Instituțiile | Tratat

Acesta este un fragment din Tratatul de instituire a Comunității Europene din 25.03.1957*). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

INSTITUȚIILE COMUNITĂȚII - Dispoziții instituționale -
Capitolul 1
Instituțiile

Secțiunea 1 Parlamentul European

Art. 137. -

Parlamentul European, compus din reprezentanți ai popoarelor statelor reunite în Comunitate, exercită puterile care îi sînt atribuite prin prezentul tratat.*)

*) Modificat prin art. G.39 TUE; textul inițial se referea la "Adunare" și la "puteri de deliberare și de control".

Art. 138. -

(Paragrafele 1 și 2 au devenit caduce la data de 17 iulie 1979, conform dispozițiilor articolului 14 al actului privind alegerea reprezentanților în Parlamentul European).

[A se vedea primul articol al actului anterior citat, care are următorul cuprins:

1. Reprezentanții popoarelor sînt aleși în Parlamentul European prin vot universal direct.] Referințe în jurisprudență (3)

[A se vedea articolul 2 al actului anterior citat, care are următorul conținut:

2. Numărul reprezentanților aleși în fiecare stat este fixat după cum urmează*): Referințe în jurisprudență (3)

Belgia .................... 25 Danemarca ................. 16 Germania .................. 99 Grecia .................... 25 Spania .................... 64 Franța .................... 87 Irlanda ................... 15 Italia .................... 87 Luxemburg ................. 6 Olanda .................... 31 Austria ................... 21 Portugalia ................ 25 Finlanda .................. 16 Suedia .................... 22 Marea Britanie ............ 87. ]

(3) Parlamentul European elaborează proiecte în vederea organizării de alegeri prin vot universal direct după o procedură uniformă în toate statele membre**).

Consiliul, hotărînd în unanimitate, după avizul conform al Parlamentului European care se pronunță cu majoritatea membrilor săi, stabilește dispozițiile pe care le recomandă spre adoptare statelor membre, conform normelor lor constituționale***).

*) Textul rezultă din Actul privind condițiile de adeziune a Republicii Austriei, a Republicii Finlandei și a Regatului Suediei din 24 iunie 1994 și din art. 5 al deciziei de adaptare al acestui act.

**) A se vedea și art. 7 paragraful 1 al actului privind alegerea reprezentanților în Parlamentul European.

***) Modificat prin art. G.40 TUE; inițial, art. 138.(3).2 nu prevedea avizul conform al Parlamentului European.

Art. 138A. -

Partidele politice la nivel european sînt importante ca factori de integrare în cadrul Uniunii. Ele contribuie la formarea unei conștiințe europene și la exprimarea voinței politice a cetățenilor Uniunii.*)

*) Introdus de art. G.41 TUE.

Art. 138B. -

În măsura în care prezentul tratat o prevede, Parlamentul European participă la procesul care conduce la adoptarea actelor comunitare prin exercitarea atribuțiilor sale în cadrul procedurilor stabilite în articolele 189 B și 189 C, precum și prin emiterea de avize conforme sau de avize consultative.

Parlamentul European, hotărînd cu majoritatea membrilor săi, poate solicita Comisiei să prezinte orice propunere adecvată în problemele în care consideră necesară elaborarea unui act comunitar în vederea aplicării prezentului tratat.*)

*) Introdus de art. G.41 TUE.

Art. 138C. -

În îndeplinirea sarcinilor sale, Parlamentul European, la cererea unui sfert din membrii săi, poate constitui o comisie temporară de anchetă pentru a examina, fără a aduce atingere atribuțiilor conferite de prezentul tratat altor instituții sau organe, învinuiri privind contravenții sau administrare defectuoasă în aplicarea dreptului comunitar, cu excepția cazului în care faptele afirmate se află în fața organelor jurisdicționale și atît timp cît procedura jurisdicțională nu a fost încheiată.

Comisia temporară de anchetă își încetează existența prin depunerea raportului său.

Modalitățile de exercitare a dreptului de anchetă sînt determinate de comun acord de Parlamentul European, de Consiliu și de Comisie.*)

*) Introdus de art. G.41 TUE.

Art. 138D. -

Orice cetățean al Uniunii și orice persoană fizică sau juridică, cu reședința sau sediul statutar într-un stat membru, are dreptul de a adresa Parlamentului European, individual sau în asociere cu alți cetățeni sau cu alte persoane, o petiție asupra unui subiect care ține de domeniile de activitate ale Comunității și care îl/o privește în mod direct.

*) Introdus de art. G.41 TUE.

Art. 138E. -

(1) Parlamentul European desemnează un Ombudsman, împuternicit să primească plîngeri de la orice cetățean al Uniunii sau de la orice persoană fizică sau juridică cu reședința sau sediul statutar într-un stat membru, care privesc cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor sau organelor comunitare, cu excepția Curții de Justiție și a Tribunalului de primă instanță aflate în exercițiul funcțiunilor jurisdicționale.

Conform misiunii sale, Ombudsmanul conduce anchetele pe care le consideră justificate, fie din proprie inițiativă, fie pe baza plîngerilor care i-au fost prezentate direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului European, cu excepția cazului în care faptele afirmate fac obiectul unei proceduri jurisdicționale. În cazul în care Ombudsmanul a constatat un caz de administrare defectuoasă, el sesizează instituția în cauză, care dispune de un termen de trei luni pentru a-i comunica poziția. Ombudsmanul transmite apoi un raport Parlamentului European și instituției vizate. Persoana care a formulat plîngerea este informată despre rezultatul acestor anchete.

În fiecare an, Ombudsmanul prezintă un raport Parlamentului European în legătură cu rezultatele anchetelor sale.

(2) Ombudsmanul este numit după fiecare alegere a Parlamentului European, pentru durata legislaturii. Mandatul văd poate fi reînnoit.

Ombudsmanul poate fi destituit de Curtea de Justiție, la cererea Parlamentului European, dacă nu mai îndeplinește condițiile necesare exercițiului funcțiilor sale sau se află în culpă gravă.

(3) Ombudsmanul își exercită funcțiile în deplină independență. În îndeplinirea îndatoririlor sale, el nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la vreun organism. Pe durata funcțiilor sale Ombudsmanul nu poate exercita nici o altă activitate profesională, fie ea remunerată sau neremunerată.

(4) Parlamentul European stabilește statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului, după avizul Comisiei și cu aprobarea Consiliului, care hotărăște cu majoritate calificată.*)

*) Introdus de art. G.41 TUE.

Art. 139. -

Parlamentul European ține o sesiune anuală. El se reunește de plin drept în a doua zi de marți a lunii martie*).

*) Modificat prin art. 27.1 din Tratatul de fuziune.

Parlamentul European se poate reuni în sesiune extraordinară la cererea majorității membrilor săi, a Consiliului sau a Comisiei.

Art. 140. -

Parlamentul European își desemnează dintre membrii săi președintele și biroul.

Membrii Comisiei pot asista la toate ședințele și, la cererea lor, vorbesc în numele acesteia.

Comisia răspunde oral sau în scris la întrebările care îi sînt adresate de Parlamentul European sau de membrii acestuia.

Consiliul este audiat de Parlamentul European în condițiile stabilite în regulamentul său intern.

Art. 141. -

Cu excepția dispozițiilor contrare ale prezentului tratat, Parlamentul European hotărăște cu majoritatea absolută a voturilor exprimate.

Cvorumul este stabilit prin regulamentul intern.

Art. 142. -

Parlamentul European adoptă regulamentul său intern, hotărînd cu majoritatea membrilor săi.

Actele Parlamentului European sînt publicate în condițiile prevăzute de acest regulament.

Art. 143. -

Parlamentul European dezbate în ședință publică raportul general anual prezentat de Comisie.

Art. 144. -

Parlamentul European, sesizat cu o moțiune de cenzură asupra activității Comisiei, nu se poate pronunța asupra acesteia decît după cel puțin trei zile de la depunerea sa și numai prin vot public.

Dacă moțiunea de cenzură este adoptată cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate care reprezintă majoritatea membrilor Parlamentului European, membrii Comisiei trebuie să demisioneze în bloc. Ei continuă să gestioneze afacerile curente pînă în momentul înlocuirii lor conform articolului 158. În acest caz, mandatul membrilor Comisiei numiți pentru a-i înlocui expiră la data la care ar fi trebuit să expire mandatul membrilor obligați să demisioneze în bloc*).

*) A treia frază a acestui alineat a fost introdusă prin art. G.42 TUE.

Secțiunea 2 Consiliul

Art. 145. -

Pentru asigurarea realizării obiectivelor fixate de prezentul tratat și în condițiile prevăzute de acesta, Consiliul:

- asigură coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre;

- dispune de putere de decizie;

- prin actele pe care le adoptă, conferă Comisiei atribuțiile de executare a normelor stabilite de Consiliu. Consiliul poate supune exercițiul acestor atribuții unor modalități. De asemenea, în anumite cazuri specifice, el își poate rezerva dreptul de a exercita direct atribuții de executare. Modalitățile susmenționate trebuie să corespundă principiilor și normelor stabilite în prealabil de Consiliu, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și cu avizul prealabil al Parlamentului European.

Art. 146. -

Consiliul este format din cîte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru, abilitat să angajeze guvernul acelui stat membru.

Președinția este exercitată pe rînd de fiecare stat membru al Consiliului, pe o durată de șase luni, în ordinea fixată de Consiliu, care hotărăște în unanimitate.*)

*) Acest text al art. 146 rezultă din art. G.43 TUE, iar alineatul 2 a fost modificat după lărgirea din 1995, prin art. 12 al AA A/FIN/SUE.

Art. 147. -

Consiliul se întrunește la convocarea președintelui său, din inițiativa acestuia, a unuia din membrii săi sau ai Comisiei.*)

*) Textul inițial al acestui articol a fost abrogat de art. 7 din Tratatul de fuziune și a format art. 3 al acestui tratat, păstrîndu-și conținutul. A fost reîncorporat în Tratatul CEE prin art. G.44 TUE.

Art. 148. - Referințe în jurisprudență (1)

(1) Cu excepția dispozițiilor contrare ale prezentului tratat, Consiliul hotărăște cu majoritatea membrilor săi.

(2) Cînd pentru adoptarea unui act al Consiliului este necesară o majoritate calificată, voturile membrilor sînt ponderate astfel:

Belgia ...................... 5 Danemarca ................... 3 Germania ................... 10 Grecia ...................... 5 Spania ...................... 8 Franța ..................... 10 Irlanda ..................... 3 Italia ..................... 10 Luxemburg ................... 2 Olanda ...................... 5 Austria ..................... 4 Portugalia .................. 5 Finlanda .................... 3 Suedia ...................... 4 Marea Britanie ............. 10.

Pentru adoptarea actelor Consiliului sînt necesare cel puțin:

- șaizeci și două de voturi cînd, în virtutea prezentului tratat, ele trebuie adoptate la propunerea Comisiei;

- șaizeci și două de voturi care exprimă acordul a cel puțin zece membri, în celelalte cazuri*).

(3) Abținerile membrilor prezenți sau reprezentați nu împiedică Consiliul să adopte acte care necesită unanimitatea.

*) Modificările acestui paragraf sînt determinate conform art. 15 al Actului referitor la condițiile de adeziune ale Republicii Austriei, ale Republicii Finlandei și ale Regatului Suediei, adaptat în virtutea art. 8 al DA AA A/FIN/SUE.

Art. 149. -

(abrogat).*)

*) Abrogat de art. G.46 TUE.

Art. 150. -

În caz de vot, nici un membru al Consiliului nu poate reprezenta decît pe unul dintre ceilalți membri.

Art. 151. -

(1) Un comitet compus din reprezentanți permanenți ai statelor membre are obligația să pregătească lucrările Consiliului și să îndeplinească sarcinile care îi sînt încredințate de acesta.

(2) Consiliul este asistat de un Secretariat general, aflat sub conducerea unui secretar general. Secretarul general este numit de Consiliu, care hotărăște în unanimitate.

Consiliul decide asupra organizării Secretariatului general.

(3) Consiliul își adoptă regulamentul intern.*)

*) Modificat de art. G.46 TUE.

Art. 152. -

Consiliul poate cere Comisiei să realizeze orice studiu pe care îl consideră oportun pentru realizarea obiectivelor comune și să-i prezinte orice propunere adecvată.

Art. 153. -

Consiliul stabilește statutul comitetelor prevăzute de prezentul tratat cu avizul prealabil al Comisiei.

Art. 154. -

Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, stabilește remunerațiile, indemnizațiile și pensiile președintelui și ale membrilor Comisiei, ale președintelui, judecătorilor, avocaților generali și grefierului Curții de Justiție. De asemenea, Consiliul stabilește, cu aceeași majoritate, orice indemnizație care ține loc de remunerație.*)

*) Acest articol a fost redactat în forma de mai sus, după care a fost abrogat de art. 7 din Tratatul de fuziune, formînd textul art. 6 al acestui tratat. Articolul a fost reintrodus în Tratatul CE prin art. G.47 TUE.

Secțiunea 3 Comisia

Art. 155. -

Pentru asigurarea funcționării și dezvoltării pieței comune, Comisia:

- veghează la aplicarea dispozițiilor prezentului tratat și a măsurilor luate de instituții în virtutea acestuia;

- formulează recomandări sau avize în materiile care fac obiectul prezentului tratat, dacă acesta prevede în mod expres sau dacă Comisia le consideră necesare;

- dispune de putere de decizie proprie și participă la procesul de formare a actelor Consiliului și Parlamentului European, în condițiile prevăzute de prezentul tratat;

- exercită atribuțiile conferite de Consiliu pentru aplicarea normelor stabilite de acesta.

Art. 156. -

Comisia publică în fiecare an, cu cel puțin o lună înainte de deschiderea sesiunii Parlamentului European, un raport general asupra activității Comunității.*)

*) Acest articol a cunoscut aceleași modificări ca și art. 154, în virtutea art. 18 și art. 19 din Tratatul de fuziune și al art. G.48 TUE.

Art. 157. -

(1) Comisia este compusă din douăzeci de membri, aleși pe baza competenței lor generale și care oferă toate garanțiile de independență.

Numărul membrilor Comisiei poate fi modificat de Consiliu, hotărînd în unanimitate. Numai cetățenii statelor membre pot fi membri ai Comisiei.

În componența Comisiei trebuie să intre cel puțin un cetățean din fiecare stat membru, fără ca numărul membrilor care au cetățenia aceluiași stat membru să fie mai mare de doi.

(2) Membrii Comisiei își exercită funcțiile în deplină independență, în interesul general al Comunității.

În realizarea îndatoririlor lor, ei nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la vreun guvern și nici de la un alt organism. Ei se abțin de la orice act incompatibil cu îndatoririle lor. Fiecare stat membru se angajează să respecte acest principiu și să nu influențeze membrii Comisiei în îndeplinirea sarcinilor lor.

Pe durata funcției lor, membrii Comisiei nu pot exercita nici o altă activitate profesională, fie ea remunerată sau neremunerată. La preluarea funcției, ei se angajează solemn ca, pe durata exercitării funcției și după încetarea ei, să îndeplinească obligațiile care rezultă din funcție, mai ales datoria de a manifesta onestitate și circumspecție în acceptarea anumitor poziții sau avantaje după încetarea funcției lor. În cazul încălcării acestor obligații, Curtea de Justiție, sesizată de Consiliu sau de Comisie, poate, după caz, să destituie membrul în cauză, în condițiile articolului 160, sau să-l declare decăzut din dreptul la pensie sau la alte avantaje care îl înlocuiesc.

*) Modificat la 1 ianuarie 1995, după adeziunea Austriei, Finlandei și Suediei (art. 9 din DA AA A/FIN/SUE).

Art. 158. -

(1) Membrii Comisiei sînt numiți pe o perioadă de cinci ani, conform procedurii prevăzute în paragraful 2, sub rezerva articolului 144, dacă este cazul.

Mandatul lor poate fi reînnoit.

(2) Guvernele statelor membre desemnează, de comun acord, după consultarea Parlamentului European, persoana pe care intenționează să o numească președinte al Comisiei.

Guvernele statelor membre, consultîndu-se cu președintele desemnat, desemnează celelalte persoane pe care intenționează să le numească drept membri ai Comisiei.

Președintele și ceilalți membri ai Comisiei astfel desemnați sînt supuși, ca organ colegial, unui vot de aprobare al Parlamentului European. După aprobarea Parlamentului European, președintele și ceilalți membri ai Comisiei sînt numiți, de comun acord, de guvernele statelor membre.

(3) Paragrafele 1 și 2 se aplică pentru prima dată președintelui și celorlalți membri ai Comisiei al căror mandat începe la 7 ianuarie 1995.

Președintele și ceilalți membri ai Comisiei al căror mandat începe la 7 ianuarie 1993, sînt numiți de comun acord de guvernele statelor membre. Mandatul lor încetează la 6 ianuarie 1995.*)

*) Modificat de art. G.48 TUE.

Art. 159. -

Cu excepția reînnoirilor obișnuite sau din cauză de deces, funcția membrilor Comisiei încetează în mod individual, prin demisie voluntară sau din oficiu.

Cel în cauză este înlocuit pentru durata rămasă din mandat de un nou membru, numit de comun acord de guvernele statelor membre. Consiliul, hotărînd în unanimitate, poate decide că nu este cazul ca înlocuirea să aibă loc.

În caz de demisie sau de deces, președintele este înlocuit pentru durata rămasă din mandat. Pentru înlocuirea sa este aplicabilă procedura prevăzută de articolul 158, paragraful 2.

În afară de cazul demiterii prevăzute de articolul 160, membrii Comisiei rămîn în funcție pînă cînd sînt înlocuiți.*)

*) Modificat de art. G.48 TUE.

Art. 160. -

La cererea Consiliului sau a Comisiei, orice membru al Comisiei poate fi declarat demis de Curtea de Justiție, dacă nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru exercițiul funcțiilor sale sau dacă este în culpă gravă.*)

*) Abrogat de art. 13 din Tratatul de fuziune, reintrodus de art. G.48 TUE.

Art. 161. -

Comisia poate numi unul sau doi vicepreședinți dintre membrii săi.*)

*) Textul inițial al articolului a fost abrogat de art. 14 din Tratatul de fuziune. Articolul a fost reintrodus cu acest conținut modificat, prin art. G.48 TUE.

Art. 162. -

(1) Consiliul și Comisia se consultă reciproc și stabilesc, de comun acord, modalitățile de colaborare.

(2) Comisia stabilește regulamentul său intern, pentru a asigura funcționarea sa și a serviciilor sale, în condițiile prevăzute de prezentul tratat. Ea asigură publicarea acestui regulament.*)

*) Textul inițial a fost înlocuit de art. 15 și art. 16 din Tratatul de fuziune, avînd aceeași redactare; a fost reintrodus prin art. G.48 TUE.

Art. 163. -

Comisia hotărăște cu majoritatea numărului de membri prevăzut de articolul 157.

Comisia nu este întrunită în mod valabil, decît în prezența numărului de membri fixat de regulamentul intern.*)

*) Articolul a fost abrogat de art. 19 din Tratatul de fuziune și a fost înlocuit, fără a fi modificat, de art. 16 al acestuia. A fost reintrodus în Tratatul CE prin art. G.48 TUE.

Secțiunea 4 Curtea de Justiție

Art. 164. -

Curtea de Justiție asigură respectarea dreptului în interpretarea și aplicarea prezentului tratat.

Art. 165. -

Curtea de Justiție este formată din cincisprezece judecători*).

Curtea de Justiție se întrunește în ședință plenară. Totuși, ea poate crea în cadrul său camere, formate fiecare din trei, cinci sau șapte judecători, fie pentru anumite măsuri de instrucție, fie pentru a judeca anumite categorii de cauze, în condițiile prevăzute în acest scop de regulament.

La solicitarea unui stat membru sau a unei instituții comunitare care este parte în proces, Curtea de Justiție se întrunește în ședință plenară.

La cererea Curții, Consiliul, hotărînd în unanimitate, poate mări numărul judecătorilor și poate efectua adaptările necesare alineatului 2 și 3 din prezentul articol și alineatului 2 din articolul 167.

*) Textul alineatului a fost modificat cu ocazia adeziunii Austriei, Finlandei și Suediei (art. 7 al AA A/FIN/SUE și art. 10 al DA 95).

Art. 166. -

Curtea de Justiție este asistată de opt avocați generali. Totuși, un al nouălea avocat general este desemnat de la data aderărilor, pînă la 6 octombrie 2000*).

Avocatul general are datoria să prezinte în mod public, cu deplină imparțialitate și independență, concluzii motivate asupra cauzelor aduse în fața Curții de Justiție, în scopul de a o asista în îndeplinirea misiunii sale, astfel cum este definită în articolul 164.

La cererea Curții de Justiție, Consiliul, hotărînd în unanimitate, poate mări numărul avocaților generali și poate efectua adaptările necesare alineatului 3 din articolul 167.

*) Inițial au fost doi avocați generali. Numărul lor a fost mărit, succesiv, la patru - ca urmare a lărgirii din 1973, la șase - ca urmare a lărgirii din 1986 și la opt în urma lărgirii din 1995 (art. 11 al DA AA A/FIN/SUE). A doua frază a alineatului a fost introdusă prin același articol 11.

Art. 167. -

Judecătorii și avocații generali sînt aleși dintre persoane care oferă toate garanțiile de independență și care întrunesc condițiile cerute pentru exercitarea celor mai înalte funcții juridice din țara lor, sau care sînt jurisconsulți de competență notorie; ei sînt numiți de comun acord de guvernele statelor membre, pe o perioadă de șase ani.

O reînnoire parțială a judecătorilor are loc din trei în trei ani. Reînnoirea afectează alternativ opt, respectiv șapte judecători*).

O reînnoire parțială a avocaților generali are loc din trei în trei ani. Reînnoirea afectează de fiecare dată trei avocați generali**).

Judecătorii și avocații generali care își încheie mandatul pot fi numiți din nou.

Judecătorii desemnează dintre ei președintele Curții de Justiție, pe o perioadă de trei ani. Mandatul său poate fi reînnoit.

*) Textul a fost modificat în repetate rînduri. Redactarea actuală rezultă din art. 21 al AA A/FIN/SUE și art. 11 al DA AA A/FIN/SUE.

**) Textul a fost modificat în repetate rînduri. Redactarea actuală rezultă din art. 21 al AA A/FIN/SUE și art. 11 al DA AA A/FIN/SUE.

Art. 168. -

Curtea de Justiție își numește grefierul și îi stabilește statutul.

Art. 168A. -

(1) Pe lîngă Curtea de Justiție funcționează un tribunal însărcinat cu soluționarea în primă instanță a anumitor categorii de acțiuni determinate în condițiile stabilite în paragraful 2; hotărîrea acestuia este supusă, în condițiile fixate de statut, recursului introdus în fața Curții de Justiție, limitat la probleme de drept. Tribunalul de Primă Instanță nu este competent să soluționeze chestiunile prejudiciare la care se referă articolul 177.

(2) La cererea Curții de Justiție și după consultarea Parlamentului European și a Comisiei, Consiliul, hotărînd în unanimitate, stabilește categoriile de acțiuni la care se referă paragraful 1 și compunerea Tribunalului de Primă Instanță, adaptează și completează, în măsura necesară, dispozițiile statutului Curții de Justiție. Cu excepția unei decizii contrare a Consiliului, dispozițiile prezentului tratat care privesc Curtea de Justiție și mai ales dispozițiile Protocolului asupra statutului Curții de Justiție sînt aplicabile și Tribunalului de Primă Instanță.

(3) Membrii Tribunalului de Primă Instanță sînt aleși dintre persoane care oferă toate garanțiile de independență și care au capacitatea cerută pentru exercitarea funcțiilor jurisdicționale; ei sînt numiți de comun acord de guvernele statelor membre, pe o perioadă de șase ani. O reînnoire parțială are loc din trei în trei ani. La încetarea mandatului, membrii pot fi numiți din nou.

(4) Tribunalul de Primă Instanță stabilește regulamentul său de procedură în acord cu Curtea de Justiție. Acest regulament de procedură este supus aprobării unanime a Consiliului.*)

*) Modificat prin art. G.50 TUE.

Art. 169. -

În cazul în care Comisia consideră că un stat membru nu și-a îndeplinit obligațiile care îi incumbă în virtutea prezentului tratat, emite un aviz motivat cu privire la acest subiect, după ce a dat statului respectiv posibilitatea să-și prezinte observațiile.

Dacă statul în cauză nu se conformează acestui aviz în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiție.

Art. 170. -

Fiecare stat membru poate sesiza Curtea de Justiție dacă presupune că un alt stat membru nu și-a îndeplinit obligațiile care îi incumbă în virtutea prezentului tratat.

Înainte ca un stat membru să introducă împotriva unui alt stat membru o acțiune întemeiată pe o pretinsă încălcare a obligațiilor care îi incumbă în virtutea prezentului tratat, el trebuie să sesizeze Comisia.

Comisia emite un aviz motivat după ce li s-a dat posibilitatea statelor în cauză să-și prezinte în contradictoriu observațiile scrise și orale.

Dacă Comisia nu a emis avizul în termen de trei luni de la cerere, lipsa acestuia nu împiedică sesizarea Curții de Justiție.

Art. 171. -

(1) În cazul în care Curtea de Justiție constată că un stat membru nu și-a îndeplinit vreuna din obligațiile care îi incumbă în virtutea prezentului tratat, acest stat este ținut să ia măsurile necesare pentru a se conforma hotărîrii Curții de Justiție.*)

(2) În cazul în care Comisia consideră că statul în cauză nu a luat aceste măsuri, ea emite, după ce a dat acestui stat posibilitatea să-și prezinte observațiile, un aviz motivat, precizînd punctele asupra cărora statul membru în cauză nu s-a conformat hotărîrii Curții de Justiție.

În cazul în care statul membru în cauză nu a luat măsurile pe care le implică executarea hotărîrii Curții în termenul fixat de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiție. Ea stabilește cuantumul sumei forfetare sau al penalității pe care o consideră adecvată circumstanțelor și care urmează să fie plătite de statul membru vizat.

În cazul în care Curtea de Justiție constată că statul membru nu s-a conformat hotărîrii sale, ea îi poate impune plata unei sume forfetare sau a unei penalități.

Această procedură nu aduce atingere articolului 170.*)

*) Modificat prin art. G.51 TUE (textul inițial nu conținea decît paragraful 1).

Art. 172. -

Regulamentele adoptate împreună de Parlamentul European și de Consiliu în virtutea dispozițiilor prezentului tratat, pot atribui Curții de Justiție o competență de plină jurisdicție în privința sancțiunilor prevăzute în aceste regulamente.*)

*) Modificat prin art. G.52 TUE.

Art. 173. -

Curtea de Justiție controlează legalitatea actelor adoptate împreună de Parlamentul European și Consiliu, actele Consiliului, Comisiei și ale BCE - altele decît recomandările și avizele - și actele Parlamentului European, destinate să producă efecte juridice față de terți.

În acest scop, Curtea este competentă să se pronunțe asupra acțiunilor formulate de un stat membru, Consiliu sau Comisie, întemeiate pe necompetență, pe încălcarea unei cerințe procedurale substanțiale, pe încălcarea prezentului tratat sau a oricărei norme de drept privind aplicarea sa și pe abuzul de putere.

În aceleași condiții, Curtea este competentă să se pronunțe asupra acțiunilor introduse de Parlamentul European și de BCE pentru protejarea prerogativelor lor.

Orice persoană fizică sau juridică poate introduce, în aceleași condiții, o acțiune împotriva deciziilor al căror destinatar este și împotriva deciziilor care, deși îmbracă forma unui regulament sau a unei decizii adresate unei alte persoane, o privesc în mod direct și individual.

Acțiunile prevăzute în prezentul articol trebuie să fie introduse în termen de două luni socotit, după caz, de la publicarea actului, de la comunicarea sa reclamantului, sau, în lipsă, de la data la care reclamantul a luat cunoștință de actul respectiv.

Art. 174. -

În cazul în care acțiunea este întemeiată, Curtea de Justiție declară actul contestat nul și neavenit.

Totuși, în ceea ce privește regulamentele, Curtea de Justiție indică, în cazul în care consideră necesar, care efecte ale regulamentului anulat trebuie considerate ca definitive. Doctrină (1)

Art. 175. -

Dacă, prin încălcarea prevederilor prezentului tratat, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia nu acționează, statele membre și alte instituții ale Comunității pot sesiza Curtea de Justiție pentru a constata această încălcare.

Această acțiune este admisibilă numai dacă instituția în cauză a fost invitată în prealabil să acționeze. Dacă la expirarea unui termen de două luni de la această invitație instituția nu și-a precizat poziția, acțiunea poate fi introdusă într-un nou termen de două luni.

În condițiile stabilite în alineatele precedente, orice persoană fizică sau juridică poate sesiza Curtea de Justiție cu o plîngere împotriva unei instituții a Comunității care a omis să-i adreseze un act, altul decît o recomandare sau un aviz.

Curtea de Justiție este competentă, în aceleași condiții, să soluționeze acțiunile introduse de BCE în domeniile care țin de competența sa sau intentate împotriva ei*).

*) Al patrulea alineat și mențiunea privind Parlamentul European din primul alineat au fost adăugate prin art. G.54 TUE.

Art. 176. -

Instituția sau instituțiile de la care emană actul anulat sau a căror omisiune a fost declarată contrară prezentului tratat, sînt obligate să ia măsurile necesare pentru a executa hotărîrea Curții de Justiție.

Această obligație nu aduce atingere celei care poate rezulta din aplicarea alineatului 2 din articolul 215.

De asemenea, prezentul articol se aplică și BCE.*)

*) Articol modificat prin art. G.55 TUE, care a adăugat al treilea alineat. De asemenea, textul inițial al primului alineat era redactat astfel: "Instituția de la care emană... este obligată...".

Art. 177. -

Curtea de Justiție este competentă să hotărască, cu titlu prejudiciar:

a) asupra interpretării prezentului tratat;

b) asupra validității și interpretării actelor adoptate de instituțiile Comunității și de BCE*);

*) Menționarea BCE a fost adăugată prin art. G.56 TUE.

c) asupra interpretării statutelor organismelor create printr-un act al Consiliului, dacă statutele prevăd aceasta.

Cînd o asemenea chestiune este ridicată în fața unei instanțe dintr-un stat membru, această instanță, în cazul în care consideră că pentru a statua este necesară o decizie asupra acestei chestiuni, poate cere Curții de Justiție să dea o hotărîre în acest sens.

Cînd o asemenea chestiune este ridicată într-o cauză pendinte în fața unei instanțe naționale ale cărei hotărîri nu pot face obiectul unei căi de atac în dreptul intern, această instanță este obligată să sesizeze Curtea de Justiție.

Art. 178. -

Curtea de Justiție este competentă să soluționeze litigiile care au ca obiect repararea daunelor prevăzute de alineatul 2 din articolul 215.

Art. 179. -

Curtea de Justiție este competentă să hotărască asupra oricărui litigiu între Comunitate și funcționarii săi, în limitele și condițiile determinate în statut sau care rezultă din regimul aplicabil funcționarilor.

Art. 180. -

Curtea de Justiție este competentă, în limitele arătate mai jos, să soluționeze litigiile privind:

a) executarea obligațiilor statelor membre care rezultă din statutul Băncii Europene de Investiții. În această privință, Consiliul de administrație al băncii dispune de puterile recunoscute Comisiei prin articolul 169;

b) măsurile adoptate de Consiliul guvernatorilor Băncii Europene de Investiții. Fiecare stat membru, Comisia și Consiliul de administrație al băncii pot să introducă acțiuni în această materie, în condițiile prevăzute în articolul 173.

c) măsurile adoptate de Consiliul de administrație al Băncii Europene de Investiții. Acțiunile împotriva acestor măsuri pot fi introduse în condițiile prevăzute de articolul 173, numai de statele membre sau de Comisie și numai pentru încălcarea formelor prevăzute în articolul 21, paragrafele 2 și 5-7 din statutul băncii;

d) executarea de băncile centrale naționale a obligațiilor care rezultă din prezentul tratat și din statutul SEBC. În această privință, Consiliul BCE dispune față de băncile centrale naționale de puterile recunoscute Comisiei față de statele membre prin articolul 169. În cazul în care Curtea de Justiție constată că o bancă centrală nu și-a îndeplinit una din obligațiile care îi incumbă în virtutea prezentului tratat, această bancă este obligată să ia măsurile necesare pentru a se conforma hotărîrii Curții de Justiție.*)

*) Dispozițiile prevăzute la litera d) au fost adăugate prin art. G.57.

Art. 181. -

Curtea de Justiție este competentă să hotărască în virtutea unei clauze compromisorii inserate într-un contract de drept public sau de drept privat, încheiat de Comunitate, sau în numele Comunității.

Art. 182. -

Curtea de Justiție este competentă să soluționeze orice diferend între statele membre în legătură cu obiectul prezentului tratat, dacă diferendul îi este dedus în virtutea unui compromis.

Art. 183. -

Litigiile în care Comunitatea este parte nu pot fi sustrase, pe acest motiv, competenței instanțelor naționale, cu excepția cazurilor în care competența este atribuită Curții de Justiție prin prezentul tratat.

Art. 184. -

În pofida expirării termenului prevăzut în alineatul 5 din articolul 173, în cazul unui litigiu care privește un regulament adoptat împreună de Parlamentul European și de Consiliu sau un regulament al Consiliului, al Comisiei sau al BCE, orice parte se poate prevala de mijloacele prevăzute în alineatul 2 din articolul 173 pentru a invoca în fața Curții de Justiție inaplicabilitatea acestui regulament.*)

*) Modificat prin art. G.58 TUE.

Art. 185. -

Acțiunile introduse la Curtea de Justiție nu au efect suspensiv. Totuși, dacă Curtea de Justiție consideră necesar, în funcție de circumstanțe, poate să dispună suspendarea executării actului contestat.

Art. 186. -

În cauzele cu care este sesizată, Curtea de Justiție poate dispune măsurile provizorii necesare.

Art. 187. -

Hotărîrile Curții de Justiție au forță executorie în condițiile fixate de articolul 192.

Art. 188. -

Statutul Curții de Justiție este stabilit printr-un protocol separat.

Consiliul, hotărînd în unanimitate, la cererea Curții de Justiție și după consultarea Comisiei și a Parlamentului European, poate modifica dispozițiile titlului III din statut*).

Curtea de Justiție își stabilește regulamentul de procedură. Acest regulament este supus aprobării unanime a Consiliului.

*) Alineat introdus prin art. 12 AUE.

Secțiunea 5 Curtea de Conturi*)

*) Această secțiune a fost introdusă prin art. G.59 TUE. Cu această ocazie a fost introdus art. 188 A. Art. 188 B și art. 188 C sînt fostele articole 206 și 206 bis, adăugate Tratatului CE prin art. 15 și 16 ale Tratatului de modificare a anumitor dispoziții financiare din Tratatele instituind Comunitățile Europene și din Tratatul instituind un Consiliu unic și o Comisie unică a CE, din 22 iulie 1975.

Art. 188A. -

Curtea de Conturi asigură controlul conturilor.

Art. 188B. -

(1) Curtea de Conturi este compusă din cincisprezece membri*).

(2) Membrii Curții de Conturi sînt aleși dintre persoane care fac parte, sau au făcut parte din instituțiile de control extern din țările lor, sau care au o calificare specială pentru această funcție. Ei trebuie să ofere toate garanțiile de independență.

(3) Membrii Curții de Conturi sînt numiți pe o perioadă de șase ani de Consiliu, care hotărăște în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.

Totuși, cu ocazia primelor numiri, patru membri ai Curții de Conturi, desemnați prin tragere la sorți, primesc un mandat de patru ani.

Membrii Curții de Conturi pot fi numiți din nou.

Membrii Curții de Conturi aleg dintre ei președintele Curții de Conturi, pe o perioadă de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.

(4) Membrii Curții de Conturi își exercită funcțiile în deplină independență, în interesul general al Comunității.

În realizarea îndatoririlor lor, ei nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la vreun guvern sau de la un alt organism. Ei se abțin de la orice act incompatibil cu îndatoririle lor.

(5) Pe durata funcției lor, membrii Curții de Conturi nu pot exercita nici o altă activitate profesională, fie ea remunerată sau neremunerată. La preluarea funcției, ei se angajează solemn ca pe durata exercitării funcțiilor și după încetarea ei, să îndeplinească obligațiile care rezultă din funcția respectivă, mai ales datoria de a manifesta onestitate și circumspecție în acceptarea anumitor poziții sau avantaje după încetarea funcției lor.

(6) Cu excepția reînnoirilor obișnuite sau din cauză de deces, funcția membrilor Curții de Conturi încetează în mod individual prin demisie voluntară sau din oficiu, declarată de Curtea de Justiție conform paragrafului 7.

Cel în cauză este înlocuit pentru durata rămasă din mandat.

În afară de cazul demisiei din oficiu, membrii Curții de Conturi rămîn în funcție pînă cînd sînt înlocuiți.

(7) Membrii Curții de Conturi nu pot fi destituiți din funcțiile lor și nici nu pot fi declarați decăzuți din dreptul la pensie sau la alte avantaje care îl înlocuiesc, numai dacă Curtea de Justiție constată, la cererea Curții de Conturi, că au încetat să corespundă condițiilor cerute sau să îndeplinească obligațiile care decurg din funcția lor.

(8) Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, stabilește condițiile de angajare și, mai ales, remunerațiile, indemnizațiile și pensiile președintelui și ale membrilor Curții de Conturi. De asemenea, Consiliul stabilește, cu aceeași majoritate, orice indemnizație care ține loc de remunerație.

(9) Dispozițiile protocolului asupra privilegiilor și imunităților Comunităților Europene aplicabile judecătorilor de la Curtea de Justiție sînt, de asemenea, aplicabile membrilor Curții de Conturi.

*) În funcție de lărgirile succesive, numărul membrilor a fost fixat la nouă, zece, doisprezece și cincisprezece. A se vedea Actele de adeziune din 1982 și 1985 și art. 13 al DA AA A/FIN/SUE.

Art. 188C. -

(1) Curtea de Conturi examinează conturile tuturor veniturilor și cheltuielilor Comunității. De asemenea, examinează conturile tuturor veniturilor și cheltuielilor oricărui organism creat de Comunitate, în măsura în care actul fondator nu exclude acest control.

Curtea de Conturi prezintă Parlamentului European și Consiliului o declarație de asigurare privind fiabilitatea conturilor precum și legalitatea și regularitatea operațiilor subiacente.

(2) Curtea de Conturi examinează legalitatea și regularitatea veniturilor și cheltuielilor și asigură buna gestiune financiară.

Controlul veniturilor se efectuează atît pe baza sumelor stabilite ca datorate, cît și a vărsămintelor către Comunitate.

Controlul cheltuielilor se efectuează pe baza angajamentelor asumate precum și a plăților efectuate.

Aceste controale pot fi efectuate înainte de închiderea conturilor exercițiului financiar în cauză.

(3) Controlul are loc pe baza documentelor și, dacă este necesar, se desfășoară la fața locului, în celelalte instituții ale Comunității și în statele membre. Controlul în statele membre se realizează în colaborare cu instituțiile de control naționale sau, dacă acestea nu dispun de competențele necesare, cu serviciile naționale competente. Aceste instituții sau servicii aduc la cunoștiința Curții de Conturi dacă intenționează să participe la control.

Orice document sau orice informație, necesare pentru îndeplinirea misiunii Curții de Conturi, îi sînt comunicate, la cerere, de celelalte instituții ale Comunității și de instituțiile de control naționale sau, dacă acestea nu dispun de competențele necesare, de serviciile naționale competente.

(4) Curtea de Conturi întocmește un raport anual după încheierea fiecărui exercițiu financiar. Acest raport este transmis celorlalte instituții ale Comunității și este publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, alături de răspunsurile formulate de aceste instituții la observațiile Curții.

Totodată, Curtea de Conturi își poate prezenta în orice moment observațiile, mai ales sub forma rapoartelor speciale, asupra unor chestiuni specifice și poate emite avize la cererea uneia din celelalte instituții Comunitare.

Rapoartele anuale, rapoartele speciale sau avizele se adoptă cu majoritatea membrilor Curții de Conturi.

Ea asistă Parlamentul European și Consiliul în exercitarea funcției lor de control privind executarea bugetului.

Acesta este un fragment din Tratatul de instituire a Comunității Europene din 25.03.1957*). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Drept civil. Obligațiile. Faptul juridic, ediția 1
    506 A se vedea în acest sens art. 174 alin. (2) al Tratatului Comunităților Europene. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Tratat:
Regulile de concurență
Dispoziții fiscale
Apropierea legislațiilor
Politica economică
Politica monetară
Dispoziții instituționale
Dispoziții tranzitorii
Dispoziții sociale
Fondul social european
Educație, formare profesională și tineret*)
Instituțiile
Dispoziții comune mai multor instituții
Comitetul economic și social
Comitetul regiunilor
Banca Europeană de Investiții
Doctrină:
Drept civil. Obligațiile. Faptul juridic, ediția 1
;
se încarcă...