Politica economică și monetară*) | Tratat

Acesta este un fragment din Tratatul de instituire a Comunității Europene din 25.03.1957*). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

POLITICILE COMUNITĂȚII -
Titlul VI
Politica economică și monetară*)

*) Titlu introdus prin art. G.25 TUE.

Capitolul 1 Politica economică

Art. 102A. -

Statele membre își conduc politica economică de o manieră care să contribuie la realizarea obiectivelor Comunității, așa cum sînt definite în articolul 2 și în contextul orientărilor generale vizate de articolul 103, paragraful 2. Statele membre și Comunitatea acționează cu respectarea principiului unei economii de piață deschise în care concurența este liberă, favorizînd o alocare eficientă a resurselor, conform principiilor prevăzute în articolul 3 A.

Art. 103. -

(1) Statele membre consideră politicile lor economice ca o problemă de interes comun și le coordonează în cadrul Consiliului, conform articolului 102 A.

(2) Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei, elaborează un proiect cu privire la orientările generale ale politicilor economice ale statelor membre și ale Comunității și prezintă un raport în acest sens Consiliului European.

Consiliul European, deliberînd pe baza raportului Consiliului, adoptă concluzii de orientare generală a politicilor economice ale statelor membre și ale Comunității.

Pe baza acestor concluzii, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, adoptă o recomandare care stabilește orientările generale. Consiliul informează Parlamentul European în legătură cu recomandarea sa.

(3) În scopul asigurării unei coordonări cît mai strînse a politicilor economice și a unei convergențe susținute a performanțelor economice ale statelor membre, Consiliul, pe baza raportului prezentat de Comisie, supraveghează evoluția economică în fiecare stat membru și în Comunitate, precum și conformitatea politicilor economice cu orientările generale la care se referă paragraful 2 și procedează cu regularitate la o evaluare de ansamblu.

Pentru realizarea acestei supravegheri multilaterale, statele membre transmit Comisiei informații în legătură cu măsurile importante pe care le-au luat în domeniul politicii lor economice și orice altă informație pe care o consideră necesară.

(4) Dacă, în cadrul procedurii prevăzute la paragraful 3, se constată că politicile economice ale unui stat membru nu sînt conforme cu orientările generale prevăzute la paragraful 2, sau că ele riscă să compromită buna funcționare a Uniunii economice și monetare, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei, poate adresa recomandările necesare statului membru vizat. Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate decide să facă publice recomandările sale.

Președintele Consiliului și Comisia prezintă Parlamentului European rapoarte privind rezultatele supravegherii multilaterale. Dacă Consiliul a făcut publice recomandările sale, Președintele Consiliului poate fi invitat să se prezinte în fața comisiei competente a Parlamentului European.

(5) Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute la articolul 189 C, poate adopta măsurile de aplicare a procedurii de supraveghere multilaterală prevăzute la paragrafele 3 și 4 ale prezentului articol.

Art. 103A. -

(1) Fără a aduce atingere celorlalte proceduri prevăzute de prezentul tratat, Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei, poate adopta măsuri adecvate situației economice, mai ales dacă survin dificultăți grave în aprovizionarea cu anumite produse.

(2) În cazul în care un stat membru întîmpină dificultăți sau o amenințare serioasă cu dificultăți grave datorită unor evenimente excepționale care îi scapă de sub control, Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei, poate acorda statului membru vizat, în anumite condiții, o asistență financiară comunitară. Atunci cînd gravele dificultăți sînt cauzate de catastrofe naturale, Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. Președintele Consiliului informează Parlamentul European în legătură cu decizia luată.

Art. 104. -

(1) BCE și băncilor centrale ale statelor membre, denumite în continuare "bănci centrale naționale", le este interzis să acorde credite fără acoperire sau orice alte tipuri de facilități de creditare instituțiilor sau organelor Comunității, administrațiilor centrale, autorităților regionale sau locale, celorlalte autorități publice, altor organisme sau întreprinderi publice ale statelor membre; este de asemenea interzisă și achiziționarea, direct de la ele, a instrumentelor datoriei lor de către BCE sau de către băncile centrale naționale.

(2) Paragraful 1 nu se aplică instituțiilor publice de credit care, în contextul refinanțării la băncile centrale, beneficiază, din partea băncilor

Pentru realizarea acestei supravegheri multilaterale, statele membre transmit Comisiei informații în legătură cu măsurile importante pe care le-au luat în domeniul politicii lor economice și orice altă informație pe care o consideră necesară.

(4) Dacă, în cadrul procedurii prevăzute la paragraful 3, se constată că politicile economice ale unui stat membru nu sînt conforme cu orientările generale prevăzute la paragraful 2, sau că ele riscă să compromită buna funcționare a Uniunii economice și monetare, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei, poate adresa recomandările necesare statului membru vizat. Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate decide să facă publice recomandările sale.

Președintele Consiliului și Comisia prezintă Parlamentului European rapoarte privind rezultatele supravegherii multilaterale. Dacă Consiliul a făcut publice recomandările sale, Președintele Consiliului poate fi invitat să se prezinte în fața comisiei competente a Parlamentului European.

(5) Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute la articolul 189 C, poate adopta măsurile de aplicare a procedurii de supraveghere multilaterală prevăzute la paragrafele 3 și 4 ale prezentului articol.

Art. 103A. -

(1) Fără a aduce atingere celorlalte proceduri prevăzute de prezentul tratat, Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei, poate adopta măsuri adecvate situației economice, mai ales dacă survin dificultăți grave în aprovizionarea cu anumite produse.

(2) În cazul în care un stat membru întîmpină dificultăți sau o amenințare serioasă cu dificultăți grave datorită unor evenimente excepționale care îi scapă de sub control, Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei, poate acorda statului membru vizat, în anumite condiții, o asistență financiară comunitară. Atunci cînd gravele dificultăți sînt cauzate de catastrofe naturale, Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. Președintele Consiliului informează Parlamentul European în legătură cu decizia luată.

Art. 104. -

(1) BCE și băncilor centrale ale statelor membre, denumite în continuare "bănci centrale naționale", le este interzis să acorde credite fără acoperire sau orice alte tipuri de facilități de creditare instituțiilor sau organelor Comunității, administrațiilor centrale, autorităților regionale sau locale, celorlalte autorități publice, altor organisme sau întreprinderi publice ale statelor membre; este de asemenea interzisă și achiziționarea, direct de la ele, a instrumentelor datoriei lor de către BCE sau de către băncile centrale naționale.

(2) Paragraful 1 nu se aplică instituțiilor publice de credit care, în contextul refinanțării la băncile centrale, beneficiază, din partea băncilor centrale naționale și a BCE, de același tratament de care beneficiază instituțiile private de credit.

Art. 104A. -

(1) Este interzisă orice măsură care nu se întemeiază pe considerente prudeniiale și care stabilește un acces privilegiat la instituțiile financiare pentru instituțiile sau organele comunitare, pentru administrațiile centrale, autoritățile regionale sau locale, pentru celelalte autorități publice, sau alte organisme sau întreprinderi publice ale statelor membre.

(2) Pînă la 1 ianuarie 1994, Consiliul precizează definițiile necesare pentru aplicarea interdicțiilor prevăzute la paragraful 1, hotărînd conform procedurii prevăzute la articolul 189 C.

Art. 104B. -

(1) Comunitatea nu răspunde pentru angajamentele asumate de administrațiile centrale, autoritățile regionale sau locale, de alte autorități publice, sau de alte organisme sau întreprinderi publice ale unui stat membru, și nici nu le preia, cu excepția garanțiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect economic specific. Un stat membru nu răspunde pentru angajamentele asumate de administrațiile centrale, de autoritățile regionale sau locale, de alte autorități publice sau de alte organisme sau întreprinderi publice dintr-un alt stat membru, și nici nu le preia, cu excepția garanțiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect specific.

(2) Dacă se impune, Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute la articolul 189 C, poate preciza definițiile necesare pentru aplicarea interdicțiilor prevăzute la articolul 104 și în prezentul articol.

Art. 104C. -

(1) Statele membre trebuie să evită deficitele publice excesive.

(2) Pentru a identifica erorile manifeste, Comisia supraveghează evoluția situației bugetare și suma totală a datoriei publice în statele membre. Examinează, mai cu seamă, dacă disciplina bugetară a fost respectată și aceasta pe baza următoarelor două criterii:

a) dacă raportul între deficitul public planificat sau cel efectiv și produsul intern brut depășește o valoare de referință, mai puțin în cazul în care:

- acest raport nu a fost diminuat în mod substanțial și constant și atinge un nivel apropiat de valoarea de referință;

- sau, depășirea valorii de referință nu a fost decît excepțională și temporară și raportul rămîne apropiat de valoarea de referință;

b) dacă raportul dintre datoria publică și produsul intern brut depășește o valoare de referință, mai puțin atunci cînd raportul scade suficient pentru a considera că se apropie de valoarea de referință într-un ritm satisfăcător.

Valorile de referință sînt precizate în protocolul asupra procedurii privind deficitele excesive, protocol anexă la prezentul tratat.

(3) Dacă un stat membru nu satisface exigențele acestor criterii sau ale unuia dintre ele, Comisia elaborează un raport. Raportul Comisiei examinează în egală măsură dacă deficitul public depășește cheltuielile publice de investiții și ia în considerare orice alți factori pertinenți, inclusiv poziția economică și bugetară pe termen mediu a statului membru.

De asemenea, Comisia poate elabora un raport dacă, în ciuda respectării exigențelor care decurg din aceste criterii, estimează că există un risc de deficit excesiv într-un stat membru.

(4) Comitetul prevăzut la articolul 109 C avizează raportul Comisiei.

(5) Dacă Comisia consideră că într-un stat membru există un deficit excesiv sau că există riscul de a se produce un astfel de deficit, transmite Consiliului un aviz.

(6) După o evaluare globală și luînd în considerare eventualele observații ale statului membru vizat, Consiliul decide dacă există sau nu un deficit excesiv, hotărînd cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei.

(7) În cazul în care Consiliul decide conform paragrafului 6 că există un deficit excesiv, adresează recomandări statului membru în cauză pentru ca acesta să pună capăt situației într-un termen determinat. Sub rezerva dispozițiilor paragrafului 8, aceste recomandări nu se fac publice.

(8) În cazul în care Consiliul constată că în termenul prescris nu a fost întreprinsă nici o acțiune efectivă ca răspuns la recomandările sale, poate face publice aceste recomandări.

(9) Dacă un stat membru persistă în a nu da curs recomandărilor Consiliului, acesta poate să notifice statului membru să ia, într-un termen determinat, măsurile care vizează reducerea deficitului, considerate necesare pentru remedierea situației.

Într-o asemenea situație, Consiliul poate cere statului membru în cauză să prezinte rapoarte după un calendar precis, pentru a putea examina eforturile de ajustare acceptate de acel stat membru.

(10) Căile de atac prevăzute în articolele 169 și 170 nu pot fi exercitate în cadrul paragrafelor 1-9 ale prezentului articol.

(11) Atîta timp cît un stat membru nu se conformează unei decizii luate în virtutea paragrafului 9, Consiliul poate decide să aplice sau, dacă este cazul, să intensifice una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

- să oblige statul membru în cauză ca, înainte de a emite obligațiuni sau titluri, să publice informațiile suplimentare precizate de Consiliu;

- să invite Banca Europeană de Investiții să-și revizuiască politica de împrumuturi față de statul membru în cauză;

- să pretindă ca statul membru vizat să constituie la Comunitate un depozit fără dobîndă, de un nivel adecvat, pînă cînd, după opinia;

Consiliului, deficitul excesiv a fost corectat;

- să impună amenzi adecvate.

Președintele Consiliului informează Parlamentul European în legătură cu deciziile luate.

(12) În măsura în care Consiliul consideră că deficitul excesiv în statul membru în cauză a fost corectat, abrogă toate sau numai anumite decizii ale sale prevăzute la paragrafele 6-9 și 11. Dacă anterior Consiliul a făcut publice recomandările sale, declară public, concomitent cu abrogarea deciziilor prevăzute la paragraful 8, că în acel stat membru nu mai există deficit excesiv.

(13) În cazul în care Consiliul adoptă deciziile prevăzute la paragrafele 7-9, 11 și 12, hotărăște, la recomandarea Comisiei, cu o majoritate de două treimi din voturile membrilor săi, ponderate conform articolului 148, paragraful 2, fiind excluse voturile reprezentantului statului membru vizat.

(14) Dispozițiile complementare referitoare la aplicarea procedurii descrise în prezentul articol figurează în protocolul asupra procedurii aplicabile în caz de deficit excesiv, care este anexă la prezentul tratat.

Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a BCE, adoptă dispoziții adecvate, care înlocuiesc protocolul amintit.

Sub rezerva altor dispoziții ale prezentului paragraf, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, fixează pînă la 1 ianuarie 1994 măsurile de aplicare și definițiile necesare pentru aplicarea dispozițiilor protocolului amintit.

Capitolul 2 Politica monetară

Art. 105. -

(1) Obiectivul principal al SEBC este menținerea stabilității prețurilor. Fără a aduce atingere obiectivului stabilității prețurilor, SEBC sprijină politicile economice generale din Comunitate pentru a contribui la realizarea obiectivelor Comunității, așa cum sînt definite în articolul 2. SEBC acționează conform principiului unei economii de piață deschise în care concurența este liberă, favorizînd o alocare eficientă a resurselor și respectînd principiile fixate în articolul 3 A.

(2) Sarcinile fundamentale ale SEBC sînt:

- definirea și implementarea politicii monetare a Comunității;

- desfășurarea operațiunilor de schimb conform articolului 109;

- păstrarea și administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre;

- promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți.

(3) A treia liniuță a paragrafului 2 se aplică fără a aduce atingere deținerii fondurilor de rulment în valută și gestionării lor de guvernele statelor membre.

(4) BCE este consultată:

- în privința oricărui act comunitar propus în domeniile care țin de competența sa;

- de autoritățile naționale, în privința oricărui proiect legislativ în domeniile care țin de competența sa, dar în limitele și în condițiile fixate de Consiliu, conform procedurii prevăzute la articolul 106, paragraful 6.

În domeniile care țin de competența sa, BCE poate prezenta avize instituțiilor sau organelor comunitare competente sau autorităților naționale.

(5) SEBC contribuie la buna conducere a politicilor promovate de autoritățile competente în ceea ce privește controlul prudențial al instituțiilor de credit și stabilitatea sistemului financiar.

(6) Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei, după consultarea BCE și după obținerea avizului conform al Parlamentului European, poate conferi BCE sarcini specifice, în legătură cu politicile în materie de control prudențial al instituțiilor de credit și al altor instituții financiare, cu excepția societăților de asigurări.

Art. 105A. -

(1) BCE are dreptul exclusiv să autorizeze emisiunea bancnotelor în Comunitate. BCE și băncile centrale naționale pot emite asemenea bancnote. Bancnotele emise de BCE și de băncile centrale naționale sînt singurele mijloace de plată legale în interiorul Comunității.

(2) Statele membre pot emite monede metalice, sub rezerva aprobării volumului emisiunii de BCE. Consiliul, hotărînd conform procedurii prevăzute în articolul 189 C și după consultarea BCE, poate adopta măsuri pentru armonizarea valorilor unitare și a specificațiilor tehnice ale tuturor monedelor metalice destinate circulației, în măsura necesară pentru asigurarea bunei lor circulații în interiorul Comunității.

Art. 106. -

(1) SEBC este compus din BCE și băncile centrale naționale.

(2) BCE are personalitate juridică.

(3) SEBC este condus de organele de decizie ale BCE, care sînt: Consiliul guvernatorilor și Comitetul director*).

(4) Statutul SEBC este definit într-un protocol anexă la prezentul tratat.

(5) Articolele 5.1, 5.2, 5.3, 17, 18, 19.1, 22, 23, 24, 26, 32.2, 32.4, 326, 33.la) și 36 din statutul BCE pot fi modificate de Consiliu, hotărînd fie cu majoritate calificată, la recomandarea BCE și după consultarea Comisiei, fie în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea BCE. În ambele cazuri este necesar avizul conform al Parlamentului European.

(6) Consiliul adoptă dispozițiile vizate de articolele 4, 5.4, 19.2, 20, 28.1, 29.2, 30.4 și 34.3 din statutul SEBC, hotărînd cu majoritate calificată, fIe la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, fie la recomandarea BCE și după consultarea Parlamentului European și a Comisiei.

*) În varianta franceză a tratatului este folosit termenul "directoire", în cea germană Direktorium, în timp ce în varianta engleză apare Executive Board.

Art. 107. -

În exercitarea competențelor și în îndeplinirea obiectivelor și îndatoririlor care le sînt conferite prin prezentul tratat și prin statutul SEBC, nici BCE, nici o bancă centrală națională și nici un membru al organelor lor de decizie nu pot solicita sau accepta instrucțiuni din partea instituțiilor sau organelor comunitare, a guvernelor statelor membre sau a oricăror alte organisme. Instituțiile și organele comunitare precum și guvernele statelor membre se angajează să respecte acest principiu și să nu încerce să influențeze membrii organelor de decizie ale BCE sau ale băncilor centrale naționale în îndeplinirea sarcinilor lor.

Art. 108. -

Cel tîrziu pînă la data instituirii SBCE, fiecare stat membru asigură compatibilitatea legislației sale naționale, inclusiv a statutului băncii sale centrale naționale, cu prezentul tratat și cu statutul SEBC.

Art. 108A. -

(1) Pentru îndeplinirea sarcinilor care au fost conferite SEBC conform prezentului tratat și în condițiile fixate în statutul SEBC, BCE:

- adoptă regulamente, în măsura necesară îndeplinirii sarcinilor definite la prima liniuță a articolului 3.1, în articolele 19.1, 22 sau 25.2 din statutul SEBC, precum și în cazurile prevăzute în actele Consiliului vizate de articolul 106, paragraful 6;

- ia deciziile necesare îndeplinirii sarcinilor conferite SEBC în virtutea prezentului tratat și a statutului SEBC;

- emite recomandări și avize.

(2) Regulamentul are aplicabilitate generală. El este obligatoriu în toate elementele sale și este direct aplicabil în toate statele membre.

Recomandările și avizele nu au forță obligatorie.

Decizia este obligatorie pentru destinatari în toate elementele sale.

Articolele 190,191 și 192 sînt aplicabile și regulamentelor și deciziilor adoptate de BCE.

BCE poate hotărî publicarea deciziilor, recomandărilor și avizelor sale.

(3) În limitele și în condițiile stabilite de Consiliu, conform procedurii prevăzute în articolul 106, paragraful 6, BCE este abilitată să aplice întreprinderilor amenzi sau penalități moratorii în cazul nerespectării regulamentelor și deciziilor sale.

Art. 109. -

În vederea realizării unui consens compatibil cu obiectivul stabilității prețurilor, prin derogare de la articolul 228, Consiliul, hotărînd în unanimitate, la recomandarea BCE sau a Comisiei și după consultarea BCE, poate să încheie acorduri formale care vizează sistemul ratelor de schimb pentru ECU în raport cu monedele necomunitare, conform procedurii prevăzute la paragraful 3 pentru stabilirea aranjamentelor la care se referă și după consultarea Parlamentului European. În vederea realizării unui consens compatibil cu obiectivul stabilității prețurilor, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la recomandarea BCE sau a Comisiei și după consultarea BCE, poate adopta, modifica sau abandona cursurile centrale ale ECU în sistemul ratelor de schimb. Președintele Consiliului informează Parlamentul European despre adoptarea, modificarea sau abandonul cursurilor centrale ale ECU.

(2) În absența unul sistem de rate de schimb în raport de una sau mai multe monede necomunitare în sensul paragrafului 1, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, fie la recomandarea Comisiei și după consultarea BCE, fie la recomandarea BCE, poate să formuleze orientările generale ale politicii de schimb în raport cu aceste monede. Aceste orientări generale nu afectează obiectivul principal al SEBC, anume, menținerea stabilității prețurilor.

(3) Prin derogare de la articolul 228, în cazul în care acordurile asupra problemelor care se referă la regimul monetar sau valutar trebuie să facă obiectul negocierilor între Comunitate și unul sau mai multe state sau organizații internaționale, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei și după consultarea BCE, decide modalitățile de negociere și de încheiere ale acestor acorduri. Aceste modalități trebuie să asigure Comunității exprimarea unei poziții unice. Comisia este asociată de drept la negocieri.

Acordurile încheiate conform prezentului paragraf sînt obligatorii pentru instituțiile Comunității, pentru BCE și pentru statele membre.

(4) Sub rezerva paragrafului 1, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea BCE, decide poziția Comunității la nivel internațional în chestiuni de importanță deosebită pentru Uniunea economică și monetară și, hotărînd în unanimitate, decide reprezentarea sa în conformitate cu repartizarea competențelor prevăzute de articolele 103 și 105.

(5) Fără a aduce atingere competențelor și acordurilor comunitare în domeniul Uniunii economice și monetare, statele membre pot să negocieze în forurile internaționale și pot să încheie acorduri internaționale.

Capitolul 3 Dispoziții instituționale

Art. 109A. -

(1) Consiliul guvernatorilor BCE se compune din membrii Comitetului director al BCE și din guvernatorii băncilor centrale naționale.

(2)

a) Comitetul director se compune din președinte, un vicepreședinte și alți patru membri.

b) Președintele, vicepreședintele și ceilalți membri ai Comitetului director sînt numiți de comun acord de guvernele statelor membre la nivelul șefilor de stat sau de guvern, la recomandarea Consiliului și după consultarea Parlamentului European și a Consiliului guvernatorilor BCE, dintre persoane a căror autoritate și experiență profesională în domeniul monetar sau bancar sînt recunoscute.

Mandatul lor are o durată de 8 ani și nu poate fi reînnoit.

Doar cetățenii statelor membre pot fi membrii ai Comitetului director.

Art. 109B. -

(1) Președintele Consiliului și un membru al Comisiei pot participa fără drept de vot la reuniunile Consiliului guvernatorilor BCE.

Președintele Consiliului poate să supună o moțiune deliberării Consiliului Guvernatorilor BCE.

(2) Președintele BCE este invitat să participe la reuniunile Consiliului, atunci cînd acesta deliberează asupra chestiunilor care privesc obiectivele și misiunea SEBC.

(3) BCE transmite un raport anual Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, precum și Consiliului European, asupra activității SEBC și asupra politicii monetare a anului precedent și a anului în curs. Președintele BCE prezintă acest raport Consiliului și Parlamentului European, care, în baza lui, poate organiza o dezbatere generală.

Președintele BCE și ceilalți membrii ai Comitetului director pot fi audiați de comisiile competente ale Parlamentului European, la cererea acestuia sau din proprie inițiativă.

Art. 109C. -

În scopul promovării coordonării politicilor statelor membre în întreaga dimensiune necesară funcționării pieței interne, se instituie un Comitet monetar cu caracter consultativ.

Acest comitet are misiunea:

- să urmărească situația monetară și financiară a statelor membre și a Comunității, precum și regimul general al plăților statelor membre și să prezinte în mod regulat un raport Consiliului și Comisiei în legătură cu acest subiect;

- să formuleze avize, fie la cererea Consiliului sau Comisiei, fie din proprie inițiativă, destinate acestor instituții;

- fără a aduce atingere articolului 151, să contribuie la pregătirea lucrărilor Consiliului la care se referă articolele 73 F, 73 G, 103, paragrafele 2, 3, 4 și 5, 103 A, 104 A, 104 B, 104 C, 109 E, paragraful 2, 109 F, paragraful 6,109 H,109 I,109 J, paragraful 2 și articolul 109 K, paragraful 1;

- să examineze cel puțin o dată pe an situația circulației capitalurilor și a libertății plăților, așa cum rezultă din aplicarea prezentului tratat și din măsurile luate de Consiliu; această examinare acoperă toate măsurile care se referă la circulația capitalurilor și la plăți; Comitetul prezintă Consiliului și Comisiei un raport asupra rezultatelor acestei examinări.

Statele membre și Comisia desemnează, fiecare, doi membri ai Comitetului monetar.

(2) La începutul celei de-a treia etape se instituie un Comitet economic și financiar. Comitetul monetar prevăzut la paragraful 1 va fi dizolvat.

Comitetul economic și financiar are ca misiune:

- să formuleze avize, fie la cererea Consiliului sau Comisiei, fie din proprie inițiativă, destinate acestor instituții;

- să urmărească situația economică și financiară a statelor membre și a Comunității și să prezinte în mod regulat un raport Consiliului și Comisiei în legătură cu acest subiect, mai ales asupra relațiilor financiare cu statele terțe și instituțiile internaționale;

- fără a aduce atingere articolului 151, să contribuie la pregătirea lucrărilor Consiliului la care se referă articolele 73 F, 73 G, 103, paragrafele 2, 3, 4 și 5, 103 A, 104 A, 104 B, 104 C, 105, paragraful 6, 105 A, paragraful 2, 106, paragrafele 5 și 6, 109, 109 H, 109 I, paragrafele 2 și 3, 109 K, paragraful 2 și articolul 109 L, paragrafele 4 și 5, și să execute celelalte însărcinări consultative și preparatorii care îi sînt încredințate de Consiliu;

- să procedeze cel puțin o dată pe an la examinarea situației în materia circulației capitalurilor și a libertății plăților, așa cum rezultă din aplicarea prezentului tratat și din măsurile luate de Consiliu; această examinare acoperă toate măsurile care privesc circulația capitalurilor și plățile; Comitetul prezintă Comisiei și Consiliului un raport în legătură cu rezultatele acestei examinări. Statele membre, Comisia și BCE desemnează fiecare cel mult doi membri ai Comitetului.

(3) Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea BCE și a Comitetului prevăzut de prezentul articol, fixează detaliile care privesc compunerea Comitetului economic și financiar. Președintele Consiliului aduce decizia la cunoștința Parlamentului European.

(4) Pe lîngă sarcinile fixate la paragraful 2 și atîta timp cît există state membre care fac obiectul unei derogări în virtutea articolelor 109 K și 109 L, Comitetul urmărește situația monetară și financiară, precum și regimul general al plăților acestor state membre și prezintă în mod regulat un raport Consiliului și Comisiei în legătură cu acest acest subiect.

Art. 109D. -

Pentru chestiunile care țin de sfera de aplicare a articolelor 103, paragraful 4, 104 C, cu excepția paragrafului 14, 109, 109 J, 109 K și articolului 109 L, paragraful 4 și 5, Consiliul sau un stat membru poate cere Comisiei să formuleze, după caz, o recomandare sau o propunere. Comisia examinează această cerere și își prezintă fără întîrziere concluziile Consiliului.

Capitolul 4 Dispoziții tranzitorii

Art. 109E. -

(1) A doua etapă a realizării Uniunii economice și monetare începe la 1 ianuarie 1994.

(2) Înainte de aceasta dată:

a) fiecare stat membru:

- adoptă, dacă se impune, măsurile adecvate pentru a se conforma interdicțiilor prevăzute la articolul 73 B, fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 73 E, 104 și ale articolului 104 A, paragraful 1;

- adoptă, dacă se impune, pentru a permite evaluarea prevăzută la litera b), programele plurianuale destinate să asigure convergența durabilă necesară realizării Uniunii economice și monetare, în particular în ceea ce privește stabilitatea prețurilor și sănătatea finanțelor publice.

b) Consiliul, în baza unui raport al Comisiei, evaluează progresele realizate în materie de convergență economică și monetară, mai ales în ceea ce privește stabilitatea prețurilor și sănătatea finanțelor publice și, de asemenea, progresele realizate în implementarea legislației comunitare a pieței interne.

(3) Articolele 104, 104 A, paragraful 1, 104 B, paragraful 1 și 104 C, cu excepția paragrafelor 1, 9, 11 și 14, se aplică de la începutul celei de-a doua etape.

Articolele 103 A, paragraful 2, 104 C, paragrafele 1, 9 și 11, 105, 105 A, 107, 109, 109 A, 109 B și articolul 109 C, paragrafele 2 și 4 se aplică de la începutul celei de-a treia etape.

(4) În cursul celei de-a doua etape, statele membre se străduiesc să evite deficitele publice excesive.

(5) În cursul celei de-a doua etape fiecare stat membru declanșează, dacă este cazul, procesul care să conducă la independența băncii sale centrale, conform dispozițiilor articolului 108.

Art. 109F. -

(1) Încă de la începutul celei de-a doua etape, se înființează și își exercită activitatea un Institut Monetar European, denumit în continuare "IME"; el are personalitate juridică și este condus și gestionat de un Consiliu compus dintr-un președinte și guvernatorii băncilor centrale naționale, dintre care unul este vicepreședinte.

Președintele este numit de comun acord de guvernele statelor membre la nivelul șefilor de stat sau de guvern, la recomandarea Comitetului guvernatorilor băncilor centrale din statele membre, denumit în continuare "Comitetul guvernatorilor" sau a Consiliului IME, după caz, și după consultarea Parlamentului European și a Consiliului. Președintele este ales dintre persoane a căror autoritate și experiență profesională în domeniul monetar sau bancar sînt recunoscute. Președintele IME trebuie să fie cetățean al unui stat membru. Consiliul IME desemnează vicepreședintele.

Statutul IME figurează într-un protocol anexă la prezentul tratat.

Comitetul guvernatorilor va fi dizolvat la începutul celei de-a doua etape.

(2) IME:

- intensifică cooperarea între băncile centrale naționale;

- intensifică coordonarea politicilor monetare ale statelor membre pentru a asigura stabilitatea prețurilor;

- monitorizează funcționarea Sistemului Monetar European;

- efectuează consultări asupra problemelor care țin de competența băncilor centrale naționale și care afectează stabilitatea instituțiilor și piețelor financiare;

- preia funcțiile Fondului european de cooperare monetară, care este dizolvat; modalitățile de dizolvare sînt prevăzute în statutul IME;

- facilitează utilizarea ECU și îi supraveghează dezvoltarea, inclusiv buna funcționare a sistemului de compensații în ECU.

(3) În vederea pregătirii celei de-a treia etape, IME:

- pregătește instrumentele și procedurile necesare aplicării politicii monetare unice în cursul celei de-a treia etape;

- dacă este necesar, încurajează armonizarea regulilor și practicilor care guvernează colectarea datelor, elaborarea și difuzarea statisticilor din domeniile care țin de competența sa;

- elaborează regulile operațiunilor pe care le vor iniția băncile centrale naționale în cadrul SEBC;

- încurajează eficiența plăților transfrontaliere;

- supervizează pregătirea tehnică a bancnotelor ECU.

Cel tîrziu pînă la 31 decembrie 1996, IME precizează cadrul reglementar, organizatoric și logistic de care are nevoie SEBC pentru a-și îndeplini sarcinile începînd cu cea de-a treia etapă. La data instituirii sale, acest cadru este prezentat BCE, care decide.

(4) IME, hotărînd cu majoritate de două treimi din membrii Consiliului său, poate:

- să formuleze avize sau recomandări asupra orientării generale a politicii monetare și a politicii de schimb, precum și asupra măsurilor aferente acestora luate în fiecare stat membru;

- să prezinte guvernelor și Consiliului avize sau recomandări asupra politicilor susceptibile să afecteze situația monetară internă sau externă în Comunitate și, mai ales, funcționarea Sistemului Monetar European;

- să adreseze recomandări autorităților monetare din statele membre în legătură cu realizarea politicii lor monetare.

(5) IME, în unanimitate, poate decide să-și facă publice avizele și recomandările.

(6) În domeniul care ține de competența sa, IME este consultat de Consiliu asupra oricărui act comunitar propus.

În limitele și în condițiile fixate de Consiliu, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a IME, acesta din urmă este consultat de autoritățile statelor membre în legătură cu orice proiect legislativ în domeniul care ține de competența sa.

(7) Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a IME, poate să-i încredințeze IME alte sarcini pentru pregătirea celei de-a treia etape.

(8) În cazurile în care prezentul tratat atribuie BCE un rol consultativ, referirile la BCE sînt considerate că se referă la IME, pînă la înființarea BCE.

În cazurile în care prezentul tratat atribuie IME un rol consultativ, referirile la IME sînt considerate că se referă la Comitetul guvernatorilor.

(9) Pe durata celei de-a doua etape, termenul BCE din articolele 173, 175, 176, 177, 180 și 215 este considerat că se referă la IME.

Art. 109G. -

Compoziția valutară a coșului ECU rămîne neschimbată.

Încă de la începutul celei de-a treia etape, valoarea ECU este fixată în mod irevocabil, conform articolului 109 L, paragraful 4.

Art. 109H. -

(1) În cazul unor dificultăți sau în caz de amenințare gravă cu dificultăți în balanța de plăți a unui stat membru, care provin fie dintr-un dezechilibru global al balanței, fie din natura devizelor de care dispune, și susceptibile, mai ales, să compromită funcționarea pieței comune sau realizarea progresivă a politicii comerciale comune, Comisia examinează fără întîrziere situația acestui stat, precum și acțiunea pe care a întreprins-o sau pe care ar putea să o întreprindă conform dispozițiilor prezentului tratat, recurgînd la toate mijloacele de care dispune. Comisia recomandă statului interesat măsurile pe care să le adopte.

Dacă acțiunile întreprinse de un stat membru și măsurile recomandate de Comisie nu par suficiente pentru a reduce dificultățile sau amenințările cu dificultăți, Comisia recomandă Consiliului, după consultarea Comitetului menționat în articolul 109 C, asistență reciprocă și metode adecvate pentru aceasta.

Comisia informează în mod regulat Consiliul despre situația menționată și evoluția acesteia.

(2) Consiliul acordă asistență reciprocă, hotărînd cu majoritate calificată; el adoptă directivele sau deciziile care-i fixează condițiile și modalitățile. Asistența reciprocă poate avea, mai ales, următoarele forme: a) acțiune concertată pe lîngă alte organizații internaționale cărora li se pot adresa statele membre;

b) măsuri necesare pentru a evita perturbațiile schimburilor comerciale care apar atunci cînd țările în dificultate mențin sau restabilesc restricții cantitative față de statele terțe;

c) acordare de credite limitate din partea celorlalte state membre, sub rezerva consimțămîntului lor.

(3) Dacă Consiliul nu a acordat asistența reciprocă recomandată de Comisie sau dacă asistența mutuală acordată și măsurile luate apar ca insuficiente, Comisia autorizează statele în dificultate să ia măsurile de salvgardare și le definește condițiile și modalitățile de aplicare.

Această autorizare poate fi revocată, iar condițiile și modalitățile de aplicare pot fi modificate de Consiliu, hotărînd cu majoritate calificată.

(4) Sub rezerva dispozițiilor articolului 109 K, paragraful 6, prezentul articol nu se mai aplică de la începutul celei de-a treia etape.

Art. 109I. -

(1) Dacă un stat ajunge într-o criză neprevăzută a balanței de plăți și dacă o decizie în sensul articolului 109 H, paragraful 2, nu a fost luată imediat, el poate lua, cu titlu de măsuri de conservare, măsurile de salvgardare necesare. Acestea trebuie să producă doar perturbări minore în funcționarea pieței comune și să nu depășească amploarea strict indispensabilă pentru surmontarea dificultăților neprevăzute care au apărut.

(2) Comisia și celelalte state membre trebuie să fie informate despre aceste măsuri de salvgardare cel tîrziu în momentul în care intră în vigoare. Comisia poate să recomande Consiliului asistența reciprocă, conform articolului 109 H.

(3) În baza avizului Comisiei și după consultarea Comitetului prevăzut în articolul 109 C, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, poate decide că statul interesat trebuie să modifice, să suspende sau să suprime măsurile de salvgardare arătate mai sus.

(4) Sub rezerva articolului 109 K, paragraful 6, prezentul articol își încetează aplicarea de la începutul celei de-a treia etape.

Art. 109J. -

(1) Comisia și IME adresează un raport Consiliului cu privire la progresele făcute de statele membre în îndeplinirea obligațiilor care le revin pentru realizarea Uniunii economice și monetare. Aceste rapoarte examinează în special dacă legislația națională a fiecărui stat membru, inclusiv statutul băncii centrale naționale, este compatibilă cu articolele 107 și 108 din prezentul tratat și cu statutul SEBC. De asemenea, rapoartele examinează dacă s-a realizat un nivel ridicat de convergență durabilă, analizînd în ce măsură fiecare stat membru a îndeplinit următoarele criterii:

- realizarea unui nivel ridicat de stabilitate a prețurilor; acesta rezultă dintr-o rată a inflației apropiată de cea a acelor state membre - cel mult trei - care prezintă cele mai bune rezultate în materia stabilității prețurilor;

- finanțe publice care pot fi susținute; susținerea rezultă dintr-o situație bugetară care nu este caracterizată de un deficit public excesiv în sensul articolului 104 C, paragraful 6;

- respectarea marjelor normale de fluctuație prevăzute prin mecanismul de schimb al Sistemului Monetar European, cel puțin timp de doi ani, fără devalorizarea monedei în raport cu cea a altui stat membru;

- nivelul dobînzilor pe termen lung, care reflectă caracterul durabil al convergenței atinse de statul membru și al participării la mecanismul de schimb al Sistemului Monetar European.

Cele patru criterii din prezentul paragraf și perioadele pertinente în care fiecare dintre ele trebuie să fie respectate sînt precizate într-un protocol anexă la prezentul tratat. Rapoartele Comisiei și ale IME iau de asemenea în considerare dezvoltarea ECU, rezultatele integrării piețelor, situația și evoluția balanțelor de plăți curente și un examen al evoluției costurilor salariale unitare și al altor indici de prețuri.

(2) Pe baza acestui raport, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată la recomandarea Comisiei, evaluează:

- pentru fiecare stat membru, dacă îndeplinește condițiile necesare pentru adoptarea unei monede unice; dacă o majoritate a statelor membre îndeplinește condițiile necesare pentru a adopta o monedă unică; și își transmite concluziile Consiliului reunit la nivelul șefilor de stat și de guvern, sub formă de recomandări. Parlamentul European este consultat și își transmite avizul Consiliului reunit la nivel de șefi de stat sau de guvern.

(3) Luînd în considerare rapoartele prevăzute la paragraful 1 și avizul Parlamentului European prevăzut la paragraful 2, Consiliul, reunit la nivelul șefilor de stat și de guvern, hotărînd cu majoritate calificată, cel tîrziu la 31 decembrie 1996:

- decide în baza recomandării Comisiei prevăzută la paragraful 2, dacă o majoritate a statelor membre îndeplinește condițiile prevăzute pentru adoptarea unei monede unice,

- decide dacă este oportun pentru Comunitate să intre în cea de-a treia etapă, și, în cazul unui răspuns afirmativ,

- fixează data de început a celei de-a treia etape.

(4) Dacă la sfîrșitul lui 1997 nu a fost fixată data de început a celei de-a treia etape, aceasta începe la 1 ianuarie 1999.

Înainte de 1 iulie i998, Consiliul, reunit la nivel de șefi de stat sau de guvern, după repetarea procedurii prevăzute la paragrafele 1 și 2, cu excepția celei de-a doua liniuțe a paragrafului 2, ținînd cont de rapoartele menționate în paragraful 1 și de avizul Parlamentului European, confirmă, cu majoritate calificată și pe baza recomandărilor Consiliului arătate la paragraful 2, care sînt statele membre care îndeplinesc condițiile necesare pentru adoptarea unei monede unice.

Art. 109K. -

(1) Dacă s-a adoptat decizia privind fixarea datei, conform articolului 109 J, paragraful 3; Consiliul, pe baza recomandărilor prevăzute în articolul 109 J, paragraful 2, hotărînd cu majoritate calificată la recomandarea Comisiei, decide și căror state membre li se aplică derogarea la care se referă paragraful 3 al prezentului articol. Aceste state membre sînt denumite, în continuare, "state membre care fac obiectul unei derogări".

Dacă Consiliul a confirmat acele state membre care îndeplinesc condițiile necesare pentru adoptarea unei monede unice, conform articolului 109 J, paragraful 4, statelor membre care nu îndeplinesc aceste condiții li se aplică o derogare, așa cum a fost definită la paragraful 3 al prezentului articol. Aceste state membre sînt denumite, în continuare, "state membre care fac obiectul unei derogări".

(2) Cel puțin o dată la doi ani sau la cererea unui stat membru care face obiectul unei derogări, Comisia și BCE adresează un raport Consiliului, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 109 J, paragraful 1. După consultarea Parlamentului European și după dezbateri desfășurate în cadrul Consiliului reunit la nivelul șefilor de stat sau de guvern, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, decide care sînt acele state membre care fac obiectul unei derogări și care îndeplinesc condițiile necesare pe baza criteriilor fixate de articolul 109, paragraful 1 și dispune încetarea aplicării derogării în privința acestor state membre.

(3) O derogare în sensul paragrafului 1 implică faptul că următoarele articole nu se aplică statului membru vizat: articolul 104 C, paragrafele 9 și 11, 105, paragrafele 1, 2, 3, și 5, 105 A, 108 A, 109 și 109 A, paragraful 2, litera b). Excluderea acestui stat membru și a băncii sale centrale naționale de la drepturile și obligațiile din cadrul SEBC face obiectul capitolului 9 din statutul SEBC.

(4) La articolele 105, paragrafele 1, 2 și 3, 105 A, 108 A, 109 și 109 A, paragraful 2, litera b), prin "state membre" se înțeleg statele membre care nu fac obiectul unei derogări.

(5) Atunci cînd Consiliul ia decizii conform articolelor prezentului tratat menționate la paragraful 3, dreptul de vot al statelor membre care fac obiectul unei derogări este suspendat. În acest caz, prin derogare de la articolele 148 și 189 A, paragraful 1, majoritatea calificată semnifică două treimi din voturile reprezentanților statelor membre care nu fac obiectul unei derogări, ponderate conform articolului 148, paragraful 2, iar pentru orice act pentru care este prevăzută unanimitatea, este pretinsă unanimitatea acestor state membre.

(6) Articolele 109 H și 109 I continuă să se aplice și statelor membre care fac obiectul unei derogări.

Art. 109L. -

(1) Imediat după ce a fost luată decizia privind data de început a celei de-a treia etape în conformitate cu articolul 109 J, paragraful 3, sau, dacă este cazul, imediat de la 1 iulie 1998:

- Consiliul adoptă prevederile la care se referă articolul 106, paragraful 6;

- guvernele statelor membre care nu fac obiectul unei derogări numesc, conform procedurii prevăzute în articolul 50 din statutul SEBC, președintele, vicepreședintele și ceilalți membri ai Comitetului director al BCE.

Dacă există state membre care fac obiectul unei derogări, numărul membrilor care compun Comitetul director poate fi inferior celui prevăzut în articolul 11.1 din statutul SEBC, dar acesta nu poate fi în nici un caz mai mic de 4.

De la numirea Comitetului director, SEBC și BCE sînt instituite și se pregătesc să-și preia integral funcțiile prevăzute în prezentul tratat și în statutul SEBC. Ele își exercită plenitudinea competențelor începînd cu prima zi a celei de-a treia etape.

(2) De la instituire, BCE preia, la nevoie, sarcinile IME. IME este lichidat de la instituirea BCE; modalitățile de lichidare sînt prevăzute în statutul IME.

(3) Dacă și atîta timp cît există state membre care fac obiectul unei derogări și fără a aduce atingere articolului 106, paragraful 3 din prezentul tratat, Consiliul general al BCE prevăzut la articolul 45 din statutul SEBC se constituie ca al treilea organ de decizie de la BCE.

(4) Din prima zi a celei de-a treia etape, Consiliul, hotărînd cu unanimitatea statelor membre care nu fac obiectul unei derogări, la propunerea Comisiei și după consultarea BCE, stabilește ratele de schimb la care sînt fixate irevocabil monedele respective și rata fixată irevocabil la care ECU va înlocui aceste monede, cînd ECU va deveni o monedă de sine stătătoare. Această măsură nu modifică în sine valoarea externă a ECU. Conform aceleiași proceduri, Consiliul ia și celelalte măsuri necesare pentru introducerea rapidă a ECU ca monedă unică în aceste state membre.

(5) Dacă se decide, conform procedurii prevăzute în articolul 109, paragraful 2, abrogarea unei derogări, Consiliul, hotărînd cu unanimitatea statelor membre care nu fac obiectul unei derogări, inclusiv statul membru vizat, la propunerea Comisiei și după consultarea BCE, fixează rata la care ECU înlocuiește moneda statului vizat și decide celelalte măsuri necesare introducerii ECU ca monedă unică în statul membru vizat.

Art. 109M. -

(1) Pînă la începutul celei de-a treia etape, fiecare stat membru își tratează politica de schimb ca o problemă de interes comun. Statele iau în considerare în acest demers experiențele dobîndite prin cooperarea în cadrul Sistemului Monetar European (SME) și în cadrul procesului de dezvoltare a ECU, respectînd competențele existente în acest domeniu.

(2) De la începutul celei de-a treia etape și atîta timp cît un stat membru face obiectul unei derogări, paragraful 1 se aplică prin analogie politicii de schimb a acestui stat membru.

Acesta este un fragment din Tratatul de instituire a Comunității Europene din 25.03.1957*). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Tratat:
Libera circulație a bunurilor
Agricultura
Libera circulație a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor
Libera circulație a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor
Transporturile
Normele comune privind concurența, fiscalitatea și apropierea legislațiilor*)
Politica economică și monetară*)
Politica comercială comună*)
Politică socială, educație, formare profesională și tineret*)
Cultură*)
Sănătate publică*)
Protecția consumatorilor*)
Rețele transeuropene*)
Industrie*)
Coeziune economică și socială*)
Cercetare și dezvoltare tehnologică*)
Mediu
;
se încarcă...