POLITICILE COMUNITĂȚII | Tratat

Acesta este un fragment din Tratatul de instituire a Comunității Europene din 25.03.1957*). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Partea a treia*) POLITICILE COMUNITĂȚII

*) Regrupează fostele părți II și III, conform art. G punctul D TUE.

Titlul I Libera circulație a bunurilor

Art. 9. -

(1) Comunitatea este fondată pe o uniune vamală, care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea, între statele membre, a unor drepturilor de import și de export*) și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile lor cu statele terțe.

*) În acest moment, practic, în Comunitate nu mai există taxe vamale propriu-zise la export.

(2) Dispozițiile capitolului 1, secțiunea 1 și ale capitolului 2 din prezentul titlu se aplică produselor originare din statele membre, precum și produselor provenite din state terțe, care circulă liber în statele membre.

Art. 10. - Reviste (1)

(1) Sînt considerate ca circulînd liber într-un stat membru produsele provenite din state terțe pentru care formalitățile de import au fost îndeplinite, iar drepturile vamale și taxele cu efect echivalent exigibile au fost percepute în acest stat membru, dacă nu au beneficiat de rambursarea totală sau parțială a acestor drepturi.

(2) Comisia, pînă la finele primului an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, determină metodele de cooperare administrativă pentru aplicarea articolului 9, paragraful 2, luînd în considerare necesitatea de a facilita, pe cît posibil, formalitățile impuse comerțului.

Pînă la finele primului an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, Comisia determină dispozițiile aplicabile, în comerțul dintre statele membre, mărfurilor originare dintr-un stat membru, în fabricarea cărora au intrat produse care nu au fost supuse drepturilor vamale și taxelor cu efect echivalent care le erau aplicabile în statul exportator, sau care au beneficiat de rambursarea totală sau parțială a acestor drepturi.

În adoptarea acestor dispoziții, Comisia ia în considerare regulile prevăzute pentru eliminarea drepturilor vamale în interiorul Comunității și pentru aplicarea progresivă a tarifului vamal comun.

Art. 11. -

Statele membre iau toate măsurile adecvate pentru a permite guvernelor să execute, în termenele fixate, obligațiile care le incumbă în materie de drepturi vamale în virtutea prezentului tratat.

Capitolul 1 Uniunea vamală

Secțiunea 1 Eliminarea drepturilor vamale între statele membre

Art. 12. - Referințe în jurisprudență (1), Reviste (1)

În relațiile lor comerciale reciproce, statele membre se abțin să introducă noi drepturi de import și de export sau noi taxe cu efect echivalent și să le majoreze pe cele aplicate.

Art. 13. -

(1) Drepturile de import, în vigoare între statele membre, se elimină progresiv în cursul perioadei de tranziție, în condițiile prevăzute de articolele 14 și 15.

(2) Taxele cu efect echivalent drepturilor de import, în vigoare între statele membre, se elimină progresiv în cursul perioadei de tranziție. Comisia stabilește calendarul acestei eliminări prin directive. Ea se ghidează după regulile prevăzute în articolul 14, paragrafele 2 și 3, precum și în directivele adoptate de Consiliu în aplicarea articolului 14, paragraful 2.

Art. 14. - Referințe în jurisprudență (1)

(1) Pentru fiecare produs, taxa de bază asupra căreia operează reducerile succesive este taxa aplicată la 1 ianuarie 1957.

(2) Ritmul reducerilor se determină după cum urmează:

a) în cursul primei etape, prima reducere se efectuează la un an după intrarea în vigoare a prezentului tratat; a doua peste optsprezece luni; a treia la finele celui de-al patrulea an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat;

b) în cursul celei de-a doua etape, se efectuează o reducere la optsprezece luni de la începutul acestei etape; o a doua reducere peste alte optsprezece luni; o a treia reducere se efectuează un an mai tîrziu;

c) reducerile restante sînt operate în cursul celei de-a treia etape; Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, stabilește termenele lor prin directive.

(3) La prima reducere, statele membre introduc între ele o taxă pe fiecare produs, egală cu taxa de bază diminuată cu 10%.

La fiecare reducere ulterioară, fiecare stat membru trebuie să-și micșoreze ansamblul drepturilor vamale în așa fel încît totalul încasărilor vamale, așa cum este definit în paragraful 4, să se diminueze cu 10%, reducerea pe fiecare produs trebuind să fie de cel puțin 5% din taxa de bază.

Cu toate acestea, pentru produsele asupra cărora subzistă o taxă care rămîne încă superioară nivelului de 30%, fiecare reducere trebuie să fie de cel puțin 10% din taxa de bază.

(4) Totalul încasărilor vamale la care se referă paragraful 3 se calculează, pentru fiecare stat membru, înmulțind valoarea importurilor provenite în cursul anului 1956 din celelalte state membre cu taxa de bază.

(5) Problemele particulare ridicate de aplicarea paragrafelor precedente se reglementează de Consiliu prin directive, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.

(6) Statele membre prezintă un raport Comisiei privind modul în care au aplicat normele de mai sus, de reducere a drepturilor vamale. Ele se străduiesc să asigure o reducere a taxelor pe fiecare produs, care să atingă:

- la finele primei etape, cel puțin 25% din taxa de bază;

- la finele celei de-a doua etape, cel puțin 50% din taxa de bază.

În cazul în care Comisia constată că există pericolul ca obiectivele definite în articolul 13 și procentajul fixat în prezentul paragraf să nu poată fi atinse, adresează statelor membre toate recomandările pe care le consideră utile.

(7) Consiliul poate modifica dispozițiile prezentului articol, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European.

Art. 15. -

(1) Independent de prevederile articolului 14, în cursul perioadei de tranziție, orice stat membru poate suspenda total sau în parte încasarea taxelor aplicate produselor importate din celelalte state membre. Celelalte state membre și Comisia trebuie informate despre acest fapt.

(2) Statele membre își declară disponibilitatea să reducă drepturile vamale în schimburile cu celelalte state membre într-un ritm mai rapid decît cel prevăzut în articolul 14, dacă situația lor economică generală și situația sectorului vizat le-o permite.

Comisia adresează recomandări în acest sens statelor membre interesate.

Art. 16. -

Cel tîrziu pînă la finele primei etape, statele membre elimină drepturile de export și taxele cu efect echivalent din schimburile reciproce.

Art. 17. -

(1) Dispozițiile articolelor 9-15, paragraful 1, sînt aplicabile și drepturilor vamale cu caracter fiscal. Totuși, aceste taxe nu se iau în considerare nici pentru calculul totalului încasărilor vamale, nici pentru calculul reducerii ansamblului de taxe vizat de articolul 14, paragrafele 3 și 4.

Aceste taxe se micșorează la fiecare reducere cu cel puțin 10% din taxa de bază. Statele membre le pot reduce într-un ritm mai rapid decît cel prevăzut în articolul 14.

(2) Înainte de finele primului an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, statele membre comunică Comisiei drepturile lor vamale cu caracter fiscal.

(3) Statele membre își rezervă facultatea de a înlocui aceste drepturi cu o taxă internă, în conformitate cu dispozițiile articolului 95.

(4) În cazul în care Comisia constată că înlocuirea unor drepturi vamale cu caracter fiscal provoacă grave dificultăți într-un stat membru, autorizează statul să mențină această taxă, cu condiția ca să o suprime în cel mult șase ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat. Autorizarea trebuie cerută înainte de finele primului an de la intrarea în vigoare a acestui tratat.

Secțiunea 2 Instituirea tarifului vamal comun

Art. 18. - Referințe în jurisprudență (8)

Statele membre își declară disponibilitatea de a contribui la dezvoltarea comerțului internalional și la reducerea obstacolelor în schimburile comerciale, prin participarea la convenții bazate pe reciprocitate și avantaj mutual, la reducerea drepturilor vamale sub nivelul general de care ele s-ar putea prevala ca rezultat al instituirii unei uniuni vamale.

Art. 19. -

(1) În condițiile și limitele prevăzute în continuare, taxele tarifului vamal comun se stabilesc la nivelul mediei aritmetice a taxelor aplicate în cele patru teritorii vamale cuprinse în Comunitate.

(2) Taxele luate în considerare pentru calculul acestei medii sînt cele aplicate de statele membre la 1 ianuarie 1957.

Totuși, în ceea ce privește tariful italian, taxa aplicată se calculează fără a lua în considerare reducerea temporară de 10%. Mai mult, la pozițiile la care tariful italian implică o taxă convențională, aceasta se înlocuiește cu taxa aplicată descrisă mai sus, cu condiția să nu o depășească cu mai mult de 10%. Dacă taxa convențională depășește taxa aplicată descrisă mai sus cu mai mult de 10%, pentru calculul mediei aritmetice se ia în considerare această taxă aplicată, majorată cu 10%.

În ceea ce privește pozițiile enumerate în lista A, pentru calculul mediei aritmetice taxele care figurează în această listă sînt înlocuite cu taxele aplicate.

(3) Taxele tarifului vamal comun nu pot depăși:

a) 3% pentru produsele din pozițiile tarifare enumerate în lista B,

b) 10% pentru produsele din pozițiile tarifare enumerate în lista C,

c) 15% pentru produsele din pozițiile tarifare enumerate în lista D,

d) 25% pentru produsele din pozițiile tarifare enumerate în lista E; în cazul în care, pentru aceste produse, tariful țărilor Benelux conține o taxă care nu depășește 3%, pentru calculul mediei aritmetice această taxă se majorează la 12%.

(4) Lista F fixează taxele aplicabile produselor enumerate în cuprinsul său.

(5) Listele pozițiilor tarifare vizate de prezentul articol și de articolul 20 fac obiectul anexei I la prezentul tratat.

Art. 20. -

Taxele aplicabile produselor din lista G se fixează prin negociere între statele membre. Fiecare stat membru poate adăuga alte produse la această listă, în limita a 2% din valoarea totală a importurilor sale care au provenit din state terțe în cursul anului 1956.

Comisia ia orice inițiativă considerată utilă, pentru ca aceste negocieri să fie angajate înainte de finele celui de-al doilea an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat și să se încheie înainte de finele primei etape.

În cazul în care, pentru anumite produse, nu poate interveni un acord înăuntrul acestui termen, Consiliul fixează taxele tarifului vamal comun, la propunerea Comisiei, hotărînd în unanimitate pînă la finele celei de-a doua etape și apoi cu majoritate calificată.

Art. 21. -

(1) Dificultățile tehnice care se pot ivi în aplicarea articolelor 19 și 20 se rezolvă, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, prin directive ale Consiliului, care hotărăște cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.

(2) Înainte de finele primei etape, sau cel tîrziu la fixarea taxelor, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, decide asupra adaptărilor cerute de armonizarea internă a tarifului vamal comun, care rezultă din aplicarea normelor prevăzute în articolele 19 și 20, luînd în considerare în special gradul de prelucrare a materiilor prime ale diferitelor mărfuri la care se aplică acest tarif.

Art. 22. -

Comisia determină, în următorii doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, măsura în care drepturile vamale cu caracter fiscal vizate de articolul 17, paragraful 2, trebuie reținute pentru calculul mediei aritmetice prevăzute de articolul 19, paragraful 1. Aceasta ia în considerare aspectul protecționist pe care îl pot avea aceste drepturi vamale.

În cel mult șase luni de la această determinare, toate statele membre pot cere ca procedura prevăzută de articolul 20 să fie aplicabilă produselor în cauză, fără a le fi opozabilă limita prevăzută de acest articol.

Art. 23. - Referințe în jurisprudență (10)

(1) În scopul introducerii progresive a tarifului vamal comun, statele membre modifică tarifele aplicabile țărilor terțe, după cum urmează:

a) în cazul pozițiilor tarifare la care taxele aplicate efectiv la 1 ianuarie 1957 nu se abat cu mai mult de 15%, în plus sau în minus, de la taxele tarifului vamal comun, acestea din urmă se aplică de la finele celui deal patrulea an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat;

b) în celelalte cazuri, fiecare stat membru aplică de la aceeași dată o taxă, reducînd cu 30% diferența dintre taxa aplicată efectiv la 1 ianuarie 1957 și tariful vamal comun.

c) această diferență se reduce cu încă 30% la finele celei de-a doua etape;

d) în ceea ce privește pozițiile tarifare pentru care taxele tarifului vamal comun nu ar fi cunoscute încă la finele primei etape, fiecare stat membru aplică, în termen de șase luni de la hotărîrea Consiliului prevăzută în articolul 20, taxele care ar rezulta din aplicarea normelor prezentului paragraf.

(2) Statul membru care a obținut autorizarea prevăzută de articolul 17, paragraful 4, este scutit de aplicarea dispozițiilor precedente, pe durata validității acelei autorizări, în ce privește pozițiile tarifare care fac obiectul autorizării. La expirarea autorizării, acest stat aplică taxa care ar rezulta din aplicarea normelor paragrafului precedent.

(3) Tariful vamal comun se aplică integral, cel tîrziu de la expirarea perioadei de tranziție.

Art. 24 -

Pentru a se alinia la tariful vamal comun, statele membre pot să-și modifice drepturile vamale într-un ritm mai rapid decît cel prevăzut în articolul 23.

Art. 25 - Referințe în jurisprudență (14)

(1) În cazul în care Comisia constată că în statele membre producția anumitor mărfuri prevăzute în listele B, C și D nu este suficientă pentru aprovizionarea vreunui stat membru și că această aprovizionare depinde tradițional, în mare parte, de importurile provenite din state terțe, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, acordă statului membru interesat contingente tarifare cu taxe reduse sau scutite de taxe.

Aceste contingente nu pot depăși limitele peste care există riscul unor transferuri de activități economice în detrimentul celorlalte state membre.

(2) În ceea ce privește produsele din lista E, precum și cele din lista G, ale căror taxe au fost fixate conform procedurii prevăzute de articolul 20, alineatul 3, Comisia acordă, la cerere, oricărui stat membru interesat contingente tarifare cu taxe reduse sau scutite de taxe, dacă o schimbare în sursele de aprovizionare sau o aprovizionare insuficientă în cadrul Comunității este de natură să antreneze consecințe prejudiciabile pentru industria prelucrătoare a statului membru interesat.

Aceste contingente nu pot depăși limitele peste care există riscul unor transferuri de activități economice în detrimentul celorlalte state membre.

(3) În ceea ce privește produsele enumerate în anexa II la prezentul tratat, Comisia poate autoriza orice stat membru să suspende încasarea taxelor aplicabile, în totalitate sau parțial, sau îi poate acorda contingente tarifare cu taxe reduse sau scutite de taxe, cu condiția ca din acest fapt să nu rezulte perturbări grave pe piața produselor în cauză.

(4) Comisia procedează periodic la examinarea contingentelor tarifare acordate în aplicarea prezentului articol.

Autorizarea nu poate fi acordată decît pe o durată limitată și numai pentru un ansamblu de poziții tarifare, care nu reprezintă pentru statul în cauză mai mult de 5% din valoarea importurilor sale provenite din state terțe, efectuate în cursul ultimului an pentru care datele statistice sînt disponibile.

Art. 26. -

Comisia poate autoriza un stat membru care trebuie să facă față unor dificultăți speciale să amîne reducerea sau majorarea taxelor prevăzute în articolul 23, la anumite poziții din tariful său.

Art. 27. -

Înainte de finele primei etape, statele membre procedează, în măsura necesară, la apropierea dispozițiilor lor legislative, de reglementare și administrative în materie vamală. În acest sens, Comisia adresează statelor membre toate recomandările adecvate.

Art. 28. - Referințe în jurisprudență (18)

Toate modificările sau suspendările unilaterale ale taxelor tarifului vamal comun se decid de Consiliu, care hotărăște cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.

Art. 29. - Reviste (1)

În exercitarea sarcinilor care îi sînt încredințate prin prezenta secțiune, Comisia se conduce după:

a) necesitatea promovării schimburilor comerciale între statele membre și statele terțe,

b) dezvoltarea condițiilor de concurență în interiorul Comunității, în așa măsură încît această evoluție să poată avea ca efect sporirea competitivității întreprinderilor,

c) necesitățile de aprovizionare a Comunității cu materii prime și semifabricate, avînd în același timp grijă să nu se denatureze, între statele membre, condițiile de concurență referitoare la produsele finite,

d) necesitatea evitării unor tulburări grave în viața economică a statelor membre, a asigurării unei dezvoltări raționale a producției și a expansiunii consumului în Comunitate.*)

*) Modificat prin art. 16 AUE.

Capitolul 2 Eliminarea restricțiilor cantitative între statele membre

Art. 30. -

Fără a aduce atingere dispozițiilor de mai jos, sînt interzise între statele membre restricțiile cantitative la import, precum și toate măsurile cu efect echivalent.

Art. 31. -

Statele membre se abțin să introducă în relațiile dintre ele noi restricții cantitative și măsuri cu efect echivalent. Totuși, această obligație nu se aplică decît la nivelul liberalizării realizate în aplicarea deciziilor Consiliului Organizației Europene de Cooperare Economică din 14 ianuarie 1955. Statele membre notifică Comisiei, în cel mult șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, listele lor de produse liberalizate în aplicarea acestor decizii. Listele notificate vor fi consolidate între statele membre.

Art. 32. -

În schimburile comerciale mutuale, statele membre se abțin de la restrîngerea contingentelor și a măsurilor cu efect echivalent existente la data intrării în vigoare a prezentului tratat.

Aceste contingente trebuie să fie eliminate cel tîrziu pînă la expirarea perioadei de tranziție. Ele se elimină progresiv în cursul acestei perioade, în condițiile determinate mai jos.

Art. 33. -

(1) La un an după intrarea în vigoare a prezentului tratat, fiecare stat membru transformă contingentele bilaterale deschise altor state membre în contingente globale, accesibile fără discriminare tuturor celorlalte state membre.

La aceeași dată, statele membre majorează ansamblul contingentelor globale instituite, astfel încît să se realizeze, față de anul precedent, o creștere de cel puțin 20% a valorii lor totale. Totuși, contingentele globale pe fiecare produs se majorează cu cel puțin 10%.

În fiecare an, contingentele sînt lărgite fală de anul precedent, după aceleași reguli și în aceleași proporții.

A patra lărgire are loc la finele celui de-al patrulea an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat; a cincea, la un an după începutul celei de-a doua etape.

(2) În cazul în care, pentru un produs neliberalizat, contingentul global nu atinge 3% din producția națională a statului în cauză, se instituie un contingent egal cu cel puțin 3% din această producție, cel tîrziu la un an după intrarea în vigoare a prezentului tratat. Acest contingent se majorează la 4% după cel de-al doilea an și la 5% după al treilea an. Apoi statul membru vizat majorează anual contingentul cu cel puțin 15%.

În cazul în care nu există nici o asemenea producție națională, Comisia determină, prin decizie, un contingent corespunzător.

(3) La finele celui de-al zecelea an, fiecare contingent trebuie să fie cel puțin egal cu 20% din producția națională.

(4) În cazul în care Comisia constată printr-o decizie că importurile unui produs, în cursul a doi ani consecutivi, au fost inferioare contingentului stabilit, acest contingent global nu poate fi luat în considerare pentru calculul valorii totale a contingentelor globale. În acest caz, statul membru elimină contingentarea acestui produs.

(5) În cazul contingentelor care reprezintă mai mult de 20% din producția națională a produsului în cauză, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate coborî procentajul minim de 10% prevăzut la paragraful 1. Totuși, această modificare nu poate aduce atingere obligației de majorare anuală cu 20% a valorii totale a contingentelor globale.

(6) Statele membre care și-au depășit obligațiile în ce privește nivelul de liberalizare realizat în aplicarea deciziilor Consiliului Organizației Europene a Cooperării Economice din 14 ianuarie 1955, sînt abilitate ca, la calculul creșterii totale anuale de 20%, prevăzute de paragraful 1, să ia în considerare totalul importurilor liberalizate în mod unilateral. Acest calcul este supus aprobării prealabile a Comisiei.

(7) Directivele Comisiei vor determina procedura și termenele eliminării între statele membre a măsurilor existente la data intrării în vigoare a prezentului tratat, care au efect echivalent cu cel al acestor contingente.

(8) Dacă Comisia constată că aplicarea dispozițiilor prezentului articol și, în particular, a celor privitoare la procentaje nu permit asigurarea caracterului progresiv al eliminării prevăzut de articolul 32, alineatul 2, Consiliul, la propunerea Comisiei, hotărînd în unanimitate în cursul primei etape și apoi cu majoritate calificată, poate modifica procedura vizată de prezentul articol și poate proceda, în particular, la majorarea procentajelor fixate.

Art. 34. -

(1) Restricțiile cantitative la export, precum și toate măsurile cu efect echivalent sînt interzise între statele membre.

(2) Statele membre elimină, cel tîrziu pînă la finele primei etape, restricțiile cantitative la export și toate măsurile cu efect echivalent existente la intrarea în vigoare a prezentului tratat.

Art. 35. -

Statele membre își declară disponibilitatea să elimine, în privința celorlalte state membre, restricțiile cantitative la import și la export, într-un ritm mai rapid decît cel prevăzut în articolele precedente, dacă situația lor economică generală și situația sectorului vizat permit acest lucru.

Comisia adresează recomandări în acest sens statelor membre interesate.

Art. 36. -

Dispozițiile articolelor 30-34 inclusiv nu împiedică interdicțiile sau restricțiile la import, export sau tranzit, justificate de motive de moralitate publică, ordine publică, securitate publică, protecția sănătății și vieții persoanelor, animalelor sau plantelor, protecția patrimoniului național avînd o valoare artistică, istorică sau arheologică, sau de protecția proprietății industriale și comerciale. Totuși, aceste interdicții sau restricții nu trebuie să constituie nici un mijloc de discriminare arbitrară, nici o restricție deghizată în comerțul dintre statele membre.

Art. 37. -

(1) Statele membre reglementează progresiv monopolurile naționale cu caracter comercial, astfel încît, la expirarea perioadei de tranziție, să excludă orice discriminare între cetățenii statelor membre în ceea ce privește condițiile de aprovizionare și de desfacere.

Dispozițiile prezentului articol se aplică tuturor organismelor prin care un stat membru, DE IURE sau DE FACTO, controlează, dirijează sau influențează în mod considerabil, direct sau indirect, importurile sau exporturile între statele membre. Aceste dispoziții se aplică în aceeași măsură și monopolurilor de stat concesionate.

(2) Statele membre se abțin să introducă orice măsuri noi, contrare principiilor enunțate la paragraful 1, sau care restrîng domeniul de aplicare a articolelor referitoare la eliminarea taxelor și a restricțiilor cantitative între statele membre.

(3) Calendarul măsurilor avute în vedere în paragraful 1 trebuie adaptat la eliminarea restricțiilor cantitative pentru aceleași produse, prevăzută de articolele 30-34 inclusiv.

În cazul în care un produs face obiectul unui monopol de stat cu caracter comercial numai într-un singur stat, sau în cîteva state membre, Comisia poate autoriza celelalte state membre să aplice măsuri de protecție, cît timp adaptarea prevăzută în paragraful 1 nu a fost realizată; Comisia determină condițiile și modalitățile de aplicare a acestor măsuri.

(4) În cazul unui monopol cu caracter comercial, care implică o reglementare destinată să faciliteze desfacerea sau valorificarea produselor agricole, trebuie să se asigure în aplicarea normelor prezentului articol garanții echivalente pentru nivelul de ocupare a forței de muncă și nivelul de trai al producătorilor vizați, luînd în considerare ritmul adaptărilor posibile și specializările necesare.

(5) Pe de altă parte, obligațiile statelor membre nu sînt valabile decît în măsura în care sînt compatibile cu acordurile lor internaționale existente.

(6) Încă din prima etapă, Comisia adresează recomandări privitoare la măsurile de aplicare și ritmul în care trebuie realizată adaptarea prevăzută de prezentul articol.

Titlul II Agricultura

Art. 38. -

(1) Piața comună se extinde asupra agriculturii și comerțului produselor agricole. Prin produse agricole se înțeleg produsele solului, cele animaliere și piscicole, precum și produsele care suportă o primă transformare și sînt într-un raport direct cu aceste produse.

(2) Cu excepția dispozițiilor contrare ale articolelor 39-46 inclusiv, normele prevăzute pentru instituirea pieței comune sînt aplicabile și produselor agricole.

(3) Produsele care cad sub incidența dispozițiilor articolelor 39-46 inclusiv sînt enumerate în lista care face obiectul anexei II la prezentul tratat. Totuși, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a acestui tratat, Consiliul, la propunerea Comisiei, decide cu majoritate calificată ce produse trebuie adăugate la această listă.

(4) Funcționarea și dezvoltarea pieței comune pentru produsele agricole trebuie să fie însoțite de instituirea unei politici agricole comune a statelor membre.

Art. 39. -

(1) Politica agricolă comună are ca scop:

a) creșterea productivității agriculturii prin promovarea progresului tehnic și asigurarea dezvoltării raționale a producției agricole, precum și a utilizării optime a factorilor de producție, în special a forței de muncă,

b) asigurarea, în acest fel, a unui nivel de trai echitabil pentru populația agricolă, în special prin creșterea venitului individual al celor care lucrează în agricultură,

c) stabilizarea piețelor,

d) garantarea securității aprovizionărilor,

e) asigurarea unor prețuri rezonabile în livrările către consumatori.

(2) În elaborarea politicii agricole comune și a metodelor specifice pe care le poate implica se iau în considerare:

a) caracterul particular al activității agricole, care decurge din structura socială a agriculturii și din dezacordurile structurale între diversele regiuni agricole,

b) necesitatea de a opera gradual adaptările oportune,

c) faptul că, în statele membre, agricultura constituie un sector strîns legat de ansamblul economiei.

Art. 40. -

(1) Statele membre dezvoltă o politică agricolă comună gradual, în timpul perioadei de tranziție, și o definitivează cel tîrziu la finele acestei perioade.

(2) În vederea atingerii scopurilor prevăzute în articolul 39, se va institui o organizare comună a piețelor agricole.

În funcție de produse, această organizare îmbracă una dintre următoarele forme:

a) norme comune în materie de concurență,

b) o coordonare obligatorie a diverselor organizări ale piețelor naționale,

c) o organizare europeană de piață.

(3) Organizarea comună, într-una din formele prevăzute la paragraful 2, poate implica toate măsurile necesare pentru atingerea scopurilor definite în articolul 39, mai ales reglementări de prețuri, subvenții atît la producție cît și la comercializarea diferitelor produse, sisteme de stocare și de report, mecanisme comune de stabilizare a importurilor sau exporturilor.

Organizarea trebuie să se limiteze la urmărirea obiectivelor enunțate în articolul 39 și trebuie să excludă orice discriminare între producătorii sau consumatorii Comunității.

O eventuală politică comună a prețurilor trebuie fondată pe criterii comune și pe metode de calcul uniforme.

(4) Pentru a permite organizării comune prevăzute la paragraful 2 să-și atingă obiectivele, pot fi create unul sau mai multe fonduri de orientare și garanție agricolă.

Art. 41. -

Pentru a permite atingerea obiectivelor definite în articolul 39, în cadrul politicii agricole comune pot fi prevăzute:

a) o coordonare efectivă a eforturilor întreprinse în domeniile formării profesionale, a cercetării și popularizării cunoștințelor agricole, putînd implica proiecte sau instituții finanțate în comun,

b) acțiuni comune pentru promovarea consumului anumitor produse.

Art. 42. -

Dispozițiile capitolului referitor la regulile de concurență sînt aplicabile producției și comerțului cu produse agricole, numai în măsura determinată de Consiliu în cadrul dispozițiilor și în conformitate cu procedura prevăzută de articolul 43, paragrafele 2 și 3, luînd în considerare obiectivele enunțate în articolul 39.

Consiliul poate autoriza, în particular, acordarea de ajutoare:

a) pentru protejarea exploatărilor defavorizate din cauza condițiilor structurale sau naturale,

b) în cadrul programelor de dezvoltare economică.

Art. 43. - Referințe în jurisprudență (1), Reviste (1)

(1) În scopul identificării liniilor directoare ale unei politici agricole comune, Comisia convoacă, încă de la intrarea în vigoare a tratatului, o conferință a statelor membre, pentru a compara politicile lor agricole și a stabili în special bilanțul resurselor și necesităților lor.

(2) În termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, Comisia, luînd în considerare lucrările conferinței prevăzute în paragraful 1, după consultarea Comitetului economic și social, prezintă propuneri în ceea ce privește elaborarea și implementarea politicii agricole comune, inclusiv înlocuirea organizărilor naționale cu una din formele de organizare comune prevăzute în articolul 40, paragraful 2, precum și punerea în aplicare a măsurilor expres menționate în prezentul titlu.

Aceste propuneri trebuie să ia în considerare interdependența problemelor agricole evocate în prezentul titlu.

La propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, Consiliul, hotărînd în unanimitate în cursul primilor doi ani și apoi cu majoritate calificată, adoptă regulamente sau directive, sau ia decizii, fără a aduce atingere dreptului său de a formula recomandări.

(3) Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată în condițiile prevăzute la paragraful precedent, poate înlocui organizările piețelor naționale cu organizarea comună prevăzută în articolul 40, paragraful 2, dacă:

a) organizarea comună oferă statelor membre, care se opun acestei măsuri și care dispun de o organizare națională pentru producția în cauză, garanții echivalente pentru ocuparea forței de muncă și nivelul de trai al producătorilor vizați, luînd în considerare ritmul adaptărilor posibile și specializările necesare, și

b) această organizare asigură schimburilor din interiorul Comunității condiții similare cu cele care există pe piața națională.

(4) Dacă se creează o organizare comună pentru anumite materii prime, fără a exista încă o organizare comună pentru produsele prelucrate corespunzătoare, materiile prime în cauză, utilizate pentru produse prelucrate destinate exportului către state terțe, pot fi importate din exteriorul Comunității.

Art. 44. -

(1) În măsura în care eliminarea progresivă a drepturilor vamale și a restricțiilor cantitative între statele membre este susceptibilă să conducă la prețuri care pot pune în pericol obiectivele fixate în articolul 39, oricărui stat membru îi este permis să aplice, în cursul perioadei de tranziție, pentru anumite produse, într-o manieră nediscriminatorie și într-o măsură care nu împiedică creșterea volumului de schimburi prevăzut în articolul 45, paragraful 2, un sistem de prețuri minimale care înlocuiește contingentele. Importurile realizate sub nivelul prețurilor minimale, pot fi:

- fie suspendate temporar sau reduse,

- fie permise, sub condiția realizării lor la un preț superior prețului minim fixat pentru produsul în cauză.

În al doilea caz, prețurile minimale nu includ drepturile vamale.

(2) Prețurile minimale nu trebuie să aibă ca efect o reducere a schimburilor comerciale existente între statele membre la intrarea în vigoare a prezentului tratat, nici să împiedice creșterea progresivă a acestor schimburi. Prețurile minimale nu trebuie aplicate astfel încît să împiedice dezvoltarea unei preferințe firești între statele membre.

(3) Încă de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, Consiliul, la propunerea Comisiei, determină criterii obiective de instituire a sistemelor de prețuri minimale și de fixare a acestor prețuri.

Aceste criterii iau în considerare, în special: prețurile medii de producție din statul membru care aplică prețul minimal, situația diverselor întreprinderi față de aceste prețuri medii de producție, necesitatea de a promova atît ameliorarea progresivă a exploatării agricole, cît și adaptările și specializările necesare în cadrul pieței comune.

De asemenea, Comisia propune o procedură de revizuire a acestor criterii pentru a lua în considerare și a accelera progresul tehnic și pentru a realiza apropierea progresivă a prețurilor în cadrul pieței comune.

Aceste criterii, precum și procedura de revizuire trebuie determinate în unanimitate de Consiliu, în primii trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat.

(4) Pînă la intrarea în vigoare a deciziei Consiliului, statele membre pot fixa prețurile minimale, cu condiția de a informa în prealabil Comisia și celelalte state membre, pentru a le permite să-și prezinte observațiile.

Odată ce decizia Consiliului este luată, prețurile minimale se fixează de statele membre, pe baza criteriilor stabilite după prevederile susmenționate.

Dacă deciziile luate nu sînt conforme criteriilor astfel definite, Consiliul le poate rectifica, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.

(5) În cazul în care stabilirea criteriilor obiective susmenționate pentru anumite produse nu a fost posibilă pînă la începutul celei de-a treia etape, Consiliul poate modifica prețurile minimale aplicate acelor produse, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.

(6) La expirarea perioadei de tranziție se întocmește lista prețurilor minimale existente la acea dată. Consiliul fixează regimul aplicabil în cadrul politicii agricole comune, hotărînd la propunerea Comisiei, cu o majoritate de 9 voturi, conform ponderării prevăzute la articolul 148, paragraful 2, alineatul 1.

Art. 45. -

(1) Pînă la înlocuirea formelor naționale de organizare cu una din formele de organizare comună prevăzute de articolul 40, paragraful 2, pentru produsele în legătură cu care există în anumite state membre:

- dispoziții care tind să asigure producătorilor naționali valorificarea producției lor, și

- necesități de import, schimburile comerciale se dezvoltă prin acorduri sau contracte pe termen lung între statele membre exportatoare și importatoare.

Aceste acorduri sau contracte trebuie să conducă la eliminarea progresivă a oricăror discriminări în aplicarea acestor dispoziții la diferiții producători din Comunitate.

Aceste acorduri sau contracte se încheie în cursul primei etape; se ia în considerare principiul reciprocității.

(2) În ceea ce privește cantitățile, aceste acorduri sau contracte pornesc de la volumul mediu al schimburilor comerciale între statele membre pentru produsele în cauză în timpul celor trei ani precedenți intrării în vigoare a prezentului tratat și vor prevedea o creștere a acestui volum în limita necesităților existente, luînd în considerare fluxurile comerciale tradiționale.

În ceea ce privește prețurile, aceste acorduri sau contracte vor permite producătorilor să valorifice cantitățile convenite la prețuri care se apropie progresiv de prețul plătit producătorilor naționali pe piața internă a țării cumpărătoare.

Această apropiere trebuie să fie cît se poate de constantă și trebuie complet realizată cel tîrziu pînă la finele perioadei de tranziție.

Prețurile se negociază între părțile interesate, în cadrul directivelor emise de Comisie pentru aplicarea celor două alineate precedente.

În cazul prelungirii primei etape, executarea acordurilor sau a contractelor continuă în condițiile aplicabile la finele celui de-al patrulea an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat; obligațiile de majorare a cantităților și de apropiere a prețurilor se suspendă pînă la trecerea la cea de-a doua etapă.

Pentru a asigura încheierea și executarea acestor acorduri sau contracte, statele membre recurg la toate posibilitățile oferite de propriile dispoziții legislative, mai ales în materia politicii importurilor.

(3) În măsura în care statele membre vor avea nevoie de materii prime pentru fabricarea unor produse destinate exportului în afara Comunității, în concurentă cu produsele unor state terțe, aceste acorduri sau contracte nu pot împiedica importul de materii prime efectuat în acest scop din state terțe. Totuși, această dispoziție nu este aplicabilă în cazul în care Consiliul decide în unanimitate să acorde vărsămintele necesare pentru compensarea surplusului de preț plătit pentru importurile efectuate în acest scop pe baza acestor acorduri sau contracte, față de prețul de livrare al acelorași mărfuri achiziționate pe piața mondială.

Art. 46. -

Atunci cînd, într-un stat membru, un produs constituie obiectul unei organizări naționale a pieței sau a oricărei reglementări interne cu efect echivalent care afectează competitivitatea unui produs similar dintr-un alt stat membru, statele membre aplică o taxă compensatorie la intrarea produsului care provine din statul membru în care există organizarea sau reglementarea, numai dacă acest stat nu aplică o taxă compensatorie la ieșire.

Comisia fixează aceste taxe la nivelul necesar restabilirii echilibrului; Comisia poate autoriza, de asemenea, alte măsuri, cărora le definește condițiile și modalitățile de aplicare.

Art. 47. -

În ceea ce privește funcțiile îndeplinite de Comitetul economic și social în aplicarea prezentului titlu, secțiunea de agricultură trebuie să se pună la dispoziția Comisiei, pentru a pregăti deliberările Comitetului, în conformitate cu dispozițiile articolelor 197 și 198.

Titlul III Libera circulație a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor

Capitolul 1 Lucrătorii

Art. 48. - Reviste (1)

(1) Libera circulație a lucrătorilor în interiorul Comunității se realizează cel tîrziu pînă la expirarea perioadei de tranziție.

(2) Aceasta implică eliminarea, între lucrătorii statelor membre, a tuturor discriminărilor fondate pe naționalitate, în ceea ce privește angajarea, remunerarea și celelalte condiții de muncă.

(3) Sub rezerva limitărilor justificate prin motive de ordine publică, securitate publică și sănătate publică, aceasta implică dreptul lucrătorilor:

a) de a accepta ofertele efective de muncă,

b) de a se deplasa liber în acest scop pe teritoriul statelor membre,

c) de a se afla într-unul din statele membre, în scopul exercitării unei activități conforme cu dispozițiile legislative, de reglementare și administrative care guvernează angajarea lucrătorilor naționali,

d) de a rămîne pe teritoriul unui stat membru, după ce a fost angajat în acel stat, în condiții care se stabilesc de Comisie, prin măsuri de aplicare.

(4) Dispozițiile prezentului articol nu sînt aplicabile angajaților din administrația publică.

Art. 49. - Referințe în jurisprudență (1), Reviste (1)

(1) Imediat după intrarea în vigoare a prezentului tratat, Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute la articolul 189 B și după consultarea Comitetului economic și social, adoptă, prin directive sau regulamente, măsurile necesare pentru realizarea progresivă a liberei circulații a lucrătorilor, așa cum este definită de articolul 48, mai ales:

a) prin asigurarea unei strînse colaborări între organele administrative naționale din sectorul muncii,

b) prin eliminarea sistematică și progresivă a acelor proceduri și practici administrative, precum și a acelor termene de acces la locurile de muncă disponibile, care rezultă fie din legislația internă, fie din acorduri încheiate anterior între statele membre, și a căror menținere ar constitui un obstacol în libera circulație a lucrătorilor,

c) prin eliminarea sistematică și progresivă a tuturor termenelor și a celorlalte restricții prevăzute fie de legislațiile interne, fie de acordurile încheiate anterior între statele membre, și care impun lucrătorilor din alte state membre condiții diferite pentru libera alegere a unui loc de muncă față de cele impuse propriilor lucrători,

Titlul III Libera circulație a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor

Capitolul 1 Lucrătorii

Art. 48. -

(1) Libera circulație a lucrătorilor în interiorul Comunității se realizează cel tîrziu pînă la expirarea perioadei de tranziție.

(2) Aceasta implică eliminarea, între lucrătorii statelor membre, a tuturor discriminărilor fondate pe naționalitate, în ceea ce privește angajarea, remunerarea și celelalte condiții de muncă.

(3) Sub rezerva limitărilor justificate prin motive de ordine publică, securitate publică și sănătate publică, aceasta implică dreptul lucrătorilor:

a) de a accepta ofertele efective de muncă,

b) de a se deplasa liber în acest scop pe teritoriul statelor membre,

c) de a se afla într-unul din statele membre, în scopul exercitării unei activități conforme cu dispozițiile legislative, de reglementare și administrative care guvernează angajarea lucrătorilor naționali,

d) de a rămîne pe teritoriul unui stat membru, după ce a fost angajat în acel stat, în condiții care se stabilesc de Comisie, prin măsuri de aplicare.

(4) Dispozițiile prezentului articol nu sînt aplicabile angajaților din administrația publică.

Art. 49. -

(1) Imediat după intrarea în vigoare a prezentului tratat, Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute la articolul 189 B și după consultarea Comitetului economic și social, adoptă, prin directive sau regulamente, măsurile necesare pentru realizarea progresivă a liberei circulații a lucrătorilor, așa cum este definită de articolul 48, mai ales:

a) prin asigurarea unei strînse colaborări între organele administrative naționale din sectorul muncii,

b) prin eliminarea sistematică și progresivă a acelor proceduri și practici administrative, precum și a acelor termene de acces la locurile de muncă disponibile, care rezultă fie din legislația internă, fie din acorduri încheiate anterior între statele membre, și a căror menținere ar constitui un obstacol în libera circulație a lucrătorilor,

c) prin eliminarea sistematică și progresivă a tuturor termenelor și a celorlalte restricții prevăzute fie de legislațiile interne, fie de acordurile încheiate anterior între statele membre, și care impun lucrătorilor din alte state membre condiții diferite pentru libera alegere a unui loc de muncă față de cele impuse propriilor lucrători,

d) prin instituirea unor mecanisme adecvate pentru întîlnirea ofertelor și cererilor de pe piața forței de muncă și pentru echilibrarea lor, în condiții care exclud riscurile grave pentru nivelul de trai și de ocupare a forței de muncă în diferite regiuni și industrii.

Art. 50. -

Statele membre încurajează schimbul lucrătorilor tineri în cadrul unui program comun.

Art. 51. -

Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei, adoptă acele măsuri din domeniul securității sociale care sînt necesare pentru asigurarea liberei circulații a lucrătorilor; în acest scop, ia măsuri pentru a asigura dreptul lucrătorilor migranți și al succesorilor lor în drepturi:

a) la cumulul tuturor perioadelor luate în considerare de diferitele legislații naționale pentru a dobîndi și a menține dreptul la prestații sociale, precum și pentru calculul acestor drepturi,

b) la plata prestațiilor către persoanele rezidente pe teritoriul statelor membre.

Capitolul 2 Dreptul de stabilire

Art. 52. - Doctrină (1)

În cadrul dispozițiilor care urmează, restricțiile privind libertatea de stabilire a cetățenilor unui stat membru pe teritoriul unui alt stat membru sînt eliminate progresiv, în cursul perioadei de tranziție. Această eliminare progresivă se extinde în egală măsură și asupra restricțiilor ce privesc înființarea de agenții, sucursale sau filiale de către cetățenii unui stat membru, stabiliți pe teritoriul altui stat membru.

Sub rezerva dispozițiilor capitolului referitor la capitaluri, libertatea de stabilire implică accesul la activitățile independente și la exercitarea lor, precum și constituirea și gestionarea întreprinderilor și în special a societăților în sensul articolului 58, alineatul 2, în condițiile prevăzute pentru proprii săi cetățeni de legislația țării în care are loc stabilirea.

Art. 53. - Doctrină (1)

Sub rezerva dispozițiilor prevăzute în prezentul tratat, statele membre nu introduc noi restricții la dreptul de stabilire pe teritoriul lor a cetățenilor altor state membre.

Art. 54. -

(1) Înainte de finele primei etape, Consiliul, la propunerea Comisiei și după consultarea Comitetului economic și social și a Parlamentului European, adoptă în unanimitate un program general pentru eliminarea restricțiilor referitoare la libertatea de stabilire existente în interiorul Comunității. Comisia prezintă această propunere Consiliului în cursul primilor doi ani ai primei etape.

Programul fixează, pentru fiecare categorie de activități, condițiile generale ale realizării libertății de stabilire și, în special, etapele acesteia.

(2) Pentru aplicarea programului general sau, în absența acestuia, pentru realizarea unei etape a libertății de stabilire pentru o activitate determinată, Consiliul, acționînd conform procedurii prevăzute la articolul 189 B și după consultarea Comitetului economic și social, hotărăște prin directive.*)

(3) Consiliul și Comisia îndeplinesc sarcinile care le-au fost încredințate prin prevederile de mai sus, mai ales prin:

a) tratarea, în general, cu prioritate a activităților în care libertatea de stabilire are o contribuție deosebit de utilă pentru dezvoltarea producției și a schimburilor comerciale,

b) asigurarea unei colaborări strînse între administrațiile naționale competente, în vederea cunoașterii situațiilor particulare din diversele sectoare de activitate din cadrul Comunității,

c) eliminarea acelor proceduri și practici administrative care decurg fie din legislația internă, fie din acordurile încheiate anterior între statele membre, și a căror menținere ar constitui un obstacol în calea libertății de stabilire,

d) asigurarea posibilității ca lucrătorii dintr-un stat membru, angajați pe teritoriul altui stat membru, să poată rămîne pe acel teritoriu, pentru a începe acolo activități independente, în cazul în care satisfac condițiile pe care ar fi trebuit să le satisfacă, dacă ar fi intrat în acel stat în momentul în care intenționează să inițieze asemenea activități,

e) a face posibil ca un cetățean al unui stat membru să poată achiziționa și exploata proprietăți funciare situate pe teritoriul unui alt stat membru, în măsura în care aceasta nu aduce atingere principiilor stabilite în articolul 39, paragraful 2,

f) realizarea eliminării progresive a restricțiilor aduse libertății de stabilire în fiecare ramură de activitate luată în considerare, în ceea ce privește, pe de o parte, condițiile de înființare pe teritoriul unui stat membru a unor agenții, sucursale sau filiale și, pe de altă parte, condițiile de acces ale personalului sediului principal**) în organele de gestiune sau de supraveghere a acestora,

g) coordonarea, în măsura necesară și în scopul de a le echivala, a garanțiilor care le sînt pretinse în statele membre societăților în sensul articolului 58, alineatul 2, pentru a proteja atît interesele asociaților cît și ale terților,

h) a asigura că ajutoarele acordate de statele membre nu alterează condițiile de stabilire.

*) Modificat prin art. G.11 TUE.

**) Main establislunent, etablissement principal, Hauptniederlassung ar putea fi traduse cu echivalentul din dreptul comercial român: "societate mamă".

Art. 55. -

Sînt exceptate de la aplicarea dispozițiilor prezentului capitol în ceea ce privește statul membru interesat activitățile care contribuie în acel stat, chiar cu titlu ocazional, la exercitarea autorității publice.

Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate excepta anumite activități de la aplicarea dispozițiilor prezentului capitol.

Art. 56. - Reviste (1)

(1) Prevederile prezentului capitol și măsurile luate în virtutea acestora nu aduc atingere aplicabilității dispozițiilor legislative, de reglementare și administrative care prevăd un regim special pentru cetățenii străini și care sînt justificate prin motive de ordine, securitate sau sănătate publică.

(2) Înainte de expirarea perioadei de tranziție, Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, adoptă directive pentru coordonarea dispozițiilor legislative, de reglementare și administrative susmenționate. Totuși, după finele celei de-a doua etape, Consiliul adoptă directivele pentru coordonarea dispozițiilor de reglementare și administrative din fiecare stat membru, hotărînd în conformitate cu procedura fixată la articolul 189 B*).

*) Modificat prin art. G.12 TUE.

Art. 57. -

(1) În scopul facilitării accesului la activitățile independente și la exercițiul lor, Consiliul, hotărînd în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189 B, adoptă directive care vizează recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri.*)

(2) În același scop, înaintea expirării perioadei de tranziție, Consiliul adoptă directive vizînd coordonarea dispozițiilor legislative, de reglementare și administrative ale statelor membre care privesc accesul la activitățile independente și exercitarea lor. Directivele a căror executare implică cel puțin într-un stat membru o modificare a principiilor legislative existente în regimul profesiunilor în ceea ce privește educația și condițiile de acces ale persoanelor fizice, se adoptă de Consiliu, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European. În celelalte cazuri, Consiliul hotărăște conform procedurii prevăzute la articolul 189 B.**)

(3) În ceea ce privește profesiunile medicale, paramedicale și farmaceutice, eliminarea progresivă a restricțiilor este subordonată coordonării condițiilor de exercitare în diferitele state membre.

*) Modificat prin art. G.13 TUE.

**) Modificat prin art. G.13 TUE.

Art. 58. -

Societățile constituite în conformitate cu legislația unui stat membru și avînd sediul statutar, administrația centrală sau sediul principal în interiorul Comunității, sînt asimilate, pentru aplicarea dispozițiilor prezentului capitol, persoanelor fizice care sînt cetățeni ai statelor membre.

Prin societăți se înțeleg societățile civile sau comerciale, inclusiv cooperativele, și celelalte persoane juridice de drept public sau privat, cu excepția societăților fără scop lucrativ.

Capitolul 3 Serviciile

Art. 59. -

În cadrul dispozițiilor care urmează, restricțiile privind libera prestare de servicii în interiorul Comunității se elimină progresiv în cursul perioadei de tranziție, în ceea ce îi privește pe cetățenii statelor membre stabiliți într-un alt stat al Comunității decît cel al destinatarului prestației.

Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată*), la propunerea Comisiei, poate extinde beneficiul dispozițiilor prezentului capitol la prestatorii de servicii care sînt cetățeni ai unui stat terț și care sînt stabiliți în interiorul Comunității.

*) Modificat prin art. 16 paragraf 3 AUE.

Art. 60. -

În sensul prezentului tratat, sînt considerate servicii prestațiile furnizate în mod obișnuit contra unei remunerații, în măsura în care nu sînt guvernate de dispozițiile referitoare la libera circulație a bunurilor, capitalurilor și persoanelor.

Serviciile cuprind în special:

a) activități cu caracter industrial,

b) activități cu caracter comercial,

c) activități artizanale,

d) activitățile ținînd de profesiunile liberale.

Fără a aduce atingere dispozițiilor capitolului referitor la dreptul de stabilire, prestatorul poate, pentru executarea prestației sale, să-și exercite activitatea cu titlu temporar în statul în care furnizează prestația, în aceleași condiții ca cele impuse de acest stat propriilor cetățeni.

Art. 61. -

(1) Libertatea de a presta servicii în domeniul transporturilor este guvernată de dispozițiile titlului referitor la transporturi.

(2) Liberalizarea serviciilor bancare și de asigurări legate de circulația capitalurilor trebuie realizată concomitent cu liberalizarea progresivă a circulației capitalurilor.

Art. 62. -

Sub rezerva dispozițiilor tratatului, statele membre nu introduc restricții noi la libertatea de a presta servicii care a fost atinsă efectiv pînă la intrarea în vigoare a prezentului tratat.

Art. 63. -

(1) Înainte de sfîrșitul primei etape, Consiliul adoptă în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Comitetului economic și social și a Parlamentului European, un program general de eliminare a restricțiilor privitoare la libera prestare a serviciilor existente în cadrul Comunității. Comisia înaintează această propunere Consiliului în cursul primilor doi ani ai primei etape.

Programul fixează pentru fiecare categorie de servicii condițiile generale și etapele liberalizării lor.

(2) Pentru a pune în aplicare programul general sau, în absența acestuia, pentru a realiza o etapă de liberalizare a unui serviciu determinat, Consiliul, la propunerea Comisiei și după consultarea Comitetului economic și social și a Parlamentului European, hotărăște prin directive, în unanimitate pînă la sfîrșitul primei etape, iar apoi cu majoritate calificată.

(3) Propunerile și deciziile prevăzute la paragraful 1 și 2 privesc, în general, cu prioritate serviciile care afectează în mod direct costurile de producție sau a căror liberalizare contribuie la facilitarea schimburilor de mărfuri.

Art. 64. -

În cazul în care situația lor economică generală și situația sectorului interesat le-o permite, statele membre își declară disponibilitatea de a proceda la liberalizarea serviciilor peste nivelul obligatoriu potrivit directivelor adoptate în aplicarea dispozițiilor articolului 63, paragraful 2.

În acest scop, Comisia adresează recomandări statelor membre interesate.

Art. 65. -

Atîta timp cît restricțiile privind libera prestare a serviciilor nu sînt eliminate, fiecare stat membru aplică aceste restricții tuturor prestatorilor de servicii prevăzuți la articolul 59, alineatul 1, fără distincție de naționalitate sau de reședință.

Art. 66. -

Dispozițiile articolelor 55-58 inclusiv sînt aplicabile și materiei guvernate de prezentul capitol.

Capitolul 4 Capitalurile și plățile*)

*) Titlu modificat prin art. G.14 TUE.

Art. 67-73. -

(înlocuite cu articolele 73 B-73 G)

Art. 73A. -

Începînd cu 1 ianuarie 1994, articolele 67-73 sînt înlocuite cu articolele 73 B-73 G.*)

*) Introdus prin art. G.15 TUE.

Art. 73B. -

(1) În cadrul dispozițiilor prezentului capitol, toate restricțiile privind circulația de capitaluri între statele membre precum și între statele membre și state terțe sînt interzise.

(2) În cadrul dispozițiilor prezentului capitol, toate restricțiile la plăți între statele membre, precum și între statele membre și state terțe sînt interzise.*)

*) Introdus prin art. G.15 TUE.

Art. 73C. -

(1) Articolul 73 B nu aduce atingere aplicării, în privința statelor terțe, a restricțiilor existente la 31 decembrie 1993, în virtutea dreptului național sau comunitar, la circulara capitalurilor avînd ca destinație state terțe sau provenind din state terțe, atunci cînd implică investiții directe - inclusiv investițiile imobiliare -, sedii, prestarea de servicii financiare sau admiterea de titluri pe piața de capitaluri.

(2) Străduindu-se să realizeze obiectivul liberei circulații a capitalurilor între statele membre și statele terțe în cea mai largă măsură posibilă și fără a aduce atingere celorlalte capitole ale prezentului tratat, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate adopta măsuri referitoare la circulația de capitaluri avînd ca destinație state terțe sau provenind din state terțe, cînd acestea implică investiții directe inclusiv investițiile imobiliare -, sedii, prestarea de servicii financiare sau admiterea de titluri pe piețele de capitaluri. Măsurile luate în virtutea prezentului paragraf care constituie un regres în dreptul comunitar în ceea ce privește liberalizarea circulației capitalurilor avînd ca destinație state terțe sau provenind din state terțe trebuie adoptate cu unanimitate.*)

*) Introdus prin art. G.15 TUE.

Art. 73D. -

(1) Articolul 73 B nu aduce atingere dreptului pe care îl au statele membre:

a) de a aplica dispozițiile pertinente ale legislației lor fiscale care stabilesc o distincție între contribuabili în funcție de reședința lor sau locurile unde le sînt investite capitalurile;

b) de a lua toate măsurile indispensabile pentru a împiedica încălcarea legilor, a normelor lor de reglementare și administrative, în special în materie fiscală sau în materie de supraveghere a instituțiilor financiare, de a stabili proceduri de declarare a circulației capitalurilor în scopuri de informare administrativă sau statistică sau de a lua măsurile justificate de motive de ordine sau de securitate publică.

(2) Prezentul capitol nu aduce atingere aplicabilității restricțiilor în materia dreptului de stabilire care sînt compatibile cu prezentul tratat.

(3) Măsurile și procedurile la care se referă paragrafele 1 și 2 nu trebuie să constituie nici mijloc de discriminare arbitrară, nici restricție deghizată la libera circulație a capitalurilor și a plăților, așa cum este definită la articolul 73 B.

Art. 73E. -

Prin derogare de la articolul 73 B, statele membre, care beneficiază de la 31 decembrie 1993 de o derogare în virtutea dreptului comunitar în vigoare, sînt autorizate să mențină cel tîrziu pînă la 31 decembrie 1995 restricțiile la circulația capitalurilor, autorizate prin derogările existente la acea dată.

Art. 73F. -

Atunci cînd, în circumstanțe excepționale, circulația capitalurilor avînd ca destinație state terțe sau provenind din state terțe provoacă, sau este pe punctul de a provoca dificultăți grave pentru funcționarea Uniunii economice și monetare, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea BCE, poate lua, cu privire la state terțe, măsuri de protecție pe o perioadă care nu depășește șase luni, dar numai în cazul în care aceste măsuri ar fi strict necesare.*)

*) Introdus prin art. G.15 TUE.

Art. 73G. -

(1) Dacă, în cazurile avute în vedere în articolul 228 A, este considerată necesară o acțiune a Comunității, Consiliul, conform procedurii prevăzute la articolul 228 A, poate lua, cu privire la statele terțe vizate, măsurile necesare în ceea ce privește circulația capitalurilor și plățile.

(2) Fără a aduce atingere articolului 224 și atîta timp cît Consiliul nu a luat măsuri conform paragrafului 1, un stat membru poate lua, din rațiuni politice grave și pentru motive de urgență, măsuri unilaterale privind circulația de capitaluri și plățile împotriva unui stat terț. Comisia și celelalte state membre vor fi informate despre aceste măsuri cel tîrziu în ziua intrării lor în vigoare.

Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate decide că statul membru vizat trebuie să modifice sau să elimine măsurile în discuție. Președintele Consiliului informează Parlamentul European despre deciziile luate de Consiliu.*)

*) Introdus prin art. G.IS TUE.

Art. 73H. -

Pînă la 1 ianuarie 1994 sînt aplicabile următoarele dispoziții (nereproduse).*)

*) Introdus prin art. G.15 TUE.

Titlul IV Transporturile

Art. 74. -

În materia guvernată de prezentul titlu, statele membre urmăresc obiectivele tratatului în cadrul unei politici comune în domeniul transporturilor.

Art. 75. -

(1) În vederea aplicării articolului 74 și luînd în considerare aspectele specifice transporturilor, Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 C și după consultarea Comitetului economic și social, stabilește:

a) regulile comune aplicabile transporturilor internaționale către sau dinspre teritoriul unui stat membru, sau care traversează teritoriul unuia sau mai multor state membre;

b) condițiile în care transportatorii nerezidenți pot să efectueze servicii de transport într-un stat membru;

c) măsurile pentru ameliorarea securității transporturilor;

d) orice alte dispoziții utile.

(2) Dispozițiile prevăzute la literele a) și b) ale paragrafului 1 se adoptă în cursul perioadei de tranziție.

(3) Prin derogare de la procedura prevăzută la paragraful 1, dispozițiile referitoare la principiile regimului transporturilor și a căror aplicare ar fi susceptibilă să afecteze grav nivelul de trai și al ocupării forței de muncă în anumite regiuni, precum și exploatarea mijloacelor de transport, sînt adoptate de Consiliu, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului economic și social. Acționînd astfel, Consiliul ia în considerare necesitatea unei adaptări la dezvoltarea economică care rezultă din instituirea pieței comune.*)

*) Modificat prin art. G.16 TUE.

Art. 76. -

Pînă la adoptarea dispozițiilor prevăzute la articolul 75, paragraful 1, nici un stat membru nu poate adopta, fără acordul unanim al Consiliului, dispoziții mai puțin favorabile prin efectul lor direct sau indirect față de transportatorii altor state membre în raport cu transportatorii naționali, decît diversele dispoziții care guvernează materia la intrarea în vigoare a prezentului tratat.

Art. 77. -

Sînt compatibile cu prezentul tratat ajutoarele care răspund cerințelor de coordonare a transporturilor sau care corespund rambursării anumitor prestații inerente noțiunii de serviciu public.

Art. 78. -

Toate măsurile în domeniul prețurilor și condițiilor de transport luate în cadrul prezentului tratat trebuie să ia în considerare situația economică a transportatorilor.

Art. 79. -

(1) În traficul din interiorul Comunității trebuie eliminate, cel tîrziu pînă la sfîrșitul celei de-a doua etape, discriminările care constau în aplicarea de către un transportator, pentru aceleași mărfuri, în aceleași condiții de trafic, a unor prețuri și condiții de transport diferite în funcție de țara de origine sau de destinație a produselor transportate.

(2) Paragraful 1 nu exclude posibilitatea Consiliului de a adopta alte măsuri în aplicarea articolului 75, paragraful 1.

(3) În termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea Comitetului economic și social, stabilește o reglementare care să asigure aplicarea dispozițiilor paragrafului 1.

Consiliul poate adopta, în special, dispozițiile necesare care permit instituțiilor Comunității să vegheze la respectarea paragrafului 1 și să asigure utilizatorilor toate beneficiile care decurg de aici.

(4) Comisia examinează cazurile de discriminare prevăzute în paragraful 1 din proprie inițiativă sau la cererea unui stat membru și ia deciziile necesare, după consultarea tuturor statelor membre interesate, în cadrul normelor adoptate conform dispozițiilor paragrafului 3.

Art. 80. -

(1) Cu excepția cazului cînd este autorizată de Comisie, aplicarea de prețuri și condiții care implică orice element de sprijin sau de protecție în interesul uneia sau mai multor întreprinderi sau industrii particulare, impusă de către un stat membru pentru transporturile executate în interiorul Comunității, este interzisă de la începutul celei de-a doua etape.

(2) Comisia, din proprie inițiativă sau la cererea unui stat membru, examinează prețurile și condițiile la care se referă paragraful 1 luînd în considerare, în special, pe de o parte, exigențele unei politici economice regionale corespunzătoare, necesitățile regiunilor subdezvoltate, precum și problemele regiunilor grav afectate de circumstanțele politice și, pe de altă parte, efectele acestor prețuri și condiții asupra concurenței între tipurile de transport.

După consultarea tuturor statelor membre interesate, Comisia ia deciziile necesare.

(3) Interdicția prevăzută la paragraful 1 nu afectează tarifele fixate din rațiuni concurențiale.

Art. 81. - Reviste (3)

Taxele sau redevențele care sînt percepute de către un transportator, independent de prețurile de transport, la trecerea frontierei, nu trebuie să depășească un nivel rezonabil, ținînd cont de costurile reale pe care le antrenează efectiv această trecere.

Statele membre se străduiesc să reducă progresiv aceste costuri.

Comisia poate adresa recomandări statelor membre în vederea aplicării prezentului articol.

Art. 82. - Reviste (2)

Dispozițiile prezentului titlu nu afectează măsurile luate în Republica Federală Germania, în măsura în care ele sînt necesare pentru a compensa dezavantajele economice provocate de divizarea Germaniei, în anumite regiuni ale Republicii Federale afectate de această divizare.

Art. 83. -

Se instituie un comitet consultativ pe lîngă Comisie, care este compus din experți desemnați de guvernele statelor membre. Comisia îl consultă în materie de transporturi, ori de cîte ori consideră că este util, fără a aduce atingere atribuțiilor secțiunii de transporturi a Comitetului economic și social.

Art. 84. -

(1) Dispozițiile prezentului titlu se aplică transporturilor pe cale ferată, pe drumuri și pe apele interioare.

(2) Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, poate decide dacă, în ce măsură și prin ce procedeu pot fi adoptate dispoziții corespunzătoare pentru navigația maritimă și transportul aerian.*)

Dispozițiile procedurale din articolul 75, paragrafele 1 și 3, sînt aplicabile.

*) Modificat prin art. 16.5 și 6 AUE.

Titlul V Normele comune privind concurența, fiscalitatea și apropierea legislațiilor*)

*) Intitulare introdusă prin art. G.17 TUE.

Capitolul 1 Regulile de concurență

Secțiunea 1 Normele aplicabile întreprinderilor

Art. 85. -

(1) Sînt incompatibile cu piața comună și sînt interzise orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asociațiilor de întreprinderi și orice practici concertate care pot afecta comerțul între statele membre și care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrîngerea sau distorsionarea concurenței în interiorul pieței comune, și mai ales cele care constau în:

a) fixarea directă sau indirectă a prețurilor de cumpărare sau de vînzare sau a altor condiții de tranzacție,

b) limitarea sau controlul producției, a desfacerii, a dezvoltării tehnice sau a investițiilor,

c) repartizarea piețelor sau a surselor de aprovizionare,

d) aplicarea unor condiții inegale la prestații echivalente față de partenerii comerciali, creîndu-le astfel un dezavantaj concurențial,

e) condiționarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare, care, prin natura lor sau conform uzanțelor comerciale, nu au nici o legătură cu obiectul acestor contracte.

(2) Acordurile sau deciziile interzise în virtutea prezentului articol sînt nule de drept.

(3) Totuși, dispozițiile paragrafului 1 pot fi declarate inaplicabile:

- oricărui acord sau categorii de acorduri între întreprinderi;

- oricărei decizii sau categorii de decizii ale asociațiilor de întreprinderi;

- oricărei practici concertate sau categorii de practici concertate, care contribuie la ameliorarea producției sau distribuirii produselor, la promovarea progresului tehnic sau economic, rezervînd în același timp utilizatorilor o parte echitabilă din profitul realizat și fără:

a) să impună întreprinderilor interesate restricții care nu sînt indispensabile pentru atingerea acestui obiectiv,

b) să dea întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența pentru o parte substanțială a produselor în cauză.

Art. 86. - Referințe în jurisprudență (1), Reviste (1)

Exploatarea abuzivă a unei poziții dominante pe piața comună sau pe o parte substanțială a acesteia, exercitată de una sau mai multe întreprinderi, este incompatibilă cu piața comună și interzisă, în măsura în care comerțul dintre statele membre poate fi afectat.

Aceste practici abuzive pot consta mai ales în: Reviste (1)

a) impunerea, direct sau indirect, a unor prețuri de cumpărare sau de vînzare sau a unor condiții de tranzacție inechitabile;

b) limitarea producției, a piețelor de desfacere sau a dezvoltării tehnice, în dauna consumatorilor;

c) aplicarea unor condiții inegale la prestații echivalente față de partenerii comerciali, creîndu-le astfel un dezavantaj concurențial;

d) condiționarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare, care, prin natura lor sau conform uzanțelor comerciale, nu au nici o legătură cu obiectul acestor contracte.

Art. 87. -

(1) În termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, Consiliul adoptă toate regulamentele sau directivele utile pentru aplicarea principiilor prevăzute în articolele 85 și 86, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European.

Dacă asemenea decizii nu au fost adoptate în termenul susmenționat, ele sînt stabilite de Consiliu, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European.

(2) Dispozițiile prevăzute la paragraful 1 au ca scop în special:

a) asigurarea respectării interdicțiilor prevăzute în articolul 85, paragraful 1 și în articolul 86, prin instituirea de amenzi și de penalități;

b) determinarea măsurilor de aplicare a articolului 85, paragraful 3, luînd în considerare, pe de o parte, necesitatea de a asigura o supraveghere efectivă și, pe de altă parte, necesitatea simplificării controlului administrativ, în măsura cea mai mare posibilă;

c) definirea în diversele ramuri ale economiei, dacă este cazul, a sferei de aplicare a dispozițiilor din articolele 85 și 86;

d) delimitarea funcțiilor care revin Comisiei și Curții de Justiție în aplicarea dispozițiilor prevăzute în prezentul paragraf;

e) determinarea raporturilor între legislațiile naționale și dispozițiile prezentei secțiuni, pe de o parte, și cele adoptate în aplicarea prezentului articol, pe de altă parte.

Art. 88. - Referințe în jurisprudență (2)

Pînă la intrarea în vigoare a dispozițiilor adoptate în aplicarea articolului 87, autoritățile statelor membre hotărăsc asupra admisibilității înțelegerilor și asupra exploatării abuzive a unei poziții dominante pe piața comună, în conformitate cu dreptul lor național și cu dispozițiile articolului 85, în special ale paragrafului 3, și ale articolului 86.

Art. 89. -

(1) Fără a aduce atingere articolului 88, Comisia veghează, încă din momentul intrării ei în funcțiune, la aplicarea principiilor fixate de articolele 85 și 86. Ea anchetează cazurile prezumate că încalcă principiile susmenționate, la cererea unui stat membru sau din oficiu, și cooperînd cu autoritățile competente ale statelor membre care îi acordă asistență. Dacă se constată că a avut loc o acțiune contrară, propune mijloacele adecvate pentru a-i pune capăt.

(2) Dacă acțiunea contrară nu încetează, Comisia constată încălcarea principiilor printr-o decizie motivată. Ea poate să publice decizia sa și să autorizeze statele membre să ia măsurile necesare pentru remedierea situației, măsuri ale căror condiții și modalități de aplicare se definesc de Comisie.

Art. 90. - Referințe în jurisprudență (366)

(1) Statele membre nu iau și nu mențin, în ceea ce privește întreprinderile publice și întreprinderile cărora le-au acordat drepturi speciale sau exclusive, nici o măsură contrară normelor prezentului tratat, și în special contrare celor prevăzute la articolele 7 și 85-94 inclusiv. Referințe în jurisprudență (271)

(2) Întreprinderile cărora li s-a încredințat gestiunea unor servicii de interes economic general sau care prezintă caracterul unui monopol fiscal, sînt supuse normelor prezentului tratat, în special regulilor de concurență, în măsura în care aplicarea acestor norme nu împiedică realizarea în drept sau în fapt a misiunii particulare care le-a fost încredințată. Dezvoltarea schimburilor comerciale nu trebuie să fie afectată într-o măsură în care să contravină intereselor Comunității. Referințe în jurisprudență (1)

(3) Comisia veghează la aplicarea dispozițiilor prezentului articol și adresează statelor membre, în funcție de necesități, directivele sau deciziile adecvate.

Secțiunea 2 Practicile de dumping

Art. 91. -

(1) Dacă în cursul perioadei de tranziție, Comisia, la cererea unui stat membru sau a oricărei părți interesate, constată practici de dumping exercitate în interiorul pieței comune, ea adresează recomandări autorului sau autorilor acestor practici, în scopul de a le pune capăt.

În cazul în care practicile de dumping continuă, Comisia autorizează statul membru lezat să ia măsuri de protecție și le definește condițiile și modalitățile de aplicare.

(2) Odată cu intrarea în vigoare a prezentului tratat, produsele provenite dintr-un stat membru sau care se află acolo în circulație liberă și care au fost exportate într-un alt stat membru, se admit la reintroducere pe teritoriul primului stat, fără a putea fi supuse vreunor drepturi vamale, restricții cantitative sau măsuri cu efect echivalent. Comisia stabilește normele adecvate pentru aplicarea prezentului paragraf.

Secțiunea 3 Ajutoarele acordate de state

Art. 92. -

(1) Cu excepția derogărilor prevăzute de prezentul tratat, sînt incompatibile cu piața comună ajutoarele acordate de state sau cele acordate sub orice formă prin intermediul resurselor statului care distorsionează sau amenință cu distorsionarea concurenței prin favorizarea anumitor întreprinderi sau producții, în măsura în care afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(2) Sînt compatibile cu piața comună:

a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiția ca acestea să fie acordate fără vreo discriminare legată de originea produselor,

b) ajutoarele destinate remedierii daunelor cauzate de calamitățile naturale sau de alte evenimente extraordinare,

c) ajutoarele acordate economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania afectate prin divizarea Germaniei, în măsura în care ele sînt necesare pentru compensarea dezavantajelor economice cauzate de această divizare.

(3) Pot fi considerate compatibile cu piața comună:

a) ajutoarele destinate favorizării dezvoltării economice a regiunilor cu un nivel de trai anormal de scăzut sau dominate de un nivel grav al șomajului;

b) ajutoarele destinate să promoveze executarea unui proiect important de interes european comun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru,

c) ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, dacă nu alterează condițiile schimburilor comerciale într-o măsură contrară interesului comun. Totuși, ajutoarele alocate construcțiilor navale pînă la 1 ianuarie 1957, în măsura în care ele nu servesc decît pentru compensarea absenței unei protecții vamale, se reduc progresiv, în aceleași condiții ca și cele aplicabile eliminării drepturilor vamale, sub rezerva dispozițiilor prezentului tratat care vizează politica comercială față de statele terțe,

d) ajutoarele destinate să promoveze cultura și conservarea patrimoniului, dacă nu alterează condițiile schimburilor comerciale și concurența în Comunitate într-o măsură care contravine interesului comun,*)

e) celelalte categorii de ajutoare determinate prin decizia Consiliului, care hotărăște cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.

*) Introdus prin art. G.18 TUE.

Art. 93. -

(1) Comisia, împreună cu statele membre, procedează la examinarea permanentă a sistemelor de ajutoare existente în aceste state. Comisia le propune orice măsuri adecvate, cerute de dezvoltarea progresivă sau de funcționarea pieței comune.

(2) Dacă, după ce părților interesate li s-a notificat să-și prezinte observațiile, Comisia constată că un ajutor acordat de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat nu este compatibil cu piața comună în condițiile articolului 92 sau că acest ajutor este acordat în mod abuziv, emite o decizie conform căreia statul interesat trebuie să îl elimine sau să îl modifice în termenul stabilit.

Dacă statul în cauză nu se conformează acestei decizii în termenul stabilit, Comisia sau orice alt stat interesat poate sesiza direct Curtea de Justiție, prin derogare de la articolele 169 și 170.

La cererea unui stat membru, dacă circumstanțe excepționale justifică o asemenea decizie, Consiliul, hotărînd în unanimitate, poate decide că un ajutor instituit sau care urmează să fie instituit de acel stat trebuie să fie considerat compatibil cu piața comună, prin derogare de la dispozițiile articolului 92 sau de la reglementările prevăzute la articolul 94. În cazul în care, cu privire la acest ajutor, Comisia a inițiat procedura prevăzută de alineatul 1 al prezentului paragraf, cererea statului interesat adresată Consiliului are ca efect suspendarea procedurii pînă cînd Consiliul își comunică poziția.

Totuși, în cazul în care Consiliul nu și-a comunicat poziția în termen de trei luni de la introducerea cererii, hotărăște Comisia.

(3) Comisia este informată în timp util, pentru a-și prezenta observațiile în legătură cu proiectele care tind să instituie sau să modifice aceste ajutoare. Dacă estimează că un proiect nu este compatibil cu piața comună în termenii articolului 92, inițiază fără întîrziere procedura prevăzută la paragraful precedent. Statul membru interesat nu poate aplica măsurile proiectate mai înainte ca această procedură să se finalizeze printr-o decizie.

Art. 94. -

Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate emite toate reglementările utile în vederea aplicării articolelor 92 și 93, și poate fixa, în special, condițiile de aplicare ale articolului 93, paragraful 3 și categoriile de ajutoare care sînt exceptate de la această procedură.*)

*) Modificat prin art. G.19 TUE.

Capitolul 2 Dispoziții fiscale

Art. 95. - Referințe în jurisprudență (39)

Nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.

În plus, nici un stat membru nu supune produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse.

Cel tîrziu pînă la începutul celei de-a doua etape, statele membre elimină sau modifică orice prevederi contrare normelor de mai sus, existente la intrarea în vigoare a prezentului tratat.

Art. 96. -

Produsele exportate spre teritoriul unui stat membru nu pot beneficia de nici o rambursare a impozitelor interne, superioară impozitelor care le-au afectat, direct sau indirect.

Art. 97. -

Statele membre care percep taxa pe cifra de afaceri după sistemul taxei cumulative în cascadă pot proceda, pentru impozitele interne aplicate produselor importate sau pentru rambursările pe care le acordă produselor exportate, la fixarea unor taxe medii pe produse sau categorii de produse, dar, în orice caz, fără a aduce atingere principiilor enunțate la articolele 95 și 96.

Dacă taxele medii fixate de un stat membru nu sînt conforme cu principiile susmenționate, Comisia adresează acestui stat directivele sau deciziile adecvate.

Art. 98. -

În ceea ce privește celelalte impozite decît taxele pe cifra de afaceri, accizele și celelalte impozite indirecte, exonerările și rambursările la exportul spre celelalte state membre nu pot fi operate și taxele de compensație la importurile din statele membre nu pot i instituite decît dacă aceste măsuri au fost în prealabil aprobate de Consiliu, pentru o perioadă limitată, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.

Art. 99. -

Consiliul adoptă dispozițiile care vizează armonizarea legislațiilor cu privire la taxele pe cifra de afaceri, la accize și celelalte impozite indirecte, în măsura în care această armonizare este necesară pentru asigurarea instituirii și funcționării pieței interne în termenul prevăzut la articolul 7 A, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după Consultarea Parlamentului European și a Comitetului economic și social.*)

*) Modificat prin art. G.20 TUE.

Capitolul 3 Apropierea legislațiilor

Art. 100. -

Consiliul adoptă directive pentru apropierea dispozițiilor legislative, de reglementare și administrative a statelor membre care au o incidență directă asupra instituirii și funcționării pieței comune, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului economic și social.*)

*) Modificat prin art. G.21 TUE.

Art. 100A. -

Prin derogare de la articolul 100 și în afară de cazul în care prezentul tratat dispune altfel, dispozițiile următoare se aplică pentru realizarea obiectivelor enunțate la articolul 7 A. Consiliul adoptă măsurile care vizează apropierea dispozițiilor legislative, de reglementare și administrative ale statelor membre care au ca obiect instituirea și funcționarea pieței interne, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 B și după consultarea Comitetului economic și social.

(2) Paragraful 1 nu este aplicabil dispozițiilor fiscale, dispozițiilor referitoare la libera circulație a persoanelor și celor care privesc drepturile și interesele salariaților.

(3) Comisia, în elaborarea propunerilor sale prevăzute la paragraful 1 în materie de sănătate, securitate, protecție a mediului și protecție a consumatorilor, pleacă de la un nivel ridicat de protecție.

(4) În cazul în care, după ce Consiliul a adoptat o măsură de armonizare cu majoritate calificată, un stat membru consideră necesară aplicarea unor dispoziții naționale justificate prin considerente importante prevăzute la articolul 36 sau care vizează protecția mediului de muncă sau a mediului ambiant, le notifică Comisiei.

Comisia confirmă dispozițiile în cauză după ce va fi verificat că nu constituie un mod de discriminare arbitrară sau o restricție deghizată în comerțul dintre statele membre.

Prin derogare de la procedura prevăzută la articolele 169 și 170, Comisia sau orice stat membru poate sesiza direct Curtea de Justiție, dacă apreciază că un alt stat membru folosește abuziv drepturile prevăzute în prezentul articol.

(5) Măsurile de armonizare susmenționate comportă, în cazurile corespunzătoare, o clauză de salvgardare care autorizează statele membre să adopte măsuri provizorii supuse unei proceduri de control comunitar, pentru unul sau mai multe din motivele neeconomice menționate în articolul 36.

*) Adăugat prin art. 18 AUE, modificat prin art. G.22 TUE.

Art. 100B. -

(1) În cursul anului 1992, Comisia, împreună cu fiecare stat membru, procedează la o inventariere a dispozițiilor legislative, de reglementare și administrative vizate de articolul 100 A și care nu au făcut obiectul unei armonizări în virtutea acestui ultim articol.

Consiliul, hotărînd conform dispozițiilor articolului 100 A, poate decide că dispozițiile în vigoare într-un stat membru trebuie recunoscute ca fiind echivalente cu cele aplicate de un alt stat membru.

(2) Dispozițiile articolului 100 A, paragraful 4, sînt aplicabile prin analogie.

(3) Comisia procedează la inventarierea menționată la paragraful 1 al primului alineat și prezintă propunerile adecvate în timp util, pentru a permite consiliului să hotărască înainte de sfîrșitul anului 1992.*)

*) Adăugat prin art. 19 AUE.

Art. 100C. -

(1) Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, stabilește care sînt acele state terțe ai căror cetățeni trebuie să posede o viză la trecerea frontierelor externe ale statelor membre.

(2) Totuși, dacă într-un stat terț survine o situație de urgență, care expune Comunitatea la pericolul unui aflux intempestiv de cetățeni din acest stat, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei, poate introduce obligativitatea obținerii unei vize pentru cetățenii statului în cauză, pe o perioadă care nu poate depăși șase luni. Exigența vizei instituită prin acest paragraf poate fi prorogată conform procedurii prevăzute la paragraful 1.

(3) De la 1 ianuarie 1996, Consiliul adoptă deciziile prevăzute de paragraful 1 cu majoritate calificată. Pînă la acea dată, Consiliul adoptă măsurile referitoare la instituirea unui model uniform al vizelor, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European.

(4) În domeniile vizate de prezentul articol, Comisia este obligată să examineze orice cerere formulată de un stat membru și să prezinte Consiliului o propunere.

(5) Prezentul articol nu aduce atingere exercitării responsabilităților care incumbă statelor membre în vederea menținerii ordinii publice și salvgardării securității interne.

(6) Prezentul articol este aplicabil și altor materii, dacă se decide astfel în virtutea articolului K.9 din Tratatul privind Uniunea Europeană care vizează cooperarea în domeniul justiției și al afacerilor interne, sub rezerva condițiilor de vot determinate în momentul adoptării deciziei.

(7) Dispozițiile convențiilor în vigoare între statele membre care guvernează domeniile vizate de prezentul articol rămîn în vigoare atîta timp cît conținutul lor nu este înlocuit prin directive sau alte măsuri luate în virtutea prezentului articol.*)

*) Introdus prin art. G.23 TUE.

Art. 100D. -

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 151, comitetul de coordonare compus din înalți funcționari, instituit prin articolul K.4 din Tratatul privind Uniunea Europeană, contribuie la pregătirea lucrărilor Consiliului în domeniile la care se referă articolul 100 C.*)

*) Introdus prin art. G.24 TUE.

Art. 101. - Reviste (1)

Dacă Comisia constată că un dezacord existent între dispozițiile legislative, de reglementare sau administrative ale statelor membre denaturează condițiile de concurență pe piața comună și provoacă astfel o distorsiune care trebuie să fie eliminată, începe consultările cu statele membre în cauză.

Dacă această consultare nu conduce la un acord care elimină distorsiunea în cauză, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă directivele necesare în acest scop, hotărînd în unanimitate în cursul primei etape și apoi cu majoritate calificată. Comisia și Consiliul pot adopta orice alte măsuri utile prevăzute de prezentul tratat.

Art. 102. - Reviste (1)

(1) Dacă există temerea că introducerea sau modificarea unei dispoziții legislative, de reglementare sau administrative poate provoca o distorsiune în sensul articolului precedent, statul membru care dorește să ia asemenea măsuri consultă Comisia. După consultarea statelor membre, Comisia recomandă statelor vizate măsuri adecvate pentru a evita distorsiunea în cauză.

(2) Dacă statul care dorește să introducă sau să modifice dispoziții naționale nu se conformează recomandării pe care i-a adresat-o Comisia, nu se poate cere celorlalte state membre ca, în aplicarea articolului 101, să-și modifice propriile dispoziții naționale în vederea eliminării acestei distorsiuni. Dispozițiile articolului 101 nu au aplicabilitate în cazul în care statul membru care a nesocotit recomandarea Comisiei provoacă o distorsiune exclusiv în detrimentul său.

Titlul VI Politica economică și monetară*)

*) Titlu introdus prin art. G.25 TUE.

Capitolul 1 Politica economică

Art. 102A. -

Statele membre își conduc politica economică de o manieră care să contribuie la realizarea obiectivelor Comunității, așa cum sînt definite în articolul 2 și în contextul orientărilor generale vizate de articolul 103, paragraful 2. Statele membre și Comunitatea acționează cu respectarea principiului unei economii de piață deschise în care concurența este liberă, favorizînd o alocare eficientă a resurselor, conform principiilor prevăzute în articolul 3 A.

Art. 103. -

(1) Statele membre consideră politicile lor economice ca o problemă de interes comun și le coordonează în cadrul Consiliului, conform articolului 102 A.

(2) Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei, elaborează un proiect cu privire la orientările generale ale politicilor economice ale statelor membre și ale Comunității și prezintă un raport în acest sens Consiliului European.

Consiliul European, deliberînd pe baza raportului Consiliului, adoptă concluzii de orientare generală a politicilor economice ale statelor membre și ale Comunității.

Pe baza acestor concluzii, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, adoptă o recomandare care stabilește orientările generale. Consiliul informează Parlamentul European în legătură cu recomandarea sa.

(3) În scopul asigurării unei coordonări cît mai strînse a politicilor economice și a unei convergențe susținute a performanțelor economice ale statelor membre, Consiliul, pe baza raportului prezentat de Comisie, supraveghează evoluția economică în fiecare stat membru și în Comunitate, precum și conformitatea politicilor economice cu orientările generale la care se referă paragraful 2 și procedează cu regularitate la o evaluare de ansamblu.

Pentru realizarea acestei supravegheri multilaterale, statele membre transmit Comisiei informații în legătură cu măsurile importante pe care le-au luat în domeniul politicii lor economice și orice altă informație pe care o consideră necesară.

(4) Dacă, în cadrul procedurii prevăzute la paragraful 3, se constată că politicile economice ale unui stat membru nu sînt conforme cu orientările generale prevăzute la paragraful 2, sau că ele riscă să compromită buna funcționare a Uniunii economice și monetare, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei, poate adresa recomandările necesare statului membru vizat. Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate decide să facă publice recomandările sale.

Președintele Consiliului și Comisia prezintă Parlamentului European rapoarte privind rezultatele supravegherii multilaterale. Dacă Consiliul a făcut publice recomandările sale, Președintele Consiliului poate fi invitat să se prezinte în fața comisiei competente a Parlamentului European.

(5) Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute la articolul 189 C, poate adopta măsurile de aplicare a procedurii de supraveghere multilaterală prevăzute la paragrafele 3 și 4 ale prezentului articol.

Art. 103A. -

(1) Fără a aduce atingere celorlalte proceduri prevăzute de prezentul tratat, Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei, poate adopta măsuri adecvate situației economice, mai ales dacă survin dificultăți grave în aprovizionarea cu anumite produse.

(2) În cazul în care un stat membru întîmpină dificultăți sau o amenințare serioasă cu dificultăți grave datorită unor evenimente excepționale care îi scapă de sub control, Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei, poate acorda statului membru vizat, în anumite condiții, o asistență financiară comunitară. Atunci cînd gravele dificultăți sînt cauzate de catastrofe naturale, Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. Președintele Consiliului informează Parlamentul European în legătură cu decizia luată.

Art. 104. -

(1) BCE și băncilor centrale ale statelor membre, denumite în continuare "bănci centrale naționale", le este interzis să acorde credite fără acoperire sau orice alte tipuri de facilități de creditare instituțiilor sau organelor Comunității, administrațiilor centrale, autorităților regionale sau locale, celorlalte autorități publice, altor organisme sau întreprinderi publice ale statelor membre; este de asemenea interzisă și achiziționarea, direct de la ele, a instrumentelor datoriei lor de către BCE sau de către băncile centrale naționale.

(2) Paragraful 1 nu se aplică instituțiilor publice de credit care, în contextul refinanțării la băncile centrale, beneficiază, din partea băncilor

Pentru realizarea acestei supravegheri multilaterale, statele membre transmit Comisiei informații în legătură cu măsurile importante pe care le-au luat în domeniul politicii lor economice și orice altă informație pe care o consideră necesară.

(4) Dacă, în cadrul procedurii prevăzute la paragraful 3, se constată că politicile economice ale unui stat membru nu sînt conforme cu orientările generale prevăzute la paragraful 2, sau că ele riscă să compromită buna funcționare a Uniunii economice și monetare, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei, poate adresa recomandările necesare statului membru vizat. Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate decide să facă publice recomandările sale.

Președintele Consiliului și Comisia prezintă Parlamentului European rapoarte privind rezultatele supravegherii multilaterale. Dacă Consiliul a făcut publice recomandările sale, Președintele Consiliului poate fi invitat să se prezinte în fața comisiei competente a Parlamentului European.

(5) Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute la articolul 189 C, poate adopta măsurile de aplicare a procedurii de supraveghere multilaterală prevăzute la paragrafele 3 și 4 ale prezentului articol.

Art. 103A. -

(1) Fără a aduce atingere celorlalte proceduri prevăzute de prezentul tratat, Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei, poate adopta măsuri adecvate situației economice, mai ales dacă survin dificultăți grave în aprovizionarea cu anumite produse.

(2) În cazul în care un stat membru întîmpină dificultăți sau o amenințare serioasă cu dificultăți grave datorită unor evenimente excepționale care îi scapă de sub control, Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei, poate acorda statului membru vizat, în anumite condiții, o asistență financiară comunitară. Atunci cînd gravele dificultăți sînt cauzate de catastrofe naturale, Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. Președintele Consiliului informează Parlamentul European în legătură cu decizia luată.

Art. 104. -

(1) BCE și băncilor centrale ale statelor membre, denumite în continuare "bănci centrale naționale", le este interzis să acorde credite fără acoperire sau orice alte tipuri de facilități de creditare instituțiilor sau organelor Comunității, administrațiilor centrale, autorităților regionale sau locale, celorlalte autorități publice, altor organisme sau întreprinderi publice ale statelor membre; este de asemenea interzisă și achiziționarea, direct de la ele, a instrumentelor datoriei lor de către BCE sau de către băncile centrale naționale.

(2) Paragraful 1 nu se aplică instituțiilor publice de credit care, în contextul refinanțării la băncile centrale, beneficiază, din partea băncilor centrale naționale și a BCE, de același tratament de care beneficiază instituțiile private de credit.

Art. 104A. -

(1) Este interzisă orice măsură care nu se întemeiază pe considerente prudeniiale și care stabilește un acces privilegiat la instituțiile financiare pentru instituțiile sau organele comunitare, pentru administrațiile centrale, autoritățile regionale sau locale, pentru celelalte autorități publice, sau alte organisme sau întreprinderi publice ale statelor membre.

(2) Pînă la 1 ianuarie 1994, Consiliul precizează definițiile necesare pentru aplicarea interdicțiilor prevăzute la paragraful 1, hotărînd conform procedurii prevăzute la articolul 189 C.

Art. 104B. -

(1) Comunitatea nu răspunde pentru angajamentele asumate de administrațiile centrale, autoritățile regionale sau locale, de alte autorități publice, sau de alte organisme sau întreprinderi publice ale unui stat membru, și nici nu le preia, cu excepția garanțiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect economic specific. Un stat membru nu răspunde pentru angajamentele asumate de administrațiile centrale, de autoritățile regionale sau locale, de alte autorități publice sau de alte organisme sau întreprinderi publice dintr-un alt stat membru, și nici nu le preia, cu excepția garanțiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect specific.

(2) Dacă se impune, Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute la articolul 189 C, poate preciza definițiile necesare pentru aplicarea interdicțiilor prevăzute la articolul 104 și în prezentul articol.

Art. 104C. -

(1) Statele membre trebuie să evită deficitele publice excesive.

(2) Pentru a identifica erorile manifeste, Comisia supraveghează evoluția situației bugetare și suma totală a datoriei publice în statele membre. Examinează, mai cu seamă, dacă disciplina bugetară a fost respectată și aceasta pe baza următoarelor două criterii:

a) dacă raportul între deficitul public planificat sau cel efectiv și produsul intern brut depășește o valoare de referință, mai puțin în cazul în care:

- acest raport nu a fost diminuat în mod substanțial și constant și atinge un nivel apropiat de valoarea de referință;

- sau, depășirea valorii de referință nu a fost decît excepțională și temporară și raportul rămîne apropiat de valoarea de referință;

b) dacă raportul dintre datoria publică și produsul intern brut depășește o valoare de referință, mai puțin atunci cînd raportul scade suficient pentru a considera că se apropie de valoarea de referință într-un ritm satisfăcător.

Valorile de referință sînt precizate în protocolul asupra procedurii privind deficitele excesive, protocol anexă la prezentul tratat.

(3) Dacă un stat membru nu satisface exigențele acestor criterii sau ale unuia dintre ele, Comisia elaborează un raport. Raportul Comisiei examinează în egală măsură dacă deficitul public depășește cheltuielile publice de investiții și ia în considerare orice alți factori pertinenți, inclusiv poziția economică și bugetară pe termen mediu a statului membru.

De asemenea, Comisia poate elabora un raport dacă, în ciuda respectării exigențelor care decurg din aceste criterii, estimează că există un risc de deficit excesiv într-un stat membru.

(4) Comitetul prevăzut la articolul 109 C avizează raportul Comisiei.

(5) Dacă Comisia consideră că într-un stat membru există un deficit excesiv sau că există riscul de a se produce un astfel de deficit, transmite Consiliului un aviz.

(6) După o evaluare globală și luînd în considerare eventualele observații ale statului membru vizat, Consiliul decide dacă există sau nu un deficit excesiv, hotărînd cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei.

(7) În cazul în care Consiliul decide conform paragrafului 6 că există un deficit excesiv, adresează recomandări statului membru în cauză pentru ca acesta să pună capăt situației într-un termen determinat. Sub rezerva dispozițiilor paragrafului 8, aceste recomandări nu se fac publice.

(8) În cazul în care Consiliul constată că în termenul prescris nu a fost întreprinsă nici o acțiune efectivă ca răspuns la recomandările sale, poate face publice aceste recomandări.

(9) Dacă un stat membru persistă în a nu da curs recomandărilor Consiliului, acesta poate să notifice statului membru să ia, într-un termen determinat, măsurile care vizează reducerea deficitului, considerate necesare pentru remedierea situației.

Într-o asemenea situație, Consiliul poate cere statului membru în cauză să prezinte rapoarte după un calendar precis, pentru a putea examina eforturile de ajustare acceptate de acel stat membru.

(10) Căile de atac prevăzute în articolele 169 și 170 nu pot fi exercitate în cadrul paragrafelor 1-9 ale prezentului articol.

(11) Atîta timp cît un stat membru nu se conformează unei decizii luate în virtutea paragrafului 9, Consiliul poate decide să aplice sau, dacă este cazul, să intensifice una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

- să oblige statul membru în cauză ca, înainte de a emite obligațiuni sau titluri, să publice informațiile suplimentare precizate de Consiliu;

- să invite Banca Europeană de Investiții să-și revizuiască politica de împrumuturi față de statul membru în cauză;

- să pretindă ca statul membru vizat să constituie la Comunitate un depozit fără dobîndă, de un nivel adecvat, pînă cînd, după opinia;

Consiliului, deficitul excesiv a fost corectat;

- să impună amenzi adecvate.

Președintele Consiliului informează Parlamentul European în legătură cu deciziile luate.

(12) În măsura în care Consiliul consideră că deficitul excesiv în statul membru în cauză a fost corectat, abrogă toate sau numai anumite decizii ale sale prevăzute la paragrafele 6-9 și 11. Dacă anterior Consiliul a făcut publice recomandările sale, declară public, concomitent cu abrogarea deciziilor prevăzute la paragraful 8, că în acel stat membru nu mai există deficit excesiv.

(13) În cazul în care Consiliul adoptă deciziile prevăzute la paragrafele 7-9, 11 și 12, hotărăște, la recomandarea Comisiei, cu o majoritate de două treimi din voturile membrilor săi, ponderate conform articolului 148, paragraful 2, fiind excluse voturile reprezentantului statului membru vizat.

(14) Dispozițiile complementare referitoare la aplicarea procedurii descrise în prezentul articol figurează în protocolul asupra procedurii aplicabile în caz de deficit excesiv, care este anexă la prezentul tratat.

Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a BCE, adoptă dispoziții adecvate, care înlocuiesc protocolul amintit.

Sub rezerva altor dispoziții ale prezentului paragraf, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, fixează pînă la 1 ianuarie 1994 măsurile de aplicare și definițiile necesare pentru aplicarea dispozițiilor protocolului amintit.

Capitolul 2 Politica monetară

Art. 105. -

(1) Obiectivul principal al SEBC este menținerea stabilității prețurilor. Fără a aduce atingere obiectivului stabilității prețurilor, SEBC sprijină politicile economice generale din Comunitate pentru a contribui la realizarea obiectivelor Comunității, așa cum sînt definite în articolul 2. SEBC acționează conform principiului unei economii de piață deschise în care concurența este liberă, favorizînd o alocare eficientă a resurselor și respectînd principiile fixate în articolul 3 A.

(2) Sarcinile fundamentale ale SEBC sînt:

- definirea și implementarea politicii monetare a Comunității;

- desfășurarea operațiunilor de schimb conform articolului 109;

- păstrarea și administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre;

- promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți.

(3) A treia liniuță a paragrafului 2 se aplică fără a aduce atingere deținerii fondurilor de rulment în valută și gestionării lor de guvernele statelor membre.

(4) BCE este consultată:

- în privința oricărui act comunitar propus în domeniile care țin de competența sa;

- de autoritățile naționale, în privința oricărui proiect legislativ în domeniile care țin de competența sa, dar în limitele și în condițiile fixate de Consiliu, conform procedurii prevăzute la articolul 106, paragraful 6.

În domeniile care țin de competența sa, BCE poate prezenta avize instituțiilor sau organelor comunitare competente sau autorităților naționale.

(5) SEBC contribuie la buna conducere a politicilor promovate de autoritățile competente în ceea ce privește controlul prudențial al instituțiilor de credit și stabilitatea sistemului financiar.

(6) Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei, după consultarea BCE și după obținerea avizului conform al Parlamentului European, poate conferi BCE sarcini specifice, în legătură cu politicile în materie de control prudențial al instituțiilor de credit și al altor instituții financiare, cu excepția societăților de asigurări.

Art. 105A. -

(1) BCE are dreptul exclusiv să autorizeze emisiunea bancnotelor în Comunitate. BCE și băncile centrale naționale pot emite asemenea bancnote. Bancnotele emise de BCE și de băncile centrale naționale sînt singurele mijloace de plată legale în interiorul Comunității.

(2) Statele membre pot emite monede metalice, sub rezerva aprobării volumului emisiunii de BCE. Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 C și după consultarea BCE, poate adopta măsuri pentru armonizarea valorilor unitare și a specificațiilor tehnice ale tuturor monedelor metalice destinate circulației, în măsura necesară pentru asigurarea bunei lor circulații în interiorul Comunității.

Art. 106. -

(1) SEBC este compus din BCE și băncile centrale naționale.

(2) BCE are personalitate juridică.

(3) SEBC este condus de organele de decizie ale BCE, care sînt: Consiliul guvernatorilor și Comitetul director*).

(4) Statutul SEBC este definit într-un protocol anexă la prezentul tratat.

(5) Articolele 5.1, 5.2, 5.3, 17, 18, 19.1, 22, 23, 24, 26, 32.2, 32.4, 326, 33.la) și 36 din statutul BCE pot fi modificate de Consiliu, hotărînd fie cu majoritate calificată, la recomandarea BCE și după consultarea Comisiei, fie în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea BCE. În ambele cazuri este necesar avizul conform al Parlamentului European.

(6) Consiliul adoptă dispozițiile vizate de articolele 4, 5.4, 19.2, 20, 28.1, 29.2, 30.4 și 34.3 din statutul SEBC, hotărînd cu majoritate calificată, fIe la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, fie la recomandarea BCE și după consultarea Parlamentului European și a Comisiei.

*) În varianta franceză a tratatului este folosit termenul "directoire", în cea germană Direktorium, în timp ce în varianta engleză apare Executive Board.

Art. 107. -

În exercitarea competențelor și în îndeplinirea obiectivelor și îndatoririlor care le sînt conferite prin prezentul tratat și prin statutul SEBC, nici BCE, nici o bancă centrală națională și nici un membru al organelor lor de decizie nu pot solicita sau accepta instrucțiuni din partea instituțiilor sau organelor comunitare, a guvernelor statelor membre sau a oricăror alte organisme. Instituțiile și organele comunitare precum și guvernele statelor membre se angajează să respecte acest principiu și să nu încerce să influențeze membrii organelor de decizie ale BCE sau ale băncilor centrale naționale în îndeplinirea sarcinilor lor.

Art. 108. -

Cel tîrziu pînă la data instituirii SBCE, fiecare stat membru asigură compatibilitatea legislației sale naționale, inclusiv a statutului băncii sale centrale naționale, cu prezentul tratat și cu statutul SEBC.

Art. 108A. -

(1) Pentru îndeplinirea sarcinilor care au fost conferite SEBC conform prezentului tratat și în condițiile fixate în statutul SEBC, BCE:

- adoptă regulamente, în măsura necesară îndeplinirii sarcinilor definite la prima liniuță a articolului 3.1, în articolele 19.1, 22 sau 25.2 din statutul SEBC, precum și în cazurile prevăzute în actele Consiliului vizate de articolul 106, paragraful 6;

- ia deciziile necesare îndeplinirii sarcinilor conferite SEBC în virtutea prezentului tratat și a statutului SEBC;

- emite recomandări și avize.

(2) Regulamentul are aplicabilitate generală. El este obligatoriu în toate elementele sale și este direct aplicabil în toate statele membre.

Recomandările și avizele nu au forță obligatorie.

Decizia este obligatorie pentru destinatari în toate elementele sale.

Articolele 190,191 și 192 sînt aplicabile și regulamentelor și deciziilor adoptate de BCE.

BCE poate hotărî publicarea deciziilor, recomandărilor și avizelor sale.

(3) În limitele și în condițiile stabilite de Consiliu, conform procedurii prevăzute în articolul 106, paragraful 6, BCE este abilitată să aplice întreprinderilor amenzi sau penalități moratorii în cazul nerespectării regulamentelor și deciziilor sale.

Art. 109. -

În vederea realizării unui consens compatibil cu obiectivul stabilității prețurilor, prin derogare de la articolul 228, Consiliul, hotărînd în unanimitate, la recomandarea BCE sau a Comisiei și după consultarea BCE, poate să încheie acorduri formale care vizează sistemul ratelor de schimb pentru ECU în raport cu monedele necomunitare, conform procedurii prevăzute la paragraful 3 pentru stabilirea aranjamentelor la care se referă și după consultarea Parlamentului European. În vederea realizării unui consens compatibil cu obiectivul stabilității prețurilor, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la recomandarea BCE sau a Comisiei și după consultarea BCE, poate adopta, modifica sau abandona cursurile centrale ale ECU în sistemul ratelor de schimb. Președintele Consiliului informează Parlamentul European despre adoptarea, modificarea sau abandonul cursurilor centrale ale ECU.

(2) În absența unul sistem de rate de schimb în raport de una sau mai multe monede necomunitare în sensul paragrafului 1, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, fie la recomandarea Comisiei și după consultarea BCE, fie la recomandarea BCE, poate să formuleze orientările generale ale politicii de schimb în raport cu aceste monede. Aceste orientări generale nu afectează obiectivul principal al SEBC, anume, menținerea stabilității prețurilor.

(3) Prin derogare de la articolul 228, în cazul în care acordurile asupra problemelor care se referă la regimul monetar sau valutar trebuie să facă obiectul negocierilor între Comunitate și unul sau mai multe state sau organizații internaționale, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei și după consultarea BCE, decide modalitățile de negociere și de încheiere ale acestor acorduri. Aceste modalități trebuie să asigure Comunității exprimarea unei poziții unice. Comisia este asociată de drept la negocieri.

Acordurile încheiate conform prezentului paragraf sînt obligatorii pentru instituțiile Comunității, pentru BCE și pentru statele membre.

(4) Sub rezerva paragrafului 1, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea BCE, decide poziția Comunității la nivel internațional în chestiuni de importanță deosebită pentru Uniunea economică și monetară și, hotărînd în unanimitate, decide reprezentarea sa în conformitate cu repartizarea competențelor prevăzute de articolele 103 și 105.

(5) Fără a aduce atingere competențelor și acordurilor comunitare în domeniul Uniunii economice și monetare, statele membre pot să negocieze în forurile internaționale și pot să încheie acorduri internaționale.

Capitolul 3 Dispoziții instituționale

Art. 109A. -

(1) Consiliul guvernatorilor BCE se compune din membrii Comitetului director al BCE și din guvernatorii băncilor centrale naționale.

(2)

a) Comitetul director se compune din președinte, un vicepreședinte și alți patru membri.

b) Președintele, vicepreședintele și ceilalți membri ai Comitetului director sînt numiți de comun acord de guvernele statelor membre la nivelul șefilor de stat sau de guvern, la recomandarea Consiliului și după consultarea Parlamentului European și a Consiliului guvernatorilor BCE, dintre persoane a căror autoritate și experiență profesională în domeniul monetar sau bancar sînt recunoscute.

Mandatul lor are o durată de 8 ani și nu poate fi reînnoit.

Doar cetățenii statelor membre pot fi membrii ai Comitetului director.

Art. 109B. -

(1) Președintele Consiliului și un membru al Comisiei pot participa fără drept de vot la reuniunile Consiliului guvernatorilor BCE.

Președintele Consiliului poate să supună o moțiune deliberării Consiliului Guvernatorilor BCE.

(2) Președintele BCE este invitat să participe la reuniunile Consiliului, atunci cînd acesta deliberează asupra chestiunilor care privesc obiectivele și misiunea SEBC.

(3) BCE transmite un raport anual Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, precum și Consiliului European, asupra activității SEBC și asupra politicii monetare a anului precedent și a anului în curs. Președintele BCE prezintă acest raport Consiliului și Parlamentului European, care, în baza lui, poate organiza o dezbatere generală.

Președintele BCE și ceilalți membrii ai Comitetului director pot fi audiați de comisiile competente ale Parlamentului European, la cererea acestuia sau din proprie inițiativă.

Art. 109C. -

În scopul promovării coordonării politicilor statelor membre în întreaga dimensiune necesară funcționării pieței interne, se instituie un Comitet monetar cu caracter consultativ.

Acest comitet are misiunea:

- să urmărească situația monetară și financiară a statelor membre și a Comunității, precum și regimul general al plăților statelor membre și să prezinte în mod regulat un raport Consiliului și Comisiei în legătură cu acest subiect;

- să formuleze avize, fie la cererea Consiliului sau Comisiei, fie din proprie inițiativă, destinate acestor instituții;

- fără a aduce atingere articolului 151, să contribuie la pregătirea lucrărilor Consiliului la care se referă articolele 73 F, 73 G, 103, paragrafele 2, 3, 4 și 5, 103 A, 104 A, 104 B, 104 C, 109 E, paragraful 2, 109 F, paragraful 6,109 H,109 I,109 J, paragraful 2 și articolul 109 K, paragraful 1;

- să examineze cel puțin o dată pe an situația circulației capitalurilor și a libertății plăților, așa cum rezultă din aplicarea prezentului tratat și din măsurile luate de Consiliu; această examinare acoperă toate măsurile care se referă la circulația capitalurilor și la plăți; Comitetul prezintă Consiliului și Comisiei un raport asupra rezultatelor acestei examinări.

Statele membre și Comisia desemnează, fiecare, doi membri ai Comitetului monetar.

(2) La începutul celei de-a treia etape se instituie un Comitet economic și financiar. Comitetul monetar prevăzut la paragraful 1 va fi dizolvat.

Comitetul economic și financiar are ca misiune:

- să formuleze avize, fie la cererea Consiliului sau Comisiei, fie din proprie inițiativă, destinate acestor instituții;

- să urmărească situația economică și financiară a statelor membre și a Comunității și să prezinte în mod regulat un raport Consiliului și Comisiei în legătură cu acest subiect, mai ales asupra relațiilor financiare cu statele terțe și instituțiile internaționale;

- fără a aduce atingere articolului 151, să contribuie la pregătirea lucrărilor Consiliului la care se referă articolele 73 F, 73 G, 103, paragrafele 2, 3, 4 și 5, 103 A, 104 A, 104 B, 104 C, 105, paragraful 6, 105 A, paragraful 2, 106, paragrafele 5 și 6, 109, 109 H, 109 I, paragrafele 2 și 3, 109 K, paragraful 2 și articolul 109 L, paragrafele 4 și 5, și să execute celelalte însărcinări consultative și preparatorii care îi sînt încredințate de Consiliu;

- să procedeze cel puțin o dată pe an la examinarea situației în materia circulației capitalurilor și a libertății plăților, așa cum rezultă din aplicarea prezentului tratat și din măsurile luate de Consiliu; această examinare acoperă toate măsurile care privesc circulația capitalurilor și plățile; Comitetul prezintă Comisiei și Consiliului un raport în legătură cu rezultatele acestei examinări. Statele membre, Comisia și BCE desemnează fiecare cel mult doi membri ai Comitetului.

(3) Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea BCE și a Comitetului prevăzut de prezentul articol, fixează detaliile care privesc compunerea Comitetului economic și financiar. Președintele Consiliului aduce decizia la cunoștința Parlamentului European.

(4) Pe lîngă sarcinile fixate la paragraful 2 și atîta timp cît există state membre care fac obiectul unei derogări în virtutea articolelor 109 K și 109 L, Comitetul urmărește situația monetară și financiară, precum și regimul general al plăților acestor state membre și prezintă în mod regulat un raport Consiliului și Comisiei în legătură cu acest acest subiect.

Art. 109D. -

Pentru chestiunile care țin de sfera de aplicare a articolelor 103, paragraful 4, 104 C, cu excepția paragrafului 14, 109, 109 J, 109 K și articolului 109 L, paragraful 4 și 5, Consiliul sau un stat membru poate cere Comisiei să formuleze, după caz, o recomandare sau o propunere. Comisia examinează această cerere și își prezintă fără întîrziere concluziile Consiliului.

Capitolul 4 Dispoziții tranzitorii

Art. 109E. -

(1) A doua etapă a realizării Uniunii economice și monetare începe la 1 ianuarie 1994.

(2) Înainte de aceasta dată:

a) fiecare stat membru:

- adoptă, dacă se impune, măsurile adecvate pentru a se conforma interdicțiilor prevăzute la articolul 73 B, fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 73 E, 104 și ale articolului 104 A, paragraful 1;

- adoptă, dacă se impune, pentru a permite evaluarea prevăzută la litera b), programele plurianuale destinate să asigure convergența durabilă necesară realizării Uniunii economice și monetare, în particular în ceea ce privește stabilitatea prețurilor și sănătatea finanțelor publice.

b) Consiliul, în baza unui raport al Comisiei, evaluează progresele realizate în materie de convergență economică și monetară, mai ales în ceea ce privește stabilitatea prețurilor și sănătatea finanțelor publice și, de asemenea, progresele realizate în implementarea legislației comunitare a pieței interne.

(3) Articolele 104, 104 A, paragraful 1, 104 B, paragraful 1 și 104 C, cu excepția paragrafelor 1, 9, 11 și 14, se aplică de la începutul celei de-a doua etape.

Articolele 103 A, paragraful 2, 104 C, paragrafele 1, 9 și 11, 105, 105 A, 107, 109, 109 A, 109 B și articolul 109 C, paragrafele 2 și 4 se aplică de la începutul celei de-a treia etape.

(4) În cursul celei de-a doua etape, statele membre se străduiesc să evite deficitele publice excesive.

(5) În cursul celei de-a doua etape fiecare stat membru declanșează, dacă este cazul, procesul care să conducă la independența băncii sale centrale, conform dispozițiilor articolului 108.

Art. 109F. -

(1) Încă de la începutul celei de-a doua etape, se înființează și își exercită activitatea un Institut Monetar European, denumit în continuare "IME"; el are personalitate juridică și este condus și gestionat de un Consiliu compus dintr-un președinte și guvernatorii băncilor centrale naționale, dintre care unul este vicepreședinte.

Președintele este numit de comun acord de guvernele statelor membre la nivelul șefilor de stat sau de guvern, la recomandarea Comitetului guvernatorilor băncilor centrale din statele membre, denumit în continuare "Comitetul guvernatorilor" sau a Consiliului IME, după caz, și după consultarea Parlamentului European și a Consiliului. Președintele este ales dintre persoane a căror autoritate și experiență profesională în domeniul monetar sau bancar sînt recunoscute. Președintele IME trebuie să fie cetățean al unui stat membru. Consiliul IME desemnează vicepreședintele.

Statutul IME figurează într-un protocol anexă la prezentul tratat.

Comitetul guvernatorilor va fi dizolvat la începutul celei de-a doua etape.

(2) IME:

- intensifică cooperarea între băncile centrale naționale;

- intensifică coordonarea politicilor monetare ale statelor membre pentru a asigura stabilitatea prețurilor;

- monitorizează funcționarea Sistemului Monetar European;

- efectuează consultări asupra problemelor care țin de competența băncilor centrale naționale și care afectează stabilitatea instituțiilor și piețelor financiare;

- preia funcțiile Fondului european de cooperare monetară, care este dizolvat; modalitățile de dizolvare sînt prevăzute în statutul IME;

- facilitează utilizarea ECU și îi supraveghează dezvoltarea, inclusiv buna funcționare a sistemului de compensații în ECU.

(3) În vederea pregătirii celei de-a treia etape, IME:

- pregătește instrumentele și procedurile necesare aplicării politicii monetare unice în cursul celei de-a treia etape;

- dacă este necesar, încurajează armonizarea regulilor și practicilor care guvernează colectarea datelor, elaborarea și difuzarea statisticilor din domeniile care țin de competența sa;

- elaborează regulile operațiunilor pe care le vor iniția băncile centrale naționale în cadrul SEBC;

- încurajează eficiența plăților transfrontaliere;

- supervizează pregătirea tehnică a bancnotelor ECU.

Cel tîrziu pînă la 31 decembrie 1996, IME precizează cadrul reglementar, organizatoric și logistic de care are nevoie SEBC pentru a-și îndeplini sarcinile începînd cu cea de-a treia etapă. La data instituirii sale, acest cadru este prezentat BCE, care decide.

(4) IME, hotărînd cu majoritate de două treimi din membrii Consiliului său, poate:

- să formuleze avize sau recomandări asupra orientării generale a politicii monetare și a politicii de schimb, precum și asupra măsurilor aferente acestora luate în fiecare stat membru;

- să prezinte guvernelor și Consiliului avize sau recomandări asupra politicilor susceptibile să afecteze situația monetară internă sau externă în Comunitate și, mai ales, funcționarea Sistemului Monetar European;

- să adreseze recomandări autorităților monetare din statele membre în legătură cu realizarea politicii lor monetare.

(5) IME, în unanimitate, poate decide să-și facă publice avizele și recomandările.

(6) În domeniul care ține de competența sa, IME este consultat de Consiliu asupra oricărui act comunitar propus.

În limitele și în condițiile fixate de Consiliu, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a IME, acesta din urmă este consultat de autoritățile statelor membre în legătură cu orice proiect legislativ în domeniul care ține de competența sa.

(7) Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a IME, poate să-i încredințeze IME alte sarcini pentru pregătirea celei de-a treia etape.

(8) În cazurile în care prezentul tratat atribuie BCE un rol consultativ, referirile la BCE sînt considerate că se referă la IME, pînă la înființarea BCE.

În cazurile în care prezentul tratat atribuie IME un rol consultativ, referirile la IME sînt considerate că se referă la Comitetul guvernatorilor.

(9) Pe durata celei de-a doua etape, termenul BCE din articolele 173, 175, 176, 177, 180 și 215 este considerat că se referă la IME.

Art. 109G. -

Compoziția valutară a coșului ECU rămîne neschimbată.

Încă de la începutul celei de-a treia etape, valoarea ECU este fixată în mod irevocabil, conform articolului 109 L, paragraful 4.

Art. 109H. -

(1) În cazul unor dificultăți sau în caz de amenințare gravă cu dificultăți în balanța de plăți a unui stat membru, care provin fie dintr-un dezechilibru global al balanței, fie din natura devizelor de care dispune, și susceptibile, mai ales, să compromită funcționarea pieței comune sau realizarea progresivă a politicii comerciale comune, Comisia examinează fără întîrziere situația acestui stat, precum și acțiunea pe care a întreprins-o sau pe care ar putea să o întreprindă conform dispozițiilor prezentului tratat, recurgînd la toate mijloacele de care dispune. Comisia recomandă statului interesat măsurile pe care să le adopte.

Dacă acțiunile întreprinse de un stat membru și măsurile recomandate de Comisie nu par suficiente pentru a reduce dificultățile sau amenințările cu dificultăți, Comisia recomandă Consiliului, după consultarea Comitetului menționat în articolul 109 C, asistență reciprocă și metode adecvate pentru aceasta.

Comisia informează în mod regulat Consiliul despre situația menționată și evoluția acesteia.

(2) Consiliul acordă asistență reciprocă, hotărînd cu majoritate calificată; el adoptă directivele sau deciziile care-i fixează condițiile și modalitățile. Asistența reciprocă poate avea, mai ales, următoarele forme: a) acțiune concertată pe lîngă alte organizații internaționale cărora li se pot adresa statele membre;

b) măsuri necesare pentru a evita perturbațiile schimburilor comerciale care apar atunci cînd țările în dificultate mențin sau restabilesc restricții cantitative față de statele terțe;

c) acordare de credite limitate din partea celorlalte state membre, sub rezerva consimțămîntului lor.

(3) Dacă Consiliul nu a acordat asistența reciprocă recomandată de Comisie sau dacă asistența mutuală acordată și măsurile luate apar ca insuficiente, Comisia autorizează statele în dificultate să ia măsurile de salvgardare și le definește condițiile și modalitățile de aplicare.

Această autorizare poate fi revocată, iar condițiile și modalitățile de aplicare pot fi modificate de Consiliu, hotărînd cu majoritate calificată.

(4) Sub rezerva dispozițiilor articolului 109 K, paragraful 6, prezentul articol nu se mai aplică de la începutul celei de-a treia etape.

Art. 109I. -

(1) Dacă un stat ajunge într-o criză neprevăzută a balanței de plăți și dacă o decizie în sensul articolului 109 H, paragraful 2, nu a fost luată imediat, el poate lua, cu titlu de măsuri de conservare, măsurile de salvgardare necesare. Acestea trebuie să producă doar perturbări minore în funcționarea pieței comune și să nu depășească amploarea strict indispensabilă pentru surmontarea dificultăților neprevăzute care au apărut.

(2) Comisia și celelalte state membre trebuie să fie informate despre aceste măsuri de salvgardare cel tîrziu în momentul în care intră în vigoare. Comisia poate să recomande Consiliului asistența reciprocă, conform articolului 109 H.

(3) În baza avizului Comisiei și după consultarea Comitetului prevăzut în articolul 109 C, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, poate decide că statul interesat trebuie să modifice, să suspende sau să suprime măsurile de salvgardare arătate mai sus.

(4) Sub rezerva articolului 109 K, paragraful 6, prezentul articol își încetează aplicarea de la începutul celei de-a treia etape.

Art. 109J. -

(1) Comisia și IME adresează un raport Consiliului cu privire la progresele făcute de statele membre în îndeplinirea obligațiilor care le revin pentru realizarea Uniunii economice și monetare. Aceste rapoarte examinează în special dacă legislația națională a fiecărui stat membru, inclusiv statutul băncii centrale naționale, este compatibilă cu articolele 107 și 108 din prezentul tratat și cu statutul SEBC. De asemenea, rapoartele examinează dacă s-a realizat un nivel ridicat de convergență durabilă, analizînd în ce măsură fiecare stat membru a îndeplinit următoarele criterii:

- realizarea unui nivel ridicat de stabilitate a prețurilor; acesta rezultă dintr-o rată a inflației apropiată de cea a acelor state membre - cel mult trei - care prezintă cele mai bune rezultate în materia stabilității prețurilor;

- finanțe publice care pot fi susținute; susținerea rezultă dintr-o situație bugetară care nu este caracterizată de un deficit public excesiv în sensul articolului 104 C, paragraful 6;

- respectarea marjelor normale de fluctuație prevăzute prin mecanismul de schimb al Sistemului Monetar European, cel puțin timp de doi ani, fără devalorizarea monedei în raport cu cea a altui stat membru;

- nivelul dobînzilor pe termen lung, care reflectă caracterul durabil al convergenței atinse de statul membru și al participării la mecanismul de schimb al Sistemului Monetar European.

Cele patru criterii din prezentul paragraf și perioadele pertinente în care fiecare dintre ele trebuie să fie respectate sînt precizate într-un protocol anexă la prezentul tratat. Rapoartele Comisiei și ale IME iau de asemenea în considerare dezvoltarea ECU, rezultatele integrării piețelor, situația și evoluția balanțelor de plăți curente și un examen al evoluției costurilor salariale unitare și al altor indici de prețuri.

(2) Pe baza acestui raport, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată la recomandarea Comisiei, evaluează:

- pentru fiecare stat membru, dacă îndeplinește condițiile necesare pentru adoptarea unei monede unice; dacă o majoritate a statelor membre îndeplinește condițiile necesare pentru a adopta o monedă unică; și își transmite concluziile Consiliului reunit la nivelul șefilor de stat și de guvern, sub formă de recomandări. Parlamentul European este consultat și își transmite avizul Consiliului reunit la nivel de șefi de stat sau de guvern.

(3) Luînd în considerare rapoartele prevăzute la paragraful 1 și avizul Parlamentului European prevăzut la paragraful 2, Consiliul, reunit la nivelul șefilor de stat și de guvern, hotărînd cu majoritate calificată, cel tîrziu la 31 decembrie 1996:

- decide în baza recomandării Comisiei prevăzută la paragraful 2, dacă o majoritate a statelor membre îndeplinește condițiile prevăzute pentru adoptarea unei monede unice,

- decide dacă este oportun pentru Comunitate să intre în cea de-a treia etapă, și, în cazul unui răspuns afirmativ,

- fixează data de început a celei de-a treia etape.

(4) Dacă la sfîrșitul lui 1997 nu a fost fixată data de început a celei de-a treia etape, aceasta începe la 1 ianuarie 1999.

Înainte de 1 iulie i998, Consiliul, reunit la nivel de șefi de stat sau de guvern, după repetarea procedurii prevăzute la paragrafele 1 și 2, cu excepția celei de-a doua liniuțe a paragrafului 2, ținînd cont de rapoartele menționate în paragraful 1 și de avizul Parlamentului European, confirmă, cu majoritate calificată și pe baza recomandărilor Consiliului arătate la paragraful 2, care sînt statele membre care îndeplinesc condițiile necesare pentru adoptarea unei monede unice.

Art. 109K. -

(1) Dacă s-a adoptat decizia privind fixarea datei, conform articolului 109 J, paragraful 3; Consiliul, pe baza recomandărilor prevăzute în articolul 109 J, paragraful 2, hotărînd cu majoritate calificată la recomandarea Comisiei, decide și căror state membre li se aplică derogarea la care se referă paragraful 3 al prezentului articol. Aceste state membre sînt denumite, în continuare, "state membre care fac obiectul unei derogări".

Dacă Consiliul a confirmat acele state membre care îndeplinesc condițiile necesare pentru adoptarea unei monede unice, conform articolului 109 J, paragraful 4, statelor membre care nu îndeplinesc aceste condiții li se aplică o derogare, așa cum a fost definită la paragraful 3 al prezentului articol. Aceste state membre sînt denumite, în continuare, "state membre care fac obiectul unei derogări".

(2) Cel puțin o dată la doi ani sau la cererea unui stat membru care face obiectul unei derogări, Comisia și BCE adresează un raport Consiliului, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 109 J, paragraful 1. După consultarea Parlamentului European și după dezbateri desfășurate în cadrul Consiliului reunit la nivelul șefilor de stat sau de guvern, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, decide care sînt acele state membre care fac obiectul unei derogări și care îndeplinesc condițiile necesare pe baza criteriilor fixate de articolul 109, paragraful 1 și dispune încetarea aplicării derogării în privința acestor state membre.

(3) O derogare în sensul paragrafului 1 implică faptul că următoarele articole nu se aplică statului membru vizat: articolul 104 C, paragrafele 9 și 11, 105, paragrafele 1, 2, 3, și 5, 105 A, 108 A, 109 și 109 A, paragraful 2, litera b). Excluderea acestui stat membru și a băncii sale centrale naționale de la drepturile și obligațiile din cadrul SEBC face obiectul capitolului 9 din statutul SEBC.

(4) La articolele 105, paragrafele 1, 2 și 3, 105 A, 108 A, 109 și 109 A, paragraful 2, litera b), prin "state membre" se înțeleg statele membre care nu fac obiectul unei derogări.

(5) Atunci cînd Consiliul ia decizii conform articolelor prezentului tratat menționate la paragraful 3, dreptul de vot al statelor membre care fac obiectul unei derogări este suspendat. În acest caz, prin derogare de la articolele 148 și 189 A, paragraful 1, majoritatea calificată semnifică două treimi din voturile reprezentanților statelor membre care nu fac obiectul unei derogări, ponderate conform articolului 148, paragraful 2, iar pentru orice act pentru care este prevăzută unanimitatea, este pretinsă unanimitatea acestor state membre.

(6) Articolele 109 H și 109 I continuă să se aplice și statelor membre care fac obiectul unei derogări.

Art. 109L. -

(1) Imediat după ce a fost luată decizia privind data de început a celei de-a treia etape în conformitate cu articolul 109 J, paragraful 3, sau, dacă este cazul, imediat de la 1 iulie 1998:

- Consiliul adoptă prevederile la care se referă articolul 106, paragraful 6;

- guvernele statelor membre care nu fac obiectul unei derogări numesc, conform procedurii prevăzute în articolul 50 din statutul SEBC, președintele, vicepreședintele și ceilalți membri ai Comitetului director al BCE.

Dacă există state membre care fac obiectul unei derogări, numărul membrilor care compun Comitetul director poate fi inferior celui prevăzut în articolul 11.1 din statutul SEBC, dar acesta nu poate fi în nici un caz mai mic de 4.

De la numirea Comitetului director, SEBC și BCE sînt instituite și se pregătesc să-și preia integral funcțiile prevăzute în prezentul tratat și în statutul SEBC. Ele își exercită plenitudinea competențelor începînd cu prima zi a celei de-a treia etape.

(2) De la instituire, BCE preia, la nevoie, sarcinile IME. IME este lichidat de la instituirea BCE; modalitățile de lichidare sînt prevăzute în statutul IME.

(3) Dacă și atîta timp cît există state membre care fac obiectul unei derogări și fără a aduce atingere articolului 106, paragraful 3 din prezentul tratat, Consiliul general al BCE prevăzut la articolul 45 din statutul SEBC se constituie ca al treilea organ de decizie de la BCE.

(4) Din prima zi a celei de-a treia etape, Consiliul, hotărînd cu unanimitatea statelor membre care nu fac obiectul unei derogări, la propunerea Comisiei și după consultarea BCE, stabilește ratele de schimb la care sînt fixate irevocabil monedele respective și rata fixată irevocabil la care ECU va înlocui aceste monede, cînd ECU va deveni o monedă de sine stătătoare. Această măsură nu modifică în sine valoarea externă a ECU. Conform aceleiași proceduri, Consiliul ia și celelalte măsuri necesare pentru introducerea rapidă a ECU ca monedă unică în aceste state membre.

(5) Dacă se decide, conform procedurii prevăzute în articolul 109, paragraful 2, abrogarea unei derogări, Consiliul, hotărînd cu unanimitatea statelor membre care nu fac obiectul unei derogări, inclusiv statul membru vizat, la propunerea Comisiei și după consultarea BCE, fixează rata la care ECU înlocuiește moneda statului vizat și decide celelalte măsuri necesare introducerii ECU ca monedă unică în statul membru vizat.

Art. 109M. -

(1) Pînă la începutul celei de-a treia etape, fiecare stat membru își tratează politica de schimb ca o problemă de interes comun. Statele iau în considerare în acest demers experiențele dobîndite prin cooperarea în cadrul Sistemului Monetar European (SME) și în cadrul procesului de dezvoltare a ECU, respectînd competențele existente în acest domeniu.

(2) De la începutul celei de-a treia etape și atîta timp cît un stat membru face obiectul unei derogări, paragraful 1 se aplică prin analogie politicii de schimb a acestui stat membru.

Titlul VII Politica comercială comună*)

*) Titlu nou, introdus prin art. G.26 TUE, care înlocuiește Capitolul 4 al Titlului II.

Art. 110. - Referințe în jurisprudență (1)

Stabilind între ele o uniune vamală, statele membre înțeleg să contribuie, conform interesului comun, la dezvoltarea armonioasă a comerțului mondial, la eliminarea progresivă a restricțiilor în schimburile internaționale și la reducerea barierelor vamale.

Politica comercială comună ia în considerare efectul favorabil pe care îl poate exercita eliminarea taxelor între statele membre în ce privește creșterea forței concurențiale a întreprinderilor din aceste state.

Art. 111. -

(abrogat)*)

*) Abrogat de art. G.27 TUE.

Art. 112. -

(1) Fără a aduce atingere angajamentelor asumate de statele membre în cadrul altor organizații internaționale, sistemele prin care statele membre acordă ajutoare exporturilor către statele terțe se armonizează progresiv, înainte de sfîrșitul perioadei de tranziție, în măsura necesară pentru evitarea distorsionării concurenței între întreprinderile Comunității.

Consiliul adoptă directivele necesare în acest scop la propunerea Comisiei, hotărînd în unanimitate pînă la sfîrșitul etapei a doua și apoi cu majoritate calificată.

(2) Dispozițiile precedente nu se aplică restituirilor de drepturi vamale sau de taxe cu efect echivalent și nici restituirilor de impozite indirecte, inclusiv taxele pe cifra de afaceri, accizele și celelalte impozite indirecte, acordate cu ocazia exportului unei mărfi dintr-un stat membru într-o țară terță, în măsura în care aceste restituiri nu depășesc sarcinile care gravează, direct sau indirect, produsele exportate.

Art. 113. -

(1) Politica comercială comună este structurată conform unor principii unitare, mai ales în ceea ce privește modificările tarifare, încheierea de acorduri tarifare și comerciale, uniformizarea măsurilor de liberalizare, politica de export, ca și măsurile de protecție comercială, de exemplu cele de luate în caz de dumping și de subvenții.

(2) Comisia înaintează Consiliului propuneri privind implementarea politicii comerciale comune.

(3) Dacă trebuie să fie negociate acorduri cu unul sau mai multe state sau organizații internaționale, Comisia prezintă recomandări Consiliului, care o autorizează să înceapă negocierile necesare.

Comisia conduce negocierile consultîndu-se cu un comitet special, desemnat de Consiliu pentru a o asista în această misiune și în cadrul directivelor pe care i le poate adresa Consiliul. Dispozițiile pertinente ale articolului 128 sînt aplicabile.

(4) În exercitarea atribuțiilor care îi sînt atribuite prin prezentul articol, Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.*)

*) Modificat prin art. G.28 TUE.

Art. 114. -

(abrogat)*)

*) Abrogat de art. G.29 TUE.

Art. 115. -

Pentru a asigura ca executarea măsurilor de politică comercială luate de orice stat membru în conformitate cu prezentul tratat să nu fie împiedicată prin deturnări de schimb, sau atunci cînd disparitățile dintre aceste măsuri antrenează dificultăți economice într-unul sau mai multe state, Comisia recomandă metodele prin care cooperează celelalte state membre. În lipsa lor, ea poate autoriza statele membre să ia măsurile de protecție necesare, definindu-le condițiile și modalitățile.

În caz de urgență, statele membre cer Comisiei autorizarea de a lua ele însele măsurile necesare, iar aceasta se pronunță în termenele cele mai scurte; statele membre în cauză le notifică apoi celorlalte state membre. Comisia poate decide oricînd că statele membre în cauză trebuie să modifice sau să elimine măsurile respective.

Trebuie alese cu prioritate măsurile care produc cele mai puține perturbări în funcționarea pieței comune.*)

*) Modificat prin art. G.30 TUE.

Art. 116. -

(abrogat)*)

*) Abrogat de art. G.31 TUE.

Titlul VIII Politică socială, educație, formare profesională și tineret*)

*) Numerotarea și intitularea prezentului titlu au fost introduse prin art. G.32 TUE. Anterior, acest titlu era denumit "Politica socială" și constituia titlul III al părții a III-a d în prezentul tratat.

Capitolul 1 Dispoziții sociale

Art. 117. -

Statele membre convin asupra necesității de a promova ameliorarea condițiilor de viață și de muncă ale lucrătorilor în așa fel încît să permită armonizarea lor prin progres.

Ele estimează că o asemenea evoluție rezultă atît din funcționarea pieței comune care favorizează armonizarea sistemelor sociale, cît și din procedurile prevăzute de prezentul tratat și din apropierea dispozițiilor legislative, de reglementare și administrative.

Art. 118. -

Fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului tratat și conform obiectivelor generale ale acestuia, Comisia are sarcina de a promova o colaborare strînsă între statele membre în domeniul social, mai ales în domeniile care privesc:

- ocuparea forței de muncă,

- dreptul la muncă și condițiile de muncă,

- formarea și perfecționarea profesională,

- securitatea socială,

- protecția împotriva accidentelor și bolilor profesionale,

- igiena muncii,

- dreptul sindical și negocierile colective între angajatori și angajați.

În acest scop, Comisia acționează în strînsă legătură cu statele membre prin studii, avize și prin organizarea de consultări atît pentru problemele care apar pe plan național, cît și pentru cele care interesează organizațiile internaționale.

Înainte de a emite avizele prevăzute în prezentul articol, Comisia consultă Comitetul economic și social.

Art. 118A. -

(1) Statele membre se străduiesc să promoveze mai ales ameliorarea mediului de muncă pentru a proteja securitatea și sănătatea muncitorilor și își fixează ca obiectiv armonizarea, prin progres, a condițiilor care există în acest domeniu.

(2) Pentru a contribui la realizarea obiectivului prevăzut în paragraful 1, Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute de articolul 189 C și după consultarea Comitetului economic și social, adoptă prin directive prescripțiile minimale care sînt aplicabile progresiv, avînd în vedere condițiile și normele tehnice existente în fiecare dintre statele membre.

Aceste directive evită să impună constrîngeri administrative, financiare și juridice care să împiedice crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.

(3) Dispozițiile adoptate în virtutea prezentului articol nu împiedică statele membre să mențină și să introducă măsuri de protecție mai stricte, compatibile cu prezentul tratat.*)

*) Introdus prin art. 21 AUE.

Art. 118B. -

Comisia se străduiește să dezvolte dialogul între partenerii sociali la nivel european, care să poată duce, dacă aceștia o doresc, la relații bazate pe convenții.*)

*) Introdus prin art. 22 AUE.

Art. 119. -

Fiecare stat membru asigură în cursul primei etape și menține în continuare aplicarea principiului egalității remunerațiilor, pentru același loc de muncă, între bărbați și femei.

Prin remunerație, în sensul prezentului articol, se înțelege salariul sau plata obișnuită, de bază sau minimă și toate celelalte avantaje, plătite direct sau indirect, în numerar sau în natură, de angajator angajatului în baza raportului de muncă.

Egalitatea de remunerare fără discriminare bazată pe sex implică:

a) ca remunerația acordată pentru aceeași muncă, plătită după rezultat, să fie stabilită pe baza aceleiași unități de măsură;

b) ca remunerația acordată pentru o muncă plătită pe unitate de timp să fie aceeași pentru același loc de muncă.

Art. 120. -

Statele membre se străduiesc să mențină echivalența care există în regimul de concedii plătite.

Art. 121. -

Consiliul, hotărînd în unanimitate, după consultarea Comitetului economic și social, poate atribui Comisiei funcții privind punerea în aplicare a măsurilor comune, mai ales în ceea ce privește securitatea socială a lucrătorilor migranți vizați de articolele 48-51 inclusiv.

Art. 122. -

În raportul său anual adresat Parlamentului European, Comisia consacră un capitol special evoluției situației sociale în Comunitate.

Parlamentul European poate invita Comisia să elaboreze rapoarte asupra problemelor particulare privind situația socială.

Capitolul 2 Fondul social european

Art. 123. -

Pentru a îmbunătăți posibilitățile de angajare lucrătorilor în piața internă și pentru a contribui astfel la ridicarea nivelului de viață, se instituie, în conformitate cu dispozițiile care urmează, un Fond social european care vizează promovarea în interiorul Comunității a posibilităților de ocupare și mobilitatea geografică și profesională a lucrătorilor, precum și facilitarea adaptării lor la modificările industriale și la evoluția sistemelor de producție, mai ales prin formare și reconversie profesională*).

*) Modificat prin art. G.34 TUE.

Art. 124. -

Fondul este administrat de Comisie.

În îndeplinirea acestei sarcini Comisia este asistată de un comitet, prezidat de un membru al Comisiei și compus din reprezentanți ai guvernelor și organizațiilor sindicale ale angajatorilor și angajaților.

Art. 125. -

Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 C și după consultarea Comitetului economic și social, adoptă deciziile de aplicare referitoare la Fondul social european.*)

*) Modificat prin art. G.35 TUE.

Capitolul 3 Educație, formare profesională și tineret*)

*) Capitolul și articolele sale au fost introduse prin art. G.36 TUE, care a abrogat fostele articole 126-128.

Art. 126. -

(1) Comunitatea contribuie la dezvoltarea unei educații de calitate prin încurajarea cooperării dintre statele membre și, dacă este necesar, prin sprijinirea și completarea acțiunii lor, respectînd în totalitate responsabilitatea statelor membre pentru conținutul învățămîntului și organizarea sistemului educativ, ca și pentru diversitatea lor culturală și lingvistică.

(2) Acțiunea Comunității are următoarele scopuri:

- să dezvolte dimensiunea europeană în educație, mai ales prin învățarea și difuzarea limbilor statelor membre;

- să favorizeze mobilitatea studenților și a profesorilor, inclusiv prin încurajarea recunoașterii academice a diplomelor și a perioadelor de studiu;

- să promoveze cooperarea între instituțiile de învățămînt;

- să dezvolte schimbul de informații și de experiență asupra problemelor comune sistemelor de învățămînt ale statelor membre;

- să favorizeze dezvoltarea schimburilor de tineri și de animatori de activități socio-educative;

- să încurajeze dezvoltarea educației la distanță.

(3) Comunitatea și statele membre favorizează cooperarea cu statele terțe și cu organizațiile internaționale competente în materie de educație și, în particular, cu Consiliul Europei.

(4) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor la care se referă prezentul articol, Consiliul adoptă:

- hotărînd conform procedurii prevăzute la articolul 189 B și după consultarea Comitetului economic și social și a Comitetului regiunilor, acțiuni de încurajare cu excepția oricăror armonizări a dispozițiilor legislative și de reglementare ale statelor membre;

- hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, recomandări.*)

*) Introdus prin art. G.36 TUE.

Art. 127. -

(1) Comunitatea pune în aplicare o politică de formare profesională care sprijină și completează acțiunile statelor membre, respectînd în totalitate responsabilitatea statelor membre pentru conținutul și organizarea formării profesionale.

(2) Acțiunea Comunității are următoarele scopuri:

- să faciliteze adaptarea la transformările industriale, mai ales prin formarea și reconversia profesională;

- să îmbunătățească formarea profesională inițială și formarea continuă pentru a facilita integrarea și reintegrarea profesională pe piața muncii;

- să faciliteze accesul la formarea profesională și să promoveze mobilitatea formatorilor și a persoanelor aflate în formare profesională, mai ales a tinerilor;

- să stimuleze cooperarea între instituțiile de învățămînt sau de formare profesională și întreprinderi în probleme care privesc formarea profesională;

- să dezvolte schimbul de informații și experiență în probleme comune din cadrul sistemelor de formare profesională ale statelor membre.

(3) Comunitatea și statele membre favorizează cooperarea cu statele terțe și organizațiile internaționale competente în domeniul formării profesionale.

(4) Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 C și după consultarea Comitetului economic și social, adoptă măsuri care contribuie la realizarea obiectivelor indicate în prezentul articol, cu excepția oricăror armonizări a dispozițiilor legislative și de reglementare ale statelor membre.*)

*) Introdus prin art. G.36 TUE.

Titlul IX Cultură*)

*) Titlul IX și art. 128 au fost introduse prin art. G.37 TUE, iar textul inițial al art. 128 a fost abrogat de art. G.36 TUE.

Art. 128. -

(1) Comunitatea contribuie la dezvoltarea deplină a culturilor statelor membre respectînd totodată diversitatea lor națională și regională și punînd în evidență moștenirea culturală comună.

(2) Comunitatea încurajează prin acțiunea sa cooperarea între statele membre și, dacă este necesar, sprijină și completează acțiunea acestora în următoarele domenii:

- îmbunătățirea cunoașterii și difuzarea culturii și istoriei popoarelor europene;

- păstrarea și protejarea patrimoniului cultural de importanță europeană;

- schimburile culturale necomerciale;

- creația artistică și literară, inclusiv în sectorul audiovizualului.

(3) Comunitatea și statele membre favorizează cooperarea cu țările terțe, cu organizațiile internaționale competente în domeniul culturii și, în special, cu Consiliul Europei.

(4) În cadrul acțiunilor întreprinse în baza altor prevederi din prezentul tratat, Comunitatea ia în considerare aspectele culturale.

(5) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor indicate în prezentul articol, Consiliul adoptă:

- hotărînd conform procedurii de la articolul 189 B și după consultarea Comitetului regional, acțiuni de încurajare, cu excepția oricăror armonizări a dispozițiilor legislative și de reglementare ale statelor membre. În cadrul procedurii prevăzute la articolul 189 B, Consiliul hotărăște în unanimitate;

- hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei, recomandări.

Titlul X Sănătate publică*)

*) Titlul X. și art. 129 au fost introduse prin art. G.38 TUE; fostul art.129 a devenit, fără modificări, art. 198 D.

Art. 129. -

(1) Comunitatea contribuie la asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane încurajînd cooperarea între statele membre și, dacă este necesar, sprijinindu-le acțiunea.

Acțiunea Comunității are drept scop prevenirea bolilor și, mai ales, a marilor flageluri, inclusiv toxicomania, favorizînd cercetarea cauzelor și a transmiterii lor, precum și informarea și educarea în domeniul sănătății.

Exigențele din domeniul protecției sănătății constituie o componentă a celorlalte politici ale Comunității.

(2) Statele membre, colaborînd cu Comisia, își coordonează politicile și programele în domeniile vizate de paragraful 1. Comisia, în strînsă colaborare cu statele membre, poate lua orice inițiativă utilă pentru promovarea acestei coordonări.

(3) Comunitatea și statele membre favorizează cooperarea cu statele terțe și cu organizațiile internaționale competente în domeniul sănătății publice.

(4) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor vizate de prezentul articol, Consiliul:

- adoptă măsuri de încurajare, excluzînd orice armonizare a dispozițiilor legislative și de reglementare ale statelor membre, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 B și după consultarea Comitetului economic și social și a Comitetului regiunilor;

- adoptă recomandări, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.

Titlul XI Protecția consumatorilor*)

*) Titlul XI. și art. 129 A au fost introduse prin art. G.38 TUE.

Art. 129A. -

(1) Comunitatea contribuie la realizarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor prin:

a) măsuri pe care le adoptă în aplicarea articolului 100 A, în cadrul realizării pieței interne;

b) acțiuni specifice care sprijină și completează politica statelor membre în vederea protejării sănătății, securității și intereselor economice ale consumatorilor și pentru a le asigura o informare adecvată.

(2) Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 B și după consultarea Comitetului economic și social, adoptă acțiunile specifice prevăzute în paragraful I, litera b).

(3) Acțiunile adoptate în aplicarea paragrafului 2 nu pot împiedica un stat membru să mențină sau să stabilească măsuri de protecție mai stricte. Aceste măsuri trebuie să fie compatibile cu prezentul tratat. Ele sînt notificate Comisiei.

Titlul XII Rețele transeuropene*)

*) Titlul XII. și art. 129 B au fost introduse prin art. G.38 TUE.

Art. 129B. -

(1) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor prevăzute în articolele 7 A și 130 A și pentru a permite cetățenilor Uniunii, operatorilor economici, precum și comunităților regionale și locale să beneficieze pe deplin de avantajele care decurg din realizarea unui spațiu fără frontiere interne, Comunitatea contribuie la instituirea și dezvoltarea unor rețele transeuropene în infrastructurile din următoarele sectoare: transporturi, telecomunicații și energie.

(2) Într-un sistem de piețe deschise și concurențiale, acțiunea Comunității urmărește să favorizeze interconexiunea și interoperabilitatea rețelelor naționale precum și accesul la aceste rețele. Se ia în considerare, în special, necesitatea legării regiunilor insulare, enclavelor și regiunilor periferice de regiunile centrale ale Comunității.

Art. 129C. -

(1) În vederea realizării obiectivelor prevăzute în articolul 129 B, Comunitatea:

- stabilește un ansamblu de orientări care să cuprindă obiectivele, prioritățile și orientările generale ale acțiunilor avute în vedere în domeniul rețelelor transeuropene; aceste orientări identifică proiecte de interes comun;

- implementează orice acțiune care se poate dovedi necesară pentru asigurarea interoperabilității rețelelor, mai ales în domeniul armonizării normelor tehnice;

- poate sprijini eforturile financiare ale statelor membre pentru proiectele de interes comun finanțate de statele membre și care se regăsesc în cadrul orientărilor vizate la prima liniuță, mai ales sub forma studiilor de fezabilitate, a garanțiilor pentru împrumuturi sau a subvenționării dobînzilor; de asemenea, Comunitatea poate să contribuie la finanțarea unor proiecte specifice în statele membre în materia infrastructurii transporturilor.

Acțiunea Comunității ia în considerare viabilitatea economică potențială a proiectelor.

(2) Statele membre, în colaborare cu Comisia, își coordonează politicile urmărite la nivel național care pot avea un impact semnificativ asupra realizării obiectivelor prevăzute în articolul 129 B. Comisia, în strînsă colaborare cu statele membre, poate lua orice inițiativă utilă pentru promovarea acestei coordonări.

(3) Comunitatea poate decide să coopereze cu state terțe pentru promovarea proiectelor de interes comun și pentru asigurarea interoperabilității rețelelor.*)

*) Introdus prin art. G.38 TUE.

Art. 129D. -

Orientările prevăzute în articolul 129 C, paragraful 1, se adoptă de Consiliu, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 B și după consultarea Comitetului economic și social și a Comitetului regiunilor.

Orientările și proiectele de interes comun care privesc teritoriul unui stat membru necesită aprobarea statului membru în cauză.

Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 B și după consultarea Comitetului economic și social și a Comitetului regiunilor, adoptă celelalte măsuri prevăzute în paragraful 1 al articolului 129 C.*)

*) Introdus prin art. G.38 TUE.

Titlul XIII Industrie*)

*) Titlul XIII și art. 130 au fost introduse prin art. G.38 TUE; fostul art. 130 a devenit art. 198 E.

Art. 130. -

(1) Comunitatea și statele membre veghează la asigurarea condițiilor necesare pentru competitivitatea industriei Comunității.

În acest scop, conform unui sistem de piețe deschise și concurențiale, acțiunea lor vizează:

- accelerarea adaptării industriei la schimbările structurale;

- încurajarea unui mediu favorabil inițiativei și dezvoltării întreprinderilor din întreaga Comunitate și, mai ales, a întreprinderilor mici și mijlocii;

- încurajarea unui mediu favorabil pentru cooperarea între întreprinderi;

- favorizarea unei exploatări mai bune a potențialului industrial al politicilor de inovare, cercetare și dezvoltare tehnologică.

(2) Statele membre se consultă reciproc comunicînd cu Comisia și, dacă este necesar, își coordonează acțiunile. Comisia poate lua orice inițiativă utilă pentru promovarea acestei coordonări.

(3) Comunitatea contribuie la realizarea obiectivelor vizate de paragraful 1 prin politicile și acțiunile pe care le desfășoară în temeiul altor dispoziții ale prezentului tratat. Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei, după consultarea Parlamentului European și a Comitetului economic și social, poate decide cu privire la măsurile specifice menite să sprijine acțiunile întreprinse în statele membre în vederea realizării obiectivelor prevăzute în paragraful 1.

Comunitatea nu poate introduce, în temeiul prezentului titlu, nici o măsură care ar putea conduce la distorsionarea concurenței.

Titlul XIV Coeziune economică și socială*)

*) Titlul XIV și articolele sale au fost introduse inițial în Tratatul CEE prin art. 23 AUE ca titlul V al părții a III-a; a fost modificat ulterior prin art. G.38 TUE.

Art. 130A. -

Pentru a promova dezvoltarea armonioasă a ansamblului Comunității, aceasta dezvoltă și urmărește acțiuni care conduc la întărirea coeziunii ei economice și sociale.

Comunitatea urmărește, în special, reducerea diferențelor dintre nivelele de dezvoltare ale diverselor regiuni și ridicarea nivelului regiunilor defavorizate, inclusiv a zonelor rurale.*)

*) Modificat prin art. G.38 TUE.

Art. 130B. -

Statele membre își conduc politica economică și o coordonează astfel încît să atingă și obiectivele prevăzute în articolul 130 A. Formularea și implementarea politicilor și acțiunilor Comunității, precum și realizarea pieței interne țin cont de obiectivele prevăzute în articolul 130 A și contribuie la îndeplinirea lor. De asemenea, Comunitatea susține realizarea acestor obiective prin acțiunea pe care o întreprinde prin intermediul Fondurilor structurale (Fondul european de orientare și de garanție agricolă, secțiunea "orientare", Fondul social european, Fondul european de dezvoltare regională), al Băncii Europene de Investiții și al altor instrumente financiare existente.

Din trei în trei ani, Comisia prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului, Comitetului economic și social și Comitetului regiunilor în legătură cu progresul atins în realizarea coeziunii economice și sociale și despre felul în care au contribuit la acest progres diversele mijloace prevăzute în prezentul articol. Acest raport este însoțit, dacă este cazul, de propuneri adecvate.

Dacă pe lîngă fonduri, și fără a aduce atingere măsurilor decise în cadrul altor politici ale Comunității, se dovedesc necesare acțiuni specifice, astfel de acțiuni pot fi adoptate de Consiliu, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, a Comitetului economic și social și a Comitetului regiunilor.*)

*) Modificat prin art. G.38 TUE.

Art. 130C. -

Fondul european de dezvoltare regională are menirea să contribuie la corectarea principalelor dezechilibre regionale din Comunitate prin participarea la dezvoltarea și ajustarea structurală a regiunilor mai puțin dezvoltate și la reconversia regiunilor industriale aflate în declin.

Art. 130D. -

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 130 E, Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei, după ce a obținut avizul conform al Parlamentului European și după consultarea Comitetului economic și social și a Comitetului regiunilor, definește sarcinile, obiectivele și organizarea Fondurilor structurale, ceea ce poate implica regruparea fondurilor. De asemenea, Consiliul definește, hotărînd conform aceleași proceduri, regulile generale aplicabile fondurilor, precum și dispozițiile necesare pentru a asigura eficiența și coordonarea fondurilor între ele și cu celelalte instrumente financiare existente.

Consiliul, hotărînd conform aceleași proceduri, creează pînă la 31 decembrie 1993 un Fond de coeziune, care contribuie financiar la realizarea proiectelor în domeniile mediului și al rețelelor transeuropene în sfera infrastructurii transporturilor.

Art. 130E. -

Deciziile de aplicare care privesc Fondul european al dezvoltării regionale se adoptă de Consiliu, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 C și după consultarea Comitetului economic și social și a Comitetului regiunilor.

În ce privește Fondul european de orientare și de garanție agricolă, secțiunea "orientare" și Fondul social european, rămîn aplicabile articolele 43 și 125.

Titlul XV Cercetare și dezvoltare tehnologică*)

*) Titlul XV și articolele sale au fost introduse inițial în prezentul tratat prin art. 24 AUE, ca titlul VI al părții a III-a; a fost modificat ulterior prin art. G.38 TUE.

Art. 130F. -

(1) Comunitatea are ca obiectiv întărirea bazelor științifice și tehnologice ale industriei Comunității și favorizarea dezvoltării competitivității sale internaționale, precum și promovarea acțiunilor de cercetare considerate necesare în baza altor capitole ale prezentului tratat.

(2) În acest scop, Comunitatea încurajează pe întregul său teritoriu întreprinderile, inclusiv cele mici și mijlocii, centrele de cercetare și universitățile în eforturile lor de cercetare și dezvoltare tehnologică de înaltă calitate; Comunitatea susține eforturile acestora de cooperare, urmărind, mai ales, să permită întreprinderilor să exploateze deplin potențialul pieței interne în favoarea lor, în special prin deschiderea piețelor publice naționale, prin definirea normelor comune și prin eliminarea obstacolelor juridice și fiscale la această cooperare.

(3) Toate acțiunile Comunității realizate în virtutea prezentului tratat în domeniul cercetării și dezvoltării tehnologice, inclusiv acțiunile cu caracter demonstrativ, sînt decise și puse în aplicare conform dispozițiilor acestui titlu.

Art. 130G. -

Pentru a atinge aceste obiective, Comunitatea desfășoară următoarele acțiuni, care completează măsurile luate în statele membre:

a) implementarea programelor de cercetare, de dezvoltare tehnologică și de demonstrație, promovînd cooperarea cu și între întreprinderi, centre de cercetare și universități;

b) promovarea cooperării în materiile cercetării, dezvoltării tehnologice și demonstrației comunitare cu state terțe și organizații internaționale;

c) propagarea și valorificarea rezultatelor activităților în materiile cercetării, dezvoltării tehnologice și demonstrației comunitare;

d) stimularea formării și mobilității cercetătorilor din Comunitate.

Art. 130H. -

(1) Comunitatea și statele membre își coordonează acțiunile în materiile cercetării și dezvoltării tehnologice, în scopul asigurării coerenței mutuale a politicilor naționale și a politicii comunitare.

(2) Comisia, în strînsă colaborare cu statele membre, poate lua orice inițiativă utilă pentru promovarea coordonării prevăzute în paragraful 1.

Art. 130I. -

(1) Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 B și după consultarea Comitetului economic și social, adoptă un program-cadru plurianual care cuprinde ansamblul acțiunilor Comunității. Consiliul hotărăște în unanimitate pe parcursul întregii proceduri prevăzute în articolul 189 B.

Programul-cadru:

- stabilește obiectivele științifice și tehnologice care trebuie atinse prin măsurile prevăzute în articolul 130 G și prioritățile asociate lor;

- indică liniile directoare ale acestor acțiuni;

- fixează suma globală maximă și modalitățile de participare financiară ale Comunității la programul-cadru, precum și cotele-părți pentru fiecare acțiune proiectată.

(2) Programul-cadru se adaptează sau se completează în funcție de evoluția situațiilor.

(3) Programul-cadru se implementează prin programe specifice, dezvoltate în cadrul fiecărei acțiuni. Fiecare program specific își precizează modalitățile de aplicare, își fixează durata și prevede mijloacele estimate ca necesare. Totalul sumelor estimate ca necesare, fixate de programele specifice, nu poate depăși suma globală maximă fixată pentru programul-cadru și pentru fiecare acțiune.

(4) Consiliul adoptă programele specifice hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului economic și social.

Art. 130J. -

Pentru punerea în aplicare a programului-cadru plurianual Consiliul:

- determină regulile de participare ale întreprinderilor, centrelor de cercetare și universităților;

- stabilește regulile aplicabile difuzării rezultatelor din cercetare.*)

*) Articolul 24 AUE care a introdus dispozițiile articolelor 130 F la 130 Q a omis art. 130 J; articolul de mai sus a fost introdus prin TUE.

Art. 130K. -

În cadrul punerii în aplicare a programului-cadru plurianual pot fi decise programe complementare, la care să nu participe decît anumite state membre care le asigură finanțarea, sub rezerva unei participări eventuale a Comunității.

Consiliul adoptă regulile aplicabile programelor complementare, mai ales în materia difuzării cunoștințelor și a accesului altor state membre.

Art. 130L. -

În cadrul implementării programului-cadru plurianual, Comunitatea poate prevedea, în acord cu statele membre interesate, participarea la programe de cercetare și de dezvoltare întreprinse de mai multe state membre, inclusiv participarea la structurile create pentru derularea acestor programe.

Art. 130M. -

În cadrul implementării programului-cadru plurianual, Comunitatea poate prevedea o cooperare - în materiile cercetării, dezvoltării tehnologice și demonstrației comunitare - cu state terțe sau cu organizații internaționale.

Modalitățile acestei cooperări pot face obiectul unor acorduri între Comunitate și părțile terțe vizate, care se negociază și se încheie conform articolului 228.*)

*) Modificat prin art. G.38 TUE.

Art. 130N. -

Comunitatea poate crea întreprinderi comune sau orice alte structuri necesare bunei derulări a programelor de cercetare, de dezvoltare tehnologică și de demonstrație comunitară.*)

*) Modificat prin art. G.38 TUE.

Art. 130O. -

Consiliul adoptă dispozițiile prevăzute în articolul 130 N, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului economic și social.

Consiliul adoptă dispozițiile prevăzute în articolele 130 J, 130 K și 130 L, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 C și după consultarea Comitetului economic și social. Adoptarea programelor complementare necesită acordul statelor membre vizate.*)

*) Modificat prin art. G.38 TUE.

Art. 130P. -

La începutul fiecărui an, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului. Acest raport se referă mai ales la activitățile desfășurate în materia cercetării și dezvoltării tehnologice și a difuzării rezultatelor pe perioada anului precedent și la programul de lucru pe anul în curs.*)

*) Modificat prin art. G.38 TUE.

Art. 130Q. -

(abrogat)*)

*) Abrogat de art. G.38 TUE.

Titlul XVI Mediu

*) Titlul XVII. și articolele sale au fost introduse inițial în prezentul tratat prin art. 25 AUE, ca titlul VII al părții a III-a; a fost modificat ulterior prin art. G.38 TUE.

Art. 130R. -

(1) Politica Comunității în domeniul mediului contribuie la îndeplinirea următoarelor obiective:

- conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului;

- protecția sănătății persoanelor;

- utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale;

- promovarea, pe plan internațional, a măsurilor destinate să soluționeze problemele regionale sau planetare ale mediului.

(2) Politica Comunității în domeniul mediului are în vedere un nivel ridicat de protecție a mediului, ținînd cont de diversitatea situațiilor din diferitele regiuni ale Comunității. Ea este fondată pe principiile precauției și acțiunii preventive, pe principiul remedierii - cu prioritate la sursă - a daunelor cauzate mediului și pe principiul poluator-plătitor. Exigențele din domeniul protecției mediului trebuie integrate în definirea și implementarea celorlalte politici ale Comunității.

În acest context, măsurile de armonizare care răspund unor asemenea exigențe implică, cînd este cazul, o clauză de salvgardare care autorizează statele membre să ia, din rațiuni neeconomice legate de mediu, măsuri provizorii supuse procedurii comunitare de control.

(3) În elaborarea politicii sale în domeniul mediului, Comisia ia în considerare:

- datele științifice și tehnice disponibile;

- condițiile de mediu din diferitele regiuni ale Comunității;

- avantajele și costurile care pot rezulta din acțiune sau din absența acțiunii;

- dezvoltarea economică și socială a Comunității în ansamblul său și dezvoltarea echilibrată a regiunilor sale.

(4) Comunitatea și statele membre cooperează, în cadrul atribuțiilor care le revin, cu statele terțe și cu organizațiile internaționale competente. Modalitățile de cooperare ale Comunității pot face obiectul unor acorduri între ea și terțele părți vizate, care se negociază și se încheie conform articolului 228.

Alineatul precedent nu aduce atingere competenței statelor membre de a negocia în foruri internaționale și de a încheia acorduri internaționale.*)

*) Modificat prin art. G.38 TUE.

Art. 130S. -

(1) Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 C și după consultarea Comitetului economic și social, decide acțiunile care se întreprind de Comunitate în vederea realizării obiectivelor prevăzute în articolul 130 R.

(2) Prin derogare de la procedura de decizie prevăzută în paragraful 1 și fără a aduce atingere articolului 100 A, Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului economic și social, adoptă:

- dispoziții, în special de natură fiscală;

- măsuri privind amenajarea teritoriului, exploatarea solurilor - cu excepția gestiunii deșeurilor și a măsurilor cu caracter general - precum și gestiunea resurselor de apă;

- măsuri care afectează în mod semnificativ opțiunea unui stat membru pentru diferite surse de energie și structura generală a alimentării sale cu energie.

Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute în alineatul precedent, poate preciza acele domenii vizate de prezentul paragraf în care deciziile se adoptă cu majoritate calificată.

(3) În alte domenii, programele de acțiune cu caracter general care stabilesc obiectivele prioritare sînt adoptate de Consiliu, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 B și după consultarea Comitetului economic și social.

Consiliul, hotărînd în condițiile prevăzute de paragraful 1 sau paragraful 2, după caz, adoptă măsurile necesare pentru realizarea acestor programe.

(4) Fără a aduce atingere anumitor măsuri comunitare, statele membre asigură finanțarea și implementarea politicii din domeniul mediului.

(5) Fără a aduce atingere principiului poluator-plătitor, în cazul în care o măsură întemeiată pe paragraful I implică costuri considerate ca disproporționate pentru autoritățile unui stat membru, Consiliul prevede în actul prin care adoptă acea măsură dispoziții adecvate, sub următoarele forme:

- derogări temporare și/sau

- sprijin financiar din partea Fondului de coeziune care se înființează cel tîrziu pînă la 31 decembrie 1993, conform articolului 130 D.*)

*) Modificat prin art. G.38 TUE.

Art. 130T. -

Măsurile de protecție adoptate în virtutea articolului 130 S nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă măsuri de protecție mai severe. Aceste măsuri trebuie să fie compatibile cu prezentul tratat. Ele sînt notificate Comisiei.*)

*) Modificat prin art. G.38 TUE.

Titlul XVII Cooperare pentru dezvoltare*)

*) Titlul XVIII și articolele 130 U la 130 Y au fost introduse prin art. G.38 TUE.

Art. 130U. -

(1) Politica Comunității în domeniul cooperării pentru dezvoltare, care este complementară politicilor statelor membre, favorizează:

- dezvoltarea economică și socială durabilă a țărilor în curs de dezvoltare și, în special, a acelora mai defavorizate dintre ele;

- integrarea armonioasă și progresivă a țărilor în curs de dezvoltare în economia mondială;

- lupta împotriva sărăciei în țările în curs de dezvoltare.

(2) Politica Comunității în acest domeniu contribuie la obiectivul general al dezvoltării și consolidării democrației și statului de drept precum și la respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

(3) Comunitatea și statele membre își respectă angajamentele și iau în considerare obiectivele consimțite în cadrul Națiunilor Unite sau al altor organizații internaționale competente.

Art. 130V. -

În cadrul politicilor pe care le pune în aplicare și care pot afecta țările în curs de dezvoltare, Comunitatea ține cont de obiectivele prevăzute de articolul 130 U.

Art. 130W. -

(1) Fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului tratat, Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 C, adoptă măsurile necesare promovării obiectivelor prevăzute în articolul 130 U. Aceste măsuri pot lua forma unor programe plurianuale.

(2) Banca Europeană de Investiții contribuie la aplicarea măsurilor la care se referă paragraful 1, în condițiile prevăzute în statutul său.

(3) Prezentul articol nu afectează cooperarea cu țările din Africa, din Caraibe și din Pacific în cadrul Convenției ACP-CEE.

Art. 130X. -

(1) Comunitatea și statele membre își coordonează politicile în materia cooperării pentru dezvoltare și se consultă reciproc cu privire la programele de ajutorare, inclusiv în cadrul organizațiilor internaționale și în timpul conferințelor internaționale. Ele pot întreprinde acțiuni comune. Statele membre contribuie, dacă este necesar, la implementarea programelor comunitare de ajutorare.

(2) Comisia poate lua orice inițiativă utilă pentru promovarea coordonării prevăzute în paragraful 1.

Art. 130Y. -

În cadrul atribuțiilor care le revin, Comunitatea și statele membre cooperează cu statele terțe și cu organizațiile internaționale competente. Modalitățile cooperării Comunității pot face obiectul unor acorduri între aceasta și terțele părți vizate, care se negociază și se încheie conform articolului 228.

Alineatul precedent nu aduce atingere competenței statelor membre de a negocia în foruri internaționale și de a încheia acorduri internaționale.

Acesta este un fragment din Tratatul de instituire a Comunității Europene din 25.03.1957*). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Achiziții publice. Concesiuni. Parteneriat public-privat. Remedii și căi de atac, ediția 3
    În anul 1962, Consiliul de Miniștri aadoptat două Programe Generale pentru eliminarea restricțiilor comerciale intracomunitare între statele membre11. Aceste Programe reprezentau documente cu rol îndrumător și au fost emise pentru aplicarea art. 52 și 53 din Tratatul de instituire aComunităților Economice Europene, 
    11 A se vedea JOCE 36/32 din anul 1962 accesibil la pagina oficialăde internet a Uniunii Europene (www.eur-lex.europa.eu).
[ Mai mult... ]
 

.....
    În anul 1962, Consiliul de Miniștri aadoptat două Programe Generale pentru eliminarea restricțiilor comerciale intracomunitare între statele membre11. Aceste Programe reprezentau documente cu rol îndrumător și au fost emise pentru aplicarea art. 52 și 53 din Tratatul de instituire aComunităților Economice Europene, 
    11 A se vedea JOCE 36/32 din anul 1962 accesibil la pagina oficialăde internet a Uniunii Europene (www.eur-lex.europa.eu).
[ Mai mult... ]
 

Pot fi de interes:

Tratat:
PRINCIPIILE
CETĂȚENIA UNIUNII
POLITICILE COMUNITĂȚII
ASOCIEREA ȚĂRILOR ȘI TERITORIILOR DE PESTE MĂRI
INSTITUȚIILE COMUNITĂȚII
DISPOZIȚII GENERALE ȘI FINALE
Reviste:
Revista Curierul Fiscal nr. 10/2017
Consumatorul în centrul dreptului fuziunilor și achizițiilor al Uniunii Europene
Revista Curierul Judiciar nr. 7/2017
Protecția consumatorilor în dreptul concurenței: bilanț jurisprudențial
Supremația Constituției în contextul principiului priorității dreptului Uniunii Europene
Consimțământul electronic în dreptul european*
Aplicarea din oficiu a dreptului Uniunii Europene de către instanțele naționale
Parchetul European, de azi, o certitudine
Este pacientul un consumator?
Doctrină:
Achiziții publice. Concesiuni. Parteneriat public-privat. Remedii și căi de atac, ediția 3
;
se încarcă...