împotriva deciziilor al căror destinatar este și împotriva deciziilor care, deși îmbracă forma unui regulament sau a unei decizii adresate unei alte persoane, o privesc în mod direct și individual.

Acțiunile prevăzute în prezentul articol trebuie să fie introduse în termen de două luni socotit, după caz, de la publicarea actului, de la comunicarea sa reclamantului, sau, în lipsă, de la data la care reclamantul a luat cunoștință de actul respectiv.

Art. 174. -

În cazul în care acțiunea este întemeiată, Curtea de Justiție declară actul contestat nul și neavenit.

Totuși, în ceea ce privește regulamentele, Curtea de Justiție indică, în cazul în care consideră necesar, care efecte ale regulamentului anulat trebuie considerate ca definitive.

Art. 175. -

Dacă, prin încălcarea prevederilor prezentului tratat, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia nu acționează, statele membre și alte instituții ale Comunității pot sesiza Curtea de Justiție pentru a constata această încălcare.

Această acțiune este admisibilă numai dacă instituția în cauză a fost invitată în prealabil să acționeze. Dacă la expirarea unui termen de două luni de la această invitație instituția nu și-a precizat poziția, acțiunea poate fi introdusă într-un nou termen de două luni.

În condițiile stabilite în alineatele precedente, orice persoană fizică sau juridică poate sesiza Curtea de Justiție cu o plîngere împotriva unei instituții a Comunității care a omis să-i adreseze un act, altul decît o recomandare sau un aviz.

Curtea de Justiție este competentă, în aceleași condiții, să soluționeze acțiunile introduse de BCE în domeniile care țin de competența sa sau intentate împotriva ei*).

*) Al patrulea alineat și mențiunea privind Parlamentul European din primul alineat au fost adăugate prin art. G.54 TUE.

Art. 176. -

Instituția sau instituțiile de la care emană actul anulat sau a căror omisiune a fost declarată contrară prezentului tratat, sînt obligate să ia măsurile necesare pentru a executa hotărîrea Curții de Justiție.

Această obligație nu aduce atingere celei care poate rezulta din aplicarea alineatului 2 din articolul 215.

De asemenea, prezentul articol se aplică și BCE.*)

*) Articol modificat prin art. G.55 TUE, care a adăugat al treilea alineat. De asemenea, textul inițial al primului alineat era redactat astfel: "Instituția de la care emană... este obligată...".

Art. 177. -

Curtea de Justiție este competentă să hotărască, cu titlu prejudiciar:

a) asupra interpretării prezentului tratat;

b) asupra validității și interpretării actelor adoptate de instituțiile Comunității și de BCE*);

*) Menționarea BCE a fost adăugată prin art. G.56 TUE.

c) asupra interpretării statutelor organismelor create printr-un act al Consiliului, dacă statutele prevăd aceasta.

Cînd o asemenea chestiune este ridicată în fața unei instanțe dintr-un stat membru, această instanță, în cazul în care consideră că pentru a statua este necesară o decizie asupra acestei chestiuni, poate cere Curții de Justiție să dea o hotărîre în acest sens.

Cînd o asemenea chestiune este ridicată într-o cauză pendinte în fața unei instanțe naționale ale cărei hotărîri nu pot face obiectul unei căi de atac în dreptul intern, această instanță este obligată să sesizeze Curtea de Justiție.

Art. 178. -

Curtea de Justiție este competentă să soluționeze litigiile care au ca obiect repararea daunelor prevăzute de alineatul 2 din articolul 215.

Art. 179. -

Curtea de Justiție este competentă să hotărască asupra oricărui litigiu între Comunitate și funcționarii săi, în limitele și condițiile determinate în statut sau care rezultă din regimul aplicabil funcționarilor.

Art. 180. -

Curtea de Justiție este competentă, în limitele arătate mai jos, să soluționeze litigiile privind:

a) executarea obligațiilor statelor membre care rezultă din statutul Băncii Europene de Investiții. În această privință, Consiliul de administrație al băncii dispune de puterile recunoscute Comisiei prin articolul 169;

b) măsurile adoptate de Consiliul guvernatorilor Băncii Europene de Investiții. Fiecare stat membru, Comisia și Consiliul de administrație al băncii pot să introducă acțiuni în această materie, în condițiile prevăzute în articolul 173.

c) măsurile adoptate de Consiliul de administrație al Băncii Europene de Investiții. Acțiunile împotriva acestor măsuri pot fi introduse în condițiile prevăzute de articolul 173, numai de statele membre sau de Comisie și numai pentru încălcarea formelor prevăzute în articolul 21, paragrafele 2 și 5-7 din statutul băncii;

d) executarea de băncile centrale naționale a obligațiilor care rezultă din prezentul tratat și din statutul SEBC. În această privință, Consiliul BCE dispune față de băncile centrale naționale de puterile recunoscute Comisiei față de statele membre prin articolul 169. În cazul în care Curtea de Justiție constată că o bancă centrală nu și-a îndeplinit una din obligațiile care îi incumbă în virtutea prezentului tratat, această bancă este obligată să ia măsurile necesare pentru a se conforma hotărîrii Curții de Justiție.*)

*) Dispozițiile prevăzute la litera d) au fost adăugate prin art. G.57.

Art. 181. -

Curtea de Justiție este competentă să hotărască în virtutea unei clauze compromisorii inserate într-un contract de drept public sau de drept privat, încheiat de Comunitate, sau în numele Comunității.

Art. 182. -

Curtea de Justiție este competentă să soluționeze orice diferend între statele membre în legătură cu obiectul prezentului tratat, dacă diferendul îi este dedus în virtutea unui compromis.

Art. 183. -

Litigiile în care Comunitatea este parte nu pot fi sustrase, pe acest motiv, competenței instanțelor naționale, cu excepția cazurilor în care competența este atribuită Curții de Justiție prin prezentul tratat.

Art. 184. -

În pofida expirării termenului prevăzut în alineatul 5 din articolul 173, în cazul unui litigiu care privește un regulament adoptat împreună de Parlamentul European și de Consiliu sau un regulament al Consiliului, al Comisiei sau al BCE, orice parte se poate prevala de mijloacele prevăzute în alineatul 2 din articolul 173 pentru a invoca în fața Curții de Justiție inaplicabilitatea acestui regulament.*)

*) Modificat prin art. G.58 TUE.

Art. 185. -

Acțiunile introduse la Curtea de Justiție nu au efect suspensiv. Totuși, dacă Curtea de Justiție consideră necesar, în funcție de circumstanțe, poate să dispună suspendarea executării actului contestat.

Art. 186. -

În cauzele cu care este sesizată, Curtea de Justiție poate dispune măsurile provizorii necesare.

Art. 187. -

Hotărîrile Curții de Justiție au forță executorie în condițiile fixate de articolul 192.

Art. 188. -

Statutul Curții de Justiție este stabilit printr-un protocol separat.

Consiliul, hotărînd în unanimitate, la cererea Curții de Justiție și după consultarea Comisiei și a Parlamentului European, poate modifica dispozițiile titlului III din statut*).

Curtea de Justiție își stabilește regulamentul de procedură. Acest regulament este supus aprobării unanime a Consiliului.

*) Alineat introdus prin art. 12 AUE.

Secțiunea 5 Curtea de Conturi*)

*) Această secțiune a fost introdusă prin art. G.59 TUE. Cu această ocazie a fost introdus art. 188 A. Art. 188 B și art. 188 C sînt fostele articole 206 și 206 bis, adăugate Tratatului CE prin art. 15 și 16 ale Tratatului de modificare a anumitor dispoziții financiare din Tratatele instituind Comunitățile Europene și din Tratatul instituind un Consiliu unic și o Comisie unică a CE, din 22 iulie 1975.

Art. 188A. -

Curtea de Conturi asigură controlul conturilor.

Art. 188B. -

(1) Curtea de Conturi este compusă din cincisprezece membri*).

(2) Membrii Curții de Conturi sînt aleși dintre persoane care fac parte, sau au făcut parte din instituțiile de control extern din țările lor, sau care au o calificare specială pentru această funcție. Ei trebuie să ofere toate garanțiile de independență.

(3) Membrii Curții de Conturi sînt numiți pe o perioadă de șase ani de Consiliu, care hotărăște în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.

Totuși, cu ocazia primelor numiri, patru membri ai Curții de Conturi, desemnați prin tragere la sorți, primesc un mandat de patru ani.

Membrii Curții de Conturi pot fi numiți din nou.

Membrii Curții de Conturi aleg dintre ei președintele Curții de Conturi, pe o perioadă de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.

(4) Membrii Curții de Conturi își exercită funcțiile în deplină independență, în interesul general al Comunității.

În realizarea îndatoririlor lor, ei nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la vreun guvern sau de la un alt organism. Ei se abțin de la orice act incompatibil cu îndatoririle lor.

(5) Pe durata funcției lor, membrii Curții de Conturi nu pot exercita nici o altă activitate profesională, fie ea remunerată sau neremunerată. La preluarea funcției, ei se angajează solemn ca pe durata exercitării funcțiilor și după încetarea ei, să îndeplinească obligațiile care rezultă din funcția respectivă, mai ales datoria de a manifesta onestitate și circumspecție în acceptarea anumitor poziții sau avantaje după încetarea funcției lor.

(6) Cu excepția reînnoirilor obișnuite sau din cauză de deces, funcția membrilor Curții de Conturi încetează în mod individual prin demisie voluntară sau din oficiu, declarată de Curtea de Justiție conform paragrafului 7.

Cel în cauză este înlocuit pentru durata rămasă din mandat.

În afară de cazul demisiei din oficiu, membrii Curții de Conturi rămîn în funcție pînă cînd sînt înlocuiți.

(7) Membrii Curții de Conturi nu pot fi destituiți din funcțiile lor și nici nu pot fi declarați decăzuți din dreptul la pensie sau la alte avantaje care îl înlocuiesc, numai dacă Curtea de Justiție constată, la cererea Curții de Conturi, că au încetat să corespundă condițiilor cerute sau să îndeplinească obligațiile care decurg din funcția lor.

(8) Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, stabilește condițiile de angajare și, mai ales, remunerațiile, indemnizațiile și pensiile președintelui și ale membrilor Curții de Conturi. De asemenea, Consiliul stabilește, cu aceeași majoritate, orice indemnizație care ține loc de remunerație.

(9) Dispozițiile protocolului asupra privilegiilor și imunităților Comunităților Europene aplicabile judecătorilor de la Curtea de Justiție sînt, de asemenea, aplicabile membrilor Curții de Conturi.

*) În funcție de lărgirile succesive, numărul membrilor a fost fixat la nouă, zece, doisprezece și cincisprezece. A se vedea Actele de adeziune din 1982 și 1985 și art. 13 al DA AA A/FIN/SUE.

Art. 188C. -

(1) Curtea de Conturi examinează conturile tuturor veniturilor și cheltuielilor Comunității. De asemenea, examinează conturile tuturor veniturilor și cheltuielilor oricărui organism creat de Comunitate, în măsura în care actul fondator nu exclude acest control.

Curtea de Conturi prezintă Parlamentului European și Consiliului o declarație de asigurare privind fiabilitatea conturilor precum și legalitatea și regularitatea operațiilor subiacente.

(2) Curtea de Conturi examinează legalitatea și regularitatea veniturilor și cheltuielilor și asigură buna gestiune financiară.

Controlul veniturilor se efectuează atît pe baza sumelor stabilite ca datorate, cît și a vărsămintelor către Comunitate.

Controlul cheltuielilor se efectuează pe baza angajamentelor asumate precum și a plăților efectuate.

Aceste controale pot fi efectuate înainte de închiderea conturilor exercițiului financiar în cauză.

(3) Controlul are loc pe baza documentelor și, dacă este necesar, se desfășoară la fața locului, în celelalte instituții ale Comunității și în statele membre. Controlul în statele membre se realizează în colaborare cu instituțiile de control naționale sau, dacă acestea nu dispun de competențele necesare, cu serviciile naționale competente. Aceste instituții sau servicii aduc la cunoștiința Curții de Conturi dacă intenționează să participe la control.

Orice document sau orice informație, necesare pentru îndeplinirea misiunii Curții de Conturi, îi sînt comunicate, la cerere, de celelalte instituții ale Comunității și de instituțiile de control naționale sau, dacă acestea nu dispun de competențele necesare, de serviciile naționale competente.

(4) Curtea de Conturi întocmește un raport anual după încheierea fiecărui exercițiu financiar. Acest raport este transmis celorlalte instituții ale Comunității și este publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, alături de răspunsurile formulate de aceste instituții la observațiile Curții.

Totodată, Curtea de Conturi își poate prezenta în orice moment observațiile, mai ales sub forma rapoartelor speciale, asupra unor chestiuni specifice și poate emite avize la cererea uneia din celelalte instituții Comunitare.

Rapoartele anuale, rapoartele speciale sau avizele se adoptă cu majoritatea membrilor Curții de Conturi.

Ea asistă Parlamentul European și Consiliul în exercitarea funcției lor de control privind executarea bugetului.

Capitolul 2 Dispoziții comune mai multor instituții

Art. 189. - Jurisprudență (1)

Pentru îndeplinirea misiunii lor și în condițiile prevăzute de prezentul tratat, Parlamentul European împreună cu Consiliul, Consiliul și Comisia adoptă regulamente și directive, iau decizii și formulează recomandări sau avize*).

Regulamentul are aplicabilitate generală. El este obligatoriu în toate elementele sale și este direct aplicabil în toate statele membre.

Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar în ce privește rezultatul care trebuie atins, lăsînd autorităților naționale competența în privința formei și mijloacelor pentru atingerea rezultatului.

Decizia este obligatorie în toate elementele sale pentru cei cărora li se adresează.

Recomandările și avizele nu au forță obligatorie.

*) Modificat prin art. G.60 TUE.

Art. 189A. -

(1) Dacă, în virtutea prezentului tratat, un act al Consiliului este adoptat la propunerea Comisiei, Consiliul nu poate adopta un act care constituie un amendament la această propunere decît hotărînd în unanimitate, sub rezerva articolului 189 B, paragrafele 4 și 5.

(2) Cît timp Consiliul nu a hotărît, Comisia își poate modifica propunerea pe tot parcursul procedurilor care duc la adoptarea unui act comunitar.*)

*) Articol introdus prin art. G.61 TUE. Articolul 149 al textului inițial conținea dispoziții identice.

Art. 189B3. -

(1) Atunci cînd prezentul tratat face referire la acest articol pentru adoptarea unui act, este aplicabilă procedura următoare.

(2) Comisia prezintă o propunere Parlamentului European și Consiliului.

Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, după obținerea avizului Parlamentului European, adoptă o poziție comună. Poziția comună se comunică Parlamentului European. Consiliul informează pe larg Parlamentul European despre motivele care l-au determinat să adopte această poziție comună. Comisia informează pe larg Parlamentul European asupra poziției sale. Dacă, în termen de trei luni de la această comunicare, Parlamentul European:

a) aprobă această poziție comună, Consiliul adoptă definitiv actul în cauză conform acestei poziții comune;

b) nu s-a pronunțat, Consiliul adoptă actul în cauză conform poziției sale comune;

c) indică, cu majoritatea absolută a membrilor săi, intenția de a respinge poziția comună, informează imediat Consiliul cu privire la această intenție. Consiliul poate convoca Comitetul de conciliere prevăzut în paragraful 4, pentru a aduce precizări asupra poziției sale. Apoi, Parlamentul European fie confirmă cu majoritatea absolută a membrilor săi respingerea poziției comune, caz în care propunerea este reputat neadoptată, fie propune amendamente conform literei d) a prezentului paragraf;

d) propune, cu majoritatea absolută a membrilor săi, amendamente la poziția comună; textul astfel modificat este transmis Consiliului și Comisiei, care emit un aviz cu privire la aceste amendamente.

(3) Dacă, în termen de trei luni de la primirea amendamentelor Parlamentului European, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, aprobă toate amendamentele, el își modifică în consecință poziția comună și adoptă actul în cauză; totuși, Consiliul hotărăște în unanimitate asupra amendamentelor care au făcut obiectul unui aviz negativ al Comisiei. Dacă Consiliul nu adoptă actul respectiv, președintele Consiliului, în acord cu președintele Parlamentului European, convoacă fără întîrziere Comitetul de conciliere.

(4) Comitetul de conciliere, compus din membrii Consiliului sau reprezentanții lor și un număr egal de reprezentanți ai Parlamentului European, are ca misiune să realizeze un acord asupra unui proiect comun, cu majoritatea calificată a membrilor Consiliului sau a reprezentanților lor și cu majoritatea reprezentanților Parlamentului European. Comisia participă la lucrările Comitetului de conciliere și ia toate inițiativele necesare în vederea apropierii pozițiilor Parlamentului European și Consiliului.

(5) Dacă, în termen de șase săptămîni de la convocarea sa, Comitetul de conciliere aprobă un proiect comun, Parlamentul European și Consiliul dispun de un termen de șase săptămîni de la data aprobării pentru a adopta actul în cauză conform proiectului comun, cu majoritatea absolută a voturilor exprimate - în cazul Parlamentului European, și cu majoritate calificată - în cazul Consiliului. Dacă una din cele două instituții nu aprobă actul propus, acesta este reputat neadoptat.

(6) Cînd Comitetul de conciliere nu aprobă un proiect comun, actul este reputat neadoptat, cu excepția cazului în care Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată în termen de șase săptămîni de la expirarea termenului acordat Comitetului de conciliere, confirmă poziția comună asupra căreia își dăduse acordul înaintea începerii procedurii de conciliere, eventual cu amendamentele propuse de Parlamentul European. În acest caz, actul vizat este adoptat în mod definitiv, cu excepția cazului în care Parlamentul European, în termen de șase săptămîni de la data confirmării Consiliului, respinge textul cu majoritatea absolută a membrilor săi, caz în care actul propus este reputat neadoptat.

(7) Termenele de trei luni și de șase săptămîni prevăzute în prezentul articol pot fi prelungite cu maximum o lună, respectiv două săptămîni, prin acordul. comun al Parlamentului European și al Consiliului. Termenul de trei luni prevăzut în paragraful 2 se prelungește în mod automat cu două luni, în cazul în care este aplicabilă litera c) a paragrafului menționat.

(8) Sfera de aplicare a procedurii prevăzute în prezentul articol poate fi extinsă conform procedurii prevăzute în articolul N paragraful 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, pe baza unui raport pe care Comisia îl prezintă Consiliului cel tîrziu în 1996.

*) Introdus prin art. G.61 TUE.

Art. 189C. -

Cînd prezentul tratat face referire la prezentul articol pentru adoptarea unui act, este aplicabilă următoarea procedură:

a) Consiliul adoptă o poziție comună, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după obținerea avizului Parlamentului European.

b) Poziția comună a Consiliului este comunicată Parlamentului European. Consiliul și Comisia informează pe larg Parlamentul European cu privire la motivele care au determinat Consiliul să adopte poziția sa comună, precum și cu privire la poziția Comisiei.

Dacă, în termen de trei luni de la comunicare, Parlamentul European aprobă această poziție comună sau dacă nu s-a pronunțat în acest termen, Consiliul adoptă definitiv actul în cauză, conform poziției comune.

c) În termenul de trei luni prevăzut la litera b), Parlamentul European, cu majoritatea absolută a membrilor săi, poate propune amendamente la poziția comună a Consiliului. De asemenea, el poate respinge - cu aceeași majoritate - poziția comună a Consiliului. Rezultatul deliberărilor este transmis Consiliului și Comisiei.

Dacă Parlamentul European a respins poziția comună a Consiliului, acesta, la o a doua examinare, nu poate hotărî decît în unanimitate.

d) Comisia, în termen de o lună, reexaminează propunerea pe baza căreia Consiliul a adoptat poziția sa comună, luînd în considerare amendamentele propuse de Parlamentul European.

Comisia transmite Consiliului, împreună cu propunerea sa reexaminată, și amendamentele Parlamentului European pe care nu le-a preluat, exprimîndu-și avizul cu privire la ele. Consiliul poate adopta aceste amendamente hotărînd în unanimitate.

e) Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, adoptă propunerea reexaminată de Comisie. Consiliul nu poate modifica propunerea reexaminată a Comisiei decît hotărînd în unanimitate.

f) În cazurile prevăzute la literele c), d) și e), Consiliul este obligat să hotărască în termen de trei luni. În lipsa unei decizii în acest termen, propunerea Comisiei este reputat neadoptată.

g) Termenele prevăzute la literele b) și f) pot fi prelungite cu maximum o lună, prin acordul comun al Consiliului și Parlamentului European.*)

*) Introdus prin art. G.61 TUE.

Art. 190. -

Regulamentele, directivele și deciziile adoptate împreună de Parlamentul European și Consiliu, precum și cele adoptate de Consiliu sau de Comisie trebuie să fie motivate și trebuie să se refere la orice propunere sau aviz cerut obligatoriu în executarea prezentului tratat.*)

*) Modificat prin art. G.62 TUE.

Art. 191. -

(1) Regulamentele, directivele și deciziile adoptate conform procedurii prevăzute în articolul 189 B sînt semnate de președintele Parlamentului European și de președintele Consiliului și sînt publicate în Jurnalul Oficial al Comunității. Ele intră în vigoare la data prevăzută în textul lor, sau, în absența acesteia, în a douăzecea zi de la publicarea lor.

(2) Regulamentele Consiliului și ale Comisiei, precum și directivele acestor instituții care se adresează tuturor statelor membre sînt publicate în Jurnalul Oficial al Comunității. Ele intră în vigoare la data prevăzută în textul lor, sau, în absența acesteia, în a douăzecea zi de la publicarea lor.

(3) Celelalte directive, precum și deciziile sînt notificate destinatarilor lor și produc efecte de la această notificare.*)

*) Modificat prin art. G.63 TUE.

Art. 192. -

Deciziile Consiliului sau ale Comisiei care impun o obligație pecuniară în sarcina unor persoane, altele decît statele membre, constituie titluri executorii.

Executarea silită este guvernată de regulile de procedură civilă în vigoare în statul pe teritoriul căruia are loc. Decizia este învestită cu formulă executorie, fără îndeplinirea altei formalități decît cea a verificării autenticității titlului, de autoritatea națională desemnată în acest scop de guvernul fiecărui stat membru și adusă la cunoștința Comisiei și Curții de Justiție.

După îndeplinirea acestor formalități la cererea celui interesat, acesta poate proceda la executarea silită conform legislației naționale, sesizînd direct organul competent.

Executarea silită nu poate fi suspendată decît în baza unei decizii a Curții de Justiție. Totuși, controlul legalității măsurilor de executare este de competența jurisdicțiilor naționale.

Capitolul 3 Comitetul economic și social

Art. 193. -

Se instituie un Comitet economic și social cu caracter consultativ.

Comitetul este compus din reprezentanți ai diferitelor categorii ale vieții economice și sociale, mai ales ai producătorilor, agricultorilor, transportatorilor, lucrătorilor, comercianților și meșteșugarilor, ai profesiunilor liberale și ai reprezentanților interesului general.

Art. 194. -

Numărul membrilor Comitetului economic și social este fixat după cum urmează:

Belgia ..................... 12 Danemarca .................. 9 Germania ................... 24 Grecia ..................... 12 Spania ..................... 21 Franța ..................... 24 Irlanda .................... 9 Italia ..................... 24 Luxemburg .................. 6 Olanda ..................... 12 Austria .................... 12 Portugalia ................. 12 Finlanda ................... 9 Suedia ..................... 10 Marea Britanie ............. 24.

Membrii Comitetului sînt numiți de Consiliu, hotărînd în unanimitate, pe o perioadă de patru ani. Mandatul lor poate fi reînnoit.

Membrii Comitetului nu pot fi legați prin mandat imperativ. Ei își exercită funcțiile în deplină independență, în interesul general al Comunității.

Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, stabilește indemnizațiile membrilor Comitetului.*)

*) Textul a fost modificat prin art. G.64 TUE și completat, în ce privește numărul membrilor Comitetului, cu ocazia lărgirii din 1995 (art. 23 al AA A/FIN/SUE, adaptat prin art. 14 al DA AA A/FIN/SUE).

Art. 195. -

(1) În vederea numirii membrilor Comitetului, fiecare stat membru înaintează Consiliului o listă cuprinzînd un număr de candidați dublu față de locurile atribuite cetățenilor săi.

Compunerea Comitetului trebuie să ia în considerare necesitatea asigurării unei reprezentări adecvate a diferitelor categorii ale vieții economice și sociale.

(2) Consiliul consultă Comisia. El poate cere opinia organizațiilor europene reprezentative din diferitele sectoare economice și sociale interesate în activitatea Comunității.

Art. 196. -

Comitetul își desemnează dintre membrii săi președintele și biroul, pentru o perioadă de doi ani.

Comitetul își stabilește regulamentul său intern.

Comitetul este convocat de președintele său, la cererea Consiliului sau a Comisiei. De asemenea, se poate întruni și din proprie inițiativă.*)

*) Modificat prin art. G.65 TUE.

Art. 197. -

Comitetul cuprinde secții specializate pentru principalele domenii reglementate de prezentul tratat.

El conține, în special, o secție de agricultură și o secție de transporturi, care sînt reglementate de dispozițiile speciale privitoare la agricultură și transporturi.

Funcționarea secțiilor specializate este guvernată de regulile generale care sînt aplicate Comitetului. Secțiile specializate nu pot fi consultate independent de Comitet.

Pe de altă parte, în cadrul Comitetului se pot institui subcomitete, care să elaboreze proiecte de avize asupra unor probleme sau în domenii determinate, care urmează să fie supuse deliberării Comitetului.

Regulamentul intern stabilește modul. de compunere și regulile de competență privind secțiile specializate și subcomitetele.

Art. 198. -

Comitetul este consultat în mod obligatoriu de Consiliu sau de Comisie în cazurile prevăzute în prezentul tratat. E1 poate fi consultat de aceste instituții ori de cîte ori ele consideră oportună o astfel de consultare. El poate lua inițiativa de a emite un aviz în toate cazurile în care consideră oportun.

Dacă consideră necesar, Consiliul sau Comisia fixează Comitetului un termen pentru a-și prezenta avizul, care nu poate fi mai mic de o lună, socotit de la data la care președintele primește comunicarea care îi este adresată în acest scop. După expirarea termenului, lipsa avizului nu pune problema continuării procedurilor.

Avizul Comitetului și avizul secției specializate, precum și conținutul deliberărilor sînt transmise Consiliului și Comisiei.*)

*) Modificat prin art. G.65 TUE.

Capitolul 4 Comitetul regiunilor

Art. 198A. -

Se instituie un comitet cu caracter consultativ compus din reprezentanți ai comunităților regionale și locale, denumit în continuare "Comitetul regiunilor".

Numărul membrilor Comitetului regiunilor este fixat după cum urmează:

Belgia .................. 12 Luxemburg ................. 6 Danemarca ............... 9 Olanda .................... 12 Germania ................ 24 Austria ................... 12 Grecia .................. 12 Portugalia ................ 12 Spania .................. 21 Finlanda .................. 9 Franța .................. 24 Suedia .................... 10 Irlanda ................. 9 Marea Britanie ............ 24. Italia .................. 24

Membrii Comitetului și un număr egal de supleanți sînt numiți pe o perioadă de patru ani de Consiliu, care hotărăște în unanimitate, la propunerea statelor membre respective. Mandatul lor poate fi reînnoit.

Membrii Comitetului nu pot fi legați prin mandat imperativ. Ei își exercită funcțiile în deplină independență, în interesul general al Comunității.

Art. 198B. -

Comitetul regiunilor își desemnează dintre membrii săi președintele și biroul, pentru o durată de doi ani.

Comitetul își stabilește regulamentul intern și îl supune aprobării Consiliului, care hotărăște în unanimitate.

Comitetul este convocat de președintele său, la cererea Consiliului sau a Comisiei. E1 se poate întruni și din proprie inițiativă.

Art. 198C. -

Comitetul regiunilor este consultat de Consiliu sau de Comisie în cazurile prevăzute de prezentul tratat și în toate celelalte cazuri cînd una din cele două instituții o consideră oportun.

În cazul în care consideră necesar, Consiliul sau Comisia fixează Comitetului un termen pentru a-și prezenta avizul, care nu poate fi mai mic de o lună, socotit de la data la care președintele primește comunicarea care îi este adresată în acest scop. După expirarea termenului, lipsa avizului nu pune problema continuării procedurilor.

Cînd Comitetul economic și social este consultat în aplicarea articolului 198, Comitetul regiunilor este informat de Consiliu sau de Comisie cu privire la cererea avizului. În cazul în care Comitetul regiunilor consideră că sînt în joc interese regionale specifice, poate să emită un aviz în acest sens.

El poate emite un aviz din proprie inițiativă, în cazurile cînd îl consideră util.

Avizul Comitetului și un proces-verbal al deliberărilor sînt transmise Consiliului și Comisiei.

Capitolul 5 Banca Europeană de Investiții

Art. 198D. -

Banca Europeană de Investiții are personalitate juridică. Membrii Băncii Europene de Investiții sînt statele membre.

Statutul Băncii Europene de Investiții face obiectul unui protocol anexă la prezentul tratat.

Art. 198E. -

Banca Europeană de Investiții are misiunea să contribuie la dezvoltarea echilibrată și neîntreruptă a pieței comune în interesul Comunității, apelînd la piețele de capital și la resursele sale proprii. Pentru aceasta, Banca facilitează, prin acordarea de împrumuturi și garanții și fără a urmări un scop lucrativ, finanțarea proiectelor de mai jos în toate sectoarele economiei:

a) proiecte care vizează dezvoltarea regiunilor mai puțin dezvoltate;

b) proiecte care vizează modernizarea sau conversiunea întreprinderilor sau crearea de noi activități ca urmare a instituirii progresive a pieței comune, care, prin amploarea sau prin natura lor, nu pot fi finanțate în întregime prin diferitele mijloace existente în fiecare din statele membre;

c) proiecte de interes comun pentru mai multe state membre care, prin amploarea sau natura lor, nu pot fi finanțate în întregime prin diferitele mijloace existente în fiecare din statele membre.

În îndeplinirea misiunii sale, Banca facilitează finanțarea programelor de investiții, conjugat cu asistența acordată de fondurile structurale și de alte instrumente financiare ale Comunității.

Titlul II Dispoziții financiare

Art. 199. -

Toate veniturile și cheltuielile Comunității, inclusiv cele care se referă la Fondul social european, trebuie estimate pentru fiecare exercițiu financiar și trebuie evidențiate în buget.

Cheltuielile administrative ale instituțiilor, ocazionate de dispozițiile Tratatului privind Uniunea Europeană care privesc politica externă și de securitate socială și cooperarea în domeniile justiției și ale afacerilor interne, sînt suportate din buget. Cheltuielile operaționale ocazionate de aplicarea susmenționatelor dispoziții pot fi suportate din buget, în condițiile prevăzute de acesta.

Veniturile și cheltuielile bugetare trebuie să fie echilibrate.

Art. 200. -

(abrogat)*)

*) Abrogat de art. G.70 TUE; acest articol care prevedea repartizarea contribuțiilor financiare ale statelor a devenit caduc odată cu instituirea sistemului de resurse proprii (1970).

Art. 201. -

Bugetul este finanțat integral din resurse proprii, fără a aduce atingere altor venituri.

Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, adoptă dispozițiile privind sistemul de resurse proprii al Comunității și recomandă statelor membre adoptarea acestuia, în conformitate cu normele lor constituționale corespunzătoare.*)

*) Modificat prin art. G.71 TUE.

Art. 201A. -

În vederea asigurării disciplinei bugetare, Comisia, înainte de a prezenta o propunere de act comunitar, de a-și modifica propriile propuneri sau de a adopta măsuri de executare care ar putea afecta serios bugetul, trebuie să asigure că aceste propuneri sau măsuri pot fi finanțate în limitele resurselor proprii ale Comunității care rezultă din dispozițiile fixate de Consiliu în virtutea articolului 201.*)

*) Introdus prin art. G.72 TUE.

Art. 202. -

Cheltuielile arătate în buget sînt autorizate pe durata unui exercițiu financiar, în afara unor dispoziții contrare ale regulamentului adoptat în aplicarea articolului 209.

În condițiile care vor fi determinate în aplicarea articolului 209, sumele alocate pentru alte cheltuieli decît cele cu personalul, neutilizate pînă la sfîrșitul exercițiului financiar, nu pot fi reportate decît la exercițiul financiar următor.

Sumele alocate sînt clasificate pe capitole care grupează cheltuielile după natura și destinația lor și, dacă este nevoie, pe subdiviziuni, conform regulamentului adoptat în aplicarea articolului 209.

Cheltuielile Parlamentului European, ale Consiliului, ale Comisiei și ale Curții de Justiție fac obiectul unor părți separate din buget, fără a aduce atingere regimului special al unor cheltuieli comune.

Art. 203. -

(1) Exercițiul financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie.

(2) Fiecare instituție a Comunității întocmește, pînă la 1 iulie, o estimare a cheltuielilor sale. Comisia grupează aceste estimări într-un anteproiect de buget. Ea îi atașează un aviz care poate conține estimări diferite.

Acest anteproiect cuprinde o estimare a veniturilor și o estimare a cheltuielilor.

(3) Consiliul trebuie să fie sesizat de Comisie cu privire la anteproiectul de buget cel tîrziu la data de 1 septembrie a anului care precede execuția bugetară.

Ori de cîte ori intenționează să se abată de la anteproiect, Consiliul consultă Comisia și, cînd este cazul, celelalte instituții interesate.

Consiliul stabilește proiectul de buget hotărînd cu majoritate calificată și îl transmite Parlamentului European.

(4) Proiectul de buget trebuie înaintat Parlamentului European cel tîrziu pînă la data de 5 octombrie a anului care precede execuția bugetară.

Parlamentul European are dreptul să amendeze proiectul de buget cu majoritatea membrilor săi și să propună Consiliului, cu majoritatea absolută a voturilor exprimate, modificări ale proiectului în privința cheltuielilor care rezultă în mod obligatoriu din tratat sau din acte adoptate în virtutea acestuia.

Dacă în termen de patruzeci și cinci de zile de la comunicarea proiectului de buget Parlamentul European și-a dat aprobarea, bugetul este adoptat definitiv. Dacă, în acest termen, Parlamentul European nu a amendat proiectul de buget și nici nu a propus vreo modificare a acestuia, bugetul se consideră adoptat definitiv.

Dacă, în acest termen, Parlamentul European a adoptat amendamente sau a propus modificări, proiectul de buget astfel amendat sau însoțit de propuneri de modificare este transmis Consiliului.

(5) După ce a deliberat asupra proiectului de buget împreună cu Comisia și, dacă este necesar, împreună cu celelalte instituții interesate, Consiliul hotărăște în condițiile următoare:

a) Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, poate să modifice fiecare din amendamentele adoptate de Parlamentul European;

b) În ce privește propunerile de modificare:

- dacă o modificare propusă de Parlamentul European nu are ca efect creșterea sumei globale a cheltuielilor unei instituții, mai ales datorită faptului că majorarea cheltuielilor pe care ar implica-o ar fi compensată expres de una sau mai multe modificări propuse care diminuează în mod corespunzător cheltuielile, Consiliul poate să respingă această propunere de modificare, hotărînd cu majoritate calificată. În lipsa unei decizii de respingere, propunerea de modificare este acceptată;

- dacă o modificare propusă de Parlamentul European are ca efect creșterea sumei globale a cheltuielilor unei instituții, Consiliul poate să accepte această propunere de modificare, hotărînd cu majoritate calificată. În lipsa unei decizii de acceptare, propunerea de modificare este respinsă;

- dacă în aplicarea dispozițiilor vreunuia din cele două alineate precedente Consiliul a respins o propunere de modificare, el poate, hotărînd cu majoritate calificată, fie să mențină suma prevăzută în proiectul de buget, fie să fixeze o altă sumă.

Proiectul de buget este modificat pe baza propunerilor de modificare acceptate de Consiliu.

Dacă în termen de cincisprezece zile de la comunicarea proiectului de buget Consiliul nu a modificat nici unul din amendamentele adoptate de Parlamentul European și dacă propunerile de modificare prezentate de acesta au fost acceptate, bugetul se consideră adoptat definitiv. Consiliul informează Parlamentul European despre faptul că nu a modificat nici unul dintre amendamente și că propunerile de modificare au fost acceptate.

Dacă, în acest termen, Consiliul a modificat unul sau mai multe din amendamentele adoptate de Parlamentul European sau dacă propunerile de modificare prezentate de acesta au fost respinse sau modificate, proiectul de buget modificat este transmis din nou Parlamentului European. Consiliul îi prezintă acestuia rezultatul deliberărilor sale.

(6) În termen de cincisprezece zile de la comunicarea proiectului de buget Parlamentul European, informat cu privire la răspunsul dat propunerilor sale de modificare, poate să amendeze sau să respingă modificările aduse de Consiliu amendamentelor sale, hotărînd cu majoritatea membrilor care îl compun și cu trei cincimi din voturile exprimate, și adoptă bugetul în consecință. Dacă Parlamentul European nu a hotărît în acest termen, bugetul se consideră adoptat definitiv.

(7) Cînd procedura prevăzută în prezentul articol este îndeplinită, președintele Parlamentului European constată că bugetul este definitiv adoptat.

(8) Totuși, Parlamentul European, hotărînd cu majoritatea membrilor săi și cu două treimi din voturile exprimate, poate respinge proiectul de buget pentru motive importante și poate cere să-i fie prezentat un nou proiect.

(9) Pentru ansamblul cheltuielilor - altele decît cele care rezultă în mod obligatoriu din tratat sau din actele adoptate în virtutea acestuia - se fixează o rată de creștere anuală maximă în raport cu cheltuielile de aceeași natură din exercițiul financiar în curs.

Comisia, după consultarea Comitetului de politică economică, stabilește rata maximă, care rezultă:

- din evoluția volumului produsului național brut în cadrul Comunității,

- din variația medie a bugetelor statelor membre și

- din evoluția costului vieții în decursul ultimului exercițiu bugetar.

Pînă la 1 mai, rata maximă este comunicată tuturor instituțiilor Comunității. Acestea sînt obligate să o respecte în cursul procedurii bugetare, sub rezerva dispozițiilor alineatelor 4 și 5 ale prezentului paragraf.

Dacă, pentru alte cheltuieli decît cele care rezultă în mod obligatoriu din tratat sau din actele adoptate în virtutea acestuia, rata de creștere care rezultă din proiectul de buget stabilit de Consiliu este mai mare decît jumătate din rata maximă, Parlamentul European, exercitîndu-și dreptul de a formula amendamente, poate mări suma totală a cheltuielilor susmenționate în limita jumătății ratei maxime.

Dacă Parlamentul European, Consiliul sau Comisia consideră că activitățile Comunităților necesită o creștere a cheltuielilor care depășește rata stabilită prin procedura prevăzută de prezentul paragraf, poate fi stabilită o nouă rată prin acordul Consiliului, care hotărăște cu majoritate calificată, și al Parlamentului European, care hotărăște cu majoritatea membrilor săi și cu trei cincimi din voturile exprimate.

(10) Fiecare instituție își exercită puterile conferite prin prezentul articol cu respectarea dispozițiilor prezentului tratat și a actelor adoptate în virtutea acestuia, mai ales a celor care privesc resursele proprii ale Comunităților și echilibrul veniturilor și cheltuielilor.*)

*) Acest text a fost introdus prin art. 12 din Tratatul de modificare a dispozițiilor financiare din Tratatele institutive și din Tratatul de fuziune, din 22 iulie 1975.

Art. 204. -

Dacă pînă la începutul unui exercițiu financiar bugetul nu a fost încă votat, cheltuielile pot fi efectuate lunar, pe fiecare capitol sau pe altă diviziune bugetară, conform dispozițiilor regulamentului adoptat în aplicarea articolului 209, în limita unei doisprezecimi din fondurile alocate în bugetul exercițiului precedent, fără ca prin aceasta să se pună la dispoziția Comisiei fonduri care depășesc o doisprezecime a celor prevăzute în proiectul de buget aflat în curs de pregătire.

Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, poate să autorizeze cheltuieli care depășesc o doisprezecime, dacă celelalte condiții fixate în primul alineat sînt respectate.

Dacă această decizie privește alte cheltuieli decît cele care rezultă în mod obligatoriu din tratat sau din actele adoptate în virtutea acestuia, Consiliul o transmite imediat Parlamentului European; în termen de treizeci de zile, Parlamentul European, hotărînd cu majoritatea membrilor săi și cu trei cincimi din voturile exprimate, poate lua o decizie diferită asupra acestor cheltuieli în ceea ce privește partea care depășește doisprezecimea vizată în primul alineat. Această parte din decizia Consiliului este suspendată pînă cînd Parlamentul European adoptă o decizie. Dacă în termenul prevăzut, Parlamentul European nu a luat o decizie diferită de decizia Consiliului, aceasta din urmă se consideră adoptată definitiv.

Deciziile prevăzute în alineatele 2 și 3 stabilesc măsurile necesare în materia resurselor care asigură aplicarea prezentului articol.*)

*) Textul inițial al articolului a fost modificat prin art. 13 din Tratatul de modificare a dispozițiilor financiare din Tratatele institutive și din Tratatul de fuziune, din 22 iulie 1975.

Art. 205. -

Comisia execută bugetul potrivit dispozițiilor regulamentului adoptat în aplicarea articolului 209, pe propria responsabilitate și în limitele fondurilor alocate, conform principiului bunei gestiuni financiare.

Regulamentul prevede măsurile particulare, care reglementează participarea fiecărei instituții la efectuarea propriilor sale cheltuieli.

În cadrul bugetului, Comisia poate proceda la transferarea de fonduri fie dintr-un capitol în altul, fie dintr-o subdiviziune în alta, în limitele și condițiile fixate de regulamentul adoptat în aplicarea articolului 209.*)

*) Modificat prin art. G.75 TUE.

Art. 205bis. -

Comisia prezintă anual Consiliului și Parlamentului European conturile exercițiului precedent, aferente operațiunilor bugetare. Pe lîngă acestea, ea le comunică și un bilanț financiar care descrie activul și pasivul Comunității.*)

*) Articolul a fost adăugat prin art. 14 din Tratatul de modificare a dispozițiilor financiare din Tratatele institutive și din Tratatul de fuziune, din 22 iulie 1975.

Art. 206. -

(I) Parlamentul European, la recomandarea Consiliului care hotărăște cu majoritate calificată, descarcă Comisia de executarea bugetului. În acest scop, Consiliul și Parlamentul examinează pe rînd conturile și bilanțul financiar prevăzute în articolul 205 bis, raportul anual al Curții de Conturi și răspunsurile instituțiilor controlate la observațiile Curții de Conturi, precum și rapoartele speciale pertinente ale acesteia.

(2) Înainte de a da descărcare Comisiei sau în orice alt scop aflat în legătură cu exercitarea atribuțiilor sale în materia execuției bugetare, Parlamentul European poate cere audierea Comisiei cu privire la efectuarea cheltuielilor sau cu privire la funcționarea sistemului de control financiar. Comisia prezintă Parlamentului European, la cererea acestuia, orice informație necesară.

(3) Comisia ia toate măsurile pentru a da curs observațiilor care însoțesc deciziile de descărcare, altor observații ale Parlamentului European privind efectuarea cheltuielilor, precum și comentariilor care însoțesc recomandările de descărcare adoptate de Consiliu.

La cererea Parlamentului European sau a Consiliului, Comisia prezintă rapoarte privind măsurile luate în lumina acestor observații și comentarii și, mai ales, privind instrucțiunile date serviciilor însărcinate cu executarea bugetului. Aceste rapoarte sînt transmise și Curții de Conturi.*)

*) Textul inițial al articolului 206 a fost abrogat prin articolul G.75 TUE, dar în fapt a fost transferat fără modificări la articolele 188 B și 188 C.

Art. 206 bis și terț. -

(abrogate)*)

*) Devenite articolele 188 B și C.

Art. 207. -

Bugetul este stabilit în unitatea de cont fixată conform dispozițiilor regulamentului adoptat în aplicarea articolului 209.

Contribuțiile financiare prevăzute în paragraful I din articolul 200 sînt puse la dispoziția Comunității de statele membre, în moneda lor națională.

Soldurile disponibile ale acestor contribuții sînt depuse la trezoreria statelor membre sau la alte organisme prevăzute de acestea. Pe durata acestui depozit, fondurile depuse își conservă valoarea corespunzătoare parității în vigoare în ziua depozitului, în raport cu unitatea de cont prevăzută în alineatul 1.

Aceste disponibilități pot fi investite în condiții care fac obiectul unor acorduri între Comisie și statele membre în cauză.

Regulamentul adoptat în aplicarea articolului 209 determină condițiile tehnice în care sînt efectuate operațiunile financiare referitoare la Fondul social european.

Art. 208. -

Cu condiția informării autorităților competente ale statelor în cauză, Comisia poate transfera în moneda unuia dintre statele membre active pe care le deține în moneda unui alt stat membru, în măsura necesară utilizării lor pentru obiectivele cărora le sînt destinate prin prezentul tratat. În măsura în care este posibil, Comisia evită să efectueze astfel de transferuri, dacă deține active disponibile sau mobilizabile în moneda de care are nevoie.

Comisia comunică cu fiecare din statele membre prin autoritatea desemnată de statul în cauză. În efectuarea operațiunilor financiare, ea poate recurge la banca de emisiune a statului membru în cauză sau la o altă instituție financiară cu privire la care statul și-a dat acordul.

Art. 209. -

Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei după consultarea Parlamentului European și după obținerea avizului Curții de Conturi:

a) adoptă regulamentele financiare care precizează mai ales procedurile privitoare la stabilirea și executarea bugetului și la predarea și verificarea conturilor;

b) fixează modalitățile și procedura prin care veniturile bugetare prevăzute în regimul resurselor proprii ale Comunității sînt puse la dispoziția Comisiei și definește măsurile aplicabile pentru a răspunde, cînd este cazul, nevoilor trezoreriei;

c) determină regulile și organizează controlul sarcinilor controlorilor financiari, ordonatorilor și contabililor.*)

*) Articolul a fost modificat prin art. 18 din Tratatul de modificare a dispozițiilor financiare din Tratatele institutive și din Tratatul de fuziune, din 22 iulie 1975; prin art. G.76 a fost adăugată sintagma "controlori financiari".

Art. 209A. -

Pentru combaterea fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Comunității, statele membre iau aceleași măsuri cu cele pe care le iau pentru combaterea fraudei care aduce atingere propriilor interese financiare.

Fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului tratat, statele membre își coordonează acțiunea care vizează protejarea intereselor financiare ale Comunității contra fraudei. În acest scop, ele organizează, cu ajutorul Comisiei, o colaborare strînsă și regulată între serviciile competente ale administrațiilor lor.*)

*) Introdus prin art. G.77 TUE.

Partea a șasea DISPOZIȚII GENERALE ȘI FINALE

Art. 210. -

Comunitatea are personalitate juridică.

Art. 211. -

În fiecare dintre statele membre, Comunitatea posedă capacitatea juridică cea mai largă recunoscută persoanelor juridice de legislațiile naționale; ea poate, în special, să dobîndească și să înstrăineze bunuri mobile și imobile și să stea în justiție. În acest scop, Comunitatea este reprezentată de Comisie.

Art. 212. -

(Articol abrogat prin articolul 24, paragraful 2, din Tratatul de fuziune și înlocuit de articolul 24, paragraful 1 avînd următorul conținut:

(1) Funcționarii și alți agenți ai Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, ai Comunității Economice Europene și ai Comunității Europene a Energiei Atomice devin, de la data intrării în vigoare a prezentului tratat, funcționari și alți agenți ai Comunităților Europene și fac parte din administrația unică a acestor Comunități.

Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea altor instituții interesate, adoptă statutul funcționarilor Comunităților Europene și regimul aplicabil altor agenți ai acestor Comunități.

Art. 213. -

Pentru îndeplinirea sarcinilor care îi sînt încredințate, Comisia poate aduna toate informațiile și poate proceda la toate verificările necesare, în limitele și condițiile fixate de Consiliu, în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat.

Art. 214. -

Membrii instituțiilor Comunității, membrii comitetelor, precum și funcționarii și agenții Comunității sînt obligați, chiar și după încetarea funcțiilor lor, să nu divulge informațiile care, prin natura lor, sînt sub incidența secretului profesional și, mai ales, informațiile referitoare la întreprinderi, la relațiile lor comerciale sau la elementele lor de cost.

Art. 215. -

Răspunderea contractuală a Comunității este guvernată de legea aplicabilă contractului în cauză.

În materie de răspundere extracontractuală, Comunitatea trebuie să repare, conform principiilor generale de drept comune statelor membre, daunele produse de instituțiile sale sau de agenții săi aflați în exercițiul funcțiunii lor.

Alineatul 2 se aplică în aceleași condiții și daunelor produse de BCE sau de agenții săi aflați în exercițiul funcțiunii lor*).

Răspunderea personală a agenților fală de Comunitate este reglementată în dispozițiile care fixează statutul sau regimul care le este aplicabil.

*) Alineat introdus prin art. G.78 TUE.

Art. 216. -

Sediul instituțiilor Comunității este stabilit prin acordul comun al guvernelor statelor membre.

Art. 217. -

Regimul lingvistic al instituțiilor Comunității este stabilit fără a aduce atingere dispozițiilor prevăzute în regulamentul Curții de Justiție - de Consiliu, care hotărăște în unanimitate.

Art. 218. -

(Articol abrogat prin articolul 28, alineatul 2 din Tratatul de fuziune)

[A se vedea articolul 28, alineatul 1 din Tratatul de fuziune, avînd următorul conținut:

Comunitățile Europene se bucură pe teritoriul statelor membre de privilegiile și imunitățile necesare îndeplinirii misiunii lor, în condițiile stabilite în protocolul anexă la prezentul tratat. Dispoziția este valabilă și pentru Banca Europeană de Investiții.]

Art. 219. -

Statele membre se angajează să nu supună nici un diferend privind interpretarea sau aplicarea prezentului tratat unui alt mod de soluționare decît cele prevăzute de acest tratat.

Art. 220. -

Statele membre încep negocieri între ele, dacă este nevoie, pentru a garanta cetățenilor lor:

- protecția persoanelor, exercitarea și protecția drepturilor în condițiile acordate de fiecare stat propriilor cetățeni;

- eliminarea dublei impuneri în interiorul Comunității;

- recunoașterea reciprocă a societăților în sensul alineatului 2 din articolul 58, menținerea personalității juridice în cazul transferării sediului dintr-o țară în alta și posibilitatea fuziunii unor societăți supuse unor legislații naționale diferite;

- simplificarea formalităților privitoare la recunoașterea și executarea reciprocă a hotărîrilor judecătorești precum și a sentințelor arbitrale.

Art. 221. -

În termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, statele membre vor acorda cetățenilor altor state membre tratamentul național în ceea ce privește participarea la capitalul societăților, în sensul articolului 58, fără a aduce atingere aplicării altor dispoziții ale prezentului tratat.

Art. 222. -

Prezentul tratat nu aduce nici o atingere regimului proprietății din statele membre.

Art. 223. -

(1) Dispozițiile prezentului tratat nu împiedică aplicarea următoarelor reguli:

a) nici un stat membru nu este obligat să furnizeze informații a căror divulgare o consideră contrară intereselor esențiale ale securității sale;

b) orice stat membru poate lua măsurile pe care le consideră necesare pentru protecția intereselor esențiale ale securității sale și care sînt în legătură cu producția sau comerțul cu arme, cu muniții sau cu material de război; aceste măsuri nu trebuie să afecteze condițiile de concurență în cadrul pieței comune în ce privește produsele care nu sînt destinate unor scopuri specific militare.

(2) Pe parcursul primului an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, Consiliul, hotărînd în unanimitate, stabilește lista de produse cărora li se aplică dispozițiile paragrafului 1, litera b).

(3) Consiliul poate modifica această listă, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei.

Art. 224. -

Statele membre se consultă pentru a adopta de comun acord dispozițiile necesare pentru a evita ca funcționarea pieței comune să fie afectată de măsurile pe care un stat membru poate fi nevoit să le ia în cazul unor tulburări interne grave care afectează ordinea publică, în caz de război sau de tensiune internațională gravă care constituie un pericol de război, sau pentru a-și îndeplini angajamentele asumate în vederea menținerii păcii și securității internaționale.

Art. 225. -

Dacă măsuri luate în împrejurările prevăzute în articolele 223 și 224 au ca efect distorsionarea condițiilor de concurență în cadrul pieței comune, Comisia examinează împreună cu statul vizat modul în care aceste măsuri pot fi adaptate normelor stabilite prin prezentul tratat.

Prin derogare de la procedura prevăzută în articolele 169 și 170, Comisia sau orice stat membru poate sesiza direct Curtea de Justiție, dacă consideră că un alt stat membru folosește în mod abuziv puterile prevăzute în articolele 223 și 224. Curtea de Justiție hotărăște în ședință secretă.

Art. 226. - Jurisprudență (9)

(1) Dacă în timpul perioadei de tranziție se ivesc dificultăți grave care pot persista într-un sector al activității economice sau dificultăți care ar putea duce la deteriorarea gravă a situației economice dintr-o regiune, un stat membru poate cere să fie autorizat să adopte măsuri de salvgardare pentru a îndrepta situația și pentru a adapta sectorul în cauză la economia pieței comune.

(2) La cererea statului în cauză, Comisia stabilește fără întîrziere, printr-o procedură de urgență, măsurile de salvgardare pe care le consideră necesare, precizîndu-le condițiile și modalitățile de aplicare.

(3) Măsurile autorizate în condițiile paragrafului 2 pot implica derogări de la normele prezentului tratat, în limitele și pentru perioadele strict necesare atingerii obiectivelor prevăzute în paragraful 1. Trebuie să se acorde prioritate măsurilor care produc cele mai mici tulburări în funcționarea pieței comune.

Art. 227. -

(1) Prezentul tratat se aplică Regatului Belgiei, Regatului Danemarcei, Republicii Federale Germania, Republicii Elene, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Irlandei, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Olandei, Republicii Austria, Republicii Portugheze, Republicii Finlanda, Regatului Suediei și Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

(2) În ce privește departamentele franceze de peste mări, dispozițiile speciale și generale ale prezentului tratat care privesc:

- libera circulație a mărfurilor,

- agricultura, cu excepția paragrafului 4 din articolul 40,

- liberalizarea serviciilor,

- normele de concurență,

- măsurile de salvgardare prevăzute în articolele 109 H, 109 I și 226,

- instituțiile, sînt aplicabile de la intrarea în vigoare a prezentului tratat.

Condițiile de aplicare ale altor dispoziții ale prezentului tratat se determină cel tîrziu în doi ani de la intrarea sa în vigoare, prin decizii ale Consiliului adoptate în unanimitate, la propunerea Comisiei.

În cadrul procedurilor prevăzute de prezentul tratat și mai ales de articolul 226, instituțiile Comunității veghează la dezvoltarea economică și socială a acestor regiuni.

(3) țărilor și teritoriilor de peste mări, enumerate în anexa IV la prezentul tratat, li se aplică regimul special de asociere prevăzut în a patra parte din acest tratat.

Prezentul tratat nu se aplică țărilor și teritoriilor de peste mări care întrețin relații speciale cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord care nu sînt menționate în anexa amintită.

(4) Dispozițiile prezentului tratat se aplică teritoriilor europene a căror reprezentare externă a fost asumată de un stat membru.

(5) Prin derogare de la paragrafele precedente:

a) Prezentul tratat nu se aplică Insulelor Feroe.

b) Prezentul tratat nu se aplică zonelor de suveranitate ale Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în Cipru.

c) Dispozițiile prezentului tratat nu sînt aplicabile Insulelor Anglo

- Normande și Insulei Man decît în măsura necesară pentru asigurarea aplicării regimului prevăzut pentru aceste insule de Tratatul privind adeziunea unor noi state membre la Comunitatea Economică Europeană și la Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, semnat la 22 ianuarie 1972.

d) Prezentul tratat nu se aplică insulelor Aland. Totuși, guvernul Finlandei poate notifica, printr-o declarație depusă odată cu ratificarea tratatului la guvernul Republicii Italiene, că acest tratat este aplicabil acestor insule conform dispozițiilor care figurează în protocolul nr. 2 din Tratatul de adeziune al Regatului Norvegiei, Republicii Austria, Republicii Finlanda și al Regatului Suediei la Uniunea Europeană. Guvernul Republicii Italiene remite statelor membre o copie certificată conformă cu această declarație.*)

*) Textul paragrafului 2 a fost modificat succesiv după fiecare lărgire. Conținutul actual este cel care rezultă din art. 18 al DA AA A/FIN/SUE. Textul paragrafului 2 a fost modificat prin art. G.79 TUE.

Art. 228. - Jurisprudență (1)

(1) În cazul în care dispozițiile prezentului tratat prevăd încheierea unor acorduri între Comunitate și unul sau mai multe state sau organizații internaționale, Comisia prezintă recomandări Consiliului, care o autorizează să înceapă negocierile necesare. Aceste negocieri sînt conduse de Comisie, care se consultă cu comitetele speciale desemnate de Consiliu pentru a o asista în această sarcină și în cadrul trasat de directivele pe care Consiliul poate să i le adreseze.

În exercitarea competențelor care îi sînt atribuite prin prezentul paragraf, Consiliul hotărăște cu majoritate calificată, cu excepția cazurilor prevăzute în a doua frază a paragrafului 2, pentru care hotărăște în unanimitate.

(2) Sub rezerva competențelor recunoscute Comisiei în acest domeniu, acordurile sînt încheiate de Consiliu, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei. Consiliul hotărăște în unanimitate cînd acordul se referă la un domeniu în care, pentru adoptarea normelor interne, este cerută unanimitatea, precum și pentru acordurile prevăzute în articolul 238.

(3) Consiliul încheie acordurile după consultarea Parlamentului European - cu excepția acordurilor prevăzute în articolul 113, paragraful 3inclusiv în cazurile în care acordul se referă la un domeniu în care, pentru adoptarea normelor interne, este cerută procedura prevăzută în articolul 189 B sau cea prevăzută în articolul 189 C. Parlamentul European își emite avizul într-un termen stabilit de Consiliu, în funcție de urgență. În lipsa unui aviz în acest termen, Consiliul poate hotărî.

Prin derogare de la dispozițiile alineatului precedent, acordurile prevăzute în articolul 238, alte acorduri care creează un cadru instituțional specific în organizarea procedurilor de cooperare, acordurile care au implicații bugetare importante pentru Comunitate și acordurile care implică o modificare a unui act adoptat conform procedurii prevăzute în articolul 189 B se încheie după obținerea avizului conform al Parlamentului European.

În caz de urgență, Consiliul și Parlamentul European pot stabili un termen limită pentru emiterea avizului conform.

(4) La încheierea unui acord, Consiliul, prin derogare de la dispozițiile paragrafului 2, poate împuternici Comisia să aprobe modificările în numele Comunității atunci cînd acordul prevede că modificările trebuie adoptate conform unei proceduri simplificate sau de un organ înființat prin respectivul acord; Consiliul poate supune această împuternicire anumitor condiții speciale.

(5) Cînd Consiliul intenționează să încheie un acord care implică amendamente la prezentul tratat, mai întîi trebuie adoptate amendamentele, conform procedurii prevăzute în articolul N din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(6) Consiliul, Comisia sau un stat membru pot solicita avizul Curții de Justiție cu privire la compatibilitatea acordului avut în vedere cu dispozițiile prezentului tratat. Dacă avizul Curții de Justiție este negativ, acordul nu poate intra în vigoare decît în condițiile stabilite în articolul N din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(7) Acordurile încheiate în condițiile stabilite de prezentul articol sînt obligatorii pentru instituțiile Comunității și pentru statele membre.*)

*) Modificat prin art. G.80 TUE.

Art. 228A. -

Dacă o poziție comună sau o acțiune comună adoptate în virtutea dispozițiilor Tratatului privind Uniunea Europeană care privesc politica externă și de securitate comună prevăd o acțiune a Comunității care vizează întreruperea sau reducerea în tot sau în parte a relațiilor economice ale comunității cu una sau mai multe țări terțe, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, ia măsurile urgente necesare*)

*) Introdus prin art. G.81 TUE.

Art. 229. -

Comisia asigură menținerea oricărei legături utile cu organele Națiunilor Unite, cu cele ale instituțiilor sale specializate și cu cele ale Acordului general asupra tarifelor vamale și comerțului (GATT).

De asemenea, ea asigură menținerea celorlalte legături utile cu orice alte organizații internaționale.

Art. 230. -

Comunitatea stabilește orice formă adecvată de cooperare cu Consiliul Europei.

Art. 231. -

Comunitatea stabilește o colaborare strînsă cu Organizația de cooperare și dezvoltare economică, ale cărei modalități sînt fixate de comun acord*)

*) Textul a fost modificat prin art. G.82 TUE; anterior, denumirea OCDE era Organizația Europeană a Cooperării Economice.

Art. 232. -

(1) Dispozițiile prezentului tratat nu le modifică pe cele care instituie Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, mai ales în ceea ce privește drepturile și obligațiile statelor membre, puterile instituțiilor acestei Comunități și normele impuse de acest tratat pentru funcționarea pieței comune a cărbunelui și oțelului.

(2) Dispozițiile prezentului tratat nu derogă de la prevederile Tratatului instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice.

Art. 233. -

Dispozițiile prezentului tratat nu împiedică existența și înfăptuirea uniunilor regionale între Belgia și Luxemburg, între Belgia, Luxemburg și Olanda, în măsura în care obiectivele acestor uniuni regionale nu sînt atinse prin aplicarea prezentului tratat.

Art. 234. - Jurisprudență (4), Reviste (2)

Drepturile și obligațiile care rezultă din convențiile încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentului tratat între unul sau mai multe state membre pe de o parte și unul sau mai multe state terțe pe de altă parte, nu sînt afectate de dispozițiile prezentului tratat.

În măsura în care aceste convenții nu sînt compatibile cu prezentul tratat, statul sau statele membre în cauză iau toate măsurile adecvate pentru a elimina incompatibilitățile constatate. În acest scop și dacă se impune, statele membre își acordă reciproc asistența necesară și adoptă, cînd este cazul, o atitudine comună.

În aplicarea convențiilor vizate de primul alineat, statele membre iau în considerare faptul că avantajele consimțite prin prezentul tratat de fiecare stat membru fac parte integrantă din instituirea Comunității și, din acest motiv, sînt inseparabil legate de crearea instituțiilor comune, de atribuirea competențelor în favoarea acestora și de asigurarea acelorași avantaje pentru toate celelalte state membre.

Art. 235. - Reviste (1)

Dacă realizarea - în cadrul funcționării pieței comune - a unui obiectiv al Comunității impune o acțiune a Comunității, fără ca prezentul tratat să fi prevăzut puterile de acțiune cerute în acest scop, Consiliul ia măsurile adecvate hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European.

Art. 236 și 237. -

(abrogate)

Art. 238. -

Comunitatea poate încheia acorduri cu unul sau mai multe state sau organizații internaționale, pentru realizarea unei asocieri care implică drepturi și obligații reciproce, acțiuni comune și proceduri speciale*).

*) Modificat prin G.84 TUE.

Art. 239. -

Protocoalele care constituie anexe la prezentul tratat prin acordul comun al statelor membre, fac parte integrantă din acesta.

Art. 240. -

Prezentul tratat este încheiat pe durată nelimitată.

Intrarea în funcțiune a instituțiilor

Art. 241. -

Consiliul se întrunește în termen de o lună de la intrarea în vigoare a prezentului tratat.

Art. 242. -

Consiliul ia toate măsurile adecvate pentru constituirea Comitetului economic și social în termen de trei luni de la prima sa întrunire.

Art. 243. -

Adunarea*) se întrunește în termen de două luni de la prima întrunire a Consiliului, la convocarea președintelui acestuia, pentru a-și alege biroul și a-și elabora regulamentul intern. Pînă la alegerea biroului, ea este prezidată de decanul de vîrstă.

*) Termenul de "Adunare" nu a fost înlocuit aici cu cel de "Parlament European" din motive istorice.

Art. 244. -

Curtea de Justiție intră în funcție de la numirea membrilor săi. Prima desemnare a președintelui se face pe o perioadă de trei ani, în condiții identice cu cele referitoare la membrii săi.

Curtea de Justiție își stabilește regulamentul de procedură în termen de trei luni de la intrarea sa în funcție.

Curtea de Justiție nu poate fi sesizată decît după publicarea regulamentului său. Termenul de introducere a acțiunilor nu curge decît de la această dată.

De la numirea sa, președintele Curții de Justiție își exercită atribuțiile care îi sînt conferite prin prezentul tratat.

Art. 245. -

Comisia intră în funcție și își asumă sarcinile care îi sînt conferite prin prezentul tratat de la numirea membrilor săi.

De la intrarea sa în funcție, Comisia realizează studiile și stabilește contactele necesare pentru obținerea unei imagini de ansamblu asupra situației economice a Comunității.

Art. 246. -

(I) Primul exercițiu financiar începe de la data intrării în vigoare a tratatului și se încheie la 31 decembrie următor. Totuși, dacă tratatul intră în vigoare în cursul celui de-al doilea semestru, acest exercițiu se încheie la 31 decembrie a anului următor celui al intrării în vigoare a tratatului.

(2) Pînă la adoptarea bugetului aplicabil primului exercițiu financiar, statele membre plătesc Comunității avansuri fără dobîndă, care se deduc din contribuțiile lor financiare aferente executării bugetului.

(3) Pînă la adoptarea statutului funcționarilor și regimului aplicabil altor agenți ai Comunității prevăzute în articolul 212, fiecare instituție își recrutează personalul necesar și încheie în acest scop contracte pe durată limitată.

Fiecare instituție examinează împreună cu Consiliul chestiunile privind numărul, remunerația și repartizarea posturilor.

Dispoziții finale

Art. 247. -

Prezentul tratat se va ratifica de Înaltele Părți Contractante conform normelor lor constituționale. Instrumentele de ratificare se vor depune la guvernul Republicii Italiene.

Prezentul tratat va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare depunerii instrumentului de ratificare de ultimul stat semnatar care îndeplinește această formalitate. Totuși, dacă depunerea are loc cu mai puțin de cincisprezece zile înainte de începutul lunii următoare, tratatul nu intră în vigoare decît în prima zi a celei de-a doua luni de la data depunerii amintite.

Art. 248. -

Prezentul tratat, redactat într-un exemplar unic în limba germană, în limba franceză, în limba italiană și în limba olandeză, toate cele patru texte fiind egal autentice, va fi depus în arhivele guvernului Republicii Italiene, care va remite cîte o copie certificată fiecăruia dintre guvernele celorlalte state semnatare*)

*) O copie certificată a acestui tratat în limbile engleză, daneză, greacă, irlandeză, portugheză, finlandeză și suedeză a fost remisă de guvernul italian tuturor statelor părți.

Drept care subsemnații plenipotențiari au semnat acest tratat.

Întocmit la Roma, la douăzeci și cinci martie o mie nouă sute cincizeci și șapte.

ANEXE

Anexa I

Listele A-G prevăzute în articolele 19 și 20 din tratat (nereprodusă).

Anexa II

Lista prevăzută în articolul 38 din tratat (nereprodusă).

Anexa III

Lista tranzacțiilor invizibile prevăzută în articolul 38 H din tratat (nereprodusă).

Anexa IV

Țările și teritoriile de peste mări*) cărora li se aplică dispozițiile din partea a patra a tratatului

*) Lista țărilor și teritoriilor de peste mări a fost reprodusă cu modificările la zi, așa cum este ea prezentată în ediția publicată în 1997 a tratatului.

Noua Caledonie și teritoriile dependente

Polinezia Franceză

Teritoriul țărilor australe și antarctice franceze

Insulele Wallis-et-Futuna

Mayotte

Saint Pierre-et-Miquelon

Aruba

Antilele olandeze:

Bonaire Curacao Saba Sf. Eustatius Sf. Maarten

Anguilla

Insulele Falkland

Georgia de Sud și Insulele Sandwich de Sud

Bermudele

Hondurasul Britanic

Insulele Cayman

Insulele Turks și Caicos

Insulele Virgine Britanice

Montserrat

Pitcairn

Sfînta Elena și teritoriile dependente

Teritoriul antarctic britanic

Teritoriul britanic al Oceanului Indian

Groenlanda

PROTOCOALE

Cu excepția Protocolului asupra statutului Curții de Justiție a Comunității Economice Europene, protocoalele nu au fost reproduse.

CONVENȚIE DE APLICARE

Cu privire la asocierea la Comunitate a țărilor și teritoriilor de peste mări (nereprodusă).

ACTUL FINAL

Conferința interguvernamentală pentru piața comună și EURATOM, instituită la Veneția, la 29 mai 1956 de miniștrii afacerilor externe ai Regatului Belgiei, Republicii Federale Germania, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului și ai Regatului Olandei, care și-a desfășurat lucrările la Bruxelles și care s-a întrunit pentru finalizarea acestora la Roma, la 25 mai 1957, a adoptat următoarele texte:

I

1. Tratat instituind Comunitatea Economică Europeană și anexele sale,

2. Protocol asupra statutului Băncii Europene de Investiții,

3. Protocol privind comerțul interior german și problemele conexe,

4. Protocol referitor la anumite dispoziții privind Franța,

5. Protocol privind Italia,

6. Protocol privind Marele Ducat al Luxemburgului,

7. Protocol privind mărfurile originare și de proveniență din anumite țări și care beneficiază de un regim special la importul într-unul din statele membre,

8. Protocol privind regimul aplicabil produselor care țin de Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului care vizează Algeria și departamentele de peste mări ale Republicii Franceze,

9. Protocol privind uleiurile minerale și unele derivate ale acestora,

10. Protocol care privește aplicarea Tratatului instituind Comunitatea Economică Europeană regiunilor neeuropene ale Regatului Olandei,

11. Convenție de aplicare privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Comunitate și anexele sale,

12. Protocol privind contingentul tarifar pentru importurile de banane,

13. Protocol privind contingentul tarifar pentru importurile de cafea verde.

II

1. Tratat instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și anexele sale,

2. Protocol privind aplicarea Tratatului instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice regiunilor neeuropene ale Regatului Olandei.

III

Convenția privind anumite instituții comune ale Comunităților Europene (nereprodusă)

În momentul semnării acestor texte, Conferința a adoptat declarațiile enumerate în continuare și care sînt anexe la prezentul act:

1. Declarația comună privind cooperarea cu statele membre ale organizațiilor internaționale,

2. Declarația comună privind Berlinul,

3. Declarația de intenție în vederea asocierii la Comunitatea Economică Europeană a țărilor independente care aparțin zonei libere,

4. Declarația de intenție în vederea asocierii la Comunitatea Economică Europeană a Regatului Libiei,

5. Declarația de intenție privind Somalia, aflată în prezent sub tutela Republicii Italiene,

6. Declarația de intenție în vederea asocierii la Comunitatea Economică Europeană a Surinamului și a Antilelor Olandeze.

De asemenea, Conferința a luat act de declarațiile enumerate în continuare și care sînt anexe la prezentul tratat:

1. Declarație a guvernului Republicii Federale Germania privind definiția resortisanților germani,

2. Declarație a guvernului Republicii Federale Germania privind aplicarea tratatelor în cazul Berlinului,

3. Declarație a guvernului Republicii Franceze privind cererile de brevete care au ca obiect cunoștințe cu regim secret din rațiuni de securitate.

În sfîrșit, Conferința a decis să elaboreze ulterior:

1. Protocolul asupra statutului Curții de Justiție a Comunității Economice Europene,

2. Protocolul asupra privilegiilor și imunităților Comunității Economice Europene,

3. Protocolul asupra statutului Curții de Justiție a Comunității Europene a Energiei Atomice,

4. Protocolul asupra privilegiilor și imunităților Comunității Europene a Energiei Atomice,

Protocoalele 1 și 2 constituie anexe la Tratatul instituind Comunitatea Economică Europeană, iar protocoalele 3 și 4 constituie anexe la Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice.

DREPT CARE subsemnații plenipotențiari au semnat acest act final.

DECLARAȚIE
a guvernului Republicii Federale Germania
privind definiția resortisanților germani

DECLARAȚIE
a guvernului Republicii Federale Germania
referitoare la aplicarea tratatelor în cazul Berlinului

;
se încarcă...