Curtea de Justiție | Tratat

Acesta este un fragment din Tratatul de instituire a Comunității Europene din 25.03.1957*). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Dispoziții instituționale - Instituțiile -
Secțiunea 4
Curtea de Justiție

Art. 164. -

Curtea de Justiție asigură respectarea dreptului în interpretarea și aplicarea prezentului tratat.

Art. 165. -

Curtea de Justiție este formată din cincisprezece judecători*).

Curtea de Justiție se întrunește în ședință plenară. Totuși, ea poate crea în cadrul său camere, formate fiecare din trei, cinci sau șapte judecători, fie pentru anumite măsuri de instrucție, fie pentru a judeca anumite categorii de cauze, în condițiile prevăzute în acest scop de regulament.

La solicitarea unui stat membru sau a unei instituții comunitare care este parte în proces, Curtea de Justiție se întrunește în ședință plenară.

La cererea Curții, Consiliul, hotărînd în unanimitate, poate mări numărul judecătorilor și poate efectua adaptările necesare alineatului 2 și 3 din prezentul articol și alineatului 2 din articolul 167.

*) Textul alineatului a fost modificat cu ocazia adeziunii Austriei, Finlandei și Suediei (art. 7 al AA A/FIN/SUE și art. 10 al DA 95).

Art. 166. -

Curtea de Justiție este asistată de opt avocați generali. Totuși, un al nouălea avocat general este desemnat de la data aderărilor, pînă la 6 octombrie 2000*).

Avocatul general are datoria să prezinte în mod public, cu deplină imparțialitate și independență, concluzii motivate asupra cauzelor aduse în fața Curții de Justiție, în scopul de a o asista în îndeplinirea misiunii sale, astfel cum este definită în articolul 164.

La cererea Curții de Justiție, Consiliul, hotărînd în unanimitate, poate mări numărul avocaților generali și poate efectua adaptările necesare alineatului 3 din articolul 167.

*) Inițial au fost doi avocați generali. Numărul lor a fost mărit, succesiv, la patru - ca urmare a lărgirii din 1973, la șase - ca urmare a lărgirii din 1986 și la opt în urma lărgirii din 1995 (art. 11 al DA AA A/FIN/SUE). A doua frază a alineatului a fost introdusă prin același articol 11.

Art. 167. -

Judecătorii și avocații generali sînt aleși dintre persoane care oferă toate garanțiile de independență și care întrunesc condițiile cerute pentru exercitarea celor mai înalte funcții juridice din țara lor, sau care sînt jurisconsulți de competență notorie; ei sînt numiți de comun acord de guvernele statelor membre, pe o perioadă de șase ani.

O reînnoire parțială a judecătorilor are loc din trei în trei ani. Reînnoirea afectează alternativ opt, respectiv șapte judecători*).

O reînnoire parțială a avocaților generali are loc din trei în trei ani. Reînnoirea afectează de fiecare dată trei avocați generali**).

Judecătorii și avocații generali care își încheie mandatul pot fi numiți din nou.

Judecătorii desemnează dintre ei președintele Curții de Justiție, pe o perioadă de trei ani. Mandatul său poate fi reînnoit.

*) Textul a fost modificat în repetate rînduri. Redactarea actuală rezultă din art. 21 al AA A/FIN/SUE și art. 11 al DA AA A/FIN/SUE.

**) Textul a fost modificat în repetate rînduri. Redactarea actuală rezultă din art. 21 al AA A/FIN/SUE și art. 11 al DA AA A/FIN/SUE.

Art. 168. -

Curtea de Justiție își numește grefierul și îi stabilește statutul.

Art. 168A. -

(1) Pe lîngă Curtea de Justiție funcționează un tribunal însărcinat cu soluționarea în primă instanță a anumitor categorii de acțiuni determinate în condițiile stabilite în paragraful 2; hotărîrea acestuia este supusă, în condițiile fixate de statut, recursului introdus în fața Curții de Justiție, limitat la probleme de drept. Tribunalul de Primă Instanță nu este competent să soluționeze chestiunile prejudiciare la care se referă articolul 177.

(2) La cererea Curții de Justiție și după consultarea Parlamentului European și a Comisiei, Consiliul, hotărînd în unanimitate, stabilește categoriile de acțiuni la care se referă paragraful 1 și compunerea Tribunalului de Primă Instanță, adaptează și completează, în măsura necesară, dispozițiile statutului Curții de Justiție. Cu excepția unei decizii contrare a Consiliului, dispozițiile prezentului tratat care privesc Curtea de Justiție și mai ales dispozițiile Protocolului asupra statutului Curții de Justiție sînt aplicabile și Tribunalului de Primă Instanță.

(3) Membrii Tribunalului de Primă Instanță sînt aleși dintre persoane care oferă toate garanțiile de independență și care au capacitatea cerută pentru exercitarea funcțiilor jurisdicționale; ei sînt numiți de comun acord de guvernele statelor membre, pe o perioadă de șase ani. O reînnoire parțială are loc din trei în trei ani. La încetarea mandatului, membrii pot fi numiți din nou.

(4) Tribunalul de Primă Instanță stabilește regulamentul său de procedură în acord cu Curtea de Justiție. Acest regulament de procedură este supus aprobării unanime a Consiliului.*)

*) Modificat prin art. G.50 TUE.

Art. 169. -

În cazul în care Comisia consideră că un stat membru nu și-a îndeplinit obligațiile care îi incumbă în virtutea prezentului tratat, emite un aviz motivat cu privire la acest subiect, după ce a dat statului respectiv posibilitatea să-și prezinte observațiile.

Dacă statul în cauză nu se conformează acestui aviz în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiție.

Art. 170. -

Fiecare stat membru poate sesiza Curtea de Justiție dacă presupune că un alt stat membru nu și-a îndeplinit obligațiile care îi incumbă în virtutea prezentului tratat.

Înainte ca un stat membru să introducă împotriva unui alt stat membru o acțiune întemeiată pe o pretinsă încălcare a obligațiilor care îi incumbă în virtutea prezentului tratat, el trebuie să sesizeze Comisia.

Comisia emite un aviz motivat după ce li s-a dat posibilitatea statelor în cauză să-și prezinte în contradictoriu observațiile scrise și orale.

Dacă Comisia nu a emis avizul în termen de trei luni de la cerere, lipsa acestuia nu împiedică sesizarea Curții de Justiție.

Art. 171. -

(1) În cazul în care Curtea de Justiție constată că un stat membru nu și-a îndeplinit vreuna din obligațiile care îi incumbă în virtutea prezentului tratat, acest stat este ținut să ia măsurile necesare pentru a se conforma hotărîrii Curții de Justiție.*)

(2) În cazul în care Comisia consideră că statul în cauză nu a luat aceste măsuri, ea emite, după ce a dat acestui stat posibilitatea să-și prezinte observațiile, un aviz motivat, precizînd punctele asupra cărora statul membru în cauză nu s-a conformat hotărîrii Curții de Justiție.

În cazul în care statul membru în cauză nu a luat măsurile pe care le implică executarea hotărîrii Curții în termenul fixat de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiție. Ea stabilește cuantumul sumei forfetare sau al penalității pe care o consideră adecvată circumstanțelor și care urmează să fie plătite de statul membru vizat.

În cazul în care Curtea de Justiție constată că statul membru nu s-a conformat hotărîrii sale, ea îi poate impune plata unei sume forfetare sau a unei penalități.

Această procedură nu aduce atingere articolului 170.*)

*) Modificat prin art. G.51 TUE (textul inițial nu conținea decît paragraful 1).

Art. 172. -

Regulamentele adoptate împreună de Parlamentul European și de Consiliu în virtutea dispozițiilor prezentului tratat, pot atribui Curții de Justiție o competență de plină jurisdicție în privința sancțiunilor prevăzute în aceste regulamente.*)

*) Modificat prin art. G.52 TUE.

Art. 173. -

Curtea de Justiție controlează legalitatea actelor adoptate împreună de Parlamentul European și Consiliu, actele Consiliului, Comisiei și ale BCE - altele decît recomandările și avizele - și actele Parlamentului European, destinate să producă efecte juridice față de terți.

În acest scop, Curtea este competentă să se pronunțe asupra acțiunilor formulate de un stat membru, Consiliu sau Comisie, întemeiate pe necompetență, pe încălcarea unei cerințe procedurale substanțiale, pe încălcarea prezentului tratat sau a oricărei norme de drept privind aplicarea sa și pe abuzul de putere.

În aceleași condiții, Curtea este competentă să se pronunțe asupra acțiunilor introduse de Parlamentul European și de BCE pentru protejarea prerogativelor lor.

Orice persoană fizică sau juridică poate introduce, în aceleași condiții, o acțiune împotriva deciziilor al căror destinatar este și împotriva deciziilor care, deși îmbracă forma unui regulament sau a unei decizii adresate unei alte persoane, o privesc în mod direct și individual.

Acțiunile prevăzute în prezentul articol trebuie să fie introduse în termen de două luni socotit, după caz, de la publicarea actului, de la comunicarea sa reclamantului, sau, în lipsă, de la data la care reclamantul a luat cunoștință de actul respectiv.

Art. 174. -

În cazul în care acțiunea este întemeiată, Curtea de Justiție declară actul contestat nul și neavenit.

Totuși, în ceea ce privește regulamentele, Curtea de Justiție indică, în cazul în care consideră necesar, care efecte ale regulamentului anulat trebuie considerate ca definitive. Doctrină (1)

Art. 175. -

Dacă, prin încălcarea prevederilor prezentului tratat, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia nu acționează, statele membre și alte instituții ale Comunității pot sesiza Curtea de Justiție pentru a constata această încălcare.

Această acțiune este admisibilă numai dacă instituția în cauză a fost invitată în prealabil să acționeze. Dacă la expirarea unui termen de două luni de la această invitație instituția nu și-a precizat poziția, acțiunea poate fi introdusă într-un nou termen de două luni.

În condițiile stabilite în alineatele precedente, orice persoană fizică sau juridică poate sesiza Curtea de Justiție cu o plîngere împotriva unei instituții a Comunității care a omis să-i adreseze un act, altul decît o recomandare sau un aviz.

Curtea de Justiție este competentă, în aceleași condiții, să soluționeze acțiunile introduse de BCE în domeniile care țin de competența sa sau intentate împotriva ei*).

*) Al patrulea alineat și mențiunea privind Parlamentul European din primul alineat au fost adăugate prin art. G.54 TUE.

Art. 176. -

Instituția sau instituțiile de la care emană actul anulat sau a căror omisiune a fost declarată contrară prezentului tratat, sînt obligate să ia măsurile necesare pentru a executa hotărîrea Curții de Justiție.

Această obligație nu aduce atingere celei care poate rezulta din aplicarea alineatului 2 din articolul 215.

De asemenea, prezentul articol se aplică și BCE.*)

*) Articol modificat prin art. G.55 TUE, care a adăugat al treilea alineat. De asemenea, textul inițial al primului alineat era redactat astfel: "Instituția de la care emană... este obligată...".

Art. 177. -

Curtea de Justiție este competentă să hotărască, cu titlu prejudiciar:

a) asupra interpretării prezentului tratat;

b) asupra validității și interpretării actelor adoptate de instituțiile Comunității și de BCE*);

*) Menționarea BCE a fost adăugată prin art. G.56 TUE.

c) asupra interpretării statutelor organismelor create printr-un act al Consiliului, dacă statutele prevăd aceasta.

Cînd o asemenea chestiune este ridicată în fața unei instanțe dintr-un stat membru, această instanță, în cazul în care consideră că pentru a statua este necesară o decizie asupra acestei chestiuni, poate cere Curții de Justiție să dea o hotărîre în acest sens.

Cînd o asemenea chestiune este ridicată într-o cauză pendinte în fața unei instanțe naționale ale cărei hotărîri nu pot face obiectul unei căi de atac în dreptul intern, această instanță este obligată să sesizeze Curtea de Justiție.

Art. 178. -

Curtea de Justiție este competentă să soluționeze litigiile care au ca obiect repararea daunelor prevăzute de alineatul 2 din articolul 215.

Art. 179. -

Curtea de Justiție este competentă să hotărască asupra oricărui litigiu între Comunitate și funcționarii săi, în limitele și condițiile determinate în statut sau care rezultă din regimul aplicabil funcționarilor.

Art. 180. -

Curtea de Justiție este competentă, în limitele arătate mai jos, să soluționeze litigiile privind:

a) executarea obligațiilor statelor membre care rezultă din statutul Băncii Europene de Investiții. În această privință, Consiliul de administrație al băncii dispune de puterile recunoscute Comisiei prin articolul 169;

b) măsurile adoptate de Consiliul guvernatorilor Băncii Europene de Investiții. Fiecare stat membru, Comisia și Consiliul de administrație al băncii pot să introducă acțiuni în această materie, în condițiile prevăzute în articolul 173.

c) măsurile adoptate de Consiliul de administrație al Băncii Europene de Investiții. Acțiunile împotriva acestor măsuri pot fi introduse în condițiile prevăzute de articolul 173, numai de statele membre sau de Comisie și numai pentru încălcarea formelor prevăzute în articolul 21, paragrafele 2 și 5-7 din statutul băncii;

d) executarea de băncile centrale naționale a obligațiilor care rezultă din prezentul tratat și din statutul SEBC. În această privință, Consiliul BCE dispune față de băncile centrale naționale de puterile recunoscute Comisiei față de statele membre prin articolul 169. În cazul în care Curtea de Justiție constată că o bancă centrală nu și-a îndeplinit una din obligațiile care îi incumbă în virtutea prezentului tratat, această bancă este obligată să ia măsurile necesare pentru a se conforma hotărîrii Curții de Justiție.*)

*) Dispozițiile prevăzute la litera d) au fost adăugate prin art. G.57.

Art. 181. -

Curtea de Justiție este competentă să hotărască în virtutea unei clauze compromisorii inserate într-un contract de drept public sau de drept privat, încheiat de Comunitate, sau în numele Comunității.

Art. 182. -

Curtea de Justiție este competentă să soluționeze orice diferend între statele membre în legătură cu obiectul prezentului tratat, dacă diferendul îi este dedus în virtutea unui compromis.

Art. 183. -

Litigiile în care Comunitatea este parte nu pot fi sustrase, pe acest motiv, competenței instanțelor naționale, cu excepția cazurilor în care competența este atribuită Curții de Justiție prin prezentul tratat.

Art. 184. -

În pofida expirării termenului prevăzut în alineatul 5 din articolul 173, în cazul unui litigiu care privește un regulament adoptat împreună de Parlamentul European și de Consiliu sau un regulament al Consiliului, al Comisiei sau al BCE, orice parte se poate prevala de mijloacele prevăzute în alineatul 2 din articolul 173 pentru a invoca în fața Curții de Justiție inaplicabilitatea acestui regulament.*)

*) Modificat prin art. G.58 TUE.

Art. 185. -

Acțiunile introduse la Curtea de Justiție nu au efect suspensiv. Totuși, dacă Curtea de Justiție consideră necesar, în funcție de circumstanțe, poate să dispună suspendarea executării actului contestat.

Art. 186. -

În cauzele cu care este sesizată, Curtea de Justiție poate dispune măsurile provizorii necesare.

Art. 187. -

Hotărîrile Curții de Justiție au forță executorie în condițiile fixate de articolul 192.

Art. 188. -

Statutul Curții de Justiție este stabilit printr-un protocol separat.

Consiliul, hotărînd în unanimitate, la cererea Curții de Justiție și după consultarea Comisiei și a Parlamentului European, poate modifica dispozițiile titlului III din statut*).

Curtea de Justiție își stabilește regulamentul de procedură. Acest regulament este supus aprobării unanime a Consiliului.

*) Alineat introdus prin art. 12 AUE.

Acesta este un fragment din Tratatul de instituire a Comunității Europene din 25.03.1957*). Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:

Drept civil. Obligațiile. Faptul juridic, ediția 1
    506 A se vedea în acest sens art. 174 alin. (2) al Tratatului Comunităților Europene. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Tratat:
Eliminarea drepturilor vamale între statele membre
Instituirea tarifului vamal comun
Normele aplicabile întreprinderilor
Practicile de dumping
Ajutoarele acordate de state
Parlamentul European
Consiliul
Comisia
Curtea de Justiție
Curtea de Conturi*)
Doctrină:
Drept civil. Obligațiile. Faptul juridic, ediția 1
;
se încarcă...