Dispoziții tranzitorii | Tratat

Acesta este un fragment din Tratatul de instituire a Comunității Europene din 25.03.1957*). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

POLITICILE COMUNITĂȚII - Politica economică și monetară*) -
Capitolul 4
Dispoziții tranzitorii

Art. 109E. -

(1) A doua etapă a realizării Uniunii economice și monetare începe la 1 ianuarie 1994.

(2) Înainte de aceasta dată:

a) fiecare stat membru:

- adoptă, dacă se impune, măsurile adecvate pentru a se conforma interdicțiilor prevăzute la articolul 73 B, fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 73 E, 104 și ale articolului 104 A, paragraful 1;

- adoptă, dacă se impune, pentru a permite evaluarea prevăzută la litera b), programele plurianuale destinate să asigure convergența durabilă necesară realizării Uniunii economice și monetare, în particular în ceea ce privește stabilitatea prețurilor și sănătatea finanțelor publice.

b) Consiliul, în baza unui raport al Comisiei, evaluează progresele realizate în materie de convergență economică și monetară, mai ales în ceea ce privește stabilitatea prețurilor și sănătatea finanțelor publice și, de asemenea, progresele realizate în implementarea legislației comunitare a pieței interne.

(3) Articolele 104, 104 A, paragraful 1, 104 B, paragraful 1 și 104 C, cu excepția paragrafelor 1, 9, 11 și 14, se aplică de la începutul celei de-a doua etape.

Articolele 103 A, paragraful 2, 104 C, paragrafele 1, 9 și 11, 105, 105 A, 107, 109, 109 A, 109 B și articolul 109 C, paragrafele 2 și 4 se aplică de la începutul celei de-a treia etape.

(4) În cursul celei de-a doua etape, statele membre se străduiesc să evite deficitele publice excesive.

(5) În cursul celei de-a doua etape fiecare stat membru declanșează, dacă este cazul, procesul care să conducă la independența băncii sale centrale, conform dispozițiilor articolului 108.

Art. 109F. -

(1) Încă de la începutul celei de-a doua etape, se înființează și își exercită activitatea un Institut Monetar European, denumit în continuare "IME"; el are personalitate juridică și este condus și gestionat de un Consiliu compus dintr-un președinte și guvernatorii băncilor centrale naționale, dintre care unul este vicepreședinte.

Președintele este numit de comun acord de guvernele statelor membre la nivelul șefilor de stat sau de guvern, la recomandarea Comitetului guvernatorilor băncilor centrale din statele membre, denumit în continuare "Comitetul guvernatorilor" sau a Consiliului IME, după caz, și după consultarea Parlamentului European și a Consiliului. Președintele este ales dintre persoane a căror autoritate și experiență profesională în domeniul monetar sau bancar sînt recunoscute. Președintele IME trebuie să fie cetățean al unui stat membru. Consiliul IME desemnează vicepreședintele.

Statutul IME figurează într-un protocol anexă la prezentul tratat.

Comitetul guvernatorilor va fi dizolvat la începutul celei de-a doua etape.

(2) IME:

- intensifică cooperarea între băncile centrale naționale;

- intensifică coordonarea politicilor monetare ale statelor membre pentru a asigura stabilitatea prețurilor;

- monitorizează funcționarea Sistemului Monetar European;

- efectuează consultări asupra problemelor care țin de competența băncilor centrale naționale și care afectează stabilitatea instituțiilor și piețelor financiare;

- preia funcțiile Fondului european de cooperare monetară, care este dizolvat; modalitățile de dizolvare sînt prevăzute în statutul IME;

- facilitează utilizarea ECU și îi supraveghează dezvoltarea, inclusiv buna funcționare a sistemului de compensații în ECU.

(3) În vederea pregătirii celei de-a treia etape, IME:

- pregătește instrumentele și procedurile necesare aplicării politicii monetare unice în cursul celei de-a treia etape;

- dacă este necesar, încurajează armonizarea regulilor și practicilor care guvernează colectarea datelor, elaborarea și difuzarea statisticilor din domeniile care țin de competența sa;

- elaborează regulile operațiunilor pe care le vor iniția băncile centrale naționale în cadrul SEBC;

- încurajează eficiența plăților transfrontaliere;

- supervizează pregătirea tehnică a bancnotelor ECU.

Cel tîrziu pînă la 31 decembrie 1996, IME precizează cadrul reglementar, organizatoric și logistic de care are nevoie SEBC pentru a-și îndeplini sarcinile începînd cu cea de-a treia etapă. La data instituirii sale, acest cadru este prezentat BCE, care decide.

(4) IME, hotărînd cu majoritate de două treimi din membrii Consiliului său, poate:

- să formuleze avize sau recomandări asupra orientării generale a politicii monetare și a politicii de schimb, precum și asupra măsurilor aferente acestora luate în fiecare stat membru;

- să prezinte guvernelor și Consiliului avize sau recomandări asupra politicilor susceptibile să afecteze situația monetară internă sau externă în Comunitate și, mai ales, funcționarea Sistemului Monetar European;

- să adreseze recomandări autorităților monetare din statele membre în legătură cu realizarea politicii lor monetare.

(5) IME, în unanimitate, poate decide să-și facă publice avizele și recomandările.

(6) În domeniul care ține de competența sa, IME este consultat de Consiliu asupra oricărui act comunitar propus.

În limitele și în condițiile fixate de Consiliu, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a IME, acesta din urmă este consultat de autoritățile statelor membre în legătură cu orice proiect legislativ în domeniul care ține de competența sa.

(7) Consiliul, hotărînd în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a IME, poate să-i încredințeze IME alte sarcini pentru pregătirea celei de-a treia etape.

(8) În cazurile în care prezentul tratat atribuie BCE un rol consultativ, referirile la BCE sînt considerate că se referă la IME, pînă la înființarea BCE.

În cazurile în care prezentul tratat atribuie IME un rol consultativ, referirile la IME sînt considerate că se referă la Comitetul guvernatorilor.

(9) Pe durata celei de-a doua etape, termenul BCE din articolele 173, 175, 176, 177, 180 și 215 este considerat că se referă la IME.

Art. 109G. -

Compoziția valutară a coșului ECU rămîne neschimbată.

Încă de la începutul celei de-a treia etape, valoarea ECU este fixată în mod irevocabil, conform articolului 109 L, paragraful 4.

Art. 109H. -

(1) În cazul unor dificultăți sau în caz de amenințare gravă cu dificultăți în balanța de plăți a unui stat membru, care provin fie dintr-un dezechilibru global al balanței, fie din natura devizelor de care dispune, și susceptibile, mai ales, să compromită funcționarea pieței comune sau realizarea progresivă a politicii comerciale comune, Comisia examinează fără întîrziere situația acestui stat, precum și acțiunea pe care a întreprins-o sau pe care ar putea să o întreprindă conform dispozițiilor prezentului tratat, recurgînd la toate mijloacele de care dispune. Comisia recomandă statului interesat măsurile pe care să le adopte.

Dacă acțiunile întreprinse de un stat membru și măsurile recomandate de Comisie nu par suficiente pentru a reduce dificultățile sau amenințările cu dificultăți, Comisia recomandă Consiliului, după consultarea Comitetului menționat în articolul 109 C, asistență reciprocă și metode adecvate pentru aceasta.

Comisia informează în mod regulat Consiliul despre situația menționată și evoluția acesteia.

(2) Consiliul acordă asistență reciprocă, hotărînd cu majoritate calificată; el adoptă directivele sau deciziile care-i fixează condițiile și modalitățile. Asistența reciprocă poate avea, mai ales, următoarele forme: a) acțiune concertată pe lîngă alte organizații internaționale cărora li se pot adresa statele membre;

b) măsuri necesare pentru a evita perturbațiile schimburilor comerciale care apar atunci cînd țările în dificultate mențin sau restabilesc restricții cantitative față de statele terțe;

c) acordare de credite limitate din partea celorlalte state membre, sub rezerva consimțămîntului lor.

(3) Dacă Consiliul nu a acordat asistența reciprocă recomandată de Comisie sau dacă asistența mutuală acordată și măsurile luate apar ca insuficiente, Comisia autorizează statele în dificultate să ia măsurile de salvgardare și le definește condițiile și modalitățile de aplicare.

Această autorizare poate fi revocată, iar condițiile și modalitățile de aplicare pot fi modificate de Consiliu, hotărînd cu majoritate calificată.

(4) Sub rezerva dispozițiilor articolului 109 K, paragraful 6, prezentul articol nu se mai aplică de la începutul celei de-a treia etape.

Art. 109I. -

(1) Dacă un stat ajunge într-o criză neprevăzută a balanței de plăți și dacă o decizie în sensul articolului 109 H, paragraful 2, nu a fost luată imediat, el poate lua, cu titlu de măsuri de conservare, măsurile de salvgardare necesare. Acestea trebuie să producă doar perturbări minore în funcționarea pieței comune și să nu depășească amploarea strict indispensabilă pentru surmontarea dificultăților neprevăzute care au apărut.

(2) Comisia și celelalte state membre trebuie să fie informate despre aceste măsuri de salvgardare cel tîrziu în momentul în care intră în vigoare. Comisia poate să recomande Consiliului asistența reciprocă, conform articolului 109 H.

(3) În baza avizului Comisiei și după consultarea Comitetului prevăzut în articolul 109 C, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, poate decide că statul interesat trebuie să modifice, să suspende sau să suprime măsurile de salvgardare arătate mai sus.

(4) Sub rezerva articolului 109 K, paragraful 6, prezentul articol își încetează aplicarea de la începutul celei de-a treia etape.

Art. 109J. -

(1) Comisia și IME adresează un raport Consiliului cu privire la progresele făcute de statele membre în îndeplinirea obligațiilor care le revin pentru realizarea Uniunii economice și monetare. Aceste rapoarte examinează în special dacă legislația națională a fiecărui stat membru, inclusiv statutul băncii centrale naționale, este compatibilă cu articolele 107 și 108 din prezentul tratat și cu statutul SEBC. De asemenea, rapoartele examinează dacă s-a realizat un nivel ridicat de convergență durabilă, analizînd în ce măsură fiecare stat membru a îndeplinit următoarele criterii:

- realizarea unui nivel ridicat de stabilitate a prețurilor; acesta rezultă dintr-o rată a inflației apropiată de cea a acelor state membre - cel mult trei - care prezintă cele mai bune rezultate în materia stabilității prețurilor;

- finanțe publice care pot fi susținute; susținerea rezultă dintr-o situație bugetară care nu este caracterizată de un deficit public excesiv în sensul articolului 104 C, paragraful 6;

- respectarea marjelor normale de fluctuație prevăzute prin mecanismul de schimb al Sistemului Monetar European, cel puțin timp de doi ani, fără devalorizarea monedei în raport cu cea a altui stat membru;

- nivelul dobînzilor pe termen lung, care reflectă caracterul durabil al convergenței atinse de statul membru și al participării la mecanismul de schimb al Sistemului Monetar European.

Cele patru criterii din prezentul paragraf și perioadele pertinente în care fiecare dintre ele trebuie să fie respectate sînt precizate într-un protocol anexă la prezentul tratat. Rapoartele Comisiei și ale IME iau de asemenea în considerare dezvoltarea ECU, rezultatele integrării piețelor, situația și evoluția balanțelor de plăți curente și un examen al evoluției costurilor salariale unitare și al altor indici de prețuri.

(2) Pe baza acestui raport, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată la recomandarea Comisiei, evaluează:

- pentru fiecare stat membru, dacă îndeplinește condițiile necesare pentru adoptarea unei monede unice; dacă o majoritate a statelor membre îndeplinește condițiile necesare pentru a adopta o monedă unică; și își transmite concluziile Consiliului reunit la nivelul șefilor de stat și de guvern, sub formă de recomandări. Parlamentul European este consultat și își transmite avizul Consiliului reunit la nivel de șefi de stat sau de guvern.

(3) Luînd în considerare rapoartele prevăzute la paragraful 1 și avizul Parlamentului European prevăzut la paragraful 2, Consiliul, reunit la nivelul șefilor de stat și de guvern, hotărînd cu majoritate calificată, cel tîrziu la 31 decembrie 1996:

- decide în baza recomandării Comisiei prevăzută la paragraful 2, dacă o majoritate a statelor membre îndeplinește condițiile prevăzute pentru adoptarea unei monede unice,

- decide dacă este oportun pentru Comunitate să intre în cea de-a treia etapă, și, în cazul unui răspuns afirmativ,

- fixează data de început a celei de-a treia etape.

(4) Dacă la sfîrșitul lui 1997 nu a fost fixată data de început a celei de-a treia etape, aceasta începe la 1 ianuarie 1999.

Înainte de 1 iulie i998, Consiliul, reunit la nivel de șefi de stat sau de guvern, după repetarea procedurii prevăzute la paragrafele 1 și 2, cu excepția celei de-a doua liniuțe a paragrafului 2, ținînd cont de rapoartele menționate în paragraful 1 și de avizul Parlamentului European, confirmă, cu majoritate calificată și pe baza recomandărilor Consiliului arătate la paragraful 2, care sînt statele membre care îndeplinesc condițiile necesare pentru adoptarea unei monede unice.

Art. 109K. -

(1) Dacă s-a adoptat decizia privind fixarea datei, conform articolului 109 J, paragraful 3; Consiliul, pe baza recomandărilor prevăzute în articolul 109 J, paragraful 2, hotărînd cu majoritate calificată la recomandarea Comisiei, decide și căror state membre li se aplică derogarea la care se referă paragraful 3 al prezentului articol. Aceste state membre sînt denumite, în continuare, "state membre care fac obiectul unei derogări".

Dacă Consiliul a confirmat acele state membre care îndeplinesc condițiile necesare pentru adoptarea unei monede unice, conform articolului 109 J, paragraful 4, statelor membre care nu îndeplinesc aceste condiții li se aplică o derogare, așa cum a fost definită la paragraful 3 al prezentului articol. Aceste state membre sînt denumite, în continuare, "state membre care fac obiectul unei derogări".

(2) Cel puțin o dată la doi ani sau la cererea unui stat membru care face obiectul unei derogări, Comisia și BCE adresează un raport Consiliului, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 109 J, paragraful 1. După consultarea Parlamentului European și după dezbateri desfășurate în cadrul Consiliului reunit la nivelul șefilor de stat sau de guvern, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, decide care sînt acele state membre care fac obiectul unei derogări și care îndeplinesc condițiile necesare pe baza criteriilor fixate de articolul 109, paragraful 1 și dispune încetarea aplicării derogării în privința acestor state membre.

(3) O derogare în sensul paragrafului 1 implică faptul că următoarele articole nu se aplică statului membru vizat: articolul 104 C, paragrafele 9 și 11, 105, paragrafele 1, 2, 3, și 5, 105 A, 108 A, 109 și 109 A, paragraful 2, litera b). Excluderea acestui stat membru și a băncii sale centrale naționale de la drepturile și obligațiile din cadrul SEBC face obiectul capitolului 9 din statutul SEBC.

(4) La articolele 105, paragrafele 1, 2 și 3, 105 A, 108 A, 109 și 109 A, paragraful 2, litera b), prin "state membre" se înțeleg statele membre care nu fac obiectul unei derogări.

(5) Atunci cînd Consiliul ia decizii conform articolelor prezentului tratat menționate la paragraful 3, dreptul de vot al statelor membre care fac obiectul unei derogări este suspendat. În acest caz, prin derogare de la articolele 148 și 189 A, paragraful 1, majoritatea calificată semnifică două treimi din voturile reprezentanților statelor membre care nu fac obiectul unei derogări, ponderate conform articolului 148, paragraful 2, iar pentru orice act pentru care este prevăzută unanimitatea, este pretinsă unanimitatea acestor state membre.

(6) Articolele 109 H și 109 I continuă să se aplice și statelor membre care fac obiectul unei derogări.

Art. 109L. -

(1) Imediat după ce a fost luată decizia privind data de început a celei de-a treia etape în conformitate cu articolul 109 J, paragraful 3, sau, dacă este cazul, imediat de la 1 iulie 1998:

- Consiliul adoptă prevederile la care se referă articolul 106, paragraful 6;

- guvernele statelor membre care nu fac obiectul unei derogări numesc, conform procedurii prevăzute în articolul 50 din statutul SEBC, președintele, vicepreședintele și ceilalți membri ai Comitetului director al BCE.

Dacă există state membre care fac obiectul unei derogări, numărul membrilor care compun Comitetul director poate fi inferior celui prevăzut în articolul 11.1 din statutul SEBC, dar acesta nu poate fi în nici un caz mai mic de 4.

De la numirea Comitetului director, SEBC și BCE sînt instituite și se pregătesc să-și preia integral funcțiile prevăzute în prezentul tratat și în statutul SEBC. Ele își exercită plenitudinea competențelor începînd cu prima zi a celei de-a treia etape.

(2) De la instituire, BCE preia, la nevoie, sarcinile IME. IME este lichidat de la instituirea BCE; modalitățile de lichidare sînt prevăzute în statutul IME.

(3) Dacă și atîta timp cît există state membre care fac obiectul unei derogări și fără a aduce atingere articolului 106, paragraful 3 din prezentul tratat, Consiliul general al BCE prevăzut la articolul 45 din statutul SEBC se constituie ca al treilea organ de decizie de la BCE.

(4) Din prima zi a celei de-a treia etape, Consiliul, hotărînd cu unanimitatea statelor membre care nu fac obiectul unei derogări, la propunerea Comisiei și după consultarea BCE, stabilește ratele de schimb la care sînt fixate irevocabil monedele respective și rata fixată irevocabil la care ECU va înlocui aceste monede, cînd ECU va deveni o monedă de sine stătătoare. Această măsură nu modifică în sine valoarea externă a ECU. Conform aceleiași proceduri, Consiliul ia și celelalte măsuri necesare pentru introducerea rapidă a ECU ca monedă unică în aceste state membre.

(5) Dacă se decide, conform procedurii prevăzute în articolul 109, paragraful 2, abrogarea unei derogări, Consiliul, hotărînd cu unanimitatea statelor membre care nu fac obiectul unei derogări, inclusiv statul membru vizat, la propunerea Comisiei și după consultarea BCE, fixează rata la care ECU înlocuiește moneda statului vizat și decide celelalte măsuri necesare introducerii ECU ca monedă unică în statul membru vizat.

Art. 109M. -

(1) Pînă la începutul celei de-a treia etape, fiecare stat membru își tratează politica de schimb ca o problemă de interes comun. Statele iau în considerare în acest demers experiențele dobîndite prin cooperarea în cadrul Sistemului Monetar European (SME) și în cadrul procesului de dezvoltare a ECU, respectînd competențele existente în acest domeniu.

(2) De la începutul celei de-a treia etape și atîta timp cît un stat membru face obiectul unei derogări, paragraful 1 se aplică prin analogie politicii de schimb a acestui stat membru.

Acesta este un fragment din Tratatul de instituire a Comunității Europene din 25.03.1957*). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Tratat:
Lucrătorii
Dreptul de stabilire
Serviciile
Capitalurile și plățile*)
Regulile de concurență
Dispoziții fiscale
Apropierea legislațiilor
Politica economică
Politica monetară
Dispoziții instituționale
Dispoziții tranzitorii
Dispoziții sociale
Fondul social european
Educație, formare profesională și tineret*)
Instituțiile
Dispoziții comune mai multor instituții
Comitetul economic și social
Comitetul regiunilor
Banca Europeană de Investiții
;
se încarcă...