Dispoziții comune mai multor instituții | Tratat

Acesta este un fragment din Tratatul de instituire a Comunității Europene din 25.03.1957*). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

INSTITUȚIILE COMUNITĂȚII - Dispoziții instituționale -
Capitolul 2
Dispoziții comune mai multor instituții

Art. 189. - Referințe în jurisprudență (1)

Pentru îndeplinirea misiunii lor și în condițiile prevăzute de prezentul tratat, Parlamentul European împreună cu Consiliul, Consiliul și Comisia adoptă regulamente și directive, iau decizii și formulează recomandări sau avize*).

Regulamentul are aplicabilitate generală. El este obligatoriu în toate elementele sale și este direct aplicabil în toate statele membre.

Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar în ce privește rezultatul care trebuie atins, lăsînd autorităților naționale competența în privința formei și mijloacelor pentru atingerea rezultatului.

Decizia este obligatorie în toate elementele sale pentru cei cărora li se adresează.

Recomandările și avizele nu au forță obligatorie.

*) Modificat prin art. G.60 TUE.

Art. 189A. -

(1) Dacă, în virtutea prezentului tratat, un act al Consiliului este adoptat la propunerea Comisiei, Consiliul nu poate adopta un act care constituie un amendament la această propunere decît hotărînd în unanimitate, sub rezerva articolului 189 B, paragrafele 4 și 5.

(2) Cît timp Consiliul nu a hotărît, Comisia își poate modifica propunerea pe tot parcursul procedurilor care duc la adoptarea unui act comunitar.*)

*) Articol introdus prin art. G.61 TUE. Articolul 149 al textului inițial conținea dispoziții identice.

Art. 189B3. -

(1) Atunci cînd prezentul tratat face referire la acest articol pentru adoptarea unui act, este aplicabilă procedura următoare.

(2) Comisia prezintă o propunere Parlamentului European și Consiliului.

Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, după obținerea avizului Parlamentului European, adoptă o poziție comună. Poziția comună se comunică Parlamentului European. Consiliul informează pe larg Parlamentul European despre motivele care l-au determinat să adopte această poziție comună. Comisia informează pe larg Parlamentul European asupra poziției sale. Dacă, în termen de trei luni de la această comunicare, Parlamentul European:

a) aprobă această poziție comună, Consiliul adoptă definitiv actul în cauză conform acestei poziții comune;

b) nu s-a pronunțat, Consiliul adoptă actul în cauză conform poziției sale comune;

c) indică, cu majoritatea absolută a membrilor săi, intenția de a respinge poziția comună, informează imediat Consiliul cu privire la această intenție. Consiliul poate convoca Comitetul de conciliere prevăzut în paragraful 4, pentru a aduce precizări asupra poziției sale. Apoi, Parlamentul European fie confirmă cu majoritatea absolută a membrilor săi respingerea poziției comune, caz în care propunerea este reputat neadoptată, fie propune amendamente conform literei d) a prezentului paragraf;

d) propune, cu majoritatea absolută a membrilor săi, amendamente la poziția comună; textul astfel modificat este transmis Consiliului și Comisiei, care emit un aviz cu privire la aceste amendamente.

(3) Dacă, în termen de trei luni de la primirea amendamentelor Parlamentului European, Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, aprobă toate amendamentele, el își modifică în consecință poziția comună și adoptă actul în cauză; totuși, Consiliul hotărăște în unanimitate asupra amendamentelor care au făcut obiectul unui aviz negativ al Comisiei. Dacă Consiliul nu adoptă actul respectiv, președintele Consiliului, în acord cu președintele Parlamentului European, convoacă fără întîrziere Comitetul de conciliere.

(4) Comitetul de conciliere, compus din membrii Consiliului sau reprezentanții lor și un număr egal de reprezentanți ai Parlamentului European, are ca misiune să realizeze un acord asupra unui proiect comun, cu majoritatea calificată a membrilor Consiliului sau a reprezentanților lor și cu majoritatea reprezentanților Parlamentului European. Comisia participă la lucrările Comitetului de conciliere și ia toate inițiativele necesare în vederea apropierii pozițiilor Parlamentului European și Consiliului.

(5) Dacă, în termen de șase săptămîni de la convocarea sa, Comitetul de conciliere aprobă un proiect comun, Parlamentul European și Consiliul dispun de un termen de șase săptămîni de la data aprobării pentru a adopta actul în cauză conform proiectului comun, cu majoritatea absolută a voturilor exprimate - în cazul Parlamentului European, și cu majoritate calificată - în cazul Consiliului. Dacă una din cele două instituții nu aprobă actul propus, acesta este reputat neadoptat.

(6) Cînd Comitetul de conciliere nu aprobă un proiect comun, actul este reputat neadoptat, cu excepția cazului în care Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată în termen de șase săptămîni de la expirarea termenului acordat Comitetului de conciliere, confirmă poziția comună asupra căreia își dăduse acordul înaintea începerii procedurii de conciliere, eventual cu amendamentele propuse de Parlamentul European. În acest caz, actul vizat este adoptat în mod definitiv, cu excepția cazului în care Parlamentul European, în termen de șase săptămîni de la data confirmării Consiliului, respinge textul cu majoritatea absolută a membrilor săi, caz în care actul propus este reputat neadoptat.

(7) Termenele de trei luni și de șase săptămîni prevăzute în prezentul articol pot fi prelungite cu maximum o lună, respectiv două săptămîni, prin acordul. comun al Parlamentului European și al Consiliului. Termenul de trei luni prevăzut în paragraful 2 se prelungește în mod automat cu două luni, în cazul în care este aplicabilă litera c) a paragrafului menționat.

(8) Sfera de aplicare a procedurii prevăzute în prezentul articol poate fi extinsă conform procedurii prevăzute în articolul N paragraful 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, pe baza unui raport pe care Comisia îl prezintă Consiliului cel tîrziu în 1996.

*) Introdus prin art. G.61 TUE.

Art. 189C. -

Cînd prezentul tratat face referire la prezentul articol pentru adoptarea unui act, este aplicabilă următoarea procedură:

a) Consiliul adoptă o poziție comună, hotărînd cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei și după obținerea avizului Parlamentului European.

b) Poziția comună a Consiliului este comunicată Parlamentului European. Consiliul și Comisia informează pe larg Parlamentul European cu privire la motivele care au determinat Consiliul să adopte poziția sa comună, precum și cu privire la poziția Comisiei.

Dacă, în termen de trei luni de la comunicare, Parlamentul European aprobă această poziție comună sau dacă nu s-a pronunțat în acest termen, Consiliul adoptă definitiv actul în cauză, conform poziției comune.

c) În termenul de trei luni prevăzut la litera b), Parlamentul European, cu majoritatea absolută a membrilor săi, poate propune amendamente la poziția comună a Consiliului. De asemenea, el poate respinge - cu aceeași majoritate - poziția comună a Consiliului. Rezultatul deliberărilor este transmis Consiliului și Comisiei.

Dacă Parlamentul European a respins poziția comună a Consiliului, acesta, la o a doua examinare, nu poate hotărî decît în unanimitate.

d) Comisia, în termen de o lună, reexaminează propunerea pe baza căreia Consiliul a adoptat poziția sa comună, luînd în considerare amendamentele propuse de Parlamentul European.

Comisia transmite Consiliului, împreună cu propunerea sa reexaminată, și amendamentele Parlamentului European pe care nu le-a preluat, exprimîndu-și avizul cu privire la ele. Consiliul poate adopta aceste amendamente hotărînd în unanimitate.

e) Consiliul, hotărînd cu majoritate calificată, adoptă propunerea reexaminată de Comisie. Consiliul nu poate modifica propunerea reexaminată a Comisiei decît hotărînd în unanimitate.

f) În cazurile prevăzute la literele c), d) și e), Consiliul este obligat să hotărască în termen de trei luni. În lipsa unei decizii în acest termen, propunerea Comisiei este reputat neadoptată.

g) Termenele prevăzute la literele b) și f) pot fi prelungite cu maximum o lună, prin acordul comun al Consiliului și Parlamentului European.*)

*) Introdus prin art. G.61 TUE.

Art. 190. -

Regulamentele, directivele și deciziile adoptate împreună de Parlamentul European și Consiliu, precum și cele adoptate de Consiliu sau de Comisie trebuie să fie motivate și trebuie să se refere la orice propunere sau aviz cerut obligatoriu în executarea prezentului tratat.*)

*) Modificat prin art. G.62 TUE.

Art. 191. -

(1) Regulamentele, directivele și deciziile adoptate conform procedurii prevăzute în articolul 189 B sînt semnate de președintele Parlamentului European și de președintele Consiliului și sînt publicate în Jurnalul Oficial al Comunității. Ele intră în vigoare la data prevăzută în textul lor, sau, în absența acesteia, în a douăzecea zi de la publicarea lor.

(2) Regulamentele Consiliului și ale Comisiei, precum și directivele acestor instituții care se adresează tuturor statelor membre sînt publicate în Jurnalul Oficial al Comunității. Ele intră în vigoare la data prevăzută în textul lor, sau, în absența acesteia, în a douăzecea zi de la publicarea lor.

(3) Celelalte directive, precum și deciziile sînt notificate destinatarilor lor și produc efecte de la această notificare.*)

*) Modificat prin art. G.63 TUE.

Art. 192. -

Deciziile Consiliului sau ale Comisiei care impun o obligație pecuniară în sarcina unor persoane, altele decît statele membre, constituie titluri executorii.

Executarea silită este guvernată de regulile de procedură civilă în vigoare în statul pe teritoriul căruia are loc. Decizia este învestită cu formulă executorie, fără îndeplinirea altei formalități decît cea a verificării autenticității titlului, de autoritatea națională desemnată în acest scop de guvernul fiecărui stat membru și adusă la cunoștința Comisiei și Curții de Justiție.

După îndeplinirea acestor formalități la cererea celui interesat, acesta poate proceda la executarea silită conform legislației naționale, sesizînd direct organul competent.

Executarea silită nu poate fi suspendată decît în baza unei decizii a Curții de Justiție. Totuși, controlul legalității măsurilor de executare este de competența jurisdicțiilor naționale.

Acesta este un fragment din Tratatul de instituire a Comunității Europene din 25.03.1957*). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pot fi de interes:

Tratat:
Dispoziții fiscale
Apropierea legislațiilor
Politica economică
Politica monetară
Dispoziții instituționale
Dispoziții tranzitorii
Dispoziții sociale
Fondul social european
Educație, formare profesională și tineret*)
Instituțiile
Dispoziții comune mai multor instituții
Comitetul economic și social
Comitetul regiunilor
Banca Europeană de Investiții
;
se încarcă...